Connect with us

Exclusiv

Consilierii PMP și PSD vor să preia spațiul centrului de tineret/Amenajat de un ONG, un centru de tineri din Prahova e luat de consilierii locali PMP si PSD ca să facă ședințe, cununii și folclor

Publicat

pe

Un spațiu dezvoltat de ONG-ul Curba de Cultură într-o comună din Prahova, cu fonduri europene, pentru activități dedicate tinerilor din rural, a fost preluat de consilieri locali PMP și PSD, printr-o hotărâre de Consiliu Local. O sală va fi folosită pentru ședințele CL, iar cealaltă, pentru repetițiile unui ansamblu folcloric.
Într-o încăpere spațioasă, prin geamurile căreia se văd șoseaua și, puțin mai în spate, pădurile din Teișani, județul Prahova, cinci tineri, de naționalități diferite, discută ultimele modificări la un film la care lucrează, la final de septembrie.

Voluntari și angajați ai organizației Curba de Cultură discută în sala unde consilierii locali vor să își țină ședințele

„Suntem în ultima etapă de editare a unui film despre locuitorii din Teișani. Are 20 de minute. Acum venim cu feedback-ul”, explică Cristina, din Slovenia. Cu toții sunt voluntari internaționali sau parte din stafful organizației neguvernamentale Curba de Cultură, care a deschis două centre pentru tineret în două comune din Prahova, Izvoarele și Teișani, precum și un centrul mobil, care organizează, printre altele, proiecții de filme pentru copiii și tinerii din satele din județ. Încăperea în care aceștia dezbat modificările la film, renovată de alți voluntari internaționali în toamna anului trecut, a devenit, de curând, obiectul unei dispute politice.

Consilierii PMP și PSD vor să preia spațiul centrului de tineret În 14 septembrie, un grup de consilieri locali, patru de la PMP și doi de la PSD, a depus un proiect de hotărâre locală (HCL) prin care revendică una dintre cele două încăperi mari din Centrul de Tineret Teișani, amenajat de Curba de Cultură, pentru a-și organiza acolo ședințele de consiliu local.

Explicația oficială: în prezent, consilierii își țin ședințele în „condiții improprii pe holul primăriei”, iar sala respectivă, pe care o cer, are „conexiune la internet” și „acces la un grup sanitar”, precizează proiectul de HCL. Cosmin Catană, fondatorul ONG-ului Curba de Cultură, spune însă că motivația reală e alta.

Am picat practic la mijloc într-o răfuiala dintre primar (de la PNL, n.r.) și gruparea asta de consilieri locali.

Cosmin Catană a pus bazele Centrului de Tineret din Teișani

Cosmin Catană: Amenajat de un ONG, un centru de tineri din Prahova e luat de consilierii locali PSD și PMP ca să facă ședințe, cununii și folclor Cosmin Catană a pus bazele Centrului de Tineret din Teișani Centrul de Tineret Teișani funcționează într-unul dintre corpurile Căminului Cultural din comună, dat în folosință ONG-ului de către primărie pentru o perioadă de cinci ani, printr-o hotărâre de consiliu local din decembrie anul trecut. „Șicanele au început în timpul campaniei electorale (pentru alegerile locale din septembrie 2020, n.r.). Faptul că noi aveam acces aici gratuit a fost comunicat ca «Primăria a vândut gratis căminul cultural la Curba de Cultură»”, spune Catană.

Consilierii au ridicat miza, solicitând ambele încăperi În ședința de Consiliu Local (CL) din seara de joi, 30 septembrie, consilierii au adus un amendament proiectului, prin care să preia și a doua sală mare a centrului de tineret, sala media, ca să facă acolo, în paralel cu activitatea centrului de tineret, un spațiu de repetiții pentru un ansamblu folcloric. Proiectul de hotărâre a fost votat cu 7 voturi din 12 la ședința de Consiliu Local de pe 30 septembrie.

Sala multimedia din Centrul de Tineret din Teișani va fi folosită pentru repetițiile ansamblului folcloric, în urma votului consilierilor

„Ar fi votat toată lumea proiectul ăsta, dar cine a avut puțină temere nu a votat. V-am zis, au fost niște presiuni, tot felul de acțiuni de intimidare ale acestui ONG, nu are sens să intru în detalii, că nu are rost”, explică pentru Libertatea Cătălin Marghioala, consilier local din partea PMP și unul dintre inițiatorii proiectului.

Cine sunt inițiatorii proiectului de HCL? Diniță Ştefan – consilier local PMP Marghioala Cătălin – consilier local PMP Hangiu Florentin – consilier local PMP Dafina Irinel – consilier local PMP Oprescu Petre – consilier local PSD Mareș Rocxana – consilier local PSD „Noi suntem o echipă, nu contează partidele, contează că luptăm pentru interesele comunității”, adaugă Marghioala. „Suntem un grup unit, care ne consultăm și acționăm unitar.” Consilier PMP: „ONG-ul a investit abuziv în acele spații publice” Consilierul Cătălin Marghioala precizează că ONG-ul Curba de Cultură a ocupat și a investit „abuziv” în acele spații și că este o „problemă de legalitate”. Întrebat dacă a depus o plângere penală, având în vedere acuzele de ilegalitate, Marghioala spune că nu

„Nu avem de ce să facem plângere penală. Ce s-a întâmplat, ce nu s-a întâmplat, noi trebuie să recuperăm acele spații și să le folosim în interesul cetățenilor comunei pe care o reprezentăm”, menționează Marghioala. Recunoaște că acele spații nu erau folosite de nimeni anterior proiectului ONG-ului.

Consilierul PMP Cătălin Marghioala | Sursă: Facebook

Consilierul precizează că Cosmin Catană, fondatorul ONG-ului, a refuzat să discute cu Consiliul Local. „A avut ocazia să ne spună, la o comisie de anchetă pe care noi am înființat-o, care e scopul, ce vor să dezvolte. Am fost tratați de sus”.

Primarul: „Sunt niște ambiții politice” Primarul comunei, Gheorghe Stanciu, spune că la baza hotărârii de consiliu local stau niște „ambiții politice”. „Doi dintre consilieri sunt foști candidați la funcția de primar. Cătălin Marghioala, de la PMP, și Petre Oprescu, de la PSD”, spune primarul PNL

Johannes, unul dintre voluntari, povestește că toți sătenii fac mișto de el că are același nume cu președintele țării. Locuiește în comună de 10 luni și organizează seri de joc Dungeons & Dragons cu tinerii din Teișani

Primăria nu plătește nimic pentru aceste activități dedicate tinerilor, doar a pus la dispoziție niște spații, precizează primarul. „Alți primari au directori de cămin cultural, consumă foarte mulți bani ca să se întâmple ceva în comunele respective, și nu se întâmplă ceea ce avem noi. Iar la noi totul se întâmplă gratuit, datorită acestui ONG care câștigă proiecte și face activități cu tinerii”, completează Gheorghe Stanciu.
Voluntarii ajung în Teișani sau în Izvoarele prin programe europene de voluntariat, foarte populare, mai ales, în rândul tinerilor din țări vestice. Stau între 2 și 12 luni și lucrează cu adolescenți și tineri din rural.

Centru de tineret amenajat în casa bunicilor Povestea organizației Curba de Cultură a pornit din Izvoarele, județul Prahova, unde Cosmin Catană și-a petrecut verile în copilărie și adolescență. Absolvent de kinetoterapie, management și antropologie socială și culturală, Catană, în vârstă de 40 de ani, a lucrat mereu în sectorul neguvernamental. Până în 2012, a fost directorul programului național de voluntariat la organizația Habitat for Humanity for Romania. Apoi, în urma unei experiențe de voluntariat în China, și-a dat demisia și a pus bazele propriei organizații, care urma să lucreze cu adolescenți din mediul rural. „Sistemul de valori se construiește în adolescență. Există vorba asta: Aoleo, nu se poate discuta cu ei. Ba da, se poate, dar pe limba lor, când și cum vor ei. Noi asta facem. Oferim acest spațiu sigur, unde ei să poată să se întâlnească, să nu existe judecăți”, explică Catană. În mediul rural, adolescenții nu au prea multe opțiuni când vine vorba de petrecerea timpului liber, crede bărbatul. În plus, judecata și presiunea de grup sunt mai puternice la sat decât în oraș. „Comunitățile fiind mai mici, emanciparea ia alte forme, care nu sunt întotdeauna sănătoase pentru dezvoltarea ulterioară”.

Un grup de voluntare din Spania, Franța și Polonia renovează centrul de tineret din Izvoarele

Având o casă moștenită în comuna Izvoarele, Cosmin a decis să pună acolo bazele unui centru de tineret în 2012. Programele urmau să se desfășoare cu ajutorul unor voluntari internaționali. Invitat de primărie să amenajeze un centru în Teișani La Teișani a ajuns șapte ani mai târziu, în urma invitației primarului. Gheorghe Stanciu i-a propus să amenajeze în comună un centru pentru tineri, ca la Izvoarele, povestește Cosmin Catană. „Unul dintre cei doi fii ai lui a făcut parte din programele noastre de tineret de la Izvoarele”, povestește fondatorul ONG-ului. „Am colaborat cu multe autorități locale, însă nu am mai primit așa o invitație”, adaugă acesta.

Printr-o hotărâre de consiliu local din 2019, s-a realizat o asociere între primărie și ONG pentru dezvoltarea unui program de centru de tineret. Primăria a oferit, mai întâi, ONG-ului un spațiu dezafectat pentru a înființa centrul de tineret. Clădirea nu s-a dovedit însă viabilă din punct de vedere tehnic. Era aproape imposibil să fie renovată, a arătat o expertiză tehnică.

Clădirea pusă la dispoziție de primărie inițial nu a putut fi renovată

Așa că autoritatea locală a pus la dispoziția ONG-ului, pentru folosire, un alt corp de clădire, parte din Căminul Cultural, în care să înființeze centrul de tineret. În trecut funcționase acolo o grădiniță. A oferit spațiul în baza unui proces verbal de primire-predare, apoi printr-o hotărâre de consiliu local. Tot primăria a permis organizației să folosească un corp de clădire dintr-o bază sportivă a comunei în care să fie amenajat un hostel pentru voluntarii internaționali. Consilierii locali au contestat și asta, printr-un alt proiect de hotărâre de pe 14 septembrie anul acesta.

Una dintre camerele în care stau voluntarii internaționali care ajută la funcționarea celor două centre de tineret

Centrul de tineret, renovat cu ajutorul voluntarilor Cosmin Catană a renovat spațiul din Căminul Cultural din Teișani, revendicat acum de consilierii locali, în toamna anului trecut, cu ajutorul voluntarilor și cu finanțare de la Corpul European de Solidaritate. Cum arată spațiul, la câteva luni după ce a fost renovat?

Urări în mai multe limbi, pe holul Centrului de Tineret din Teișani

La parter, atracția principală e o masă de fotbal. La etaj sunt două săli mari. Într-una funcționează un spațiu multimedia, folosit și ca studio de înregistrare pentru podcasturi, unde pereții sunt tapetați cu cofraje de ouă, ca să reducă din ecoul încăperii. A doua e camera de socializare, cu o bibliotecă colorată și un televizor. Prin decizia de pe 30 septembrie a consilierilor locali, cele două camere, amenajate de către Curba de Cultură, vor fi folosite pentru: Ședințele de Consiliu Local și cununii civile; Repetițiile ansamblului folcloric. „Într-o zi plină, plină, sunt 30. Într-o zi mai puțin plină, 2, 3, 1”, spune Catană despre numărul de tineri din satele din zonă care vin la centru.

Paco, unul dintre voluntari, se ocupă de centrul mobil de tineret, o dubă convertită în spațiu de evenimente, „un Volkswagen Crafter cu băncuțe de stat jos, băncuțe de scos afară, jocuri, playstation, independent energetic, are un generator, are internet mobil, și o ducem oriunde”

Numărul celor care vin la centru variază în funcție de „fân, de prune, de ploaie, de vânt, de bani, pentru că au nevoie de bani să ia microbuzul. Aici, la Teișani, vin și de la Cerașu. Cerașu e la o jumătate de oră de mers cu mașina”, explică bărbatul. „Nu sunt omul primarului” Sprijinul primarului din Teișani a fost ulterior folosit împotriva lui, spune Cosmin Catană. „Noi așa suntem percepuți, sau eu, că sunt omul primarului. Iar eu nu sunt omul primarului. Nu sunt membru în niciun partid politic. Am făcut parte din administrația centrală. Am fost din echipa de consilieri a secretarului de stat pe tineret în perioada tehnocrată”, adaugă acesta. În decembrie 2020, într-o ședință de consiliu local extraordinară, mai mulți consilieri PMP și PSD au HCL 41 au cerut înființarea unei comisii care să verifice „oportunitatea asocierii” între primărie și ONG. Comisia urma să verifice „legalitatea transformărilor” efectuate de către ONG în spațiile oferite de primărie pentru amenajarea centrului cultural și a hostelului unde sunt cazați voluntarii internaționali. Tot comisia urma să depună un raport până la sfârșitul lui martie 2021.

 

Centrul de tineret din Izvoarele

Raportul propunea un centru pentru conservarea tradițiilor populare „Considerăm că sunt foarte multe semne de întrebare cu privire la acțiunile întreprinse de asociația Curba de Cultură pe raza comunei Teişani, drept pentru care nu se justifică punerea la dispoziție a spațiilor şi propunerea comisiei este de a se modifica acordul de parteneriat și eliberarea spațiilor puse la dispoziție”, concluzionează raportul. Documentul precizează că primăria a investit pentru amenajarea clădirii în care funcționează acum hostelul unde sunt cazați voluntarii internaționali, cu preponderență în 2018. Însă în 2018, ONG-ul Curba de Cultură nici măcar nu activa la Teișani. La final, comisia propune înființarea unui alt centru în comună. Acesta va avea ca obiective principale elaborarea de programe specifice, sprijinirea tinerilor şi artiștilor valoroși în afirmarea lor, cercetarea, conservarea și promovarea tradițiilor populare. Raport: „Centrul Cultural poate oferi diverse cursuri şi programe gratuite pentru copiii și tinerii din localitate sub supravegherea personalului specializat, precum şi activități pentru persoanele vârstnice”, se mai arată în document. „Cine sunt străinii ăștia?” Pe lângă disputa politică, situația de la Teișani a scos la iveală și un conflict cultural. „Aici, în comună, am auzit alte lucruri despre noi. «Cine sunt străinii ăștia, sunt niște infiltrați?»”, adaugă Cosmin Catană. Când lucrezi la sistemul de valori al unei comunități, se creează niște valuri. Dar valurile pe care vrem să le dăm noi mai departe sunt lucrul în echipă, încrederea, toleranța, nu instigarea la ură.

Cristina, parte din stafful ONG-ului, spune că observi schimbări uriașe la tinerii care participă la programe timp de mai mulți ani. Sunt învățați să își ceară drepturile, să se exprime, nu să rămână „tăcuți și cuminți”. „Schimbările sunt în felul în care interacționează, cum vorbesc engleză, cum iau decizii, cum relaționează cu autoritățile, cât de capabili sunt să vină cu inițiative. Mulți vin la 13 ani, când stima de sine, abilitatea de a vorbi cu adulții, sunt încă la un nivel scăzut. Asta pentru că sunt învățați să fie tăcuți și să asculte. Apoi pe la 15, 16 ani, după ce stau cu noi mai mulți ani, pot să facă orice. Nu le mai e frică să vorbească nici cu un ministru”, adaugă aceasta. „E foarte nasol să muncești mult și să vezi că cineva cu oarecare putere poate să distrugă lucrurile atât de ușor. Sunt nouă ani de muncă”, concluzionează Cosmin Catană.

Sursa:

https://www.libertatea.ro/stiri/un-centru-de-tineri-din-prahova-e-luat-de-consilierii-locali-psd-pmp-pentru-sedine-are-internet-grup-sanitar-3768581?fbclid=IwAR1HGVfhmDXI52kN2LietZhDgocp35RgZ7tET3hjF-DjKWeSk2_Gp1322Sc

 

Exclusiv

Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare

Publicat

pe

De

23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public

Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor îți descrie, în clar, pe Facebook, ceea ce un ziar de investigații tot scrie de ani de zile, nu mai vorbim de simple suspiciuni. Vorbim de confirmare oficială, din vârful sistemului.

Geo Bogdan Burcu, directorul general al ANP, a ieșit public și a spus, negru pe alb, exact ceea ce Incisiv de Prahova a tot documentat: din 2004, o “famiglie” a pus stăpânire pe sistemul penitenciar, printr-un sindicat transformat în clan de influență. Adică Famiglia Teoroc.

“Este suficient! E momentul să predea ștafeta”, scrie Burcu. Nu noi, nu “răuvoitorii”, nu “dușmanii sindicatelor”, ci chiar omul care stă în fruntea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

“Famiglia” sindicală: 22 de ani de cotizații și presiune

Burcu nu vorbește din auzite. O spune clar: din 2004 până în 2022 are 18 ani de cotizație la sindicatul condus de Teoroc. Adică ani buni în care a văzut pe dinăuntru cum se lucrează cu:

  • cotizații,
  • influențe,
  • jocuri subterane,
  • “grijă” față de cine trebuie și presiune față de cine nu trebuie.

“Din 2004, în 2022, sunt 18 ani de cotizație care îmi dau dreptul să îmi dau cu părerea. Și îmi dau!”, scrie șeful ANP.
Nu e simplu membru de rând, nu e un “nemulțumit anonim”. Este exact profilul ideal al martorului din interior: a fost acolo, a plătit, a văzut, a tăcut cât a tăcut, iar acum spune că AJUNGE.

Aceeași Famiglie Teoroc pe care Incisiv de Prahova a arătat-o, în detaliu, ca fiind:

  • scut de protecție pentru șefi compromiși,
  • mecanism de control asupra “ălora mici”,
  • mașină de influențat cariere, mutări, evaluări, încadrări.

Amenințări, jocuri subterane, Recorder la pachet: arsenalul Famigliei

Nu doar că directorul general al ANP confirmă existența unei “famiglii” sindicale care sufocă sistemul de 22 de ani, dar descrie și metodele acesteia.

Geo Bogdan Burcu scrie deschis că a fost:

  • “amenințat constant cu demiterea”,
  • vizat de “jocuri subterane”,
  • ținta “influențelor la nivel de MJ sau alte instituții”,
  • pus pe lista “armei media”, cu nume propriu: “cu Recorder… șamd.”

Adică exact rețeta clasică a unei structuri care nu mai are nicio legătură cu sindicalismul autentic și totul cu:

  • presiunea,
  • șantajul moral și de imagine,
  • tentația de a înlătura pe oricine nu se supune.

Ceea ce Incisiv de Prahova scrie de ani de zile – că sindicatul condus de Teoroc a devenit instrument de presiune, nu de protecție – este acum confirmat public de șeful ANP.

“Famiglia” ostilă sistemului, nu abuzurilor: pe cine deranjează, de fapt, Teoroc?

Geo Bogdan Burcu spune un lucru esențial: nu a căutat niciodată să se poziționeze de o parte sau alta a unei baricade sindicale. 23 de ani în sistem, din care 22 “trăiți” sub umbra Famigliei Teoroc, fără să se facă “lider de tabără”.

Și totuși, scrie clar că această “famiglie” manifestă o ostilitate constantă față de el.
De ce?

Nu pentru că ar încălca drepturi ale polițiștilor de penitenciare.
Nu pentru că ar tăia sporuri sau salarii.
Ci pentru că nu mai acceptă jocurile lor de culise.

Ostilitatea Famigliei nu se îndreaptă împotriva abuzurilor din sistem, ci împotriva oricui nu se înclină în fața:

  • “influențelor”,
  • rețelei de protejați,
  • intereselor de clan sindical și familial.

Fix ceea ce articolul inițial despre “peștii mari” și “ăia mici” arăta la Penitenciarul Giurgiu se vede acum la scară națională: aceeași rețea, aceeași mentalitate, aceeași Famiglie.

“Nu am agendă ascunsă” vs. sindicatul cu agendă de clan

Directorul general al ANP afirmă, răspicat:

  • “Nu am agenda ascunsă”,
  • “Caut să nu precupetesc niciun efort pentru a asigura sustenabilitatea sistemului penitenciar și pentru a asigura bunăstarea colegilor mei.”

Din contrast, se vede, ca în oglindă murdară, ce fel de “agendă” are sindicatul condus de Teoroc:

  • jocuri subterane,
  • amenințări cu demiteri,
  • presiune prin influențe externe (Ministerul Justiției, alte instituții),
  • folosirea presei “prietene” ca bâtă, nu ca instrument de transparență.

În timp ce Burcu vorbește despre sprijinul majorității colegilor și despre disponibilitatea de a pleca “mâine” dacă există o variantă mai bună, Famiglia Teoroc se agață de butoane, de telefoane la minister, de Recorder și de tot ce mai poate fi folosit pentru a menține monopolul.

“E vremea schimbării!” – lovitura pe care Famiglia nu o mai poate ignora

“E vremea schimbării! Voi milita activ pentru ea!” – acest pasaj din mesajul directorului ANP nu este doar o opinie personală. Este anunțul unei rupturi istorice.

Pentru prima dată, la acest nivel, un director general:

  • identifică explicit o “famiglie” care a pus stăpânire pe sistem,
  • indică perioada clară: din 2004 până azi,
  • spune apăsat: “Ajunge! Este suficient! E momentul să predea ștafeta.”

Nu mai vorbim despre simple dispute sindicale, ci despre recunoașterea oficială că:

  • un sindicat nu mai reprezintă de mult “pe ăia mici”,
  • ci funcționează ca o umbrelă de putere pentru “peștii mari”,
  • iar această umbrelă trebuie retrasă.

Tot ce a scos la iveală Incisiv de Prahova – amante, rude, prieteni de pahar ajunși în funcții “călduțe”, presiune pe simpli agenți, șefi dubioși apărați de “scuturi sindicale” – este validat și întărit de această poziție publică.

Cotizații, frică și obediență: combustibilul celor 22 de ani de monopol

Burcu amintește cei 18 ani de cotizație la sindicatul Famigliei. Nu e doar un calcul contabil, este radiografia unui sistem:

  • ani de bani încasați de sindicat,
  • ani de loialități cumpărate sau forțate,
  • ani în care oamenii au rămas “de formă” în sindicat, nu din convingere, ci de frică.

Așa cum am arătat deja în cazul Penitenciarului Giurgiu, acolo unde faptul că un lider de sindicat lucrează la Resurse Umane și are și funcție de conducere în unitate creează o presiune difuză dar reală:

  • “mai bine să fiu cu ăia care îmi pot decide cariera”,
  • “mai bine să nu supăr Famiglia”,
  • “mai bine cotizez, decât să risc.”

Aceeași rețea de frică și obediență descrisă local se regăsește acum confirmată la nivel național.

Sindicat sau cartel? Întrebarea la care răspunde chiar DG-ul ANP

Când directorul general al ANP vorbește despre:

  • amenințări cu demiterea,
  • jocuri subterane,
  • influențe la nivel de Minister,
  • “famiglie” care a pus stăpânire pe sistem,

nu mai poți vorbi rezonabil despre “sindicat”.
Sindi-cat, poate. Clan, mai degrabă. Cartel de influență, foarte probabil.

Sindicatul ar trebui să fie:

  • scut pentru drepturile polițiștilor de penitenciare,
  • voce pentru “ăia mici”,
  • contrapondere la abuzurile administrației.

În schimb, ceea ce descriu:

  • articolul nostru inițial despre Giurgiu,
  • sursele din teren,
  • și acum chiar directorul general al ANP,

este un sindicat transformat în:

  • scut pentru un cerc restrâns de “pești mari”,
  • instrument de presiune asupra celor incomozi,
  • unealtă de reglare de conturi în interiorul sistemului.

“Când majoritatea va vrea altceva, mă dau singur la o parte” – lecție pentru cei lipiți de scaun

Geo Bogdan Burcu mai dă o lecție simplă, dar devastatoare pentru cei care nu se mai pot imagina fără funcții:

  • “Nu țin și nu voi ține niciodată de poziție, indiferent de ce zic unii sau alții.”
  • “Nu insist să rămân DG în niciun fel.”
  • “Dacă există o variantă mai bună, mâine mă voi așeza în spatele ei.”

Contrapunct: Famiglia Teoroc, lipită de butoane de 22 de ani, nu pleacă, nu lasă, nu cedează, nu predă ștafeta, ci doar:

  • schimbă partenerii,
  • înnoiește listele de protejați,
  • își reactivează presiunile și influențele.

Cine pare mai sindicalist autentic și cine pare baron al sistemului?
Răspunsul l-a dat, involuntar sau nu, chiar directorul general al ANP, în postarea sa.

Concluzie: nu mai este doar dezvăluirea presei – este act de acuzare din vârful sistemului

Incisiv de Prahova a scris, a documentat, a numit, a arătat.
Famiglia Teoroc a strâns la piept eticheta de “sindicat reprezentativ”, în timp ce:

  • “ăia mici” erau buni doar pentru cotizații,
  • șefii cu probleme erau protejați,
  • carierele se făceau și desfăceau pe bază de relații, nu de merit.

Acum, însă, ceea ce până ieri putea fi catalogat, cu tupeu, drept “atac de presă” devine cu totul altceva: este confirmat explicit de șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Când directorul general al ANP spune că:

  • din 2004 o “famiglie” a pus stăpânire pe sistem,
  • că a fost amenințat constant de același nucleu,
  • că e “vremea schimbării” și că “ajunge”,

nu mai vorbim doar de suspiciuni.
Vorbim de un act de acuzare din interior, la cel mai înalt nivel.

Famiglia Teoroc poate continua să mimeze sindicalismul și să-și plimbe lozincile cu “În primul rând, oamenii!”.
Realitatea – confirmată acum și de DG ANP, și de investigațiile Incisiv de Prahova – e mult mai simplă:

În primul rând, funcțiile.
În primul rând, influența.
În primul rând, Famiglia.

Restul? “Ăia mici”, buni doar la cotizații, figuranți în decorul unei puteri sindicale care, după 22 de ani, a primit în sfârșit verdictul din interior: AJUNGE. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine

Publicat

pe

De

SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”

 Când șeful de poliție e șoferul perfect… de dosar penal

În serialul nostru despre IPJ Prahova – devenit între timp „Grădinița de Cadre” și „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” – credeam că le-am văzut pe toate:

  • CAR transformat în „Academie de Cămătărie”;
  • prădători sexuali în uniformă spălați la imagine;
  • SIPI-iști beți cu legitimația în dinți;
  • HR condus de secretare și amante reciclatoare de cariere.

Și totuși, nu. Vine Episodul Joița. Subcomisarul Joița Alexandru, șeful Poliției Plopeni, fost rutierist și fost „sclav de serviciu” la BDNE, a decis să demonstreze, practic, cum arată manualul complet de „AȘA NU” în materie de aplicare a legii rutiere.

Pentru cine nu crede că „Grădinița de Cadre” există, cazul ăsta e proba!

Șeful rutierist care descoperă RCA-ul abia în dosar penal

Locul acțiunii: comuna Păulești. Timpul: recent, noaptea.
Distribuția:

  • la volan: soția;
  • pe scaunul din dreapta: subcomisarul Joița Alexandru, șef de poliție, fost rutierist, ușor „afumat”;
  • în față: un echipaj de poliție pe bune, nu din „Grădinița de Cadre”.

Urmează un banal control de rutină. Agenții verifică actele, dau o răsfoire prin „viața de mașină” și… surpriză:

  • RCA: lipsă totală.

Nu expirat cu o zi. Nu „vai, dom’le, am uitat să-l reînnoiesc acum două ore”. ZERO. NIMIC. GOL.

Șef de poliție rutier, cu decenii de „experiență” și pretenții, care își plimbă soția și mașina prin trafic exact ca ultimul inconștient.

Agenții – probabil neatinși încă de virusul „Grădiniței de Cadre” – ce fac?

  • rețin plăcuțele de înmatriculare;
  • rețin talonul;
  • imobilizează mașina, conform legii;
  • dau sancțiunea.

Fix „ca la carte”. Cartea de lege, nu „caietul de combinații” de la IPJ. Pentru orice cetățean normal, aici se încheia telenovela: cu rușine, amendă și – eventual – o platformă chemată cu ea de gât. Dar noi suntem la Prahova, la I.P.J. Prahova!
Și personajul e șef.

Noaptea, ca hoții. Sau: Subcomisarul fără numere

După ce se încheie controlul, iar echipajul își vede de drum, se întâmplă magia specifică „Grădiniței de Cadre”:

  • mașina e fără plăcuțe, fără RCA, legal moartă pe loc;
  • dar subcomisarul Joița și doamna Joița decid că legea e doar pentru proști.

Potrivit informațiilor din interiorul I.P.J Prahova (mai mult de trei surse):

  1. Așteaptă să treacă timpul și să se lase bine întunericul.
  2. Se urcă frumos în mașina fără numere, fără RCA, fără nicio jenă.
  3. Conduc PE RÂND până acasă.

Adică iau o măsură legală – imobilizarea mașinii – și o transformă într-un decor de glumă. Dacă mașina asta lovea pe cineva, tot „fraierul din stradă” era de vină, nu zeii fără RCA.

Asta nu mai e neglijență. Este sfidare premeditată. Și, mai grav, sfidare din partea unuia care ar trebui să știe codul rutier mai bine decât știe codul PIN la card.

Agenții cu coloană – specia pe cale de dispariție

Doar că scenariul „merge și-așa” a dat de un obstacol neprevăzut în manualul șmecherului de Prahova:
niște polițiști care CHIAR își fac treaba.

Agenții observă că mașina „imobilizată” nu mai e unde a fost lăsată.
Nu spun „asta e, șefu-i șef”.
Nu dau din umeri.

Fac ce scrie în lege:

  • se sesizează din oficiu;
  • întocmesc dosar penal pentru ambii soți – și pentru șef, și pentru doamna;
  • procedează la suspendarea dreptului de a conduce până la hotărârea instanței.

Cu alte cuvinte, tratează șeful de poliție ca pe orice alt infractor rutier.
Adică exact cum ar fi fost tratat un om obișnuit, fără epoleți și fără spate.

Aici e partea care doare cel mai tare în „Grădinița de Cadre”:
nu infracțiunea în sine, ci faptul că niște subordonați au avut tupeul să aplice legea și la un șef.

Drăgălașul reflex de clan – „Nu se face așa între noi!”

Și acum, cireșele de pe tortul fără RCA.

În loc să își asume rușinea și să stea în banca lui, subcomisarul Joița:

  • se plânge că „nu se face așa între colegi”;
  • invocă scuza clasică: „n-au știut că sunt polițist”;
  • se uită nu la ce a făcut el, ci la cine „a îndrăznit” să-l prindă;
  • se vorbește deja de reclamații la BCI, de plângeri și presiuni asupra agenților.

Tradus din limba „Grădiniței de Cadre”:

„Nu contează că am greșit eu. Contează că voi ați avut curajul să mă tratați ca pe un om normal.”

Este reflexul tipic al IPJ Prahova, așa cum l-am prezentat episod cu episod în paginile Incisiv de Prahova:

  • Nu fapta e problemă.
  • Problema e cine a avut curajul să o constate.

Portret de subcomisar „model” pentru Grădinița de Cadre

Dacă am face un poster cu „Absolvent de onoare al Grădiniței de Cadre”, subcomisarul Joița ar bifa, lejer:

  • fost rutierist, dar prins fără RCA;
  • șef de poliție, dar circulând noaptea cu mașina fără plăcuțe;
  • „om al legii”, dar sfidând o măsură legală ca ultimul golan de cartier;
  • soț grijuliu: își bagă și nevasta în ilegalitate, ca să nu fie singur în dosar;
  • șef sensibil: în loc să zică „mulțumesc că m-ați trezit la realitate”, vrea să-i toace disciplinar pe cei care au îndrăznit să aplice legea.

Este rezumatul perfect al sistemului descris în serialul nostru despre IPJ Prahova – Grădinița de Cadre:

  • Legea, pentru plebe.
  • Excepțiile, pentru „dom’ șef”.
  • Rușinea, pentru nimeni.

De ce contează cazul Joița mai mult decât pare

Unii ar putea spune: „E, ce mare lucru, un RCA, un număr, o mașină…”.

NU.
Cazul Joița este IMPORTANT pentru că arată, în miniatură, tot ce este stricat în IPJ Prahova:

               Dublu standard oficializat

    • Când un amărât e prins fără RCA – îl rupe legea.
    • Când un șef este prins fără RCA, fără plăcuțe, conducând noaptea – vrea să rupă agenții.
    • Uniforma ca imunitate, nu ca responsabilitate
      Subcomisarul nu pricepe că uniforma nu îți dă dreptul să calci legea, ci îți pune o răspundere mai mare pe umeri.
      El o folosește ca pe o cartelă VIP de la club: „între noi, nu ne facem d-astea”.
    • Sistemul care își devorează oamenii cinstiți
      Agenții care și-au făcut treaba la Păulești riscă să fie târâți prin comisii disciplinare.
      Ăsta e semnalul clar pentru restul:
      „Data viitoare, închideți ochii când vedeți că șefu’ e în dreapta.”
    • Continuitatea serialului IPJ Prahova – Grădinița de Cadre
      Cazul Joița nu e izolat. E doar episodul 54 din același film în care:

      • CAR-ul fură bani cu pixul;
      • prădătorii sexuali sunt protejați;
      • SIPI apără bețivi cu legitimație;
      • HR umilește profesioniști și promovează pile.

      Joița este versiunea rutieră a aceleiași boli cronice.

În loc de final: un subcomisar, două permise suspendate și o întrebare simplă

Rezumat sec, fără pamflet:

  • Șef de poliție, subcomisar, fost rutierist.
  • Mașină fără RCA, oprită în trafic.
  • Plăcuțe și talon reținute, mașină imobilizată.
  • Noaptea, mașina pleacă „pe șest”, fără numere, fără asigurare.
  • Soț și soție – ambii cu dosar penal, ambii cu drept de a conduce suspendat.
  • Șeful se supără nu pe sine, ci pe agenții care au aplicat legea.

Întrebarea e simplă, pentru toți cei care încă se prefac că nu văd nimic:

Câți subcomisari Joița mai trebuie să apară, ca să recunoaștem oficial că IPJ Prahova nu mai e inspectorat, ci o grădiniță de zei fără RCA?

Incisiv de Prahova va continua serialul. „Grădinița de Cadre” are, din păcate, destui copii mari de prezentat. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată

Publicat

pe

De

Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă bine până dispare orice urmă de logică și se servește la pachet polițiștilor din București, obligați să poarte echipamentul opt ore pe tură, la 40 de grade, ca să nu cumva să fie atinsă demnitatea de birou a vreunui „strateg” în uniformă.

Exact asta descrie Sindicatul Europol în legătură cu Poliția Capitalei: nu o politică de protecție a polițistului, ci un exercițiu de putere făcut de oameni care n-au purtat în viața lor altceva greu decât ecusonul de la intrarea în birou.

„Pericolul poate apărea oricând” – slogan bun pentru un afiș, prost pentru o dispoziție

Poliția Capitalei ne explică doct, în punctul ei de vedere, că portul vestei antiînjunghiere are caracter „preventiv, nu reactiv” și că echipamentul trebuie „să fie disponibil și purtat înainte de apariția unui pericol concret”.

La prima vedere, pentru publicul care nu a văzut în viața lui o tură de polițist decât în filme, sună bine. Desigur, apelurile la 112 pot fi incomplete, o intervenție banală se poate transforma în câteva secunde în agresiune, iar polițistul nu poate fugi la autospecială fix când sare cuțitul.

Până aici, nimic de zis. Doar că, de la un punct încolo, logica sare pe geam, fără vestă.

Dacă pericolul este imprevizibil „oricând, oriunde”, așa cum ne vând șefii în comunicate, atunci de ce nu se aplică aceeași regulă și la polițiștii rutieri? Ei sunt scutiți, ni se spune, „având în vedere specificul activității lor”.

Adică pericolul este imprevizibil selectiv. Într-o intersecție nu poate apărea un dement cu cuțitul, doar în fața unui bloc? La un control în trafic nu poate escalate o situație în câteva secunde, doar la o intervenție la scandal în scara blocului? Evident că poate. Dar, brusc, „imprevizibilul” devine brici de ras pentru textul comunicatului, nu criteriu real pentru măsură.

„Specificul activității”: când nu ai argumente, dar ai ștampilă

Poliția Capitalei invocă „specificul activității” pentru a-i excepta pe rutieri de la purtarea obligatorie a vestei. Perfect, spun cei de la Sindicatul Europol. Doar că exact acest argument lovește direct în dispozițiile idioate pe care aceeași instituție le-a dat pentru polițiștii de ordine publică.

Dacă „specificul activității” contează, atunci nu poți băga în aceeași oală:

  • polițistul care scrie documente într-un birou improvizat în autospecială;
  • polițistul care așteaptă repartizarea unei lucrări;
  • polițistul care se plimbă cu autospeciala între două locații;
  • și polițistul care intră într-un apartament după un apel care anunță o persoană violentă.

Să le spui tuturor, mecanic, „port permanent al vestei, opt ore, indiferent ce faci” nu e strategie de protecție, e lene intelectuală combinată cu abuz administrativ. E genul de gândire a șefului care crede că „a conduce” înseamnă să dea ordine cât mai absurde, nu să gândească riscurile și efectele reale asupra oamenilor din subordine.

Vesta – echipament de protecție sau lesă birocratică?

Ideea de bază e atât de simplă încât devine jenant că trebuie explicată unor oameni cu grade pe umeri:

  • echipamentul de protecție se poartă în funcție de riscul activității;
  • nu devine accesoriu permanent doar pentru că „oricând se poate întâmpla ceva”.

Medicul nu umblă toată ziua în combinezon de izolare, în halatul de bloc operator, doar pentru că poate intra un pacient contagios pe ușă.
Pompierul nu stă opt ore complet echipat, cu butelia în spate, doar pentru că „oricând poate suna alarma”.
Electricianul nu poartă permanent echipament pentru lucrul sub tensiune atunci când bate o adresă la calculator.

Dar, în logica de birou a Poliției Capitalei, polițistul trebuie să fie un soi de pom de Crăciun încărcat non-stop: vesta pe el la condus, vesta pe el la completat acte, vesta pe el la așteptat în curte, vesta pe el la orice – nu cumva să se supere hârtia din fișet.

Rezultatul? Reacții adverse pe piele, disconfort termic, mobilitate redusă, oboseală inutilă. Iar când chiar ai nevoie de polițist într-o intervenție de risc maxim, te alegi cu un om surmenat, coclit în propria transpirație, dar bifat frumos la rubrica „echipat conform dispozițiilor”.

Prevenție versus prostie administrativă

Sindicatul Europol nu cere mai puțină protecție, dimpotrivă: cere protecție inteligentă.

Adică:

  • vesta să fie disponibilă imediat;
  • polițistul să o poarte la intervenții operative, acolo unde nivelul de risc o impune;
  • să existe o evaluare reală a activităților: când are sens să porți vesta și când nu.

Între „vesta trebuie să fie disponibilă imediat” și „vesta trebuie purtată opt ore, nu ne interesează ce faci” e o diferență colosală. Prima înseamnă grijă reală pentru siguranța polițistului. A doua înseamnă doar un automatism birocratic, fără logică, fără empatie, fără contact cu realitatea.

Și exact asta demască Europol: o conducere care confundă prevenția cu un regulament prost scris, și protecția cu bifa pe hârtie.

Polițistul real vs. șeful de laborator de idei sterile

Din birou, cu aer condiționat, e simplu să redactezi un „punct de vedere” în care să explici doct cum „pericolul poate apărea oricând”, cum „măsura are caracter preventiv”, cum „specificul activității” justifică orice ai chef să decizi.

Dar în stradă, opt ore:

  • simți greutatea vestei;
  • simți căldura și disconfortul;
  • simți cum mobilitatea scade;
  • simți cum pielea cedează.

Și apoi vine același șef, care n-a stat o zi în stradă cu tot echipamentul pe el, și îți explică paternalist că toate astea sunt „irelevante”, pentru că „pericolul poate apărea oricând”.

Asta nu mai e protecție, e dispreț. E exact divorțul clasic dintre cei care conduc după Excel și cei care muncesc pe teren.

Concluzie: vesta nu trebuie să compenseze lipsa de judecată

Sindicatul Europol spune clar: problema nu este vesta, ci felul în care o transformă șefii în instrument de control și acoperire birocratică.

  • Un polițist protejat nu este un polițist cărat de echipament de dimineață până seara.
  • Un polițist protejat este cel echipat corect, la momentul potrivit, în funcție de misiune și riscul real.
  • „Specificul activității” nu poate fi invocat selectiv: ca să scutești rutierii, dar să lovești cu ciocanul în ordine publică, fără nicio diferențiere internă.

Dacă „mințile luminate” din Poliția Capitalei chiar cred în propriul argument cu „specificul activității”, atunci:

  • să-l aplice până la capăt, nu doar când le convine;
  • să diferențieze clar momentele în care vesta e obligatorie de cele în care nu are niciun sens;
  • și, eventual, înainte de a mai scoate comunicate rupte de realitate, să îmbrace și ei vesta măcar un schimb de opt ore, în soare, în mașină, în tura de noapte – și abia apoi să mai vorbească despre „prevenție”.

Până atunci, ceea ce a demontat Sindicatul Europol nu e doar o dispoziție aberantă, ci o mentalitate de cazarmă birocratică în care vesta antiînjunghiere nu apără polițistul, ci orgoliul șefului. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv11 ore ago

Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare

23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor...

Exclusiv19 ore ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine

SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”  Când șeful de poliție...

Exclusiv19 ore ago

Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată

Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă...

Exclusiv19 ore ago

CÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?

Faraoani, republica alcoolului: doi polițiști vs. „elita” de la cârciumă Faraoani, județul Bacău. Nu, nu e scenă dintr-un film prost,...

Exclusiv19 ore ago

Sindicatele, bau-baul securistului rebranduit: cazul Iulian Fota

„Structura internă de securist”: când lumea veche nu vrea să moară Uitându-te la discursurile lui Iulian Fota, ai senzația că...

Exclusiv2 zile ago

TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)

TCE Ploiești în ajun de AGA: Organigrama „chilotel” și sindicatul de buzunar Mâine, 31 august, la TCE Ploiești nu e...

Exclusiv2 zile ago

Miliardul care se scurge din buzunarul militarilor: jalba la Miruță, tăcerea PSD–AUR și merdenelele politice ale rezerviștilor

În atenția pensionarilor militari: cifrele reci, furia caldă. Sindicatul „Diamantul” pune lupa pe bani Sindicatul Diamantul, prin Emil Pascuț, rupe...

Exclusiv2 zile ago

Când nu poți repara sistemul, vinzi fuste: eleganță bleumarin peste burnout și umilință

În timp ce salariile se duc în rate, dotările lipsesc, turele se fac pe stomacul gol și oamenii ard psihic...

Exclusiv3 zile ago

Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie

Polițist cu epoleti, nu cu mopul în brațe Știați că la IPJ Brăila, ca să se facă, în sfârșit, curățenie...

Exclusiv3 zile ago

Urmărire în Chiajna după ce un motociclist a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor

Bărbatul conducea o motocicletă fără număr de înmatriculare O intervenție de rutină a polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Chitila –...

Exclusiv4 zile ago

Episodul 53 din serialul nostru  „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor

Serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” merge mai departe. După ce v-am prezentat „Academia de Cămătărie” (CAR), „Iuda”...

Exclusiv4 zile ago

TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul

Organigrama rușinii – proba finală a complicității: CA-ul a ales tabăra „zdrențelor”  – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc. Nu mai...

Exclusiv4 zile ago

Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri

Consiliul Local Ploiești: fabrică de haos, nu de ordine publică În iulie, în Consiliul Local Ploiești, s-a jucat un vodevil...

Exclusiv5 zile ago

TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?

Luni, 31: Ziua în care unii așteaptă o minune, iar alții își rod unghiile până la cot În timp ce...

Exclusiv5 zile ago

IGPR, angajatorul-fantomă: salariile polițiștilor, plătite după ureche, fără acte și fără rușine

De lene administrativă: IGPR pasează salariile la alții În loc să-și asume rolul de angajator și să-și plătească propriii oameni,...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv