Connect with us

Actualitate

O filosofie care nu anticipează este marginalizată de abundentele calculări ale viitorului

Publicat

pe

Pentru a înțelege lumea, nu sunt de ajuns nici opiniile oficiale, prea multe fiind tributare demagogiei, și nici științele, care fragmentează realitatea. Abia gândirea sistematică, ce este în fond filosofie, permite captarea întregii experiențe și, pe baza ei, înțelegerea. Lărgirea orizontului este mereu salutară.

În sprijinul filosofiei, avem învățăturile istoriei. Există o „filosofie implicită” chiar la cei care resping filosofarea. Dar unde aceasta lipsește se trăiesc evenimente, dar nu se explică durabil, se ajunge la cunoștințe, dar nu și la înțelegere. Filosofia stă, desigur, sub asaltul suficienței. Primului filosof, Thales, i se atribuie replica după care iubitorul de înțelepciune, privind spre înalt, se poate împiedica, dar oponenții săi sunt, de obicei, împiedicați. Oricum, în atitudinea față de gândire și filosofie este inclus felul în care oamenii vor să trăiască.

Filosofia are și acum în față imperative deloc facile. Ea trebuie să prindă întregul, să o facă metodic, să fie deschisă față de schimbări și să lămurească sensul vieții.

Între timp, însă, realitatea vieții din jur pune întrebări dificile. De pildă, scientizarea nu a adus deocamdată mai multă libertate. Liberalizarea și pacificarea nu converg. Democrația a intrat în criză. Încălzirea globală obligă la reevaluarea naturii. Se creează ființe umane în laborator. „Transumanismul” este noua ideologie.

La rândul lor, științele au schimbat scena lumii. Spre exemplu, fizica actuală ne spune că în ecuațiile einsteiniene timpul este decisiv. Neurologia a reevaluat subiectivitatea. Inteligența artificială permite tablouri fără precedent ale realității.

Crizele timpului presează la a trece de la vorbirea despre gândire și filosofie la efortul personal în materie. Nu se mai poate trăi doar din moștenire. Nu este moral să se vorbească de imperative fără a privi în oglindă.

Hegel ne-a obișnuit cu înțelegerea filosofiei ca expresie a timpului ei. Și filosofia se schimbă. Hilary Putnam a considerat că perioada postbelică este mai bogată în înnoiri decât întreaga istorie anterioară. Aș spune mai mult – cotiturile în filosofie au fost mai dese ca oricând. Nu se ajunge acum la fapte fără a cunoaște cotiturile – „istorică”, „pragmatică”, „lingvistică” etc.- din filosofie.

După toate datele, a venit ora regândirii lumii, societății, vieții. Extrem de multe „dosare” se redeschid. Din capul locului, se cuvine să ridicăm privirile peste obișnuit și acceptat, spre coordonate mai largi. Stabilirea faptelor, explicația științifică, inovația conceptuală și viziunea au a-și da mâna în serviciul înnoirii.

Câțiva gânditori au revizitat însăși conceperea filosofiei (cum arătam detaliat în Introducere în filosofia contemporană, 2014), tocmai pentru a face față la ceea ce se petrece. Heidegger avea dreptate să propună să se plece de la fragilitatea omului, finitudinea sa, spre a pătrunde dincolo de „existent”, spre „ființarea umană” și „ființă”. Acest punct de plecare se cere, însă, lărgit. Richard Rorty a pornit de la „cotitura lingvistică” și implicațiile ei în înțelegerea prestațiilor umane. Numai că, în felul acesta, filosofia descrie posibilități, dar spune puțin despre ceea ce este de făcut. Dieter Henrich a văzut conștiința de sine la baza realității. Istoria se joacă însă nu numai în conștiința de sine, ci și în organizările devenite rigide ale societăților. Robert Brandom a observat că recunoaștem autoritate anumitor aserțiuni și că acestea stau pe straturi ale interacțiunilor. Dar și o astfel de optică se expune întrebării: ne limităm la a privi ceea ce este? Jürgen Habermas are dreptate să reconstruiască ceea ce trăim condus de întrebarea asupra condițiilor necesare și suficiente ale unei reproduceri umane a vieții. Reconstrucția se cere întregită cu o construcție capabilă nu numai să dezvăluie posibilitățile existente, dar și să anticipeze viitorul.

Nu captăm întregul experienței fără a plonja în realitatea dată. Opinia mea este aceea că filosofia are de plecat de la diagnozele lumii în care trăim. Este adevărat că nu poți da o diagnoză fără asumpții teoretice. Alegerea acestora nu este arbitrară. Există o dependență până a stabilirii faptelor de asumpții (Cunoaștere și sens,1984). Este de recunoscut, însă, și continua dependență a asumpțiilor de fapte. Ceea ce se numește „cercul hermeneutic” este inevitabil.

Asumpțiile raționale le văd concentrate în prelungirea proiectului modern de umanitate, care stă, cum știm, pe trei piloni. Este vorba de ceea ce vechii greci au prins sub termenul de „viață bună”, de ceea ce strămoșii romani au socotit „viață virtuoasă” și de ceea ce vechii evrei au numit „viața veșnică”. Acești termeni se cer, firește, actualizați.

În definitiv, ce avem de atins în viață? Care poate fi acum punctul de plecare al filosofării asupra lumii? Putem răspunde cu o enumerare. Este vorba de: hrană și adăpost, evitarea durerii și rezistența la boli, facilitarea muncii, răsplata echitabilă, dreptatea în relația cu altul, întrajutorarea, participarea la decizie, libertatea personală, absența dominației, acces la învățătură, iubirea, frumosul. Acest tablou, luat nu pe fragmente, ci cuprinzător, este de asumat.

Cum se ating acestea? Răspunsul meu este că aspirațiile vieții umane se satisfac prin acțiuni și cunoștințe felurite, pe humusul tradițiilor culturale.

Dar lista acțiunilor se cere rafinată, în continuare. Știm de la Hegel că pentru o reproducere a vieții care să fie umană este nevoie de „muncă”, „interacțiune”, „limbă”. De la Max Weber știm că este nevoie de „acțiune rațională în raport cu un scop” și de „acțiune rațională în raport cu o valoare”. De la Habermas știm că este nevoie de „acțiune instrumentală”, „acțiune strategică”, „acțiune comunicativă”, „acțiune dramaturgică” și reflexivitate. Știm destule de la alți autori. Sunt de părere că mai trebuie adăugate „acțiunea emancipativă” și „raportarea la absolut”, ca tot atâtea acțiuni ireductibile, împreună cu cunoștințele ce le susțin. Știm astăzi prea puțin despre autoafirmarea persoanei și a comunității și nu avem nici acum o clasificare a științelor.

În orice caz, monismul acțiunilor, care încearcă să obțină toate performanțele amintite dintr-una dintre acțiuni, nu dă rezultate. De pildă, politizarea sau moralismul sau estetismul se iluzionează crezând că doar din politică sau morală sau artă iese altă realitate. Intelectualitatea nu dobândește pondere câtă vreme rămâne la propriile trăiri.

Trăim în Europa un stadiu al modernității ce are diagnoze îngrijorătoare. Este vorba de șubrezirea libertăților și intrarea într-o „carcasă tare ca oțelul a supunerii” (Max Weber), de extinderea „cinismului” (Sloterdijk), a „vidului moral” (Lipovetsky), de trecerea la o societate a „minciunii” (George Șerban-Reinhardt), la una a „indiferenței” (Slama). Este vorba de expansiunea societății „mediatice” (Adorno), a uneia „haotice” (Vattimo), a unei „societăți a cunoașterii”, nu și a „înțelepciunii” (Reale), a uneia a „comunicațiilor”, dar nu neapărat a „comunicării” (Habermas), de proliferarea „riscului” (Beck).

Nu se poate acționa fără a reuni diagnozele acestea într-una ce le explică pe fiecare. Opinia mea este aceea că putem face reunirea sub formula mai acoperitoare a „societății nesigure” (Societatea nesigură, 2016). Este o societate în care, siguranțele de odinioară – de pildă, a proprietății, a libertății, a triumfului adevărului și dreptății, a dezvoltării economice care lichidează sărăcia, a competenței ce generează soluții, a moralei ce rezultă din cunoaștere – sunt puse la încercare de forțe mari. Așa stând lucrurile, filosofia își îndeplinește menirea lămurind cum s-a ajuns la nesiguranță și cum se poate ieși din ea. Nu doar filosofia caută răspunsuri, dar filosofia le conceptualizează.

Trăim, pe de altă parte, în confuzia valorilor, pe care Nietzsche a anticipat-o. Din aceasta nu este ieșire, fără a urca de la interogarea de orice nivel la filosofie, în cele din urmă. Nu există ieșire spre cultura matură fără filosofie. De altfel, cine nu interoghează sensul, nu poate dezlega chestiunile practice din viața sa și a comunității. Nu se înfrâng, desigur, dificultățile vieții doar cu filosofie, dar ele pot fi depășite cu contribuția filosofiei responsabile.

Sunt multe feluri de filosofare (Introducere în metodologia și argumentarea filosofică, 1992). Unii nu sunt intimidați de compromisurile cerute de era practicismului și a scientismului și propun reluarea formei celei mai ambițioase a filosofiei, care este metafizica. Observația mea este că efortul de a clădi metafizica doar prin revenire la autori de referință ne dă o istorie a filosofiei, dar puține lămuriri asupra lumii. Mai trebuie și deschidere spre realitatea trăită de oameni. Nici metafizica, oricât de „meta” (adică „după și deasupra de”) „fizică” este, nu se poate dispensa fără pierderi de științele actuale, nu poate face abstracție de societate și nu se poate deroba de obligația de a orienta în contexte noi.

Religia este rivalul filosofiei. Evident, este vorba aici de religie la propriu – ceea ce înseamnă „legământ” între Dumnezeu și oameni, „revelație”, „învățătură” și „mântuire”. Dar rivalitatea dintre religie și filosofie privește opțiuni ultime. În rest, pot fi oricând cooperări.

Cât de presantă este astăzi lămurirea relației dintre religie și filosofie ne dăm seama din faptul că opere filosofice monumentale, tipărite recent, și-o asumă.

Heidegger (cu Schwarze Hefte, 2014-2021) a vrut să imprime un alt curs „culturii occidentale”, spre a o smulge din „dezrădăcinare”. El înfruntă componentele pe care le vedea la originea acesteia: iudaismul, creștinismul, democratismul, americanismul, comunismul, tehnicismul. Viziunea sa vizează înlocuirea acestora, iar sursa lor o vede în Biblie. A spus-o, într-un fel, și când a speculat asupra numelui său: „Heid-egger: unul care, păgân (Heide), întâlnește un câmp necultivat și o grapă. Dar grapa trebuie să lase să meargă înainte, o lungă perioadă de timp, un plug, prin câmpuri de piatră” (GA 97, 62). Heidegger reprezintă în cultura modernă năzuința creării alternativei la Biblie și a revenirii la zei.

Azi sunt numeroși zei. Voința, banii, puterea, șefii, divertismentul și altele sunt zei noi. Ceea ce se vede tot mai mult cu ochiul liber este însă că, odată cu zeii, vin vederile înguste. Heidegger nu a luat în seamă împrejurarea că abia într-o lume cu Dumnezeu este posibilă abordarea întregului uman. Abia de aici au venit economia, libertățile, cercetarea științifică, reflexivitatea și, cu ele, societatea modernă.

Habermas (cu Auch eine Geschichte der Philosophie, 2019) a reactualizat relația originară dintre „cunoștință” și „credință” și a privit prin prisma ei istoria gândirii. Filosofia, arată el, a continuat și în cele mai laice formulări să raporteze „credința” și „cunoștința” una la alta. Habermas argumentează că modernitatea nu iese din crize fără „legitimare”, „stat de drept democratic” și „democrație deliberativă” și încurajează la a considera omul „ființa liberă ce dispune de rațiune”, conform tradiției biblice. Numai astfel, filosofia poate face față provocărilor actuale.

Folosirea diferenței dintre filosofie și religie ca pretext al antagonizării lor și ignorarea cooperării dintre ele nu folosește nimănui. Nici Kant, care cerea religiei să accepte tribunalul „rațiunii pure”, nici Karl Barth, care cerea teologilor să ignore filosofia, nici Carnap, care postula că ambele cad în afara propozițiilor cu sens, nu fac față nevoilor de azi. Abia conlucrarea filosofie-religie-știință-artă este benefică.

Sub multe aspecte, Omul (cu majusculă) al tradiției a fost dărâmat de pe soclu, în favoarea oamenilor vii, care-și reproduc viața lovită de limite pământești. Numai că dărâmarea are un efect pervers. Este vorba de dizolvarea oamenilor în altceva: comerț, conflicte, consum, cobai în experimente.

Deocamdată, însă, viețile oamenilor sunt prinse în plasa de relații a unei lumi deslimitate. Doar în timpul vieții unei generații aceasta s-a schimbat de două ori, iar schimbările afectează viețile. Anii 1990 au pus capăt diviziunii postbelice a lumii, iar anii 2010 au creat o altă constelație. Dependențele sunt mai tari ca oricând, încât nu se mai poate vorbi de viața oamenilor fără a examina structurarea lumii (Filosofia unificării europene, 2005; The Destiny of Europe, 2011; România în Europa actuală, 2018; Europa și Israelul. O simbioză istorică, 2020; China ca supraputere, 2021). Și filosofia este chemată să se ocupe de studii strategice.

Relația între cele mai vechi civilizații a reintrat deja în scenă. Nu ca retorică colonială tradițională, ci ca problemă concretă. Așa cum arată deja cercetări din SUA și Germania, va trebui acceptat că și alte culturi au ajuns la performanțe competitive, chiar dacă au operat cu o logică diferită a cunoașterii. Faptul are deja urmări.

Din cauze diverse – ignoranță, lașitate, rea credință – se înlocuiește răspunderea oamenilor cu învinovățirea destinului istoric. Se poate discuta la nesfârșit metafizica destinului. Afirm însă că este sănătoasă revenirea la Fichte – în mod exact la teza potrivit căreia oamenii creează realitatea vieții lor în comunități, începând cu cea națională. Ea are veritabila ei introducere în teoria cunoașterii ce începe cu întrebarea (Argumentarea, 2010) și în logica gândirii naturale. O filosofie a inițiativei creatoare este acum necesară.

O filosofie a lumii actuale este, prin forța noilor realități, o filosofie ce are de prestat deopotrivă: analiză factuală, sistematizare conceptuală și anticipare. Acestea sunt legate.

Sunt filosofii care lămuresc lucruri mai mult pentru autor sau pentru felul de a vedea al unui grup – nu pentru alți oameni. Caut să evit acest pericol prin analize factuale a ceea ce se petrece în realitate (Die kulturelle Wende, 2005; Crizele modernității târzii, 2008; Criza și după criză, 2010). Sunt de părere că filosofia fără analize factuale este goală, iar analizele factuale fără filosofie sunt cel mult parțiale.

Analizele factuale au fost și pentru mine materia în care am promovat soluții conceptuale. În filosofia religiei (Religia în era globalizării, 2005) arăt că asincronia religiei nu înseamnă nesincronizare cu nevoi actuale, în filosofia dreptului (Justiția și valorile, 2020) readuc justiția la valoarea dreptății, în filosofia statului (Statul actual, 2021) repun contractul la baza statului, în filosofia educației (Educația responsabilă, 2018) așez educația pe tripticul competențe, abilități, valori, în filosofia artei (Profunzimea artei, 2020) argumentez pentru artă ca prelucrare simbolică a trăirii umane a lumii.

Sistematizarea am început-o, la rândul meu observând filosofii de referință (Herbert Marcuse, 1982; Filosofia lui Habermas, 2005; Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, 2010; Reconstrucția pragmatică a filosofiei. Profilul Americii clasice, 2017; Heidegger, 2021). Starea filosofiei și teologiei (Philosophia et Teologia hodie, 2008; Filosofi și teologi actuali,2019) este normal să intereseze astăzi.

Numai că sistematizarea filosofică are de făcut față nu doar istoriei, ci și realității pe care o trăim. De aceea, am căutat să aduc la formulare filosofia proprie (Raționalitate, comunicare, argumentare, 1991; Relativismul, 2004; Întoarcerea la sens,2015; Pragmatismul reflexiv, 2016; Rațiune și voință de rațiune, 2017; The Sense of our History, 2019; Cunoaștere și reflexivitate, 2020) și să-i rezolv problemele de bază.

Astăzi, însă, o filosofie care nu anticipează este marginalizată de abundentele calculări ale viitorului. Ca urmare, anticiparea alternativelor intră printre datoriile filosofiei. Am și dat, la rândul meu, anticipări: dependența tranziției de democratizare (Die kulturelle Wende, 2005), nevoia reafirmării proiectului european inițial (The Destiny of Europe, 2011), schimbarea inexorabilă a lumii (Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, 2012), noua cuplare a identității naționale cu modernitatea (Identitate națională și modernitate, 2018), corectura globalizării (După globalizare, 2018) etc. Dincoace de acestea, lămuresc ce se prefigurează (Ordinea viitoare a lumii, 2017; Viitorul Universității, 2020) și arunc sonde în viitor.

A filosofa astăzi are printre presupoziții capacitatea de a diagnostica situația dată și de capta întregul, de a da analize factuale, sistematizări conceptuale și anticipări de evoluții, cultura teoretică. Abia pe asemenea suport filosofia își poate satisface acum menirea dintotdeauna. (Din conferința Filosofia lumii actuale, susținută în 24 septembrie 2021, în cadrul „Conferințelor Tribuna”)

Andrei Marga

Actualitate

Cum te pregătești pentru o coronarografie la centrele medicale Monza Ares? Ghid practic, pas cu pas

Publicat

pe

Ai primit recomandare pentru coronarografie și vrei să știi exact ce urmează? Este firesc să ai întrebări. Coronarografia este o investigație invazivă care arată dacă arterele inimii tale sunt îngustate sau blocate. O pregătire corectă te ajută să treci prin procedură în siguranță și cu mai puțin stres.

1. Evaluarea preprocedurală și consimțământul informat

Primul pas îl faci în cabinet, împreună cu medicul cardiolog intervenționist. Discuți istoricul tău medical în detaliu. Spune-i clar:

  • Ce boli cronice ai (diabet, hipertensiune, boală renală, afecțiuni pulmonare);
  • Ce medicamente iei zilnic, inclusiv suplimente;
  • Dacă ai alergii la medicamente sau la iod;
  • Dacă ai implanturi – stimulator cardiac, proteze valvulare, stenturi mai vechi.

De exemplu, dacă ai diabet și urmezi tratament cu metformin, medicul va ajusta schema înainte de procedură. Dacă ai insuficiență renală, echipa va planifica măsuri suplimentare de protecție a rinichilor.

2. Investigații și analize înainte de procedură

Pentru siguranță, medicul îți recomandă analize recente. În majoritatea cazurilor, vei face:

  1. Hemogramă completă – arată dacă ai anemie sau probleme de coagulare;
  2. Teste de coagulare (INR, APTT) – estimează riscul de sângerare;
  3. Creatinină și uree – evaluează funcția rinichilor;
  4. Glicemie – importantă dacă ai diabet;
  5. EKG și, uneori, ecocardiografie – oferă informații despre funcția inimii.

Aceste teste îl ajută pe medic să adapteze procedura la situația ta. De exemplu, dacă valorile creatininei sunt crescute, se va folosi o cantitate mai mică de contrast și se va insista pe hidratare. Programează analizele cu câteva zile înainte și discută rezultatele cu echipa medicală. Nu interpreta singur valorile și nu modifica tratamentul fără recomandare.

3. Ajustarea medicației și pregătirea pentru internare

Nu întrerupe niciun medicament fără acordul medicului. Unele tratamente trebuie continuate, altele ajustate temporar. De exemplu:

  • Anticoagulantele orale (de tip warfarină sau alte anticoagulante moderne) pot necesita pauză sau înlocuire temporară;
  • Metforminul se oprește, de regulă, cu 24–48 de ore înainte, pentru a reduce riscul unei complicații metabolice rare;
  • Antiagregantele plachetare (aspirină, clopidogrel) se continuă sau se ajustează în funcție de indicație.

Pregătește o listă scrisă cu toate medicamentele și dozele. Adu lista la internare.

În seara dinaintea procedurii, fă duș și evită aplicarea cremelor pe zona încheieturii sau a inghinalului. Respectă indicația de post alimentar, de obicei 6–8 ore înainte de procedură. Poți lua medicamentele permise cu o gură mică de apă, dacă medicul îți confirmă acest lucru.

4. În ziua procedurii: ce să aduci și la ce să te aștepți

Vino cu:

  • Actul de identitate și documentele medicale;
  • Rezultatele analizelor;
  • Lista de medicamente.

Este bine să ai un însoțitor care să te conducă acasă. După procedură, în ziua respectivă nu vei putea conduce mașina. La internare, asistenta îți verifică tensiunea, pulsul și saturația de oxigen. Ți se montează o linie venoasă pentru administrarea de lichide și medicamente. Medicul discută încă o dată cu tine planul procedural.

5. Despre procedură, contrast și tehnologie utilizată

Coronarografia se face într-o sală de angiografie dotată cu aparatură modernă de imagistică. În centrele specializate se folosesc sisteme performante de vizualizare și dispozitive inovatoare pentru ghidarea stenturilor. În ultimii ani, cardiologia intervențională a introdus tehnici și dispozitive care nu au mai fost utilizate anterior în România, inclusiv stenturi de ultimă generație și metode avansate de evaluare a fluxului coronarian.

În timpul procedurii:

  • Primești anestezie locală la nivelul încheieturii (abord radial) sau inghinal (abord femural);
  • Medicul introduce un cateter subțire prin arteră până la inimă;
  • Injectează substanța de contrast iodată pentru a vizualiza arterele.

Poți simți o senzație de căldură pentru câteva secunde. Este normală și trece rapid. Contrastul poate provoca reacții alergice, de la erupții ușoare până la reacții severe, rar întâlnite. Dacă știi că ai alergie la iod, anunță din timp. De asemenea, contrastul poate afecta temporar rinichii, mai ales dacă ai deja o boală renală.

Pentru informații detaliate despre indicații și desfășurare, poți consulta pagina dedicată procedurii de coronarografia cardiacă la Monza Ares, unde găsești explicații suplimentare despre tehnică și opțiuni de tratament.

6. Recuperarea imediată după coronarografie

După procedură, rămâi sub supraveghere câteva ore. Echipa medicală monitorizează:

  • Tensiunea arterială și pulsul;
  • Locul puncției.
  • Eventuale dureri toracice sau reacții adverse.

Dacă s-a folosit abordul radial, te vei putea mobiliza mai repede. Dacă s-a folosit abordul femural, vei sta întins câteva ore pentru a preveni sângerarea.

Este posibil să apară un mic hematom la locul puncției. Rareori apar complicații precum sângerare importantă, tulburări de ritm sau infarct. Riscul este redus, dar crește la pacienții vârstnici sau cu boli asociate multiple. Bea lichide după procedură pentru a elimina contrastul. La externare, primești recomandări clare privind activitatea fizică și medicația.

7. Întrebări utile și pașii următori

Înainte de externare, clarifică următoarele:

  • Când reiei activitatea profesională?
  • Ce restricții ai la efort fizic?
  • Ce tratament trebuie urmat și pentru cât timp?
  • Când este următorul control?

Dacă ți s-a implantat un stent, vei urma tratament antiagregant conform indicației. Oprirea prematură a acestuia crește riscul de tromboză a stentului.

Beneficiul coronarografiei constă în stabilirea rapidă și precisă a diagnosticului și, la nevoie, în tratarea imediată a unei artere îngustate. Costurile și riscurile procedurii trebuie analizate împreună cu medicul tău, în funcție de simptome, rezultate și riscul cardiovascular global. Pentru majoritatea pacienților corect selectați, avantajele depășesc riscurile, însă decizia rămâne individuală.

Pregătirea atentă, comunicarea deschisă și respectarea indicațiilor medicale te ajută să parcurgi această etapă cu încredere. Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate.

Citeste in continuare

Actualitate

Schimbări importante pentru firme: ce presupune gestionarea deșeurilor de ambalaje conform HG și cine este vizat

Publicat

pe

Legislația privind ambalajele s-a modificat constant în ultimii ani, iar anul anterior a adus reguli mai stricte pentru companiile care introduc produse ambalate pe piața din România. Țintele de reciclare cresc, raportarea devine mai riguroasă, iar autoritățile verifică trasabilitatea reală a deșeurilor, nu doar existența unui contract.

Dacă ești manager financiar, logistic sau responsabil de mediu, aceste schimbări îți influențează direct bugetul și procedurile interne. Articolul explică pe scurt ce prevede legislația în vigoare, cine trebuie să se conformeze și ce pași concreți ai de făcut. Informațiile au caracter orientativ și nu înlocuiesc consultanța juridică sau financiară personalizată.

Ce prevede legislația pentru ambalaje?

Cadrul principal îl reprezintă Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările ulterioare (inclusiv OG 1/2021 și HG 96/2023). Aceasta transpune în legislația națională cerințele europene privind economia circulară și responsabilitatea extinsă a producătorului.

HG 1074/2021 (publicată în octombrie 2021) stabilește cadrul legal pentru implementarea Sistemului de Garanție-Returnare (SGR) în România pentru ambalaje primare nereutilizabile (sticlă, plastic, metal) de la 0,1 la 3 litri. Aceasta obligă producătorii și comercianții să gestioneze ambalaje SGR, returnând o garanție de 0,50 RON la reciclare.

Pe lângă Legea 249/2015, se aplică OUG 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, care stabilește contribuțiile datorate pentru neîndeplinirea obiectivelor de reciclare. Pentru 2025, țintele minime de reciclare la nivel național au fost:

  • Sticlă – 70%
  • Hârtie și carton – 75%
  • Metale feroase – 70%
  • Aluminiu – 50%
  • Plastic – 50%
  • Lemn – 25%

Atenție: autoritățile iau în calcul doar cantitățile efectiv reciclate, confirmate prin documente și raportate în sistemele informatice oficiale (SIATD). Estimările sau declarațiile fără trasabilitate nu mai produc efecte juridice.

Pentru o analiză detaliată a cadrului legal și a modului de aplicare, poți consulta explicațiile despre gestionarea deșeurilor de ambalaje conform HG, cu trimitere la articolele relevante din actele normative.

Directiva (UE) 2018/851: ce s-a schimbat în 2025?

Directiva (UE) 2018/851, publicată pe EUR-Lex, a modificat Directiva-cadru privind deșeurile 2008/98/CE și a consolidat principiul răspunderii extinse a producătorului (EPR). A fost transpusă în legislația națională prin OUG 92/2021 privind regimul deșeurilor, care modifică Legea 211/2011.

Transpunerea în legislația națională a adus două efecte practice pentru firme:

  1. Trasabilitate completă – trebuie să demonstrezi circuitul de la introducerea pe piață până la reciclare.
  2. Responsabilitate financiară clară – dacă nu atingi țintele, plătești contribuția de 2 lei/kg pentru diferența nereciclată, conform OUG 196/2005.

Pentru un buget anual, acest mecanism poate genera costuri considerabile. De exemplu, dacă introduci 20 tone de ambalaje din plastic și reciclezi doar 8 tone (40%), rămâi cu un deficit de 2 tone față de ținta de 50%. Contribuția ajunge la 4.000 lei (2.000 kg × 2 lei). La volume mai mari, impactul crește proporțional.

Cine este vizat de obligații?

Legea se aplică tuturor operatorilor economici care introduc ambalaje pe piața națională, indiferent de dimensiune.

Sunt vizați:

  • producătorii care ambalează produse în România;
  • importatorii din state terțe;
  • achizitorii intracomunitari;
  • comercianții online care livrează produse ambalate către consumatori;
  • retailerii care comercializează produse sub marcă proprie.

Nu există prag minim de cantitate. Chiar și 100 kg de ambalaje/an generează obligații de înregistrare și raportare.

Cum raportăm trimestrial la AFM?

Primul pas este înregistrarea în platforma SIATD (Sistemul Informatic pentru Asigurarea Trasabilității Deșeurilor), administrată de Administrația Fondului pentru Mediu, și, după caz, în registrul ROAFM.

Ulterior, trebuie să:

  1. Calculezi cantitățile de ambalaje introduse pe piață, defalcate pe materiale.
  2. Depui declarațiile lunare la AFM, până pe data de 25 a lunii următoare.
  3. Asiguri raportarea în SIATD pentru trasabilitatea deșeurilor.
  4. Păstrezi documentele justificative minimum 5 ani.

Documentele verificate frecvent în control:

  • facturi de achiziție ambalaje;
  • declarații vamale;
  • contract cu OIREP sau dovezi de gestionare individuală;
  • certificate de reciclare/valorificare;
  • centralizatoare interne pe tip de material.

În majoritatea cazurilor, departamentul financiar și cel logistic trebuie să colaboreze lunar pentru a evita diferențele între stocuri, facturi și declarații.

Gestionare individuală sau transfer către OIREP?

Ai două opțiuni:

1. Gestionare individuală

Organizezi pe cont propriu colectarea și reciclarea. Această variantă presupune contracte directe cu colectori și reciclatori, monitorizare permanentă și costuri administrative ridicate.

2. Transferul responsabilității

Închei contract cu o OIREP autorizată, care preia obligațiile de îndeplinire a țintelor. În practică, majoritatea companiilor aleg această soluție pentru stabilitate operațională și predictibilitate financiară.

Detalii despre mecanism și condiții găsești în explicațiile privind gestionarea deșeurilor de ambalaje cu o OIREP, inclusiv despre răspunderea contractuală și indicatorii de performanță. Pentru rezultate eficiente, verifică autorizația valabilă a OIREP-ului și istoricul îndeplinirii țintelor colective.

Ce riscuri și sancțiuni există?

Garda Națională de Mediu poate aplica amenzi pentru nerespectarea obligațiilor privind ambalajele. Conform Legii 249/2015 (cu modificările ulterioare), amenzile pentru operatori economici sunt cuprinse între 10.000 și 25.000 lei, în funcție de tipul contravenției:

  • neînregistrare sau neraportare: amenzi în intervalul 10.000–20.000 lei;
  • neîndeplinirea obligațiilor de colectare selectivă: 15.000–25.000 lei;
  • neîndeplinirea țintelor fără plata contribuției: contribuție de 2 lei/kg + accesorii.

Din perspectivă financiară, riscul major nu îl reprezintă amenda punctuală, ci acumularea diferențelor de plată pe mai mulți ani fiscali.

Checklist rapid pentru firme

Verifică dacă:

  • ești înregistrat în SIATD și, după caz, ROAFM;
  • ai centralizat cantitățile pe ultimele 12 luni;
  • ai calculat țintele pe fiecare material;
  • ai bugetat contribuția potențială de 2 lei/kg;
  • ai desemnat un responsabil intern;
  • monitorizezi lunar evoluția cantităților;
  • ai programat un audit anual al datelor.

Dacă identifici neclarități, solicită un audit gratuit al cantităților de ambalaje sau programează o discuție cu un consultant al unei OIREP pentru a clarifica obligațiile specifice activității tale.

Gestionarea corectă a deșeurilor de ambalaje influențează direct costurile operaționale, relația cu partenerii comerciali și indicatorii ESG ai companiei. O abordare organizată, bazată pe date reale și verificabile, te ajută să controlezi bugetul și să eviți corecțiile ulterioare.

Citeste in continuare

Actualitate

Giganții mărilor își unesc forțele: Parteneriat strategic între TKMS și Navantia pentru viitorul apărării europene

Publicat

pe

De

O alianță împotriva blocajelor: Răspunsul industrial la noua realitate geopolitică

Într-o mișcare strategică menită să redefinească peisajul industriei de apărare de pe continent, doi dintre cei mai importanți constructori navali din Europa, grupul german ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS) și compania spaniolă Navantia, au semnat oficial un memorandum de înțelegere. Această colaborare istorică deschide calea pentru un proiect ambițios: posibilitatea ca submarinele proiectate de germani să fie construite direct pe șantierele navale din Spania.

Acordul vine într-un moment critic, marcat de o presiune fără precedent asupra sectorului maritim european. Escaladarea tensiunilor geopolitice din ultimii ani a generat o explozie a cererii de tehnică navală modernă, însă industria se lovește de un obstacol major: deficite severe de capacitate de producție și resurse tehnologice limitate la nivel continental.

Eficiență sub presiune: Obiectivele colaborării germano-spaniole

Parteneriatul dintre TKMS și Navantia nu este doar o formalitate, ci o tentativă de a găsi soluții pentru implementarea proiectelor militare într-un mod mai rapid și mai rentabil. Cele două companii au inițiat deja discuții la nivel de management, bazate pe o încredere reciprocă și pe respectarea strictă a reglementărilor privind concurența și controlul exporturilor.

Miza este uriașă: explorarea unor noi modele de cooperare industrială care să permită Europei să își onoreze contractele de apărare fără a sacrifica performanța sau termenele de livrare, în ciuda limitărilor actuale ale șantierelor navale.

Dincolo de protocol: Managementul unor portofolii complexe

Deși entuziasmul este mare, rămâne de văzut cum vor prioritiza cei doi coloși noile oportunități de afaceri, având în vedere portofoliile lor actuale extrem de încărcate. TKMS este angrenată în prezent în producția submarinelor Type 212CD pentru Germania și Norvegia, model care se află și pe lista scurtă pentru proiectul canadian de patrulare submarină.

De cealaltă parte, Navantia își concentrează eforturile pe finalizarea celor patru submarine din clasa S-80 destinate marinei spaniole. În afara sectorului subacvatic, ambele companii gestionează game vaste de nave de suprafață, de la fregatele germane din clasele 123 sau 125, până la distrugătoarele de clasă Hobart și nava strategică de proiecție „Juan Carlos I” din portofoliul spaniol. Această fuziune de expertiză promite să creeze un pol de putere capabil să susțină suveranitatea maritimă a Europei în deceniile următoare.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv12 ore ago

Ospiciul „sărăcește-norul”: Marea pârjoleală de 5.000% și „Agenții 007 ai gliei” care au demascat mafia argintului sub privirile mute ale statului

România anului 2026 a devenit oficial rezervația naturală a absurdului, unde „specialiștii” statului au reușit o performanță demnă de Cartea...

Exclusiv12 ore ago

JUSTIȚIA DIN VĂLENII DE MUNTE: „PROTECȚIE” CU PORȚIA ȘI CITARE PRIN TELEPATIE (I)

Procedura „Houdini”: Cum să judeci un om fără să-l inviți la proces, dar să pretinzi că-l aperi Să trăiți, stimată...

Exclusiv12 ore ago

Ploieștiul, între ghenă și tribunal: Cum a ajuns „Republica lui Caragiale” un „Bingo” penal pe 10 milioane de euro, sub bagheta Magicianului-Fanfară!

Orașul lui Caragiale a fost transformat oficial în cel mai scump experiment de supraviețuire urbană din România. În timp ce...

Exclusiv12 ore ago

Stigmatizarea sărăciei: Sindicatul Europol desființează „Lista Rușinii” impusă de Guvern românilor cu datorii mici

O măsură care vizează cetățenii vulnerabili, nu marii evazioniști, transformă dificultățile financiare ale populației într-o execuție publică orchestrată de stat....

Exclusivo zi ago

Poliția, transformată în agent de asigurări: Proiectul legislativ care pune în pericol siguranța publică pentru a proteja interesele electorale ale primarilor

Într-o mișcare ce riscă să paralizeze și mai mult activitatea operativă a forțelor de ordine, o nouă propunere legislativă vizează...

Exclusivo zi ago

Dreptul la odihnă, tratat ca „sfidare”: Sindicatul Diamantul denunță abuzurile manageriale și „sclavia” din rândul polițiștilor

Într-un rechizitoriu dur la adresa practicilor administrative din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Emil Pașcut, reprezentantul Sindicatului Diamantul, scoate la lumină...

Exclusiv2 zile ago

MISIUNEA „OARBA” LA NATO/DOCUMENTE: CUM SĂ CUCEREȘTI BRUXELLES-UL CU UN CAZIER „REPUTAȚIONAL” ȘI DOUĂ FUNCȚII ÎN BUZUNAR

În timp ce România se screme să pară un pilon de stabilitate la granița estică, Ministerul Economiei, condus de „vizionarul”...

Exclusiv2 zile ago

TALIBANUL MORALIST CU TRAFALET ÎN DOTARE: CUM SE MAI „EDUCĂ” TINERII PRIN TRAMVAIELE DIN CRAIOVA

În timp ce lumea civilizată discută despre progres, prin mijloacele de transport din Craiova încă mai bântuie specimene care confundă...

Exclusiv3 zile ago

Război total între IGPR și Sindicatul Europol: Poliția Română denunță o campanie de dezinformare privind concursurile de management

Într-o reacție neobișnuit de dură, Centrul de Informare și Relații Publice al Poliției Române a lansat o serie de precizări...

Exclusiv5 zile ago

EXCLUSIV: Bomba de sub nori – Fermierii-007 iau Poliția la întrebări: Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”?

În timp ce instituțiile statului mimează vigilența, ziarul de investigații Incisiv de Prahova, singura publicație care a avut curajul să...

Exclusiv5 zile ago

MILIȚIA ÎN BOXA ACUZAȚILOR: Statul îți dă bani de avocat, dar tot tu rămâi cu buza umflată!

Într-o țară în care infractorii au mai multe drepturi decât cei care îi încătușează, polițistul român a ajuns un fel...

Exclusiv5 zile ago

Ospiciul „sărăcește-norul”: Marea „pârjoleală” de 5.000% și agenții 007 ai gliei care au demascat mafia Antigrindina a argintului!

România anului 2026 a devenit oficial rezervația naturală a absurdului, unde „specialiștii” statului au reușit o performanță demnă de Cartea...

Exclusiv5 zile ago

REVOLUȚIA OPAIȚULUI: Consilierii Robescu și Sârbu-Simion sting lumina în Ploiești ca să nu se vadă gunoiul și gropile

În timp ce omenirea visează la colonizarea Planetei Marte, la Ploiești, doi „vizionari” ai urbanismului de peșteră au decis că...

Exclusiv5 zile ago

Marele jaf de 5 lei: Cum îi înfometează IPJ Olt pe „Sherlockii” de Slatina

În timp ce marii infractori se lăfăie în opulență, adevărații detectivi ai județului Olt au primit o misiune demnă de...

Exclusiv6 zile ago

Revoluția „Opaițului” la Ploiești: Gara de Sud se pregătește de beznă, că tehnologia e „păcat”!

În timp ce omenirea se chinuie să colonizeze Marte și să perfecționeze inteligența artificială, la Ploiești, doi „ctitori” ai urbanismului...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv