Anchete
Aici este tragedia școlii noastre românești
Extravaganțele acestei veri buclucașe continuă. De vreo săptămână, un site de știri menține în prim plan anunțul despre o nouă materie școlară care ar putea să fie predată începând cu anul 2022 în școlile din România: educația cinematografică. Aceasta „ar putea aduce beneficii incredibile asupra dezvoltării copiilor”.
Evident, ar putea să fie și așa, dar de la dorință până la putință este cale lungă. Propunerea nu este singulară și a mai fost făcută, separat sau în contextul predării celorlalte arte în școală. Este greu de imaginat cultura generală necesară oricărui elev fără cunoștințe elementare de muzică, arte plastice, teatru etc. De ce nu și cinematografie? Din păcate, cu toată marea importanță a artelor în viața omului, în învățământul general nu se poate pătrunde foarte mult în detaliu, pe de o parte, iar specializarea elevilor de la vârste prea fragede este riscantă, fiindcă obturează tocmai pregătirea de cultură generală, pe de altă parte.
Nu este prea greu să ne amintim ce propuneri de noi materii școlare s-au făcut în ultimii ani în România. S-a cerut imperativ, nu demult, educație sexuală în toate școlile, extinsă pe o perioadă de 12 ani sau chiar mai mult, pentru că elevii nu au cunoștințe în acest domeniu, pentru că-și încep viața intimă prea devreme sau prea târziu, pentru că trăiesc în promiscuitate, pentru că au copii la vârste adolescentine, pentru că nu deosebesc sexul de gen. S-a cerut educație financiar-bancară, fiindcă azi oricine are raporturi cu băncile, cu monedele, reale sau virtuale. Și mai importantă li se pare unora educația antreprenorială sau managerială, pentru că, în lumea de azi, oricine trebuie învățat de la o vârstă fragedă cum să deschidă o afacere, cum să dirijeze un grup de oameni, cum să facă o investiție și cum să obțină profit. Peste toate vine – în viziunea altora – protecția mediului înconjurător, combaterea poluării, a încălzirii globale.
Ni se atrage atenția că degeaba știm să procreăm, să scoatem bani de la bancomat, să înființăm și să conducem întreprinderi lucrative, dacă lăsăm planeta de izbeliște, dacă tăiem irațional pădurile, dacă nu reciclăm deșeurile. Chiar dacă s-ar realiza la modul optim toate acestea, fără rezolvarea problemei unei nutriții sănătoase nu facem nimic. În consecință, o disciplină nouă legată de hrana noastră cea de toate zilele, de pericolele care ne pândesc (inclusiv alcoolul, drogurile) ar fi fundamentală în școli, deoarece elevii mănâncă nesănătos, preferă mâncare plină de conservanți, devin supraponderali. În fine, alții propun materii precum circulația pe drumurile publice (în România avem cei mai mulți accidentați și morți din Uniunea Europeană), igienă personală și publică (suntem cam certați cu apa, săpunul sau pasta de dinți), etică (dezvoltă simțul moral), estetică (formează gustul pentru frumos), șah (pentru gândirea logică), tehnici digitale (doar avem și un minister al digitalizării, pentru că lumea va trăi de-acum înainte tot mai mult online, în forme virtuale) etc.
Toate acestea sunt bune și frumoase, dar, dacă facem un calcul simplu, ajungem la concluzii complet nerealiste. Aceste noi discipline școlare (în număr de 12-13), propuse și enumerate aici fără epuizarea listei, odată acceptate toate – ele au toate o rațiune de a fi – ar conduce la 12-13 ore pe săptămână (dacă am socoti că o singură oră săptămânal este de ajuns) sau la 24-26 de ore pe săptămână (dacă fiecărei materii i s-ar rezerva câte două ore). În prima variantă, ar mai rămâne câteva ore săptămânal pentru materiile clasice, care ar urma și ele să se rezume la câte o singură oră pe săptămână. În varianta a doua, cu 24-26 de ore deja ocupate, ar trebui renunțat la matematică, limba și literatura română, limbi străine, fizică, biologie, chimie, istorie, geografie, educație fizică etc. Unii ar spune că nu ar fi nicio pagubă, că doar aceste materii sunt depășite, inutile, de prisos.
Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină? Educația fizică s-ar salva, totuși, dar semnificația maximei latine „minte sănătoasă în corp sănătos” s-ar pierde. Există mulți oameni astăzi, mai ales dintre reprezentanții noilor generații, care nu simt nici un fel de handicap în lipsa lor de cultură, în ignoranța lor, în mintea lor vidată în mod intenționat și care – educați pentru contingent și obișnuiți cu trăirea clipei – vor ca în școală să se dobândească nu cunoștințe, ci numai deprinderi, numai tehnici de viețuire și de supraviețuire, numai modalități de adaptare la mediu.
În esență, opoziția dintre planurile de învățământ considerate clasice și aplicate încă (în oarecare măsură) astăzi și programele școlare propuse recent este una falsă, aparentă. Contrapunerea, de exemplu, a istoriei față de protecția mediului este total lipsită de logică, fiindcă cele două realități se completează și, uneori, se suprapun. Cunoașterea prezentului oamenilor care au trăit în trecut (adică învățarea istoriei) înseamnă pentru orice elev dobândirea experienței de viață, în cadrul căreia intră și protejarea planetei, a apelor, a pădurilor, a aerului.
La istorie se învață cum și de ce a început poluarea mediului, când s-au văzut primele semne negative, ce măsuri s-au luat, unde s-a ajuns până astăzi cu tulburarea echilibrului natural. La fel se întâmplă cu toate celelalte „educații” propuse așa de imperativ: educația „sexuală” începea odinioară de foarte timpuriu, în familie și în școală, încă de când elevul de clasa a cincea învăța la botanică înmulțirea plantelor, a celulelor, apoi la zoologie, înmulțirea animalelor, la anatomie, înmulțirea omului; tot aici se dobândesc și cunoștințele elementare de igienă.
Adaptarea omului la viața curentă pe care o trăiește nu s-a făcut niciodată prin discipline practice care să le excludă pe cele considerate „teoretice”, ci prin teorie serioasă care să explice bine viața cotidiană. De aceea, a spune că matematica este inutilă, fiindcă elevii nu vor folosi niciodată în viață integralele sau limitele este un nonsens. Matematica este prezentă în toate fibrele omului contemporan, în toate evenimentele vieții cotidiene, dar ea trebuie studiată în școală ca să poată fi folosită. Altminteri devin problematice chiar măsurarea unui teren, exprimarea unui procentaj, regula de trei simplă sau transformarea hectarelor în kilometri pătrați. Veți spune că toate astea le face acum computerul. Fals! Le face omul cu ajutorul computerului, iar dacă omul face acest lucru în mod mecanic, fără să înțeleagă și să poată explica ce face, atunci omul contemporan a ajuns deja un mecanism, încetând să mai fie om.
Din punct de vedere practic, pedagogic și metodic, orice disciplină școlară care are alocată o oră pe săptămână (sau, mai rău, o oră la două săptămâni) înseamnă doar pierdere de vreme. A-i asculta pe elevi și a le încheia medii la o materie cu o oră pe săptămână este o formă fără fond. La o oră pe săptămână, nu se poate face nici fixarea cunoștințelor și nici recapitulare, ceea ce îndeamnă la superficialitate și la formalism. Informația intră pe-o ureche și iese pe cealaltă. Iar a avea materii cu cel puțin câte două ore pe săptămână înseamnă a te rezuma la maxim zece discipline (mult mai puține la clasele mici). În cadrul acestor discipline – a căror utilitate și justețe a fost verificată cel puțin de la Renaștere încoace – se pot introduce orice fel de conținuturi (teme) care să le adapteze celor mai stringente nevoi actuale.
De exemplu, la literatură, un elev nu mai poate citi toate romanele importante ale omenirii sau ale românilor și nici nu mai acceptă să preia mecanic opiniile criticilor și istoricilor literari și să le învețe pe de rost. Dar asta nu-i dă cuvânt să spună că literatura secolului al XIX-lea – de exemplu – este desuetă și să pretindă în programele școlare texte sportive, reportaje despre catastrofe naturale, regulamente și instrucțiuni etc. în locul textelor literare. Lectura clasică se poate completa cu filmul inspirat din literatură (și se poate îmbina arta literară cu arta cinematografică).
În locul textelor plicticoase din criticii consacrați, se pot face dezbateri și se pot ghida elevii spre descoperirea de către ei înșiși a sensurilor unui text literar. Dar nu se poate înlocui textul literar cu textul banal! Comunicarea – despre care se tot vorbește azi – nu are nevoie să fie materie în sine. Comunicarea se învață la toate materiile și mai ales la limba și literatura română, în cazul nostru. Iar a crede că o limbă se poate învăța temeinic fără gramatică este ca și cum ai spune că un chimist nu are nevoie de laborator și de experiențe în cercetările sale sau că un istoric se descurcă fără izvoare, dacă are imaginație. Toate acestea sunt elucubrații, ivite din necunoaștere, din teribilism (prelungit la unii dintre noi și la vârsta senectuții), din dorința de a epata, de a fi original, de a arunca tot ce este vechi la lada de gunoi a istoriei.
Școala are rosturile sale care vin de demult și care se primenesc mereu, dar nu-și schimbă esența. A crede că disciplinele „clasice” trebuie acum abolite sau reduse drastic, pentru că ne obligă la aceasta modernitatea, societatea trepidantă în care trăim, schimbările năucitoare, reprezintă cel puțin o mare naivitate. Dar reprezintă câteodată și o lipsă acută de logică. Școala noastră nu are nevoie acum neapărat de schimbarea numelui materiilor, de introducerea de noi discipline încheiate cu medii trimestriale (semestriale), de cruțarea memoriei elevilor, ca să le fie mintea odihnită. Dacă crede cineva că fetele minore nasc înainte de vreme sau că își încep viața sexuală prea repede sau că nu respectă igiena sau că sunt surprinse traversând strada în afara trecerilor de pietoni etc. pentru că nu învață la școală nimic despre sex, despre nașteri, despre curățenie sau despre circulația pe drumurile publice, se înșală amarnic. Ele fac toate aceste lucruri fiindcă provin – în mare măsură – din familii dezorganizate, pentru că nu merg deloc la școală sau pentru abandonează școala după o clasă sau două. Adică pentru că nu beneficiază deloc de educație organizată.
Aici este tragedia școlii noastre românești. Avem localități și medii sociale în care 20-30% dintre copii nu merg deloc la școală. Aceștia nu știu literele și nu pot să scrie și să citească, adică sunt analfabeți propriu-ziși. Apoi avem peste 40% analfabeți funcționali, adică din aceia care citesc cu oarecare greutate, dar nu știu ce citesc. Ignoranța provine din lipsa de exercițiu, din gramatica puțină și prost făcută (fapt pentru care se concentrează prea mult asupra recunoașterii literelor, silabelor, cuvintelor), dar și din necunoașterea noțiunilor. Prin urmare, prima grijă a noastră ar trebui să fie școlarizarea tuturor copiilor și prevenirea abandonului școlar. Altă grijă ar trebui să fie asigurarea tuturor școlilor cu învățători și profesori buni, bine pregătiți. Cum să fac limba și literatura română cu un „profesor” care abia și-a luat bacalaureatul, dacă l-a luat? Cum să aibă profesorul și directorul de școală un statut respectat în comunitate, dacă primarul îl amenință, în fața elevilor și părinților, cu destituirea?
Aș zice că școala noastră are nevoie – înainte de înlocuirea materiilor vechi cu unele noi – de măsuri drastice organizatorice, de reașezarea ei pe un făgaș normal, bine arătat nouă de Spiru Haret, de Petru Poni și chiar de Mihai Eminescu (care a fost o vreme inspector școlar). Firește, anii au trecut și școala este obligată să țină pasul cu viața, dar nu aruncând peste bord valorile reale în favoarea unora iluzorii. Iar programele europene, naționale sau locale de educație sunt foarte importante, dar nu de ele ducem lipsă în primul rând, ci de aplicarea legilor existente, de scoaterea educației din statutul de cenușăreasă, de tratarea cu seriozitate a școlii. Altminteri, vom distruge fără bombe și pandemii, dar pas cu pas, acest popor.
Ioan Aurel Pop
Sindicatul Europol dezvăluie rețeta simplă, rapidă și aproape garantată pentru șoferii care vor să transforme un control de rutină într-un spectacol online — și permisul într-o amintire.
Ai fost oprit de poliție? Perfect. Ai uitat documentele, nu porți centura sau ai încălcat o regulă de circulație? Nicio problemă. Polițistul îți verifică identitatea, constată contravenția, aplică sancțiunea și, în mod normal, lucrurile se încheie civilizat.
Dar ce faci dacă amenda nu ți se pare suficientă? Dacă simți că internetul are nevoie urgentă de opinia ta despre Codul Rutier? Dacă vrei ca mii de urmăritori să afle cum funcționează „justiția din stradă”?
Scoți telefonul.
Pasul unu: pornește camera și oprește bunul-simț
În loc să aștepți finalizarea controlului, îți activezi instant cariera de jurnalist de investigații și începi transmisiunea live.
„Spuneți-mi numele dumneavoastră!”
Nu pentru că polițistul nu s-ar fi identificat deja. Nu. Întrebarea este adresată, în primul rând, publicului. Oamenii trebuie să știe cine este „specialistul nepregătit” care tocmai ți-a dat amendă.
Comentariile curg, acuzațiile de abuz se înmulțesc, iar secțiunea de chat se transformă într-un tribunal improvizat, cu experți în drept rutier formați exclusiv din clipuri de 30 de secunde.
Pasul doi: confundă controlul rutier cu platoul de televiziune
Polițistul îți cere să te deplasezi la autovehicul și să rămâi în interior, conform indicațiilor sale.
Aici ai două opțiuni.
Prima, plictisitoare și legală: respecți dispoziția, lași controlul să se încheie și pleci mai departe.
A doua, mult mai spectaculoasă: continui filmarea, explici publicului că „polițistul își face legea singur” și refuzi să urmezi indicația, convins că telefonul mobil ți-a conferit imunitate juridică.
În această variantă, live-ul devine mai interesant. Și mai costisitor.
Pasul trei: descoperă că like-urile nu suspendă legea
Potrivit prevederilor menționate de Sindicatul Europol, participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, precum și semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier.
Articolul 31 din OUG nr. 195/2002 stabilește această obligație, iar articolul 183 din regulamentul de aplicare prevede că șoferul oprit trebuie să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, respectând indicațiile polițistului.
Cu alte cuvinte, controlul rutier nu este un concurs de replici pentru TikTok, iar agentul nu este obligat să intre în distribuția spectacolului tău online.
Marele premiu: 30 de zile fără volan
Dacă refuzi să respecți dispozițiile polițistului rutier, poți ajunge să primești, pe lângă amenda inițială, și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, în condițiile prevăzute de legislația rutieră indicată de Europol.
Așadar, după ce ai explicat internetului că știi Codul Rutier mai bine decât Poliția Rutieră, vei avea suficient timp să continui dezbaterile juridice.
Doar că, în următoarea lună, o vei face de pe scaunul pasagerului, din stația de autobuz sau, pentru cei mai motivați, de pe bicicletă.
Morala: camera telefonului nu este scut legal
Să filmezi nu înseamnă automat că încalci legea. Problema apare atunci când transformi filmarea într-un pretext pentru a ignora dispozițiile legale și indicațiile polițistului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Mai puțin circ pe live-uri și mai multă lectură din Codul Rutier, recomandă Sindicatul Europol.
Pentru că unele dintre cele mai scumpe cursuri de legislație rutieră nu se țin în școli de șoferi, ci pe marginea drumului — cu amendă în mână și permisul pus temporar pe pauză.
Respectarea legii nu se negociază în comentarii și nu se stabilește în funcție de numărul de like-uri. (Cerasela N.).
Anchete
Revizuirea prezenței militare americane în Europa, test pentru credibilitatea descurajării NATO
Revizuirea prezenței militare americane în Europa, test pentru credibilitatea descurajării NATO
Reducerea forțelor SUA ar putea crea vulnerabilități într-un moment de presiune strategică asupra Alianței
Două dintre principalele componente ale descurajării NATO au fost serios afectate de la începutul anului 2026: diminuarea rapidă a stocurilor americane de muniții, pe fondul războiului cu Iranul, și limitarea substanțială a contribuției Statelor Unite la modelul de forțe al NATO în eventualitatea unui viitor conflict.
În acest context, Pentagonul a lansat o analiză a posturii militare americane din Europa. Secretarul pentru Război urmează să primească, la începutul lunii noiembrie, mai multe variante privind dimensiunea și distribuția forțelor americane de pe continent. Procesul ar urma să se încheie la începutul lunii decembrie, după care președintele Donald Trump va decide dacă acceptă, modifică sau respinge recomandările Pentagonului, cel mai probabil în urma consultărilor cu Consiliul Național de Securitate și Departamentul de Stat.
O reevaluare periodică și realistă a angajamentelor americane în Europa este justificată. Totuși, în condițiile intensificării campaniei militare și hibride a Kremlinului împotriva statelor europene și ale faptului că reînarmarea Europei nu a atins încă viteza necesară, concluzia unei analize strategice ar trebui să fie menținerea unei prezențe militare americane robuste.
Spațiul pentru reduceri suplimentare este limitat
Statele Unite au în prezent aproximativ 80.000 de militari staționați permanent sau prin rotație în Europa. Cifra este deja sub media prezenței permanente americane de după încheierea Războiului Rece, estimată la circa 94.000 de militari.
Forțele americane dispun de numai trei aripi de aviație de vânătoare staționate permanent pe continent și nu au bombardiere strategice desfășurate permanent în Europa. Cea mai mare parte a Marinei americane operează în Pacific.
În Europa sunt bazate permanent doar o navă de comandă și control, aflată în Italia, și cinci distrugătoare staționate în Spania. Aceste nave sunt trimise constant în estul Mediteranei pentru operațiuni în Orientul Mijlociu, ceea ce le limitează participarea la exercițiile cu aliații NATO. O a șasea navă de acest tip urma să se alăture forțelor americane din regiune în luna octombrie.
În aceste condiții, o reducere suplimentară a efectivelor nu ar elimina simple „rezerve” de capacitate, ci ar afecta direct misiuni și capabilități esențiale.
Bazele europene, esențiale pentru operațiunile americane
Războiul cu Iranul a evidențiat și mai clar importanța accesului la bazele militare și la spațiul aerian european. Pentagonul nu ar fi putut susține aceeași intensitate și durată a loviturilor împotriva regimului iranian fără drepturile de staționare, tranzit și survol oferite de aliații europeni.
Prezența americană în Europa este, de asemenea, susținută în mare măsură prin contribuții financiare indirecte ale contribuabililor europeni. Bazele militare americane sprijină nu doar descurajarea NATO și proiecția globală a puterii Statelor Unite, ci și influența politică a Washingtonului pe continent.
În plus, staționarea forțelor americane în Europa beneficiază de un sprijin public consistent în Statele Unite, inclusiv din partea unor segmente politice diferite.
Moscova urmărește limitele Alianței
Analiza posturii militare americane are loc într-un moment sensibil. Kremlinul pare dispus să testeze cât de departe poate merge înainte ca NATO să se fractureze sau să recunoască faptul că un conflict cu Rusia se află deja în desfășurare.
O serie recentă de atacuri și tentative îndreptate împotriva infrastructurii europene — inclusiv un atac asupra unui aeroport din Germania, atribuit direct Moscovei de autoritățile de la Berlin, precum și un incendiu la o fabrică poloneză de drone, considerat foarte probabil de premierul Donald Tusk ca fiind opera Rusiei — indică un model de escaladare.
De asemenea, directorul CIA ar fi efectuat recent o vizită în Rusia pentru a transmite un avertisment privind continuarea acțiunilor aventuriste împotriva statelor NATO. În paralel, Moscova urmărește cu atenție informațiile potrivit cărora stocurile americane de interceptori PAC-3 și rachete ATACMS din Europa au ajuns la niveluri „dincolo de critic”.
Înlocuirea acestor capabilități de vârf ar putea dura ani. Același interval este necesar și pentru compensarea reducerilor aduse contribuției americane la modelul de forțe al NATO — trupele și mijloacele care ar trebui să poată fi deplasate rapid în cazul izbucnirii unui conflict.
Reînarmarea europeană nu poate acoperi imediat retragerea americană
Investițiile masive ale statelor europene în apărare, impulsionate în parte de administrația Trump, reprezintă o evoluție importantă și necesară. Transformarea acestor investiții în capabilități operaționale nu s-a încheiat însă.
Aliații încearcă să acopere golurile lăsate de Statele Unite, dar nu dispun încă de suficiente mijloace — în special de capabilități strategice de sprijin — pentru a înlocui unu la unu contribuțiile americane retrase sau limitate la începutul anului.
Producția de armament necesită ani, nu luni. Această realitate este vizibilă inclusiv în eforturile actuale ale Pentagonului de a crește producția de muniții și de a reface stocurile.
Transmiterea semnalului că sprijinul american disponibil într-o eventuală criză europeană ar fi limitat pune o presiune suplimentară asupra dimensiunii și tipului de forțe deja staționate pe continent. Rusia trebuie să rămână convinsă că prezența militară americană, combinată cu puterea de foc a aliaților europeni, este suficientă pentru a descuraja orice confruntare directă.
Deciziile Washingtonului vor fi urmărite de întreaga Alianță
Descurajarea NATO, o alianță formată din 32 de state, este susținută de numeroase decizii și semnale transmise de guvernele membre. Pentru președintele Vladimir Putin, însă, Statele Unite rămân actorul decisiv.
Dacă Moscova ar ajunge la concluzia că Washingtonul nu poate sau nu dorește să intervină în mod semnificativ pentru apărarea aliaților, Rusia ar putea fi încurajată să își asume riscul unei agresiuni convenționale împotriva Alianței, înainte ca eforturile europene de reconstrucție militară să atingă masa critică.
Președintele Comisiei pentru Servicii Armate a Senatului, Roger Wicker, a avertizat recent asupra riscului diminuării prezenței americane înainte ca Europa să își refacă suficient capacitatea militară. El a subliniat că transformarea investițiilor în forță militară efectivă va necesita timp, iar revizuirea posturii americane trebuie să țină cont de posibilitatea ca Rusia, aflată într-o situație dificilă, să recurgă la agresiuni oportuniste în Europa.
Congresul va avea, la rândul său, un rol important în stabilirea viitoarei configurații a forțelor americane de pe continent. Legea privind autorizarea apărării naționale pentru anul fiscal 2027 ar urma să consolideze restricțiile deja introduse împotriva retragerii trupelor americane din Europa sub pragul de 76.000 de militari și să impună condiții suplimentare pentru orice reducere semnificativă a prezenței SUA.
Pentru moment, credibilitatea reînarmării europene depinde încă, într-o măsură considerabilă, de forțele americane deja prezente pe continent și de deciziile Washingtonului privind menținerea acestora.
Statele NATO, partenerii lor și Moscova vor urmări cu atenție această analiză. Miza este clară: orice eroare de calcul ar putea afecta nu doar postura militară americană în Europa, ci și credibilitatea întregului sistem de descurajare al Alianței.
A doua ediție a competiției Sighet RUN a transformat, pe 12 septembrie, municipiul Sighetu Marmației într-un veritabil centru al sportului, solidarității și spiritului comunitar. Printre participanții la curse s-au numărat și numeroși polițiști de frontieră din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, care au obținut rezultate remarcabile la mai multe probe.
Performanțe la maraton și semimaraton
La proba de maraton, desfășurată pe distanța de 42 de kilometri, agentul-șef principal de poliție Marchiș Vasile, de la SPF Sarasău, a ocupat locul al III-lea la categoria de vârstă 40–49 de ani.
La semimaraton, pe distanța de 21 de kilometri, inspectorul principal de poliție Cladoveanu Elena, din cadrul aparatului propriu al ITPF Sighetu Marmației, a obținut locul al II-lea la categoria 40–49 de ani.
Și cursa de 10 kilometri a adus un rezultat important pentru Poliția de Frontieră. Agentul principal de poliție Bumbar Fabian, de la SPF Vișeu de Sus, s-a clasat pe locul al II-lea la categoria de vârstă 20–29 de ani.
Rezultate importante la cursa de 5 kilometri
La proba de 5 kilometri, polițiștii de frontieră au urcat pe podium atât în clasamentul Open, cât și la mai multe categorii de vârstă:
- agentul-șef adjunct de poliție Ierima Gheorghe – locul al III-lea în clasamentul Open;
- agentul-șef principal de poliție Anca Petrescu, de la SPF Halmeu – locul al III-lea la categoria femei 40–49 de ani;
- agentul de poliție Cătălin Bledea, de la SPF Sighetu Marmației – locul I la categoria bărbați 20–29 de ani;
- agentul principal de poliție Ardelean Ionuț, de la SPF Poienile de sub Munte – locul al III-lea la categoria bărbați 20–29 de ani;
- comisarul-șef de poliție Lixăndroiu Alexandru, din cadrul aparatului propriu – locul al II-lea la categoria bărbați 30–39 de ani;
- comisarul de poliție Frînc Ioan – locul I la categoria bărbați 40–49 de ani;
- agentul-șef principal de poliție Moisil Lazăr – locul al II-lea la categoria bărbați 40–49 de ani;
- subcomisarul de poliție Petreuș Florin, din cadrul aparatului propriu – locul al III-lea la categoria bărbați 40–49 de ani.
Rezultatele au fost apreciate drept expresia disciplinei, perseverenței și spiritului de echipă care îi caracterizează pe participanți.
O familie de polițiști a alergat împreună
Un moment emoționant al competiției a fost participarea familiei Bodea la proba de semimaraton. Cei doi polițiști de frontieră au alergat împreună pe distanța de 21 de kilometri, fiind însoțiți la festivitatea de premiere de fiica lor.
Prezența familiei a oferit competiției o dimensiune aparte, ilustrând legătura dintre sport, familie și valorile comunității.
Solidaritate dincolo de uniformă
La eveniment a fost prezent și maiorul Răzvan Pălii, liderul Secțiunii 4, Contingent 1, din cadrul Agenției Frontex de la Sighetu Marmației.
Alături de echipa Poliției de Frontieră au revenit la Sighet RUN și Tomas Kaurson și Carlos Gugel, foști membri ai misiunii Frontex. Deși nu mai desfășoară în prezent activități la Sighetu Marmației, aceștia au răspuns invitației și au dorit să fie din nou alături de colegi.
La competiție a participat și Gasparel Ovidiu, fost polițist de frontieră, venit să își susțină foștii colegi. Un alt fost polițist de frontieră, Tropotei Teodor, a luat parte la cursă și a obținut locul al II-lea la categoria de vârstă 50–59 de ani.
Prezența foștilor colegi a demonstrat că legăturile create în cadrul echipei continuă și după încheierea activității în sistem.
Sighet RUN, o competiție internațională
Ediția din acest an a avut și o importantă dimensiune internațională. La Sighet RUN 2026 au participat 26 de ofițeri Frontex din zece țări: Polonia, Ungaria, Portugalia, Germania, Grecia, România, Lituania, Letonia, Estonia și Spania.
Evenimentul a reunit astfel participanți din instituții și culturi diferite, uniți de aceleași valori: respect, fair-play, solidaritate și spirit de echipă.
„Suntem parte din comunitate”
Chestorul de poliție Coman Florin, șeful ITPF Sighetu Marmației, a subliniat importanța implicării Poliției de Frontieră în viața comunității:
„Poliția de Frontieră promovează sportul, spiritul de echipă și susține comunitatea în care trăim. La astfel de evenimente vom participa ori de câte ori vom avea ocazia. Suntem parte din comunitate și considerăm că implicarea noastră în viața acesteia este nu doar firească, ci și necesară.”
Participarea la competiție a fost prezentată nu doar ca o demonstrație sportivă, ci și ca o formă de apropiere față de comunitate. Pentru polițiștii de frontieră, victoria a însemnat atât rezultatele de pe podium, cât și sprijinul oferit colegilor, participarea și solidaritatea.
Mulțumiri organizatorilor și partenerilor
Reprezentanții ITPF Sighetu Marmației au transmis mulțumiri lui Silviu Palagi, președintele IPA Regiunea 2 Maramureș, precum și Clubului Sportiv Tisa, pentru implicarea în organizarea evenimentului.
De asemenea, au fost apreciate contribuțiile profesorului de istorie Marius Voinaghi, ale Clubului de Robotică Tech-X și ale Corneliei Hotea, de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, pentru promovarea legăturii dintre sport, istorie și identitatea locală.
Mulțumiri au fost adresate și Baroului Maramureș, Serviciului Public Salvamont Maramureș, Societății Naționale de Cruce Roșie – Subfiliala Sighetu Marmației, Primăriei municipiului Sighetu Marmației, Consiliului Județean Maramureș, sponsorilor, partenerilor, voluntarilor și tuturor participanților.
Sighet RUN 2026 a transmis un mesaj despre sport, comunitate și solidaritate: atunci când oamenii aleargă împreună, pot ajunge mai departe — pentru Maramureș și pentru istorie. (Sava N.).
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
Republica Prahova: „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal” Într-o țară imaginară...
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de cadre din IPJ Prahova”. Dacă până acum părea doar o comedie neagră cu...
„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125
Sindicatul polițiștilor „Diamantul” acuză Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) că refuză să intervină în...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
„GRĂDINIȚA DE CADRE” LOVEȘTE DIN NOU: CÂND NU IEȘI PREMIER, IESE PENSIA În IPJ Prahova, meritocrația e un banc prost...
Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore
Cotroceniul, birou de ștampilat pe nevăzute: cum a semnat Nicușor Dan, cu ochii închiși, execuția Articolului 550 România lui 2026...
Comisarul de 3,80 la teorie, 10 la împuternicire: șef peste IPJ Cluj, corigent la competență
De la „împuternicit etern” la „picat rușinos” Ce funcție mai poate ocupa în cadrul IPJ Cluj comisarul-șef Moșuțan Radu după...
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125
ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...
La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți
Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...
-
Exclusivacum 5 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
-
Exclusivacum 4 zile
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum 18 ore
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
-
Exclusivacum 3 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
-
Exclusivacum 2 zile
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
-
Exclusivacum 5 zile
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
-
Exclusivacum 4 zile
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Exclusivacum 3 zile
Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore