Actualitate
INS. Numărul persoanelor dependente economic a crescut în 2020
Românii ocupați sunt tot mai puțini în raport cu cei inactivi sau care se află în șomaj, conform celor celor mai recente date centralizate de Institutul Național de Statistică (INS). Cifrele arată că anul 2020 a însemnat atât scăderea forței de muncă, cât și creșterea gradului de dependență economică. Acest ultim indice este menționat de Banca Națională a României (BNR) pe harta vulnerabilităților structurale la adresa stabilității financiare, conform raportului lansat în această săptămână.
În anul 2020, populaţia activă era de 8.973.000 de persoane, dintre care 8.521.000 de persoane ocupate şi 452.000 de şomeri, potrivit Buletinului statistic al INS „Forța de muncă în România, ocupare și șomaj” pentru anul 2020.
Populația activă a scăzut sub pragul de 9 milioane
Numărul românilor activi a fost astfel în scădere față de pragul de 9 milioane din anul precedent apariției pandemiei de COVID-19. În anul 2019, populaţia activă era de 9.033.000 de persoane, dintre care 8.680.000 de persoane ocupate şi 353.000 de şomeri.
Raportul de dependenţă economică a fost în anul 2020 de 1.267‰, înregistrând o creştere faţă de anul precedent (1.236‰), arată datele INS pentru 2020. Acest indicator reprezintă numărul persoanelor neocupate, respectiv persoanele inactive sau în şomaj, ce revin la 1.000 persoane ocupate, conform metodologiei aplicate, respectiv criteriilor Biroului Internaţional al Munci.
Un nivel mai ridicat al acestui indicator s-a înregistrat pentru persoanele de sex feminin (1.719‰, faţă de 931‰ în cazul bărbaţilor) şi pentru cele din mediul rural (1.334‰ comparativ cu 1.212‰ în mediul urban).
Raportul de dependenţă economică a atins valoarea cea mai ridicată în regiunea Centru (1.533‰) şi valoarea cea mai scăzută, în regiunea Nord-Est (1.015‰).
Sub media națională mai este zona București – Ilfov, pe locul doi, cu un raport de dependență de 1.035‰, urmată de regiunea Nord-Vest (1.213‰).

Cu un an în urmă, evoluția raportului era una pozitivă, conform datelor INS. În 2019, raportul înregistrat, de 1.236 ‰, era în scădere faţă de anul precedent, când era 1.248‰. La capetele clasamentului de aflau tot regiunile Centru și Nord-Est, dar cu valori mai scăzute, de 1.520‰, respectiv 981‰, conform raportului dedicat al INS pe 2019.
Care au fost categoriile de vârstă cele mai ocupate
Din totalul populaţiei ţării, în 2020, 84,4% erau persoane de 15 ani şi peste, iar populaţia în vârstă de muncă (12.774.000), adică românii cu vârste între 15 și 64 de ani, reprezenta 65,8%.
Potrivit documetului INS, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 65,6% în 2020, doar puțin mai redusă decât în 2019, când a fost de 65,8%.
Acest indicator a avut valori mai mari la bărbaţi (74,4%, faţă de 56,5% la femei) şi valori mai apropiate pe cele două medii de rezidenţă (67,1%, în mediul urban şi 63,8% în mediul rural). Erau ocupaţi 24,6% dintre tineri (15-24 ani) şi 48,5% dintre persoanele vârstnice (55-64 ani).
Gradul de ocupare este direct proporționat cu studiile, arată datele INS. Astfel, nivelul cel mai ridicat al ratei de ocupare pentru persoanele în vârstă de muncă s-a înregistrat în rândul absolvenţilor învăţământului superior (88,8%).
Pe măsură ce scade nivelul de educaţie, scade şi gradul de ocupare. Astfel, erau ocupate 68,1% dintre persoanele cu nivel mediu de educaţie şi numai 43,4% dintre cele cu nivel scăzut de educaţie.
Potrivit INS, în 2020, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a fost de 70,8%, cu 0,8 puncte procentuale peste ţinta naţională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020. Au fost înregistrate valori mai mari pentru populaţia de sex masculin (80,3% faţă de numai 61,0% pentru populaţia de sex feminin) şi pentru persoanele din mediul urban (71,8% faţă de 69,4% pentru persoanele din mediul rural).
Diferența este de 0,1% față de anul precedent, când rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a fost de 70,9%.

A crescut numărul casnicelor
Per ansamblu, populația inactivă a scăzut cu aproximativ 27.000 de persoane, la 7.323.000 în 2020, de la 7.350.000 în 2019
În populația inactivă, cea mai mare pondere o au pensionarii și beneficiarii de ajutor social, al căror număr a crescut la 4.409.000 persoane în 2020, față de 4.387.000, din 2019.
În această categorie intră și elevii și studenții, în număr mai mic în 2020, de 1.273.000, față de 1.284.000, în 2019.
Casnicele sunt incluse de asemenea în această categorie, numărul lor ajungând în 2020 la 1.269.000, în creștere cu 13.000 față de 1.256.000 în 2019.

BNR: Problema demografică, o vulnerabilitate structurală
Creșterea gradului de dependență economică se regăsește printre vulnerabilitățile structurale la adresa stabilității financiare din România, conform Raportului Băncii Naționale a României, din iunie 2021, publicat joi.
„Vulnerabilitățile determinate de problema demografică se manifestă în continuare, pe fondul persistenței sporului natural negativ și al fenomenului migrației din ultimii ani. Îmbătrânirea accentuată a populației, corelată cu creșterea ponderii persoanelor în vârstă dependente de populația activă (17,3% din populația după domiciliu la 1 ianuarie 2021 este reprezentată de persoane în vârstă de peste 65 ani în creștere cu 0,4 puncte procentuale față de anul anterior), precum și tendința continuă de scădere a populației rezidente (-0,5% în 2021 vs. 2020) determină amplificarea tensiunilor la nivelul pieței muncii”, se arată în raportul băncii centrale privind stabilitatea financiară.
În plus, potrivit BNR, pandemia COVID-19 a dus la creșterea mortalității (+14% în anul 2020 comparativ cu 2019) și diminuarea numărului de nou-născuți (-5% în anul 2020 față de anul 2019), astfel sporul negativ s-a deteriorat de la o medie lunară de 5.900 de persoane în anul 2019 la 9.880 de persoane în anul 2020.
„În acest context, pentru a reduce presiunea asupra populației ocupate și a susține echilibrul pe piața muncii, este esențială îmbunătățirea disponibilității de personal calificat, coroborată cu eficientizarea sistemului educațional, centrat pe pregătirea adecvată a forței de muncă. Îmbunătățirea abilităților digitale și în domeniul noilor tehnologii poate întări capacitatea forței de muncă de a se adapta la schimbările structurale generate de un grad în creștere de automatizare a activităților”, arată specialiștii BNR.
Actualitate
Scut cibernetic deasupra Americii: CACI International primește 500 de milioane de dolari pentru neutralizarea amenințărilor cu drone
Într-un efort masiv de consolidare a securității naționale, CACI International a securizat un contract de 500 de milioane de dolari, pe o durată de trei ani, pentru a furniza sistemul avansat anti-dronă SkyValor. Parteneriatul, încheiat cu Forța de Intervenție Interinstituțională (JIATF) 401, vizează livrarea unor soluții non-kinetice și a altor sisteme tactice fără pilot, menite să protejeze punctele strategice ale Statelor Unite.
O investiție strategică pentru securitatea internă: Programul Domestic Shield prinde contur
Acordul prevede producția la scară largă a sistemelor de combatere a vehiculelor aeriene fără pilot (cUAS). Conform detaliilor oficiale, primele unități SkyValor vor fi desfășurate în „locații de misiune critică”, fiind piese centrale în cadrul programului Domestic Shield al Pentagonului. Acest proiect ambițios are ca obiectiv principal protejarea instalațiilor militare și a infrastructurii critice de pe teritoriul american împotriva unor drone tot mai sofisticate și mai greu de detectat.
Liderii CACI subliniază că forțele armate au nevoie de un avantaj decisiv în fața unor amenințări care evoluează rapid, devenind tot mai accesibile și mai rapide. SkyValor este proiectat să ofere acest avantaj prin detecție la distanță mare și neutralizare de precizie, oferind apărătorilor timpul necesar pentru a interveni înainte ca riscurile să se materializeze la granițe sau în zonele vitale.
Inteligența artificială în prima linie: Tehnologia non-kinetică SkyValor schimbă regulile jocului
Sistemul SkyValor se distinge prin utilizarea senzorilor de radiofrecvență și a războiului electronic asistat de inteligența artificială pentru a identifica și neutraliza dronele inamice fără a recurge la forță fizică (non-kinetic). Tehnologia oferă avertizări timpurii și este capabilă să se adapteze pe măsură ce tacticile adversarilor se schimbă.
Evaluările recente, realizate în poligoanele din Yuma, Arizona, în colaborare cu agențiile de protecție a frontierelor, au validat eficiența sistemului. Testele au demonstrat că instrumentele de neutralizare electronică pot scoate din uz dronele de mici dimensiuni în siguranță, cu un impact minim asupra echipamentelor civile din jur, făcându-le ideale pentru apărarea stratificată a zonelor populate sau a bazelor militare.
De la poligoane la misiuni mobile: Versatilitatea echipamentelor integrate pe vehicule grele
Pe lângă contractul principal de producție, CACI a început deja integrarea unor unități SkyValor pe camioane de mare tonaj, transformându-le în soluții mobile capabile să intervină rapid oriunde apare o amenințare. Această mobilitate este esențială pentru succesul operațiunilor de securitate internă, oferind flexibilitate în fața unor atacuri imprevizibile.
Efortul Pentagonului de a eficientiza apărarea anti-dronă nu se oprește aici. Acordul cu CACI face parte dintr-o strategie mai largă care include și alte contracte majore, precum cel acordat recent companiei AeroVironment, tot în valoare de 500 de milioane de dolari. Această mobilizare de resurse subliniază prioritatea absolută pe care Statele Unite o acordă în prezent securizării spațiului aerian la joasă altitudine împotriva tehnologiilor fără pilot.
Actualitate
Paradoxul puterii aeriene în Operațiunea Epic Fury: De ce dominația cerului nu a putut deschide Strâmtoarea Ormuz
Deși secretarul apărării, Pete Hegseth, a proclamat o „victorie istorică și zdrobitoare” asupra Iranului în fața Senatului, realitatea din teren conturează o imagine mult mai nuanțată și îngrijorătoare. În timp ce oficialii de la Pentagon numără nave scufundate și baze industriale distruse, senatorii americani ridică o întrebare inconfortabilă: dacă armata iraniană este îngenuncheată, de ce bazele comerciale și navele SUA sunt încă sub focul dronelor și rachetelor? Această discrepanță între distrugerea inamicului și incapacitatea de a opri perturbările logistice reprezintă eșecul conceptual al teoriilor moderne de război aerian.
Eșecul controlului la joasă altitudine sau „seam-ul” ignorat de aviația tradițională
Forțele aeriene ale Statelor Unite au câștigat bătălia pentru „cerul albastru”, atingând o superioritate totală la altitudini mari, însă acest succes nu s-a tradus în controlul asupra Strâmtorii Ormuz. Problema rezidă în conceptul de „litoral aerian” — zona de joasă altitudine unde dronele ieftine și rachetele dispersate ale Iranului au reușit să blocheze o cale navigabilă vitală, în ciuda prezenței avioanelor de generația a cincea. Armata americană s-a pregătit pentru un conflict de distrugere a sistemelor integrate, dar s-a trezit neputincioasă în fața a mii de sisteme autonome care nu depind de o infrastructură centralizată pentru a lovi.
Dezbateri doctrinare între viziunea clasică și noua realitate a sistemelor ieftine și autonome
Generalul în rezervă David Deptula respinge ideea că „litoralul aerian” necesită o regândire a strategiei, susținând că este doar o diviziune inventată a domeniului aerian. Totuși, realitatea Operațiunii Epic Fury demonstrează contrariul: controlul aerian tradițional este temporar și local, bazat pe viteză în detrimentul persistenței. Inamicul a exploatat exact această lacună, mutând lupta în jos, spre suprafață, acolo unde sistemele de supraveghere și interceptare ale SUA nu au fost proiectate să mențină o prezență constantă și densă.
Lecții dure pentru viitorul forțelor armate și necesitatea adaptării la războiul asimetric
Cazul Strâmtorii Ormuz arată că superioritatea aeriană trebuie să servească întregii forțe întrunite, nu doar aparatelor de zbor. Atâta timp cât amenințarea dronelor iraniene a împiedicat Marina SUA să escorteze navele comerciale, se poate vorbi de un eșec al puterii aeriene. Victoria nu mai poate fi măsurată doar prin scorecard-uri de distrugere industrială, ci prin capacitatea de a asigura libertatea de mișcare. Pentru o forță care a dominat înălțimile timp de generații, cea mai grea lecție ar putea fi aceea că bătălia decisivă s-a mutat acum mult mai aproape de pământ.
Actualitate
Paradoxul din Golful Persic: De ce victoriile aeriene răsunătoare nu mai sunt suficiente pentru a câștiga un război
Atunci când secretarul apărării, Pete Hegseth, a depus mărturie în fața Senatului marțea trecută, acesta a venit pregătit să susțină victoria „istorică și copleșitoare” împotriva Iranului. Bilanțul său era impresionant pe hârtie: marina iraniană scufundată, rachetele neutralizate, baza industrială de apărare distrusă aproape complet și capacitatea militară a Teheranului dată înapoi cu zeci de ani.
Cu toate acestea, senatorii au ridicat o întrebare inevitabilă: dacă înfrângerea a fost atât de decisivă, de ce forțele iraniene continuă să atace bazele americane și navele comerciale? Această discrepanță reprezintă miezul dilemei operațiunii Epic Fury. Deși aviația tradițională a câștigat supremația la mare altitudine, aceasta nu a reușit să mențină deschisă Strâmtoarea Ormuz, unde dronele și rachetele ieftine au paralizat traficul maritim.
Iluzia controlului total și eșecul doctrinei clasice
Problema centrală este ignorarea unui concept critic: „litoralul aerian”. Strategii militari tradiționali, precum generalul în rezervă David Deptula, susțin că nu este nevoie de o regândire a conceptelor forțelor aeriene și că superioritatea aeriană se exercită de la sol până la limita spațiului cosmic. Realitatea de pe teren îi contrazice însă brutal.
Litoralul aerian nu este doar o chestiune de altitudine, ci o zonă de contact unde domeniile militarizate interacționează într-un mod nou. Statele Unite au controlat cerul albastru deasupra Iranului, dar acest control nu s-a extins și în zona joasă, unde roiurile de drone și rachetele dispersate nu formează un sistem integrat ce poate fi prăbușit prin lovituri chirurgicale. În timp ce aviația se concentra pe „cerul albastru”, a abdicat de la responsabilitatea de a controla spațiul aerian imediat deasupra apei și solului.
Războiul de uzură la joasă altitudine: O provocare pe care tehnologia de vârf nu o poate rezolva
Superioritatea aeriană tradițională se bazează pe prezența reactivă — avioanele nu pot rămâne permanent în aer, așa că viteza înlocuiește persistența. Această logică funcționează doar dacă inamicul luptă după aceleași reguli. În schimb, sistemele ieftine și consumabile ale Iranului au mutat lupta în jos, în littoralul aerian, o zonă pe care forțele aeriene au considerat-o fie imposibil de controlat, fie problema altcuiva.
Eșecul nu a fost cauzat de lipsa avioanelor de generația a cincea, ci de presupunerile eronate care au stat la baza planificării. Deși forțele americane au distrus radare și centre de comandă, amenințarea persistentă a dronelor a împiedicat marina americană să escorteze navele comerciale prin Strâmtoarea Ormuz. Conform definiției proprii a forțelor aeriene, dacă nu poți asigura libertatea de acțiune pentru întreaga forță comună, înseamnă că nu deții superioritatea aeriană.
Lecțiile dure din operațiunea Epic Fury și viitorul conflictelor asimetrice
Ideea că o campanie aeriană modelată după succesul din Irak din 1991 ar putea îngenunchea Iranul în scurt timp s-a dovedit a fi o iluzie. Iranul și-a păstrat majoritatea stocului de rachete și a reușit să închidă strâmtoarea timp de luni de zile, obligând Washingtonul să accepte acorduri în condiții nefavorabile.
Controlul aerului se decide astăzi în acest „litoral aerian”, unde mase de sisteme mobile, autonome și cu costuri reduse pot nega libertatea de manevră a unei superputeri. Cea mai grea lecție pentru o forță care a dominat înălțimile timp de generații este că bătălia decisivă s-a mutat mai jos, acolo unde radarele scumpe și avioanele invizibile au o eficiență limitată.
-
Exclusivacum 4 zileMilitarii și-au plătit singuri pensiile cu 1,32 miliarde de euro. Statul doar încasează aplauzele
-
Exclusivacum 5 zileȘoferul apocalipsei pe cocaină și cu permisul suspendat, salvat de la propria prostie de „noua generație” de polițiști
-
Exclusivacum 4 zileDiplomație de familie, business de prietenie: cum se transformă ambasada din Cuba în sală de protocol pentru combinații private
-
Exclusivacum 5 zileHipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”
-
Exclusivacum 3 zileZeul Luca și Colonia Cuba: cum s-a transformat MAE într-o prăvălie de familie, cu diplomă franceză la butonieră
-
Exclusivacum 24 de oreDosarul care i-a rupt pe procurori de oboseală: plângerea politistului Vitalie Josanu, cărată pe targă între parchete
-
Ancheteacum 3 zileExamenul echilibrului pentru „seniorii” magistraturii: Rezultate-șoc la testarea psihologică a judecătorilor care vor să revină în sistem
-
Exclusivacum 3 zile„Elita” care mulge polițiștii la concediu: cum a făcut DGF-ul lui Grecu Răzvan din sporurile de condiții grele o pușculiță de 30 de milioane de euro



