Featured
Efectul Drulă/Oare Curtea de Conturi o să bage din nou ”marfă” la DNA?/Gruia Stoica știe cum a preluat GFR contractele ”pierdute” de CFR Marfă
(Preluare National – Catalin Tache):
După cum avertizam cu doar câteva zile în urmă, multă ”lume bună” tremură după ce ministrul Cătălin Drulă a fost ”cablat” de procurorii Direcției Naționale Anticorupție. Mai ales că există temerea majoră că ”la căști” s-ar putea afla un Florian Coldea care, odată ”recuperat” de SIE, este mânat acum mai mult decât oricând de dorința răzbunării totale.
Astfel că deja tremură toți liderii liberali care au încercat să își securizeze influența avută asupra Ministerului Transporturilor pe vremea când conducerea a fost asigurată de docilul Lucian Bode. Dar și oamenii președintelui, cei care au crezut că ”aerele de Cotroceni” vor fi suficiente pentru ca prezidențiabilul din mâneca serviciilor secrete externe franceze DGSE să nu miște în front. Ca să nu mai vorbim de oamenii de afaceri care deschiseseră deja șampania, așteptând miliardele de euro care ar urma să fie alocate Transporturilor prin PNRR.
Numai că, după cum reiese din informațiile de ultimă oră intrate în posesia noastră, ”efectul Drulă” ar urma să fie unul de-a dreptul devastator asupra ”ultimului bastion” păstrat de oamenii lui Liviu Dragnea la vârful statului român! Este vorba, desigur, de Curtea de Conturi, de acolo de unde se așteaptă să fie reluată ”aprovizionarea” cu ”marfă angro” a Direcției Naționale Anticorupție. Mai ales că Bogdan Stan nu doar că a căzut pe tehnică în cadrul anchetei ”cu mantă” de la Ministerul Transporturilor, dar chiar a fost ”călcat” de procurorii anticorupție și ofițerii de poliție judiciară care lucrează la acest caz. Numai că, surpriză, informațiile despre perchezițiile efectuate atât la biroul, cât și la domiciliul fostului șef al ANAF, Bogdan Stan au fost trecute ”la secret”.
Semn clar pentru structura contrainformativă care documentează din umbră această operațiune că omul din conducerea Curții de Conturi care răspunde tocmai de segmentul Transporturilor trebuie să plătească acum ”prețul corect” pentru această ”discreție” care chiar nu îi caracterizează pe procurorii DNA. Mai ales că Bogdan Stan știe atât de bine ”regula jocului”, încă de pe vremea când el și doar el a scăpat ca prin minune nu doar de acuzare, dar a beneficiat și de ”audieri secrete” pe când era președintele Casei, în ”Lotul CNAS”. Și la fel ca atunci când, după excesul de zel dovedit în fruntea ANAF – cel care de altfel i-a și adus la acea dată eticheta de ”Călăul lui Dragnea” i s-a permis să se ”retragă ordonat” în board-ul Curții de Conturi. Procurorii DNA alegându-se în schimb cu un dosar ”TELDRUM” predat ”la cheie” și cu care îl poate bloca ”la mantinela” politicii pe Liviu Dragnea, oricând au ei chef!
Bogdan Stan stă pe 400 milioane de euro!
Acesta este avertismentul pe care îl trăgea un raport informativ încă din luna mai a anului trecut, atunci când ”beneficiarii legali” erau înștiințați printr-un ”plic galben” intrat și în posesia noastră că șeful Curții de Conturi responsabil cu verificarea a tot ceea ce mișcă pe segmentul Transporturilor ar fi dat semne de ”fraternizare” cu cei pe care ar fi trebuit să îi controleze ”la sânge”. Raportul respectiv documentând cum s-a ajuns la aberanta situație în care cel mai mare scandal privind ”schema financiară” în trei suspectată a masca un ajutor de stat de 400 milioane de euro dispărut în ”Triunghiul Bermudelor” CFR Infrastructură – CFR Marfă – ANAF să stea în pixul unui singur om. Fie el și Bogdan Stan, omul aflat parcă mai mereu în preajma unor scandaluri uriașe, cu mize financiare de zeci și sute de milioane de euro și anchete spectaculoase, cu audieri paralele, așa cum a fost și la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Sau atunci pe când se afla la președinția Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Și când, în scurtul său mandat a cam pus cruce definitiv proiectului cu Banca Mondială de Informatizare a ANAF. Rezultatele văzându-se mai mult decât oricând în chiar plină pandemie, atunci când informatizarea ANAF o fi fost ea sublimă pe hârtie, dar în realitate a lipsit cu desăvârșire. Ceea ce nu a făcut decât să întărească o dată în plus legendarea lui Bogdan Stan de ce tot cade mereu în picioare, fiind ”extras” întotdeauna la timp, exact înainte de declanșarea procedurilor judiciare la vedere.
Astfel că poziția sa în cadrul actualei anchete de la Ministerul Transporturilor este cu atât mai interesantă cu cât, ce-i drept, au fost efectuate percheziții care l-au vizat direct, numai că acestea și doar acestea au fost ținute în tăcere… Dar să revenim la rolul veșnic ”tinerei speranțe” a sistemului, Bogdan Stan, cel care a devenit șeful de facto al Comisiei care efectuează operațiunile de control ale Curții de Conturi pe cazul CFR Marfă – CFR Infrastructură – ANAF. Acesta fiind, pe scurt, circuitul, de fapt ”galeria subterană” care a făcut Comisia Europeană să preseze primirea unor răspunsuri de la București despre unde au ajuns de fapt cei 400 milioane de euro. Numai că toate autoritățile s-au ”exonerat”, ridicând impasibile din umeri și respectând astfel ”ordinul pe unitate” cu privire la așteptarea raportului Curții de Conturi. Cel care, coordonat de chiar Bogdan Stan, ar fi trebuit să lămurească următoarea situație de fapt… Mai întâi, dacă CFR Marfă avea datorii la CFR Infrastructură și la ambele companii statul român era acționar majoritar, prin Ministerul Transporturilor, atunci de ce nu s-a găsit o soluție transparentă de rezolvare la nivel guvernamental? Să zicem însă că opacitatea și dezinteresul meschin al funcționarilor publici aflați vremelnic la conducerea Ministerului Transporturilor au făcut ca factorii de decizie să nu își asume nicio responsabilitate.
Astfel că CFR Infrastructură a început să execute CFR Marfă, după ce o banală decizie care ținea de managementul companiilor din MT a fost pasată direct judecătorului. Și de aici începe toată nebunia, prin care CFR Infrastructură a ajuns peste noapte creditorul majoritar al CFR Marfă! Și prin care prima companie ba a preluat de la cea de a doua active importante, ba datorii, în cele din urmă reducându-se astfel datoria CFR Marfă către ANAF. ANAF care a înghițit și a avizat astfel toate operațiunile financiare prin care ”s-au dat jos” banii datorați. Și care a făcut ca înaltul comisar al Comisiei Europene să solicite explicit Guvernului României să recupereze de îndată barem cele 400 milioane de euro ”plimbate” prin acte între cele două companii ale aceluiași minister, sub ochii visători ai ANAF-ului.
Toate șinele duc la Gruia Stoica!
Numai că ”bomboana pe coliva” CFR Marfă pare să fi fost la acea dată decizia cel puțin stranie prin care compania a fost aruncată direct ”în ghearele” concordatului preventiv, fără licitație sau orice alt procedeu transparent și legal de selecție! Conducerea CFR Marfă doar asumându-și oficial faptul că a ales CITR Filiala Ilfov SPRL, pentru că este ”compania de casă” cu care a mai lucrat în trecut!
Numai că inițiații sistemului știu bine că Bogdan Stan chiar nu putea descoperi acest document intrat în posesia noastră, nici dacă i l-am fi pus pe birou, datorită ”legăturilor primejdioase”, pe persoană fizică, cu respectiva casă de insolvență, despre care se vorbește în șoaptă până și în birourile structurilor de securitate din ANAF. Și astfel, cu un ”controlor” ca Bogdan Stan, i s-a permis și conducerii CFR Infrastructură să ia o decizie managerială cel puțin la fel de halucinantă. Prin care, deși are de luat mulți, foarte mulți bani de la ”sora” CFR Marfă, îi cere penalități și o dă astfel afară tocmai pe aceasta din licitațiile privind transportul de marfă pe calea ferată, clasând-o din start pe ultimul loc printre ofertanți. Și uite cum CFR Infrastructură refuză practic să își recupereze banii de la CFR Marfă, în timp ce astfel toate aceste licitații de sute de milioane de euro sunt câștigate pe bandă rulantă de favorizații operatori privați. Iar Gruia Stoica devine ”beneficiarul final” al contractelor pe care grupul său de firme le încheie cu statul român care în schimb își ”omoară” propriile companii.
Iar dacă Bogdan Stan a ținut ”în studiu” prezentarea publică a raportului despre circuitul CFR Infrastructură – CFR Marfă – ANAF atât ”cât a trebuit”, uite că barem structura contrainformativă care a monitorizat cum se ”închide cercul” banilor a trecut la ”next level”, abordând subiecte și mai sensibile, precum ”Transilvania” sau ”GRAMPET”. Iar situația pare trasă la indigo și în dosarul navelor de salvare de la Transporturi, acolo unde rămâne doar de încadrat ”pasivitatea” lui Bogdan Stan. Cu singura diferență că, de această dată au căzut pe tehnică și niscai ”pițipoance”, așa după cum vom dezvălui atunci când dinamica oeprativă a anchetei o va permite…
Exclusiv
Arde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)
Ardere, fum gros, 112. Șoc și groază: cetățeanul… deranjează
Pe 19 mai 2026, într-o comună din România reală – Scorțeni, jud. Prahova – un sătean vede ce orice om normal ar numi „problemă gravă”: arderi mari, fum gros și înecăcios, risc pentru mediu, sănătate și gospodării. Omul face ce i se spune mereu la televizor că trebuie să facă: sună la 112 și anunță Poliția Băicoi.
În teorie, acesta e momentul în care instituțiile statului ar trebui să se pună în mișcare.
În practică, după cum reiese din relatarea cetățeanului, s-a pus în mișcare doar aroganța.
Poliția Băicoi și comunitarii: „Nu e urgență, dom’le! Urgență e că ne-ai chemat!”
La fața locului ajung polițiștii de la Băicoi, alături de polițiștii locali/comunitari de la Primăria Scorțeni. În loc să verifice ce arde, să ancheteze, să vadă de noxe, poluare, risc de incendiu la gospodării, după cum povestește omul, aceștia găsesc alt „incendiu” de stins: curajul cetățeanului.
Săteanul susține că:
- a fost certat pentru că a sunat la 112,
- i s-a spus că „pentru atâta” i-a deranjat,
- i s-a repetat că „asta nu e urgență”,
- i s-a sugerat ferm să nu mai sune la 112, chiar dacă arde.
Ca să priceapă „lecția”, omul nu a primit mulțumiri pentru spirit civic, ci, conform relatării sale, o amendă usturătoare din partea Poliției. Adică: a văzut fum, a sunat la urgență și a plecat acasă „educat financiar”.
Body-cam cu comutator selectiv: „înregistrăm doar ce ne convine”
Cetățeanul mai spune ceva și mai interesant: polițiștii nu ar fi folosit body-cam-ul tot timpul. Din ce a înțeles el:
- camerele video au fost ținute oprite,
- au fost pornite doar când au vrut ei,
- astfel încât să nu se înregistreze chiar tot ce se spune și se face,
- și, implicit, să nu se vadă că nu s-au luat măsuri reale la fața locului.
În loc să fie un instrument de transparență și protecție pentru toată lumea, body-cam-ul ar fi devenit, dacă povestea omului e corectă, un simplu întrerupător de imagine: on când „dă bine”, off când adevărul încurcă.
Biroul Control Intern – când „controlul” sună a protecție de clan
Aici intră în scenă Biroul Control Intern (BCI) din cadrul IPJ Prahova, adică exact structura care, teoretic, trebuie să verifice sesizări, să lămurească fapte și să arate că sistemul corectează derapaje.
În acest caz, după cum reiese din relatarea cetățeanului, dosarul ajunge la o ofițereasă de la BCI cu un CV… „interesant”:
- se numește „Mare Adelina”,
- este inspector principal,
- a lucrat anterior la post în Cocorăștii Mislii, unde a fost colegă cu polițiștii de la Băicoi,
- mama ei are magazin în comuna Scorțeni, exact locul incidentului,
- iar tatăl ei, fost polițist, ar fi lucrat chiar la Băicoi, coleg cu polițiștii implicați în poveste.
Cu alte cuvinte, reclamația săteanului împotriva polițiștilor de la Băicoi ajunge, potrivit afirmațiilor cetățeanului, să fie „verificată” tocmai de cineva:
- cu fosti colegi în cauză,
- cu părinți ancorați exact în aceeași zonă,
- cu un istoric profesional direct legat de oamenii reclamați.
Asta nu mai e „conflict de interese”, e aproape glumă de birou: „Din toți ofițerii de la BCI, cui dăm plângerea? Fix fostei coleguțe și fiicei fostului coleg!”.
BCI, varianta „de familie”: să fie bine ca să nu fie rău
Cetățeanul, pe bună dreptate, ridică o întrebare care ar trebui să ardă mai tare decât focul de vegetație:
- Cum a ajuns tocmai reclamația lui exact la doamna Mare Adelina de la BCI?
- Cum e posibil ca verificarea unor polițiști de la Băicoi să fie făcută de cineva care, conform relatării, are legături de colegialitate și de familie cu aceștia?
Săteanul se teme – și o spune destul de clar – că:
- polițiștii reclamați, foști colegi, vor fi scoși nevinovați,
- iar vinovat va rămâne tot omul care a făcut fapta bună: a sunat la 112 ca să anunțe că arde vegetația și riscă să se extindă la gospodării.
În interpretarea lui, Biroul Control Intern, în loc să fie gardianul legalității, pare mai degrabă un fel de filtru de protecție pentru „ai noștri”. Un fel de: „Stai liniștit, te verifică prietenii”.
Când arde vegetația, se sufocă și încrederea în instituții
Fumul gros și înecăcios reclamat de sătean nu ține doar de noxe și poluare. Ține și de atmosfera morală în care un cetățean:
- vede un pericol,
- sună la 112,
- este certat că a îndrăznit,
- este amendat ca „lecție”,
- vede cum body-cam-ul pare folosit „la buton”,
- iar reclamația lui ajunge, din pură „coincidență”, la cineva cu legături personale și profesionale cu cei reclamați.
În tot acest carusel, întrebarea omului lovește în plin:
„Unde mai este transparența față de cetățean?”
O întrebare simplă, dar devastatoare, atunci când este pusă în fața unui sistem care, în loc să protejeze omul care sună la 112, pare preocupat să protejeze orgoliul și confortul celor „deranjați”.
Concluzie: „Nu mai sunați la 112, deranjați sistemul!”
Dacă povestea acestui sătean din Scorțeni este exact așa cum o descrie el, mesajul transmis în practică este grotesc de clar:
- Nu mai suna la 112, că nu noi suntem de serviciu, tu ești.
- Nu semnala probleme, că ieși tu problemă.
- Nu deranja poliția, că te „educă” cu amendă.
- Și nu te baza pe Control Intern, că poate controlează exact cine nu trebuie.
În timp ce arde vegetația și fumul îneacă gospodăriile, încrederea în instituții se transformă și ea în scrum.
Restul e tăcere. Sau, mai bine zis, tăcerea pe care sistemul o vrea de la cetățeni. (Cristina T.).
CARACATIȚA DE CARTIER DIN „MINISTERUL DE TOATE”
Economia, Digitalizarea, Antreprenoriatul, Turismul și… Renovările la negru
În timp ce Guvernul predică austeritatea cu ton de preot la slujba de înmormântare a economiei, în Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului se desfășoară o veritabilă operetă administrativ-penală. Ceea ce, la prima vedere, părea doar un moft de protocol al unui demnitar cu gust pentru lux discret s-a dovedit, la o simplă ridicare a mochetei, o mostră de manual despre cum arată complicitățile, suveicile și rețelele subterane de interese din vârful statului.
În timp ce țara numără bani pentru pâine, în minister se numără galerii duble de draperii groase, schimbate ca în showroom de designer. Legile și bugetele sunt fentate cu o lejeritate aproape sportivă, iar în centrul acestui ecosistem administrativ toxic răsare nu doar axa funcționarilor „de specialitate”, ci mai ales figura politică ce dă umbrela: Daniela Vișoianu, directoarea de cabinet a ministrului Irinel Ambrozie Darău.
„CAREUL DE AȘI” DE LA VÂRF
Cum arată o umbrelă politică sub care plouă cu favoruri
Pentru a înțelege cum un minister strategic – Economia, Digitalizarea, Antreprenoriatul și Turismul – a devenit teatru de operațiuni pentru manevre administrative de tip suveică, trebuie privită cu atenție camarila din jurul ministrului Irinel Ambrozie Darău. Pe holuri se șoptește deja, cu un amestec de teamă și sarcasm, că ministrul nu se mișcă fără „triada de influență”, cu Daniela Vișoianu în frunte.
În calitate de directoare de cabinet, Vișoianu controlează agenda, accesul, și, mai ales, filtrul politic al deciziilor. Această „pricepere” de a naviga prin sistem oferă protecția ideală sub care restul grupului – secretarul general Adriana Laura Miron, directoarea generală Mina și directorul general Adrian-Viorel Dragomir – își poate derula liniștit jocurile de culise.
Pe scurt: strânsa conexiune Vișoianu–ministru funcționează ca un scut anti-semnale de alarmă. Orice mecanism intern de control se blochează în fața acestei uși politice, lăsând rețeaua tehnică să opereze în voie. Ministerul e oficial pe recesiune, neoficial pe „relațiuni”.
PROGRAM DE NOAPTE CU DRAperii GROASE
„Lucrez doar noaptea”: când tabieturile devin politică de investiții
Sub această acoperire politică la nivel înalt a explodat scandalul renovării ilegale și preferențiale a biroului Secretarului General, Adriana Miron. Pe repede-înainte, ca în reality show de amenajări interioare, biroul acesteia a fost transformat radical: mocheta schimbată, pereții zugrăviți, galerii duble instalate, draperii groase și opace montate cu sfințenie.
Motivul invocat intern, demn de un roman de proză scurtă absurdă: doamna secretar general „lucrează doar noaptea”, iar lumina zilei îi tulbură productivitatea. Zilele sunt pentru muritori de rând, nopțile pentru decidenții cu draperii blackout și bugete „off the record”.
VÂNĂTOAREA DE „PLOȘNIȚE”
Paranoia interceptărilor, cu prize noi și bani vechi
Pe lângă decorul opac, paranoia interceptărilor a devenit noua normă de lucru. Au fost montate prize noi și corpuri de iluminat noi, sub pretextul „securității”, pentru a neutraliza posibile sisteme de urmărire audio, așa-numitele „ploșnițe în prize”.
Rămâne întrebarea de bun-simț: ce firmă „specializată” a fost chemată, cu atâta discreție, să dezumfle ploșnițele din infrastructura electrică a statului? Evident, fără contract, fără licitație, dar cu acces liber în incinta ministerului.
De aici, farsa se transformă în potențial dosar penal:
- Fentarea legii achizițiilor publice:
Pentru că banul public nu era accesibil din cauza restricțiilor și lipsei de prevedere bugetară, s-a apelat la așa-zise „sponsorizări” cu proveniență neclară. Ministerul a permis accesul unei firme private în instituție și a derulat lucrările fără niciun contract, fără bani prinși în buget.
Sponsorizările fantomă au devenit noul buget paralel. - Abuz și umilință instituțională:
Pentru a păstra discreția, un șef de serviciu a fost smuls din atribuțiile oficiale și transformat, timp de trei zile, în paznic personal al muncitorilor firmei private. Funcția publică, redefinită: de la management la bodyguard de șantier ilegal.
SECRETAR GENERAL CU GALETA ÎN MINISTER ȘI DOSARUL ÎN INSTANȚĂ
Reabilitarea pe hârtie, explozivul din prezent
Pentru cunoscătorii jocurilor politice bucureștene, modul relaxat în care sunt călcate normele în picioare nu e o surpriză dacă ne uităm la profilul juridic al Adrianei Miron.
Conform surselor judiciare, doamna secretar general are deja la activ o condamnare penală. Din punct de vedere legal, este astăzi reabilitată – ceea ce îi permite, din punct de vedere tehnic, să ocupe o funcție publică de asemenea anvergură. Practic, condamnarea a fost ștearsă din CV-ul oficial, nu și din realitatea de facto.
Și totuși, în timp ce contrasemnează ordine de ministru și avizează bugete publice, Adriana Miron are în derulare încă un dosar penal, aflat pe rolul instanțelor. Cu un picior în minister și altul în sala de judecată, prioritățile ei se aliniază natural: mai întâi autoconservarea, apoi interesul public – dacă mai rămâne timp între două ședințe de judecată și o rundă de montat draperii.
ALIANȚA DISPERAȚILOR
Cum se cumpără „imunitatea” cu mochete și mobilă
Întrebarea care circulă pe holuri e simplă și usturătoare: cine a permis acest circ? Cine a dat undă verde accesului ilegal al firmei private în instituție?
Răspunsul duce direct la Direcția Generală Management Instituțional (DGMI), condusă de Adrian-Viorel Dragomir. De pe această poziție, el controla achizițiile, logistica și patrimoniul instituției – adică exact butoanele necesare pentru a transforma un moft personal într-un șantier de tip „facem, că se poate”.
Cunoscând foarte bine vulnerabilitățile și trecutul penal al Adrianei Miron, Dragomir a pus la dispoziție toată logistica direcției pentru refacerea și mobilarea noului birou de secretar general. Nu din devoțiune pentru estetică, ci din instinct de supraviețuire.
Rămas fără susținere politică și izolat în fotoliul de la DGMI, Dragomir și-a găsit colacul de salvare în doamna „hărțuită de dosare” Miron. Prin aprobarea personală și executarea rapidă a unor lucrări nebugetate, cu ignorarea totală a normelor, el și-a cumpărat, de facto, „imunitatea” în fața unei viitoare epurări administrative.
DE LA „PROFESIONALISM EXCEPȚIONAL” LA EXILAȚI PNRR
Când ești dat afară „ca puricii”, dar revii ca factor de influență
Parcursul lui Adrian Dragomir explică perfect acest joc de glezne executat în birourile oficiale. La fuziunea ministerelor din care a rezultat actualul mamut guvernamental, fostul ministru l-a lăsat pe dinafară, preferând numirea unui alt înalt funcționar. Oficial, din motive de „profesionalism excepțional” – expresie folosită ironic de colegi pentru a descrie un mod de lucru rigid, controversat și orientat mai degrabă spre interese de grup, nu spre interes public.
Ruptura definitivă s-a produs când fostul ministru s-a descotorosit de Dragomir „precum câinele de purici”, lăsându-l moștenire toxică următoarei conduceri. Pe același calapod a picat și Leila Banciu, „apropiata” lui și director general considerat „șefa banilor din PNRR” – persoana-cheie care controla direct robinetul euroilor din Planul Național de Redresare și Reziliență.
Noua echipă de conducere de atunci a refuzat să-și asocieze numele cu metodele lor de lucru, abandonându-i pe amândoi. Faptul că acești actori „de prestigiu” au fost reciclați în actuala rețea, chiar sub ochii cabinetului condus politic de Daniela Vișoianu, ridică un semn de întrebare cât o pancartă: ce fel de stat de drept e acela în care exilații PNRR se întorc pe ușa din spate direct în centru de comandă?
MONEDA DE SCHIMB: UN TRON DE AUR LA COMUNICAȚII ELECTRONICE
Cum se răsplătește ascultarea orbească
Serviciul făcut la timp nu rămâne niciodată nerăsplătit într-un sistem clădit pe loialități obscure. Devotamentul lui Adrian Dragomir față de tabieturile nocturne și capriciile de decor ale șefei sale a fost decontat prompt.
Ca premiu pentru gestionarea discretă și eficientă a șantierului nebugetat din biroul Adrianei Miron, aceasta l-a propulsat pe Dragomir direct pe scaunul de director general al Direcției Generale Comunicații Electronice, Politici și Strategii în Digitalizare.
Mutarea este de aur: îl scoate definitiv din zona administrativă secundară și îl așază la butoanele unui domeniu strategic, cu miză financiară și tehnologică uriașă. În administrația românească, supunerea oarbă la șantiere dubioase se premiază cu acces la infrastructura digitală a statului. Cariera de „paznic de mochete” se transformă instant în „strateg în digitalizare”.
ECHIPĂ PENTRU NOAPTEA LUNGĂ A INSTITUȚIEI
Secretarul general adjunct, introdus pe furiș în organigramă
În timp ce renovările pentru „programul de noapte” curgeau lin, aparatul de conducere a fost îmbogățit cu un nou personaj: secretarul general adjunct Marian Niculescu, aterizat în instituție pe filiere greu de explicat la lumina zilei.
Întrebarea care persistă, în șoaptă și cu zâmbet amar, pe holuri: pentru ce a fost, de fapt, adus Marian Niculescu? Pentru competență administrativă sau pentru a face „echipă bună” în tura de noapte cu o doamnă secretar general pretențioasă la decor și presată de probleme penale?
Coincidență? Poate. Sau poate încă un pion plasat strategic, pentru ca noaptea, când lumina e oprită de draperii groase, mesele să poată fi aranjate în liniște.
CINE PLĂTEȘTE NOTA? CETĂȚEANUL, CA DE OBICEI
Recesiune pentru popor, mochete de lux pentru sistem
În timp ce cetățenii se luptă cu facturi, inflație și recesiune, în minister se joacă un cinic joc de cărți: banii publici nebugetați și funcțiile strategice devin monedă de schimb între directori generali controversați, secretari adjuncți aterizați pe filiere obscure și un secretar general cu trecut penal și prezent exploziv.
Peste toate tronează figura Danielei Vișoianu, directoarea de cabinet a ministrului, care, în loc să garanteze integritatea instituției, pare să ofere acoperirea politică acestui cerc închis de interese și recompense.
Rămâne doar de văzut dacă procurorii și Curtea de Conturi vor găsi curajul – și interesul – să tragă de mocheta groasă a acestui minister până când caracatița își va arăta toate tentaculele. Sau dacă, în stilul consacrat, dosarul va fi mutat „la noapte”, odată cu draperiile, prizele și „ploșnițele” scoase din circuit. (Cristina T.).
Șeful poliției, prins în flagrant… de viteză. Justiția: trei ani cu suspendare, moralul: pe avarii
Fostul șef al IPJ Cluj, chestorul Mihai Rus, a fost condamnat, săptămâna trecută, în primă instanță, la 3 ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, pentru complicitate la abuz în serviciu și 90 de zile de muncă în folosul comunității.
Informațiile au fost aduse în atenția publicului de Sindicatul Europol, iar ceea ce face deliciul – sau rușinea – situației nu e doar sentința, ci stenogramele care arată, negru pe alb, cum arată „normalitatea” la vârful unei instituții care ar trebui să apere legea, nu s-o ocolească în viteză.
Noaptea ca „băieții”: 110 km/h în localitate, problema nu-i viteza, ci radarul
În noaptea de 29 aprilie 2024, la ora 3:51, Mercedesul condus de chestorul Mihai Rus este surprins de radar circulând cu 110 km/h în localitate, pe direcția Florești – Cluj-Napoca.
Aparent, nimic nou sub soare: un șofer grăbit, încă un caz de viteză excesivă. Doar că șoferul nu e oricine, ci fostul șef al IPJ Cluj. Și reacția lui nu este nici măcar una de mimată jenă, ci o combinație perfectă de bășcălie și autosuficiență:
„M-o luat radaru cu 110 azi noapte. Bă nu i-am văzut pă băieți.”
Nu „am greșit”, nu „am încălcat legea”, ci „bă, nu i-am văzut pă băieți”.
Problema nu era că rula cu 110 km/h în localitate, problema era că „băieții” de la rutieră nu au putut fi ocoliți la timp. Legea nu e un reper, e un inconvenient logistic.
„Un copil” la volanul legii: cum se blochează polițistul când află pe cine a oprit
Când polițistul rutier se apropie de mașină, scena, relatată în stenograme (prezentate în spațiul public inclusiv de Sindicatul Europol), e demnă de un film prost despre cum NU trebuie să funcționeze poliția. Chestorul coboară geamul și se legitimează nu ca simplu șofer, ci ca personaj intangibil din ierarhia instituției.
Polițistul, numit cu aroganță „un copil”, se blochează. Nu se blochează în fața încălcării legii, ci în fața funcției. Exact cum și-a dorit sistemul să fie: gradul bate Codul Rutier.
Pasajele relatate în stenograme nu transpiră niciun gram de remușcare. Nu există urmă de vinovăție, nu există jenă. Există, în schimb, mândrie măruntă, superioară și aroganță de manual. E povestită scena aproape ca o victorie: „uite cum am oprit timpul în loc, doar cu funcția”.
Funcția – armă anti-radar: nu ți se taie permisul când ai scut de epoleți
În loc să fie o responsabilitate, funcția devine, în acest caz, un scut. Un scut împotriva aceleiași legi pe care titularul o reprezintă oficial, în uniformă, la poză, la raport și la bilanțurile cu „toleranță zero”.
În realitate, toleranța e maximă – dar doar pentru unii.
Stenogramele devoalează un reflex: când ești prins, nu îți pui centura de conștiință, ci scoți arma supremă – „știi cine sunt eu?”. Iar când un șef de poliție își permite să trateze radarul ca pe o gafă de timing („nu i-am văzut pă băieți”), atunci mesajul transmis către subalterni și către societate este clar: legea e obligatorie pentru fraieri, opțională pentru șefi.
Legea – obligatorie pentru cetățeni, opțională pentru comandanți? Un manual de „așa nu”
Mesajul acestor stenograme, dezvăluite în spațiul public de Sindicatul Europol, este devastator pentru instituție: nu poți pretinde că legea este egală pentru toți, în timp ce, în culise, ea devine un moft pentru cei din vârful piramidei.
Într-o structură care ar trebui să cultive disciplină, integritate și exemplu personal, atitudinea de tip „bă, nu i-am văzut pă băieți” e toxică, periculoasă și profund compromițătoare. Nu are ce căuta într-o funcție de comandă nici ca reflex, nici ca glumă.
Condamnarea publică nu trebuie să se oprească la fapta punctuală – un 110 km/h în localitate – ci să vizeze exact acest reflex de castă: ideea că unii se pot considera deasupra regulilor pe care restul sunt obligați să le respecte.
Epilog amar: trei ani cu suspendare, patru ani sub supraveghere, o instituție sub rușine
Sentința de 3 ani de închisoare cu suspendare, cu un termen de supraveghere de 4 ani și 90 de zile de muncă în folosul comunității, rămâne în plan juridic. În plan moral însă, fiecare frază din stenograme arde mai tare decât orice decizie a instanței.
Când un chestor poate vorbi cu superioritate despre cum „un copil” s-a blocat în fața funcției, nu în fața legii, problema nu mai e doar un dosar penal. Problema este un sistem în care epoleții devin permis de viteză, iar radarul – doar un inconvenient care apare când „nu i-ai văzut pă băieți” la timp. (Irinel I.).
Arde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)
Ardere, fum gros, 112. Șoc și groază: cetățeanul… deranjează Pe 19 mai 2026, într-o comună din România reală – Scorțeni,...
Noaptea, ca hoții de mochete. Pamflet despre caracatița de lux din Ministerul Economiei
CARACATIȚA DE CARTIER DIN „MINISTERUL DE TOATE” Economia, Digitalizarea, Antreprenoriatul, Turismul și… Renovările la negru În timp ce Guvernul predică...
Link-ul, noul timbru sec al Poliției Române. Cum se spală IGPR pe mâini cu un URL, când legea cere răspuns scris
IGPR la întrebări incomode: „Vreți documente? Luați un link și nu mai deranjați” Când Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere,...
TRĂDĂTOR CU GRAD ȘI CU TUNEL INUNDAT. Cum a schimbat Adrian Veștea PNL pe un bilet la „Guvernul Sistemului”
Premierul de carton și nașterea unui trădător cu epoleți Măștile au căzut. Ce a defilat în ultimele 24 de ore...
De vânzare: stat de drept ușor folosit, preț negociabil în milioane de euro
700 DE MILIOANE ȘI-O LEGE LA OFERTĂ Cum s-a „prostituat” legea pentru PNRR, la Curtea de Apel București FSANP LA...
JUSTIȚIARUL DE TERASĂ CU TIKTOK LA CENTURĂ ȘI MORALĂ LA REDUCERE
CUM SE NAȘTE UN EROU DE LIVE DINTR-O TRAGEDIE REALĂ În județul Neamț, unde oamenii încă mai știu ce înseamnă...
VICEPRIMARUL CARE NU SE FEREȘTE DE ADEVĂR: ALEXANDRU SĂRARU ȘI BĂTĂLIA PENTRU IDENTITATEA PLOIEȘTIULUI
CÂND ALȚII TAC DE FRICĂ, SĂRARU SPUNE PE NUME Într-un context politic în care prea mulți aleși preferă să tacă,...
Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
O știre pozitivă, dar prea pozitivă ca să intereseze pe cineva? La capitolul „fapte pozitive” din județul Prahova, unde de...
De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
Restaurant „de fițe”, clientele de clan: Ploieștiul și-a făcut ring de luptă în centru În centrul Ploieștiului, la doi pași...
Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
Când nu te mai țin nervii la ședință, te ține pensia specială Un șef din IPJ Prahova, etern împuternicit pe...
Cămătar Center Bărcănești: drum național ocupat, instituții în poziția ghiocel (IPJ PRAHOVA)
Magazin cu roți pe DN, legea în șanț: cum a ajuns Bărcăneștiul parcare pentru un „cămătar strategic” Comerț pe carosabil,...
Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
Evadare de pe șantier: sirene, comisii, ședințe, breaking news Când un deținut a fugit de la punctul de lucru exterior...
Protejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)
Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.
Băicoi, republica panourilor ilegale: „STOP VEXLER”, START CIRC. Statul numără melci, extremismul ridică schele
Băicoi, kilometrul zero al tupeului: panouri fără acte, lege făcută afiș Pe DN1, la Băicoi, între Forja Neptun și viitorul...
Republica Scorțeni: Codul Penal – regulament de ordine interioară, avertizorul de integritate – dușmanul poporului
Pe 12 iunie 2026, ziarul de investigații Incisiv de Prahova a publicat articolul „Primăria teroarei: Micuța comună Scorțeni și marele...
-
Exclusivacum 2 zile
Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
-
Exclusivacum 2 zile
Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
-
Exclusivacum 2 zile
De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
-
Exclusivacum 2 zile
Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
-
Exclusivacum 3 zileEVADARE CU BONUS LA PUSCARIA MĂRGINENI: CÂND SARE DEȚINUTUL GARDUL, SARE ȘI SALARIUL DIRECTORULUI
-
Exclusivacum 3 zile
Protejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)
-
Ancheteacum 5 zileSabotaj la vârful Armatei? Ministrul Radu Miruță, acuzat de „manipulare mizerabilă” pentru a îngropa industria de apărare românească
-
Exclusivacum 5 zileDN1, Băicoi: unde se întâlnesc extremismul pe carton, melcul instituțional și un mormânt de 5.000 de ani