Sunt fapte clare, cu acte si martori care vorbesc despre abuzurile unora insă, in ciuda tuturor evidentelor, ANP face scut in jurul reclamatilor, indiferent de Adevar si gasesc argumente prin care să incropească un răspuns prin care să spună ca : asa ar fi, daca n-ar fi, dar și tu petiționarule nu ai de treabă de prea vezi toate ilegalitățile astea si anumiti angajati au dreptul la imunitate pentru că tu petitionarule nu știi cât de greu este să fii director pentru că nimeni nu s-a gândit la tine să te imputerniceasca vre-o 5-7 ani ca pe ei si sa te stoarcă de puteri.

Dreapta judecată!

La timpuri noi, viziuni noi, obiceiuri vechi.

A face dreptate inseamnă a repara o nedreptate făcută cuiva, iar pentru asta trebuie stabilită , prin probe certe , starea de fapt, ADEVĂRUL.

Sunt ciudate aceste vremuri si prin faptul cum este imparțită dreptarea de către cel care prin autoritatea funcției este chemat să facă dreptate. Asumarea unei funcții de top management implică și te obligă si la asta.

A face dreptate inseamnă a afla Adevarul, mai presus de nume, etichete puse de alții și prietenii, altfel Dreptatea nu ar mai fi dreptate, dacă la baza deciziei nu ar sta ca fundament Adevarul.

Din pacate Dreptatea nu prea mai seamănă cu Dreptatea pentru că analizele si deciziile se fac pe prietenii și simpatii , impotriva tuturor evidentelor.

Trăim vremurile in care este periculos să fii sincer și sa ai dreotate , să faci o petiției in care să reclami anumite aspecte pentru că deja petitionarul devine suspect și prin matrapaslâcuri petitionarul devine problema și nu cel ale cărui fapte/ comportamente sunt reclamate, pentru că nu mai este despre Dreptate ci despre simpatii, prietenii.

Când faci o petitie la ANP este suficient ca cineva să te zugravească intr-un fel si deja continutul petitiei, poate chiar Adevarul, nu mai contează.

Sunt fapte clare, cu acte si martori care vorbesc despre abuzurile unora insă, in ciuda tuturor evidentelor, ANP face scut in jurul reclamatilor, indiferent de Adevar si gasesc argumente prin care să incropească un răspuns prin care să spună ca : asa ar fi, daca n-ar fi, dar și tu petiționarule nu ai de treabă de prea vezi toate ilegalitățile astea si anumiti angajati au dreptul la imunitate pentru că tu petitionarule nu știi cât de greu este să fii director pentru că nimeni nu s-a gândit la tine să te imputerniceasca vre-o 5-7 ani ca pe ei si sa te stoarcă de puteri.

Intre timp viata e frumoasă, pentru unii.

In unitătile penitenciare au sosit adresele de la ANP cu vesti mari. 50% pentru lucrari de exceptie si misiuni speciale, trim. III.

Dacă nu mai ai incredere in dreapta judecată a decidentilor , iti poti face singur punctajul ca să vezi ce sanse ai.

Punctaj si sanse mari au:

1 . Obedientii- cel mai mare punctaj,

2 . Directorii care au avut evadari si liberari eronate.

3. Poetii de Curte care doinesc faptele de vitezie ale intemeietorilor.

La polul opus se afla:

1. Angajații care si-au vazut de treaba lor si au muncit fără sa se gandească că cineva s-ar gândi.
2. Cei care au alte păreri, contrare driguitorului.

Intre timp, printre Adevaruri care se vrea a fi acoperite, viata e frumoasă, secretarele directorilor prosperă prin medicale si primesc 50% pentru lucrari de exceptie si misiuni speciale pentru niste activitati de prin 2018, oamenii care ar merita să fie propusi nu sunt propusi pentru că driguitorul confundă indeplinirea conditiilor de acordare a majorarii salariale de 50% cu evaluarea de supunere neconditionată, asa cum un director conditioneaza decontarea transportului angajatilor de depunerea bonurilor de combustibil cu toata cantitatea necesara si fotografierea bordului autoturismului cu numarul de km, interpretând in mod eronat actele normative superioare.

In completarea tabloului ANP zice că e bine și că stă in atributul directorilor să zburde pe câmpii.

Cu toată spoiala de albire facută prin ANP in curtile celor care pretind că impart dreptatea se petrec lucruri contrare principiilor pe care se fac că le implementează.

Apropos , domnule director general, ca să știti tot de la noi, despre care afirmați că nu am făcut nimic pentru a stopa hotiile din sistem, luna aceasta valoarea cea mai mare a decontarii orelor suplimentare, doar pe o singură lună / o singură persoana ( 5300 de ron), se afla tot in curtea si in subordinea directă a unui imaculat din asta.

Da, 5300 de ron pe ore suplimentare pentru o singură lună incasată de un singur om!

Ar fi cuvenit să ii acordati si 50% , pe principiul: ” care are noroc la ban, are, n-ai ce face”!

Si asta in timp ce presiunea de recuperare e tot pe amărâtul de agent căruia ii ies ore suplimentare din efectuarea efectivă a turelor planificare.

Pănă revenim la normalitate si dreptatea e dreptate, dați- ne voie să afirmăm ca vremurile astea nu mai sunt despre dreptate:

”

În prima zi de curs, profesorul „facultății de drept” a intrat în clasă, și primul lucru pe care l-a făcut a fost să ceară numele unui elev care stătea în primul rând:
-Cum te numești?
-Numele meu este Ion.
-Ieși din clasa mea și nu te mai întoarce niciodată! a strigat profesorul iritat.
Ion era nedumerit. Când a vazut ca se îndreapta spre el, s-a ridicat repede, și-a adunat lucrurile și a părăsit clasa.
Toată lumea era speriată și revoltată, dar nimeni nu vorbea.
-Foarte bine! Să începem, a spus profesorul.
Pentru ce sunt legile? i-a întrebat profesorul.
Studentii erau încă speriați, dar încetul cu încetul au început să răspundă la întrebarea dumnealui.
-Să avem o ordine în societatea noastră.
-Nu! a răspuns profesorul.
-Pentru a le îndeplini.
-Nu!
-Pentru ca persoanele care greșesc să plătească pentru acțiunile lor.
-Nu! Știe cineva răspunsul la această întrebare?
-Pentru ca să se facă dreptate, o domnisoară a vorbit timid.
-În sfârșit! Adică pentru dreptate.
-Și acum ce este dreptatea?
Toată lumea a început să se enerveze de atitudinea ticaloasă a profesorului.
Cu toate acestea, ei au continuat să răspundă.
-Pentru a proteja drepturile
oamenilor …
-Bine, ceva mai mult? – a spus profesorul.
-Pentru a diferenția binele de rău, pentru a-i răsplăti pe cei care fac binele …
-Ok, nu-i rău. Dar răspundeți-mi la această întrebare, am acționat corect când l-am dat afară pe Ion din clasă?
Toată lumea a tăcut, nimeni nu a răspuns.
-Vreau un răspuns în unanimitate!
-Nu!
Toți au răspuns într-o voce.
-S-ar putea spune că am comis o nedreptate?
-Da!
-Și de ce nu a făcut nimeni nimic în legătură cu asta? De ce vrem legi și reguli, dacă nu avem voința de a le practica? Fiecare dintre voi are obligația de a vorbi atunci când asistați la o nedreptate. Toți! Nu taceți din nou, niciodată!
-Du-te si-l cauta pe Ion , a spus el. La urma urmei, el este profesorul, eu sunt un elev dintr-o altă perioadă.
Sa ştiți, că atunci când nu ne apărăm drepturile, demnitatea se pierde, iar demnitatea nu poate fi negociată”, precizeaza cei de la FEDERAȚIA POLIȚIȘTILOR DE PENITENCIARE. (Sava N.).