(Preluare Inpolitics):

Alegerile anticipate pe care le visează PSD sunt imposibil de realizat în perioada care urmează nu din motive subiective – opoziția aleșilor etc – ci din motive pur tehnice: nu există legislație și bani. Pentru că asigurarea fondurilor pentru alegeri e o procedură specială, care trebuie să aibă acoperire legală. Iar în prezent, ea lipsește.

Să o luăm metodic.

Alegerile anticipate sunt o procedură inclusă în Constituție, dar numai acolo.
Niciodată după revoluție nu s-a băgat în vreo lege modul de organizare și derulare a unor asemenea alegeri, poate și pentru că niciodată nu se ajunsese ca ele chiar să fie luate în serios.

Anul trecut, la scrut timp după prezidențiale, pentru prima dată, Klaus Iohannis și PNL au hotărît să se bată în mod real pentru asemenea manevră și au luat două decizii importante.
Prima a fost emiterea OUG 26/2020 ”privind modificarea și completarea unor acte normative în materia alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, precum și unele măsuri pentru buna organizare și desfășurare a alegerilor parlamentare anticipate”. În preambul, se arăta explicit că OUG a fost dată ”ținând cont de prevederile art. 89 raportat la art. 63 alin. (2) din Constituția României, republicată, referitoare la procedura dizolvării Parlamentului României și la alegerile anticipate, având în vedere inexistența în legislația primară a reglementărilor care să acorde eficiență juridică dispozițiilor constituționale menționate”. Altfel spus, se recunoștea gaura legislativă.

Ordonanța conținea foarte multe prevederi absolut necesare fără de care anticipatele nu puteau fi organizate. Luăm un singur exemplu: ”potrivit legislației în vigoare, perioada electorală este stabilită la cel puțin 90 de zile, necorelată cu termenul de 3 luni prevăzut de legea fundamentală în care trebuie să aibă loc alegerile parlamentare anticipate” se arăta în text.
Mai concret, legea alegerilor parlamentare spune că data alegerilor se comunică CEL PUȚIN cu 90 de zile înaintea lor, în timp ce în cazul dizolvării parlamentului, conform art.63 din Constituție, alegerile anticipate se organizează în CEL MULT trei luni, deci iese din cadrul permis de legea 115/2015.

Un al doilea demers important a fost introducerea în legea bugetului de stat pe 2020 a unei derogări de la legea finanțelor publice care suna cam așa:

”Art. 54 Prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului în anul 2020 se pot aloca sume, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru ordonatorii principali de credite cu atribuţii în organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor şi ale alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale”.

Art.30 din legea 500 este cel care reglementeză fondul de rezervă al guvernului și rolul lui, adică asigurarea unor fonduri în caz de urgență: calamități naturale, epidemii etc.
În ultimii ani, Consiliul fiscal ori presa au atras atenția că respectivul fond a ajuns să fie folosit aproape discreționar și în disprețul legii, rapoartele consiliului evidențiind că din el s-au alimentat nepermis inclusiv alegeri.

Trebuie spus că în cazul suspendării președintelui există acoperire legală pentru finanțarea referendumului național, mai exact legea referendumului, care spune la art.61 că acesta este finanțat de la bugetul de stat.
Despre anticipate nu se scrie nicăieri nimic, deci alocările de bani sunt în aer.

Prin precizarea introdusă la art.54 din bugetul pe anul trecut, PNL și Iohannis au dorit să-și asigure – fără explicații pertinente, e drept – acoperirea necesară pentru folosirea fondului la organizarea alegerilor.

Cadrul legislativ era, deci, rezolvat, fie și la limită, prin OUG 26 și legea bugetului de stat.
Numai că au apărut probleme mari.
CCR a anulat ordonanța în integralitatea ei, după ce identificase un număr semnificativ de prevederi neortodoxe.
Iar pandemia a spulberat visul de anticipate al lui Iohannis.

Acum, el a reînflorit în mintea unor partide politice.
Doar că situația e mult mai gravă acum.
Nu există, pe mai departe, legislație pentru organizarea de anticipate, în special cu stipularea sursei de finanțare, iar parlamentul e greu de crezut că s-ar mobiliza în timp record pentru a o elabora. În plus, dacă e dizolvat nu mai poate lucra. Chiar și dacă Parlamentul ar vota asemenea lege de reglementare a anticipatelor, ea nu ar putea fi luată în considerare, pentru că ar fi elaborată nu cu cel puțin un an înaintea alegerilor, ci chiar în buza lor, încălcînd recomandările Comisiei de la Veneția.

În legea bugetului de stat pe 2021, pe de altă parte, nu există, logic, referiri la cheltuieli privind alegerile.
Guvernul actual, fiind demis, nu poate elabora bugetul de stat – rămînînd în sarcina viitorului guvern -, nu poate face rectificări bugetare care să modifice actualul buget, nu poate da OUG-uri, și chiar HG-urile au anumite limitări severe.

Dacă s-ar instala un guvern de tehnocrați, cum vrea Ciolacu, menit doar să organizeze anticipatele și acesta ar prevede prin OUG bani pentru scrutin s-ar ajunge la o contradicție cu decizia CCR nr.85 de anul trecut, în care se scria negru pe alb că instrumentele statului nu trebuie folosite pentru declanșarea intenționată a alegerilor anticipate, ci doar pentru soluționarea crizelor care se produc în mod natural: ”dispozițiile art.89 alin.(1) din Constituție prevăd dizolvarea Parlamentului ca
mijloc extrem de rezolvare a unei crize din interiorul acestuia, având la bază nefuncționarea autorității legiuitoare, nicidecum rațiunile Președintelui României de optimizare politică a majorității parlamentare prin alegeri anticipate”.

Ce e valabil pentru președinte e valabil, desigur, și pentru partidele politice.

Altfel spus, în absența prevederilor legale privind organizarea anticipatelor la modul general, alocarea specială de către guvernul respectiv de bani de la bugetul de stat pentru alegeri într-un an ne-electoral ar semăna, juridic, cu o crimă cu premeditare împotriva instituțiilor fundamentale ale statului.
Asigurăm banii și apoi hăcuim guvernul/guvernele de trei ori la rînd, apoi și parlamentul.
Nici pentru un referendum de suspendare a președintelui nu e clar dacă actualul guvern demis ar putea asigura banii de la buget doar prin HG.
Așa că, în condițiile vidului legislativ actual și cu un guvern cu puteri limitate, cele două proceduri de mare amploare și cu serios impact bugetar vehiculate în această perioadă sunt moarte din fașă.