Connect with us

Exclusiv

„La șmecherul Monaco -Dragoş Emil Săvulescu – este o întreagă complicățenie legală”

Publicat

pe

La șmecherul Monaco Săvulescu este o întreagă complicățenie legală:
– are o pedeapsă cu executare la 5 ani jumătate în România dată în 2019
– are un mandat european de arestare emis tot de România încă valabil în ciuda comutării pedepsei
– are o pedeapsă comutată de Italia la 2 ani jumătate cu suspendare în care Italia a judecat și mandatul de arestare emis.
Deci:
*Cum naiba a intrat și ieșit Săvulescu în Franța ( că înainte de Grecia a fost în Franța)? De ce Franța n-a operat ca Grecia mandatul de arestare prin Interpol dacă acesta încă nu fusese retras de România în urma deciziei Curții din Napoli?
*Cum a intrat în Grecia fără să fie arestat/ pe aceeași idee (mandatul european era încă valabil)?
*Ce decizie vor lua Grecii pentru că avem 2 pedepse diferite pe același dosar date de 2 instante diferite din 2 tari diferite, același teritoriu UE, și 1 mandat de arestare european încă valabil, dezvaluie Sorina Ruxandra Matei?
De altfel, sursa citata a publicat o investigatie compleza inca din 12 februarie 2019: „EXCLUSIV. #JafulRetrocedărilor. În timp ce în România trafichează drepturi litigioase, milionarul condamnat la închisoare al grupării Monaco, Dragoş Săvulescu s-a mutat în Los Angeles, lângă Beverly Hills, şi-a făcut un trai într-un lux orbitor şi stă într-o vilă evaluată la peste 6,6 milioane de dolari”

Datele oficiale ale Secretariatului de Stat al Californiei arată că omul de afaceri, Dragoş Emil Săvulescu, condamnat definitiv în România la 5 ani şi 6 luni de închisoare cu executare în dosarul Retrocedărilor şi, ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei, 3 ani interzicerea unor drepturi, este înregistrat de 4 ani ca agent pe teritoriul american, în Los Angeles, California, în numele firmelor pe care le-a înfiinţat în 2015 şi 2016 şi pe care le controlează – Amber Alert Entertainment Inc şi Rising Glen Entertainment Inc.

Aceleaşi date arată că de cel puţin 4 ani, Dragoş Emil Săvulescu, acum dat în urmărire internaţională de către autorităţile române, şi-a trecut ca rezidenţă atât pentru el cât şi pentru corporaţiile sale, vila din Los Angeles de aproape 4000 de metri pătraţi, evaluată pe piaţa imobiliară americană la 6,68 milioane de euro. În iunie 2018, pe aceeaşi vilă din Los Angeles, West Hollywood, de lângă Beverly Hills unde locuieşte de multă vreme, Dragoş Emil Săvulescu a înregistrat şi o societate ce aparţine noii sale soţii, fotomodelul albanez, Angela Martini, şi a înregistrat-o şi pe aceasta ca agent la aceeaşi adresă, cei doi mutându-se împreună.

Din 2016, după ce a întâlnit-o pe Martini în Los Angeles, California, viaţa afaceristului român samsar de terenuri în România, asociat al grupării Monaco, a devenit, aşa cum şi mărturiseşte, “un film”: călătorii numai cu avioane private sau elicoptere, diamante, maşini de lux cadou, petreceri de Oscar şi sejururi scumpe peste tot în lume.


Dragoş Săvulescu, băiatul din Rahova, asociat al grupării Monaco, ajuns în 6 ani milionar al României din imobiliare, drepturi litigioase şi fotbal

Dragoş Emil Săvulescu (46 de ani) este un băiat din cartierul Rahova. “M-am chinuit, am făcut business, am intrat în afaceri imobiliare, m-am chinuit şi acolo mulţi ani de zile, am muncit foarte mulţi ani de luni dimineaţa la prima oră până duminică seara până la, nu ştiu, ora 21.00, 22.00. Am fost foarte stresat. Părinţii mei mi-au asigurat totul, părinţii mei sunt ingineri. Dar am vrut mai mult decât acel “obişnuit”, decât doar să am ce să mănânc şi să dorm. În Rahova stăteam. E foarte greu, sunt foarte puţini oameni norocoşi”, mărturisea în februarie 2018, Săvulescu pentru Antena Stars. Visul băiatului din cartierul Rahova, după cum povesteşte chiar Săvulescu, a fost să facă bani: “Sunt o persoană care face afaceri, este adevărat, care trăiește într-un mediu strălucitor astăzi, numai că valorile care stau la baza a ceea ce sunt acum sunt de natură morală și spirituală. Îmi voi aminti întotdeauna de un moment din copilărie, când am văzut un bolid, în Rahova, acolo unde locuiam eu și mă întrebam dacă vreodată voi putea să am propria mașină, o astfel de mașină. Părea un vis, ceva foarte greu de realizat pe atunci”.

Astfel că din 2004, de acum 15 ani, de la 31 de ani, băiatul din Rahova se apucă de afaceri. Presă, fotbal şi imobiliare. Închiriere şi subînchiriere de bunuri imobiliare, agenţii imobiliare, tranzacţionând de-a lungul timpului drepturi litigioase din care a câştigat bani, mulţi bani.

Revista Forbes îl cota la nivelul anilor 2010-2011 pe Dragoş Săvulescu în topul primilor 500 milionari ai României, cu o avere între 12 şi 15 milioane de euro, cu un parc auto de lux de invidiat (Lamborghini LP640 Roadster, un Porsche GT, o limuzină Mercedes S65 AMG şi un SUV Mercedes G55 AMG), cheltuind la nuntă de 500.000 de euro, nuntă făcută la Palatul Regal în Sala Tronului, Săvulescu fiind în tot acest timp un răsfăţat al presei sportive şi al showbizului românesc.

Datele oficiale arată că din 2004 şi până în prezent, Dragoş Săvulescu a fost implicat în mai multe societăţi comerciale sau pe acţiuni care au avut legătură cu presa, domeniul imboliliar sau sportul/fotbalul.

În 2004, Dragoş Săvulescu apare în acţionariatul SC High Life Trust SRL, alături de afaceristul Dragoş Dobrescu, lider al grupării Monaco specializat în afaceri imobiliare, alături de Oreste Scarlat Alexandru Teodorescu şi Felix Aurelian Rache, şi alte personaje, milionari ai grupării Monaco. Societatea SC High Life Trust SRL a fost dizolvată chiar pe 15 noiembrie 2018, din ea mai făcând parte la acel moment doar Ioan Radu Budeanu, tot din gruparea Monaco şi Dragoş Săvulescu.

Dragoş Săvulescu a mai făcut parte ca acţionar şi/sau administrator din SC Fastserv Prodcom SRL/imobiliare, SC Expoinvestment SRL/imobiliare, SC Global Invest Group Societate de Investiţii şi Dezvoltare SA/imobiliare alături de afaceristul Dragoş Dobrescu, SC Four Seasons Imobconsult SRL/imobiliare, SC Mandrake Productions SRL/film, SC Ivana Chubbuck Mandragora Movies Acting Studio SRL/film şi SC Dinamo 1948 SA unde a deţinut şi 20,8 % din societate, a fost membru în Consiliul de Administraţie, finanţator şi asociat în acţionariat de-a lungul anilor cu Nicolae Badea, Vladimir Cohn, Gheorghe Neţoiu, Vasile Turcu, Cristian Borcea, iranianul Karimzadeh Hagh Mohammad Bagher, Corneliu Dinu şi Florian Bucşă/Florian Walter.


Din România, Dragoş Săvulescu pleacă în Los Angeles şi îşi face două societăţi de “film making”, una chiar cu denumirea străzii pe care locuieşte

În timp ce în România a continuat să tranzacţioneze drepturi litigioase din retrocedări până chiar la finele anului trecut, afaceristul Dragoş Săvulescu, trecut prin divorţ, a decis la sfârşitul lui 2012 să plece de la Dinamo şi ulterior să plece şi din ţară în SUA.

Datele Secretariatului de Stat al Californiei arată că pe 13 noiembrie 2015, Dragoş Săvulescu îşi înregistra prima societate pe teritoriul american: Amber Alert Entertainment Inc, unde este şi unic acţionar şi administrator. Tipul afacerii în care se reprofila Săvulescu: “film making”, devenind astfel agent înregistrat oficial pe teritoriul american al firmei cu sediul afacerii şi adresă chiar în casa în care locuia: 1889 Rising Glen Road, Los Angeles, California.

După doar 4 luni, registrele statului american arată că Dragoş Săvulescu mai înregistrează o societate. Pe 22 martie 2016, Săvulescu înfiinţează tot în Los Angeles, California şi societatea Rising Glen Entertainment Inc, cu acelaşi profil ca şi precedenta “film making” şi cu denumire chiar adresa sa. Aşa se face că Săvulescu devine agent înregistrat pe teritoriu american şi al acestei societăţi. Iar după ce se căsătoreşte în decembrie 2017 cu modelul albanez Angela Martini, după 6 luni, pe 19 iunie 2018, mai înregistrează o societate. De această dată, pe numele soţiei.

Societatea nouă- a treia înregistrată- se numeşte May23 Inc, cu denumire chiar ziua de naştere a soţiei, acţionar şi administrator este Angela Martini, domeniul în care activează este “beauty business” însă adresa este aceeaşi, 1889 Rising Glen Road, Los Angeles, California, Angela Marini mutându-se cu Dragoş Săvulescu. Astfel că pe adresa lui Dragoş Săvulescu din Los Angeles sunt înregistrate oficial la Secretariatul de Stat al Californiei, trei societăţi- două ale lui Dragoş Săvulescu: Amber Alert Entertainment Inc şi Rising Glen Entertainment Inc, una a soţiei: May23 Inc şi doi agenţi: Dragoş Săvulescu şi Angela Martini.  


Vila de lux de aproape 4000 de metri pătraţi din Los Angeles în care a stat în ultimii 5 ani afaceristul Dragoş Săvulescu, evaluată la 6,68 milioane de dolari

Începând cu 2014 până în 2018, Dragoş Săvulescu încearcă să se lipească de lumea Hollywoodului, joacă diverse roluri în filme ca Love by Design, Palatul Pionierilor, Criminal, High Strung, Limani şi shot drama ca A Way Out şi îşi încearcă norocul şi ca producător prin SUA şi România.

În acelaşi timp, Săvulescu îşi stabileşte cartierul general în Los Angeles, California, pe Rising Glen Road, aşa cum şi-a denumit şi una dintre firmele de producţie, numărul 1889.

Vila de 3821 de metri pătraţi, construită în 1960 şi recondiţionată după 2010, înălţată şi cu un etaj, este situată în West Hollywood (WeHo), Los Angeles, lângă Beverly Hills.

Datele Registrului Proprietăţilor din Los Angeles, California, arată că vila din Los Angeles în care stă Dragoş Săvulescu are 4 dormitoare, 3 băi, piscină, terasă, spa, remodelată, refinisată, cu îmbunătăţiri şi înălţări de-a lungul timpului, deşi prima oară a fost vândută în 1998 pentru 1 milion de dolari, deşi are o valoare numai a terenului de 1,98 milioane de dolari, este în prezent evaluată pe piaţa imobiliară din SUA la 6,68 milioane de dolari SUA.

În ciuda faptului că a afaceristul a anunţat în ianuarie 2018 presa de showbiz că şi-a cumpărat casă cu 3 milioane de dolari, pe care şi-a şi filmat-o singur de mai multe ori, datele Registrului Proprietăţilor din Los Angeles arată că pe 25 septembrie 2018, vila din 1889 Rising Glen Road, Los Angeles, California, îl avea în continuare proprietar pe dezvoltatorul imobiliar al Los Angelesului, West Hollywood, Malibu, Bel Air şi Beverly Hills, Stephen Resnick.

Astfel că proprietatea în care stătea de câţiva ani Dragoş Săvulescu şi ulterior şi soţia sa, Angela Martini, aparţine Stephen B Resnick 2014 Living Trust şi Resnick Stephen B Trustee care au de plătit o datorie pentru vilă la banca Premier America Credit Union până în 2033 de 1.380.000 de dolari. Contactat pentru a lămuri situaţia imobiliară a lui Dragoş Săvulescu în legătură cu proprietatea de pe 1889 Rising Glen Road, până în prezent, dezvoltatorul Stephen Resnick nu a oferit niciun răspuns. Piaţa imobiliară americană evaluează chiria pentru vila în care stă Dragoş Săvulescu în Los Angeles între 6500 şi 10.000 de dolari pe lună.


Din 2016, după ce a întâlnit-o pe Angela Martini, viaţa lui Dragoş Săvulescu devine un film: luxury private jets, elicoptere, yachturi, diamante, maşini de lux cadou, petreceri de Oscar, şi ia globul la picior în sejururi de lux

La începutul lui 2016, afaceristul Dragoş Săvulescu începe să se afişeze cu modelul Angela Martini. Angjela Martini (33 de ani) este un fotomodel născut în Albania şi crescut în Elveţia care a câştigat titlul Miss Universe Albania în 2010, a plecat în SUA, a lucrat în New York pentru Elite Model Management, a adus Martini Bikini la Miami fashion week în Miami în 2012 şi acum este “life coach” în SUA.

Odată mutată în Los Angeles “să-şi întâlnească dragostea”, Martini l-a întâlnit la o petrecere dată în casa afaceristului, pe 1889 Rising Glen Road, chiar pe afaceristul Dragoş Săvulescu. Iar totul a început să se transforme într-un film, viaţa celor doi derulându-se într-un lux orbitor.

Eu am vrut să intru în filme şi am intrat atât de mult în filme încât viaţa mea proprie a devenit un film. Da, de câţiva ani, practic de când am făcut pasul din România, nu pot să spun că m-am mutat total, dar o bună parte, cea mai mare parte a timpului sunt în Los Angeles şi probabil că pe măsură ce va trece timpul voi fi şi mai mult timp în Los Angeles. Cam din momentul ăla viaţa s-a schimbat pentru că locaţia şi lumea de acolo şi ceea ce faci şi modul în care interacţionezi cu oamenii şi totul, absolut totul te inspiră şi te motivează şi, într-adevăr, viaţa mea a devenit un film. Dar sigur în ultimii 2 ani de zile viaţa mea a devenit într-adevăr un film pentru că atunci când eşti împlinit într-adevăr viaţa devine ca un film”, mărturisea Săvulescu, încântat şi entuziasmat, la începutul lui 2018.

Angela Martini s-a mutat în vila unde locuieşte românul afaceristul din Los Angeles, California iar Săvulescu a început să-şi umple aleasa de cadouri scumpe, bijuterii cu diamante, maşini de lux, călătorii la fel de scumpe, multe dintre ele făcute cu luxury private jets. Astfel, au călătorit împreună în Zurich/Eveţia, în Roma/Italia, la Festivalul de Cannes/Franţa, în Dubai/Emiratele Arabe Unite, în Maldive, pe yachturi, vacanţe, hoteluri şi tot felul de petreceri de lux.

În iulie 2016, cei doi ajung şi la Bucureşti, inclusiv prin cluburile din Mamaia, ca apoi să se ducă în Londra, în Mykonos cu private jet şi în Zurich cu un elicopter. Tot în vara lui 2016, Dragoş Săvulescu şi Angela Martini filmează şi un videoclip în casa din 1889 Rising Glen Road, Los Angeles, participă în Elveţia la nunta finanţatorului britanic, Nat Rothschild, din familia Rothchild, se întorc în România, se văd şi cu Ilie Năstase, naşul lui Săvulescu din precedenta căsătorie, se duc la Paris, în Ibiza Spania, pe yachturi, se întorc la Bucureşti şi după aceea pleacă în Los Angeles.

Cei doi îşi petrec apoi ceva vreme în New York participând la tot felul de petreceri, în Londra, la invitaţia lordului John Alderdice, iar mama Angelei Martini este invitata premierului albanez la primul summit al Diasporei organizat la Tirana. Crăciunul 2016 cei doi şi-l fac în Los Angeles ca apoi Revelionul să-l petreacă, călătorind iar cu un private jet, în Miami, pe un yacht, şi apoi în Mexic.

În 2017, Dragoş Săvulescu începe să dea petreceri de Oscar la casa sa din Los Angeles, apoi pleacă iar cu Angela Martini în Roma, petrec acolo Paştele iar cu o lună înainte de ziua sa, Martini primeşte de la Săvulescu un SUV AMG G63 Class Luxury Off Road Mercedes ce ajunge şi până la 255.000 de dolari.

Apoi cei doi iar călătoresc la Festivalul de la Cannes, în iunie 2017 revin în Bucureşti, fac antrenamente în poligon, se duc la Mamaia, ca apoi să se întoarcă vara în aceeaşi casă din Ibiza Spania, unde călătoresc iar cu jetul. Vara lui 2017, Săvulescu este numai alături de Angela Martini prin petreceri, yachturi şi jeturi, călătorind din Spania în Italia, din Ibiza, în Marbella, în Pisa, Sardinia, ca în Septembrie să se întoarcă în Los Angeles. În octombrie 2017, de ziua lui Săvulescu, cei doi se duc în Viena, vin apoi la Bucureşti, ca în noiembrie să se întoarcă în New York şi apoi Los Angeles.

În decembrie 2017, Dragoş Săvulescu se căsătoreşte intempestiv cu Angela Martini în Las Vegas. Iar Săvulescu îi cumpără lui Martini, devenită soţie, un Bentley decapotabil de alte câteva sute de mii de dolari. Apoi cei doi se întorc în California şi filmează împreună un videoclip. Revelionul 2017, Dragoş Săvulescu şi-l face cu Angela Martini în Elveţia.

În ianuarie 2018, cei doi se duc în insulele Seychelles într-un resort de lux de luna de miere. Apoi se duc la Zurich ca să ia “inelul” şi vin în Februarie la Bucureşti. Lunile următoare cei doi şi le petrec în California, în casa din Los Angeles, mai trag câteva videoclipuri, se duc la Disneyland/Paris, vin în Bucureşti, ca ziua de naştere a lui Martini, în mai, să se ducă amândoi în Maldive, afaceristul rezervând cu această ocazie toată plaja şi restaurantul resortului pentru soţia sa.

Cei doi se întorc apoi în Los Angeles, în iulie revin în România, ca apoi să călătorească tot cu un private jet în Turcia. Se duc în restaurante celebre ca cel al lui Nusret, unde sunt serviţi de celebrul chef şi, ulterior, ajung tot cu un luxury private jet la Bodrum.

În vara lui 2018, cei doi ajung din Turcia în Grecia, în Mikonos, şi ulterior în Italia. În Santorini pe yachturi, apoi tot pe yachturi şi cu luxury private jets în Capri, Italia, în vile luxoase din Positano, în Porto Cervo, Sardinia. Cei doi ajung în toamnă iar în Bucureşti unde sărbătoresc ziua lui Săvulescu cu Ilie Năstase, Delia, alţi priteni dar şi un tort cu chipul afaceristului. Angela Martini se mai duce în Milano, se întoarce în Los Angeles unde îşi prezintă casa de lux din Los Angeles televiziunilor din Albania, pentru ca în decembrie cei doi să se întoarcă în România. Crăciunul şi-l făcuseră în Saint Moritz, Elveţia. Dragoş Săvulescu şi Angela Martini au petrecut Revelionul 2018 – 2019 în România.

Nu poţi să-ţi dai seama cât timp, câtă energie, câte resurse cheltuiesc bărbaţii pentru măcar o clipă cu o asemenea persoană”- afaceristul grupului Monaco, Dragoş Săvulescu, despre viaţa sa după ce a întâlnit-o pe Angela Martini.


Samsar de terenuri şi traficant de drepturi litigioase, afaceristul grupării Monaco, Dragoş Emil Săvulescu a fost condamnat în februarie 2019 la 5 ani şi 6 luni de închisoare cu executare şi, ca pedeapsă complementară, alţi 3 ani de interzicere a unor drepturi. Dragoş Săvulescu este în prezent dat în urmărire internaţională

După o anchetă care a durat 2 ani, în octombrie 2008, Dragoş Emil Săvulescu este trimis în judecată de DNA alături de alte 36 de persoane, pentru infracţiuni comise în tranzacţionarea drepturilor litigioase pentru terenuri, plaje şi faleze preţioase şi întinse aflate în Constanţa, unde Săvulescu, alături de alţi reprezentanţi ai grupării Monaco, acţionau ca mandatari sau cesionari cumpărători de drepturi succesorale.

În uriaşul dosarul de corupţie le mai fuseseră reţinute o serie de infracţiuni lui Radu Mazăre, primarul Constanţei, lui Nicuşor Constantinescu, preşedinte al CJ Constanţa, milionarului grupului Monaco, Georgică Giurgiucanu, milionarului asociat cu el Cristian Borcea, notarului Andrei Aurel Jean, soţul celei care a devenit ulterior şefa Tribunalului Bucureşti, funcţionarilor din primărie, funcţionari din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publictate Imobiliară, moştenitori, membri ai comisiei de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Primăriei Constanţa, cesionari cumpărători de drepturi succesorale, interpuşi cumpărători de terenuri şi evaluatori agreaţi de primăria Constanţa, faptele petrecându-se în perioada noiembrie 2002-iulie 2005, prejudiciul adus statului român evaluat la această oră fiind de peste 500 de milioane de euro.

Procurorii stabiliseră că membrii grupului Monaco, milionarii Cristian Borcea, Georgică Giurgiucanu şi Dragoş Emil Săvulescu s-au asociat în societatea Holiday Club Neptun SA şi au intrat ilegal în posesia unor drepturi succesorale ce aparţineau unei persoane în vârstă, Aline Ivonne Movilă Buzescu. Aceasta moştenise proprietăţi impresionante în Bucureşti şi Constanţa şi lăsase partea ei de moştenire de fapt Academiei Române, printr-un testament încheiat în primăvara lui 2001.

Cu complictatea notarilor, milionarii grupului Monaco au acţionat ca mandatari au moştenitoarei şi au solicitat Primăriei Constanţa să intre în posesia unor suprafeţe uriaşe de teren. Apoi, milionarii au vândut succesiv drepturile succesorale unor cunoscuţi sau rude la alte preţuri.

Samsar de terenuri şi traficant de drepturi litigioase, după 9 ani de judecată, afaceristul Dragoş Emil Săvulescu, în iulie 2017, în timp ce se afla în România, a fost condamnat în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti la 3 ani de închisoare cu suspendare.

Pe 7 februarie 2019, după 11 ani de judecată, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-au găsit vinovat în mod definitiv pe Dragoş Emil Săvulescu de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, îl condamnă la 5 ani şi 6 luni de închisoare cu executare şi, ca pedeapsă complementară, îi interzice după executarea pedepsei, pentru următorii 3 ani, o parte din drepturi.

Toate acestea în condiţiile în care în cazul afaceristului Dragoş Săvulescu încetase procesul penal pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, complicitate la fals intelectual, fals în formă continuată, instigare la complicitate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, mai multe fapte de instigare la fals intelectual, instigare la uz de fals, ca urmare a intervenirii prescripţiei penale.

Alături de 32 de inculpaţi şi condamnaţi din dosar şi chiar şi de mama sa, Geta Săvulescu, Dragoş Săvulescu are de plătit şi el 33.000 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Exclusiv

Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS

Publicat

pe

De

Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’ protejează doar generația nouă, iar bătrânii sistemului plătesc nota de plată

Impozitul progresiv – hoțul prins de CCR

În 2024, statul s-a trezit brusc cu idei „moderne”:
„De ce să mai furăm simplu, cu 10% pentru toți, când putem complica treaba cu 15% și 20%, doar pentru pensiile de serviciu, inclusiv militare? Să fie frumos, ‘european’, progresiv!”

Așa a apărut, prin Legea 282/2023, minunăția numită „impozit progresiv pe pensiile de serviciu”. Traducere din birocrată în română:

  • Se ia pensia militară.
  • Se taie frumușel în două:
    • partea „contributivă” (adică ce ai plătit o viață),
    • partea „necontributivă” (adică ce te enervează pe politicieni).
  • Pe bucata „necontributivă” se pun trepte de impozit: 10%, 15%, 20%, legate de tot felul de indicatori care se mișcă anual, ca să nu înțeleagă nimeni nimic, nici măcar autorii.

Evident, plafon „de milă”:

  • 2.000 lei neimpozabili (3.000 pentru militari, dar abia din octombrie 2024, ca să nu vi se pară prea devreme bunătatea statului).

Problema? Curtea Constituțională s-a uitat la bricolajul fiscal și a zis, elegant, dar clar:
„Ce ați făcut aici nu e lege, e sudoku cu indicatori. Nu e clar, nu e previzibil, și mai și tot scormoniți în pensia aflată în plată, în fiecare an, după cum bate vântul la buget.”

Rezultatul:

  • Decizia CCR 724/2024 dărâmă tot artificiul.
  • Codul fiscal e pus înapoi pe 10% impozit unic.
  • Perioada de „magie neagră” fiscală: 1 ianuarie 2024 – 31 ianuarie 2025.

Adică un an în care statul a făcut un experiment pe nervii și banii pensionarilor militari, apoi a fost prins copiind la testul de constituționalitate.

Concluzia juridico-pamfletară:
Impozitul progresiv pe pensii de serviciu a fost declarat neconstituțional.
Nu e „părere”, nu e „articol pe Facebook”, e decizie CCR publicată în Monitorul Oficial.
Tot ce s‑a luat peste 10% în perioada 01.01.2024 – 31.01.2025:

  • se restituie,
  • se actualizează cu inflația,
  • poartă dobândă legală penalizatoare (frumos cuvânt: penalizatoare – sună exact ca ce merită ideea în sine).

Dar atenție:

  • Pentru fiecare lună, curge un termen de 3 ani.
  • Ce s‑a tăiat în ianuarie 2024 se prescrie în ianuarie 2027.
    Cine stă și așteaptă „că ne dă statul el singur, când o avea timp”, riscă să rămână cu dreptatea în mână și cu banii pierduți.

„Surpriză!” – după impozitul progresiv vine CASS-ul

După ce CCR a dat cu impozitul progresiv de pereți, statul s-a uitat la pensii și a zis:
„Bine, progresiv n-avem voie. Atunci luăm altfel. Nu-i impozit, e contribuție socială. Sună aproape caritabil.”

Și a apărut Legea 141/2025, care face următoarea scamatorie:

  • De la veniturile din AUGUST 2025:
    • toate pensiile peste 3.000 lei (militare, civile, private, de stat, nu contează) plătesc CASS 10%
    • dar numai pe ce depășește 3.000 lei, pentru fiecare pensie în parte.
  • Contribuția se oprește la sursă, că statul e eficient doar când ia bani, nu și când îi dă înapoi.

Exemplu pe românește, nu în limbaj de ordonanță:
La o pensie brută de 8.000 lei:

  • CASS = (8.000 – 3.000) × 10% = 500 lei
  • Impozit 10% = (8.000 – 3.000 – 500) × 10% = 450 lei
  • Total luat de stat: 950 lei
  • Dumneata, după o viață de muncă, rămâi cu ce mai scapă printre degetele fiscale.

Și ca ironia să fie completă, măsura e „temporară” până la 31 decembrie 2027.
În august 2026 deja se discută… prelungirea.
La noi nu există nimic mai permanent decât o taxă temporară.

Cine simte pe bune lovitura: veteranii vs „generația plafonată”

Aici e punctul în care manipularea în spațiul public prinde aripi:
„Toți pensionarii militari sunt jupuiți la fel!” Fals. E mai fină șmecheria.

  • Pentru cei pensionați PÂNĂ la 14 septembrie 2017 (inclusiv):
    • Nu li se aplică plafonarea art. 60 din Legea 223/2015.
    • Tot ce se ia ca CASS e scădere reală în pensia netă.
    • Adică, da, luna de lună, vedeți în fluturaș mai puțin.
  • Pentru cei pensionați ÎNCEPÂND cu 15 septembrie 2017 (după OUG 59/2017):
    • Intervine plafonarea: pensia netă nu poate depăși media soldelor/salariilor nete.
    • CASS-ul de 10% este „înghițit” de plafonare: se joacă cifrele, dar NET-ul rămâne la fel.
    • Tradus: vi se ia pe hârtie, dar nu mai jos de plafon – efectul real în mână este zero.

Deci:

  • Diminuarea REALĂ a pensiei nete o simt doar cei pensionați înainte de 15.09.2017.
  • Ceilalți sunt doar „culeși statistic” – statul își face scheme contabile, dar lor nu le scade efectiv în buzunar.

De ce NU e CASS-ul „impozit progresiv relansat pe șest”

Aici intră în scenă eterna confuzie piromană din spațiul public:
„CCR a zis că e neconstituțional, cum își permit să ia iar bani din pensii?!”

Răspuns, fără floricele, dar cu sarcasm controlat:

  1. Temei legal diferit:
    • Impozitul progresiv era în Codul fiscal, art. 101 – capitolul impozit pe venit.
    • CASS-ul e în titlul V – contribuții sociale, prin Legea 141/2025.
      Adică, dacă n-ai voie să intri pe ușă cu o taxă, vii pe geam cu „o contribuție socială”.
  2. Natura juridică diferită:
    • Impozitul progresiv avea cote diferite, în trepte, doar pentru o categorie (pensiile de serviciu).
    • CASS-ul are cotă unică (10%), aplicată doar pe ce depășește 3.000 lei.
      Nu e progresiv, e plat – doar că doare la fel.
  3. Sfera de aplicare:
    • Impozitul progresiv lovea țintit: pensii de serviciu, inclusiv militare.
    • CASS-ul lovește „democratic”: toate pensiile (publice, private) peste 3.000 lei.
      Statul a înțeles lecția de la CCR: dacă lovești toți, nu mai pare discriminare.
  4. Control de constituționalitate:
    • Impozitul progresiv: declarat neconstituțional, oficial, prin Decizia CCR 724/2024.
    • CASS-ul: în momentul de față, nu există nicio decizie CCR care să-l fi anulat.
      Până atunci, el există. Legal. Abuziv moral, poate. Dar juridic – în picioare.

Concluzie pe scurt:
Neconstituționalitatea impozitului progresiv NU șterge și CASS-ul. Sunt două instrumente diferite.
Unul a fost făcut praf de CCR, celălalt funcționează și acum.

Esența, pentru rezervați la buzunar și răbdare

  1. Impozitul progresiv (01.01.2024 – 31.01.2025):
    • A fost o schemă gândită prost și declarată neconstituțională.
    • Sumele luate peste 10%:
      • trebuie RESTITUITE,
      • cu actualizare la inflație,
      • cu dobândă legală penalizatoare.
    • Aveți 3 ani de la fiecare reținere să cereți banii. Pentru ianuarie 2024 – termen până în ianuarie 2027.
  2. CASS-ul din august 2025:
    • Este alt mecanism, alt temei legal, alt capitol de lege.
    • Afectează TOATE pensiile peste 3.000 lei, nu doar pe militari.
    • Dintre militari, doar cei pensionați înainte de 15.09.2017 simt real scăderea în net.
    • Cei pensionați după 15.09.2017 sunt prinși în plafonarea art. 60: netul rămâne același, chiar dacă pe hârtie se joacă sumele.
  3. Cele două nu se amestecă:
    • Nu poți invoca Decizia CCR 724/2024 (despre impozitul progresiv) ca să oprești CASS-ul.
    • Sunt două fronturi diferite:
      • unul unde ai câștigat (impozitul progresiv)
      • și unul unde încă te ia statul la bani (CASS-ul). (Cristina T.).
Citeste in continuare

Exclusiv

„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră

Publicat

pe

De

Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații moderne”, „tabletă în teren”, „fluxuri integrate”.
Dacă te uiți pe teren… vezi un polițist cu tableta în mână și cu procesul-verbal scris cu pixul pe capota Loganului.

Digitalizare made in România: ai tabletă, n-ai aplicație

Scenă clasică:
Polițist de ordine publică, cu atribuții rutiere, trimis în teren, tabletă la el, calitate de polițist rutier dobândită prin act semnat de inspectorul general.
Întrebare simplă: poate să dea amendă electronic?
Răspuns: desigur că nu.

Aplicația-minune de constatare a abaterilor rutiere, „Abateri mobile”, e ca o mașină cu trei roți: există, dar nu te baza pe ea să ajungi prea departe. Nu toți polițiștii care au voie legal să dea sancțiuni rutiere au și voie informatică să le dea. Pe hârtie sunt rutieri, în tabletă sunt invizibili.

Abateri mobile, competențe imobile

Aplicația rutieră e atât de „performantă” încât:

  • Nu poți aplica sancțiuni persoanelor juridice – dacă firma încalcă legea, legea se uită în altă parte.
  • Nu poți sancționa șoferi cu permise emise de alte state – dacă vii cu permis străin, ești aproape premium user.
  • Nu poți sancționa abateri care țin de alte acte normative decât OUG 195/2002 – dacă încălcarea e „mai creativă”, aplicația intră în pauză.

Dar nu-i nimic, există soluția clasică: scoți pixul de la naftalină, deschizi formularul tipizat și scrii ca în 1998.

Tableta? Stă frumos pe bord, face umbră de soare.

Digital cu ora, dar raportarea cu pixul

Cireașa de pe tort: în timp ce se umflă în pene la televizor cu „digitalizarea Poliției Române”, Direcția Rutieră cere de la servicii:

  • câte procese-verbale au fost făcute digital;
  • câte au fost făcute pe hârtie.

Și, atenție, acest procent de „digitalizare” nu e scos elegant din sistem. Nu. Se raportează „manual”.
Digitalizarea la Poliția Română se măsoară cu… raportări trimise de structurile teritoriale.

Adică:

  1. Aplicația generează PV electronic.
  2. Baza de date știe că există.
  3. Dar în loc să întrebi baza de date, întrebi județul: „Câte ați făcut, mă, digital?”
  4. Județul întreabă omul.
  5. Omul se uită în tabelele lui și raportează.
  6. Direcția Rutieră verifică… cu altă raportare.

Epoca de piatră cu tabletă la purtător.

Întrebări simple, răspunsuri complicate

Sindicatul Europol întreabă, logic:

  • Ce garanție e că procentul raportat e real?
  • Dacă tot ai baze de date electronice, de ce nu scoți datele direct din ele?
  • Cum verifici exactitatea datelor? Cu alte hârtii? Alte tabele? Alte mailuri?
  • Ce relevanță are procentul de „digital” când polițistul nu poate folosi tableta pentru toate faptele, oricât ar vrea?
  • Pentru cine e important acest procent și ce măsoară el, de fapt? Nivelul de digitalizare sau nivelul de imaginație în excel-uri?

Dar probabil că la aceste întrebări se răspunde cu cel mai modern instrument disponibil la Direcția Rutieră: tăcerea birocratică și un nou formular.

Digitalizare de vitrină, muncă de grotă

Pe scenă: discursuri despre „Poliție modernă, aliniată la standarde europene”.
În culise:

  • scheme de personal subdimensionate,
  • aplicații șchioape,
  • rapoarte făcute cu pixul despre cât de „digitali” suntem,
  • polițiști care fac muncă de teren și muncă de „secretariat” pentru a demonstra că folosesc o aplicație care oricum nu-i lasă să-și facă toată treaba.

Așa arată digitalizarea când e făcută pentru prezentări PowerPoint, nu pentru oamenii care chiar lucrează în stradă.

Concluzie pamfletară: România, țara în care digitalul se scrie cu pixul

Polițistul rutier din 2026:

  • Tabletă în mână,
  • Pix în buzunar,
  • Tabel Excel în așteptare,
  • Șeful care îl întreabă câte procese-verbale electronice a făcut,
  • Aplicația care nu știe de firme, de permise străine și de alte acte normative.

Digitalizarea Poliției Române, varianta scurtă: „Aplicația nu poate, dar nu contează – important e să raportați că o folosiți.” (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Sticlărie fantomă în Blejoi: când fumul e negru, dar protecția e… verde Spanu (II)

Publicat

pe

De

La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea oamenilor în instituțiile statului. Flabor Licsprod SRL, punct de lucru Blejoi, funcționează ca un incinerator de bun-simț: fum negru, zgomot continuu, vibrații, sunete de joasă frecvență, risc de incendiu – și, foarte probabil, mult mai important decât toate: profit uriaș, estimat la peste 15.000 lei pe zi.

Iar în timp ce zeci de vecini își numără nopțile nedormite și apelurile la 112, statul român numără… nimic. Pentru că acolo unde legea spune „interzis fără autorizație de mediu”, realitatea spune: „Stați liniștiți, a fost cândva șef al Gărzii de Mediu.”

Fabrica de damigene ilegale: de la atelier liniștit la monstru industrial

Ani la rând, în același punct de lucru a funcționat un atelier de prelucrat sticlă care nu deranja pe nimeni. Nimic spectaculos, nimic exploziv.

Apoi, noii proprietari au instalat:

  • cuptor de mare capacitate pentru topirea sticlei
  • matriță automată
  • ventilatoare, compresoare
  • bandă de transport automatizată

Rezultatul:

  • zgomot puternic, continuu
  • vibrații și sunete de frecvență joasă care intră în pereți, în case și în oameni
  • un disconfort constant dublat de frica reală de incendiu sau explozie

Activitatea începe în februarie 2026. În doar câteva săptămâni, vecinii trec de la mirare la revoltă: nopți nedormite, tensiune psihică, zgomot industrial într-o zonă rezidențială. Și, peste toate, suspiciunea legitimă că cineva „tare” îi ține în spate.

Cronologia unui abuz cu acte… de neputință

Între sfârșitul lui martie și începutul lui mai 2026, vecinii fac tot ce scrie în manualul „Cetățean responsabil”:

  • trimit sesizări în nume propriu și colectiv către:
    • DSP Prahova
    • ITM Prahova
    • Garda de Mediu Prahova
    • ISU Prahova
    • IJP Prahova
    • ANMAP Prahova
    • ISC Prahova
  • depun o petiție colectivă la 7 mai 2026, semnată de locatarii a 12 case aflate în imediata vecinătate
  • sună de nenumărate ori la Dispeceratul IJP Prahova și la 112, sesizând deranjarea liniștii publice și riscurile de incendiu

Și ce primă reacție primesc?

ITM Prahova

  • „A efectuat un control.”
  • Atât. Fără precizări, fără concluzii, fără urmări vizibile. Control de decor.

ISU Prahova

  • inițial: își „declină răspunderea”
  • apoi, la insistențele vecinilor: control inopinat
  • concluzia oficială: „toate neregulile constatate au fost sancționate”

Neregulile există, dar atelierul – cu același risc de incendiu – continuă să funcționeze. Focul e prost, dar banii sunt buni.

ANMAP Prahova

  • răspunde prompt: „nu are activitate de verificare, inspecție și control în teren”
  • dar oferă date de contact pentru alte instituții „care pot ajuta”

Birocrația perfectă: n-ai competență, dar ai numere de telefon. MULȚUMIM!

ISC Prahova

  • răspunde în 2 zile
  • redirecționează sesizarea mai departe

MULȚUMIM, încă o ștampilă pe drumul hârtiilor, niciun pas pe teren.

DSP Prahova

  • participă la controlul mixt din 15.04.2026
  • recomandă „întocmirea unui studiu pentru evaluarea impactului asupra sănătății populației”
  • termen: două luni și jumătate

În timp ce vecinii își pierd nopțile și sănătatea, DSP recomandă STUDII. Nu oprirea sursei de poluare, nu decizii ferme, ci hârtii și evaluări. Ca și cum oamenii ar fi cobai într-un experiment sociologic cu zgomot industrial și fum negru.

Garda Națională de Mediu Prahova (GNM)

  • participă la același control mixt din 15.04.2026
  • după 37 de zile (da, 37):
    • constată că Flabor Licsprod NU ARE autorizație de mediu
    • aplică amendă de 60.000 lei
    • dispune „SISTAREA ACTIVITĂȚII” începând cu 07.05.2026

Pe hârtie, totul perfect. În realitate, rotițele cuptorului continuă să se învârtă, iar profitul curge.

IJP Prahova

După controlul din 15.04.2026:

  • concluzie scrisă: „NU AU FOST CONSTATATE FAPTE DE NATURĂ PENALĂ SAU CONTRAVENȚIONALĂ”

Funcționarea fără autorizație de mediu, cu risc de incendiu, cu poluare și zgomot insuportabil într-o zonă de case, NU este faptă? Atunci ce este? Hobby industrial?

Profitul care bate amenda: 15.000 lei/zi vs. 60.000 lei o dată

Vecinii estimează un profit de peste 15.000 lei pe zi pentru sticlăria ilegală.

Dacă înmulțim cu o lună de funcționare, depășim 450.000 lei.

Comparativ, amenda de 60.000 lei a Gărzii de Mediu arată ca o taxă de protecție legalizată: plătești și mergi mai departe. O zi pierdută de producție, câteva semnături, și gata – sistemul e mulțumit.

Paranteza esențială: DJM Prahova confirmă negru pe alb ilegalitatea

Adresa ref solicitare acord de functionare Flabor Licsprod

La 21.08.2026, Direcția Județeană de Mediu Prahova transmite oficial firmei Flabor Licsprod:

  • că NU are autorizație de mediu
  • că, în baza art. 14 alin. (2) din OUG 195/2005, „funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă”
  • și, în consecință, REFUZĂ solicitarea firmei de a primi un „acord de funcționare” temporar pentru perioada 24.08.2026–10.09.2026

Pe românește: sticlăria nu are voie să funcționeze. Punct.

Pe teren, însă, fumul e tot acolo. Iar zgomotul nu citește OUG 195/2005.

17–19 august 2026: reînceperea activității și flăcări la orizont

 

După ce, în 7 mai 2026, activitatea este, teoretic, oprită, vecinii trăiesc câteva luni de liniște în așteptarea „rezolvării”.

Apoi vine august:

  • 17 august: activitatea reîncepe. Cuptoarele pornesc, banda se mișcă, zgomotul revine.
  • 19 august: pană de curent, flăcări mari în exteriorul atelierului, pericol evident de incendiu pentru vecini; intervine ISU.

Se poate mai clar de atât că locul acestei sticlării NU este într-o zonă de locuințe?

În paralel, vecinii:

  • trimit solicitări și informări către:
    • GNM Prahova
    • DSP Prahova
    • IJP Prahova
    • ISU Prahova
  • justifică totul cu:
    • filmări audio-video cu zgomotul și fumul
    • liste de semnături (32 de semnatari în august 2026)
    • copii ale tuturor răspunsurilor și petițiilor

DSP răspunde la 31 august 2026: transmite mai departe, către GNM Prahova, solicitarea de soluționare. Cerc închis: vecinii trimit la instituții, instituțiile trimit la alte instituții, iar cuptorul topește în continuare sticla și nervii oamenilor.

Spanu: trecutul de la Garda de Mediu, prezentul imunității practice

Din informațiile disponibile reiese un element-cheie:
Spanu este fost șef al Gărzii de Mediu.

Într-un stat normal, asta ar însemna cunoașterea legii și a procedurilor.
În România practică, pare să însemne ceva mult mai „util”: imunitate de facto.

Când o societate:

  • funcționează fără autorizație de mediu
  • produce zgomot și poluare într-o zonă rezidențială
  • este sancționată formal, dar își reia activitatea
  • sfidează, în fapt, toate avertismentele și interdicțiile…

…iar în spate găsim nume cu istoric la Garda de Mediu, întrebarea devine legitimă:

Mai avem un stat de drept sau un stat de „drept de relație”?

Piesa lipsă: legătura Raican Romică – familia Spinu

Din perspectiva ziarului de investigații „Incisiv de Prahova”, o direcție majoră este următoarea:

  • Identificarea legăturii (de afaceri, de rudenie, de interese) dintre:
    • Raican Romică
    • familia Spinu

Ipoteza rezonabilă pentru un demers jurnalistic de investigație:

  • Dacă sticlăria ilegală funcționează în pofida:
    • interdicțiilor legale
    • amenzilor
    • refuzului oficial al DJM Prahova de a acorda vreo formă de funcționare
    • petițiilor multiple ale vecinilor (inițial 12 case, apoi 32 de semnatari)
  • Atunci este extrem de probabil să existe:
    • conexiuni de putere
    • protecție informală
    • interese economice comune

Până la probarea strictă a faptelor, întrebările jurnalistice rămân:

  • Ce legături directe sau indirecte există între Raican Romică și familia Spinu?
  • Există firme, contracte, asocieri sau interpuși comuni?
  • Cum se explică „orbirea selectivă” a unor instituții exact acolo unde foști șefi ai Gărzii de Mediu au interese?

Vocile sufocate ale vecinilor

Câteva realități reci:

  • 32 de vecini semnează, în august 2026, o listă prin care reclamă disconfortul grav creat de atelier.
  • Sesizările vin la pachet cu:
    • înregistrări audio-video
    • copii după petiții, răspunsuri, somații
  • Oamenii trăiesc:
    • cu zgomot industrial în casă
    • cu teama că un nou incident de tipul celui din 19 august (flăcări în exterior) poate deveni tragedie
    • cu senzația că legea se aplică doar „fraierilor”, nu și celor cu prieteni și trecut „strategic”

Concluzie: stat de (ne)drept fabricat la cuptor

Avem, în Blejoi:

  • o sticlărie care:
    • funcționează fără autorizație de mediu
    • produce poluare și zgomot
    • a fost, teoretic, oprită și, practic, repornită
  • vecini exasperați, documentați, organizați, care cer:
    • SISTAREA DE URGENȚĂ a activității ilegale
    • respectarea unui drept elementar: la viață decentă, fără fum toxic și zgomot industrial
  • instituții care:
    • constată, amendează, recomandă studii, pasează responsabilitatea
    • dar nu reușesc să oprească efectiv o activitate care, din actele proprii, este ILEGALĂ
  • și un nume cu greutate:
    • Spanu, fost șef al Gărzii de Mediu, menționat ca element-cheie pentru lipsa de măsuri reale

Pe fundal, o întrebare pe care Incisiv de Prahova are datoria să o ducă până la capăt:

Cum se leagă Raican Romică de familia Spinu, iar această rețea de relații de „invincibilitatea” unei firme fără autorizație de mediu, care sfidează, în plină zi, atât vecinii, cât și legea?

Până când răspunsul va fi clar, rămâne doar imaginea unei Românii în care:

  • fum negru iese din horn
  • bani mulți ies din cuptor
  • iar din instituții iese, mai mereu, doar aer cald. (Cerasela N.).
Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv46 de minute ago

Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS

Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...

Exclusiv47 de minute ago

„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră

Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...

Exclusiv47 de minute ago

Sticlărie fantomă în Blejoi: când fumul e negru, dar protecția e… verde Spanu (II)

La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea...

Exclusiv47 de minute ago

Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof

Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...

Exclusiv24 de ore ago

„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...

Exclusiv24 de ore ago

De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc

Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...

Exclusiv24 de ore ago

IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță

Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...

Exclusiv2 zile ago

MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” –  Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul

De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...

Exclusiv2 zile ago

Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură

În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...

Exclusiv2 zile ago

TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane

În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...

Exclusiv3 zile ago

Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect –  Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”

Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...

Exclusiv3 zile ago

„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex

Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...

Exclusiv3 zile ago

Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc –  Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor

În comuna Blejoi, județul Prahova, nu mai e nevoie de filme horror. E suficient să locuiești lângă punctul de lucru...

Exclusiv3 zile ago

TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)

Ploieștiul, oraș cu transport public… privat de rușine La suprafață, TCE Ploiești e „societate publică de transport”. În realitate, ultimii...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv