Featured
La nuova mappa del crimine/”Famiglia mafiosa” cucereste „Republica Ploiesti”/Inculpata pentru fapte de coruptie, city managerul municipiului Ploiesti, Simona Albu, isi „trage”/”pune” sotul (Albu Catalin) pe functia de director general al Politiei Locale Ploiesti
Mafia este o organizatie criminala secretă, fiind totodată una dintre cele mai periculoase și complexe grupări de crimă organizată din istoria recentă.
Dar, „CA LA NOI LA NIMENEA”, si nu, nu sunt versurile lui Mihai Eminescu din 12 septembrie 1878. Este purul adevar!
Organizație criminală semnifică activitățile infracționale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obținerii unor importante venituri ilicite la cote deosebit de ridicate, traducem din dex, sa nu avem probleme in instanta!
Sau, sa specificam in clar – pentru toti cetatenii din Ploiesti
I. Prima la nuova mappa del crimine/”Famiglia mafiosa”
Pentru cei care nu stiu, Sanda Dragulea a fost consilier local PSD doua mandate la rand, iar anul trecut a trecut cu catel si purcel in PNL, dupa ce in prealabil primise un favor pentru fiica sa, din partea fostului primar Adrian Dobre.
Fiica Sandei Dragulea, pusa sefa de Andrei Volosevici. Care or fi criteriile?
Dupa cum vedeti in facsimil, Guzu Elena Sanda a devenit din acest an Sef Serviciu Publicate si Valorificare Patrimoniu, fapt care se pare ca a nemultumit vechii angajati care ar fi inceput sa plece. Nu mai surpinde pe nimeni ca atunci cand un primar vine in functie isi face o echipa a sa, poate parea chiar ceva normal, pana la un punct. Numai ca ideal ar fi ca sa-si ia langa el profesionisti, nu pentru sunt copiii unora care ii cer in functii doar pe prietenie, fara sa se fi remarcat personal cu ceva. Mai mult, se pare ca fiica Sandei Dragulea este pusa in functia de sefa provizoriu, pe 6 luni, prin dispozitie a primarului. Vom solicita conform Legii 544/2001 cu privire la liberul acces la informatiile publice date despre aceasta favoare facuta de Volosevici Sandei Dragulea, care ascunde e in ea ceva: un examen care sa arate masura in care Guzu Elena Sanda merita sa fie promovata. Ce studii are vom incerca sa flam si daca este necesar pentru a avea studii superioare pentru functia pe care a obtinut-o…, dezvaluiau cei de la Intrasigent.
II. A doua /”Famiglia mafiosa”
Zoia Staicu, actualul director al Regiei Autonome de Servicii Publice Ploiești, ia un salariu cu 25% mai mare decât încasa fostul director Raul Petrescu. În timp ce, potrivit unor surse din cadrul RASP, Zoia Staicu “face pe fata bună” și spune tuturor că a renunțat la prima de 5.000 de euro pe care o încasa Petrescu, în realitate Zoia Staicu a avut grijă ca, la final de an, să încaseze mai mulți bani decât fostul director cu tot cu primă și, în plus, fără a fi condiționată să facă niciun fel de performanță la conducerea Regiei, dezvaluiau chiar unele site-uri de „casa”.
De altfel, și anterior postului de director al RASP Ploiești, Zoia Staicu a lucrat tot “la stat”, încasând tot bani publici. În trecut a lucrat la Poliția Locală Ploiești, până în 2012, când s-a transferat la RASP pe postul de șef birou dispecerat, funcție pe care o perioadă a deținut-o în paralel cu calitatea de consilier local (2016-2020).
Consiliul de Administrație al RASP Ploiești a desemnat-o pe Zoia Staicu drept director interimar al instituției. Postul a devenit vacant după demisia lui Raul Petrescu. Zoia Staicu este bună prietenă a primarului Andrei Volosevici și face parte dintr-o familie abonată la bani publici.
Astfel, noul director al Regiei Autonome de Servicii Publice Ploiești lucrează dintotdeauna la stat, fiind în trecut angajată a Poliției Locale. În anul 2012 se transferă la RASP Ploiești pe postul de Șef Birou Dispecerat. Ajunge consilier local PNL în anul 2016, fiind bună prietenă cu edilul de atunci, Adrian Dobre. Mandatul său a fost controversat, fiind vorba despre o… ușoară incomatibilitate. Juriștii Primăriei Ploiești au decis că nu este nicio problemă, iar Zoia Staicu a rămas consilier local timp de patru ani, votând inclusiv bugetul insituției la care era angajată
Soțul – consilier personal al primarului Volosevici, titra Ziarul de investigatii
Dar să revenim la familia Staicu. Soțul proaspetei directoare este Cornel Staicu, Șef Birou Blocări Auto la SGU Ploiești. În prezent, postul lui Cornel Staicu este suspendat, deoarece acesta a devenit consilier personal al primarului Andrei Volosevici. Nu am reușit să aflăm ce atribuții are domnul Staicu pe lângă edilul Ploieștiului, dar probabil că noul job este o răsplată al faptului că acesta a fost umbra lui Volosevici în campania electorală, însoțindu-l permanent (chiar și în timpul orelor de program).
Nepoata – directoare în primărie, la Direcția Patrimoniu
Nepoata Zoiei Staicu este directorul interimar al Direcției Patrimoniu din Primăria Ploiești. Carmen Bucur este fiica surorii directorului RASP Ploiești și conduce direcția care se ocupă cu întreg patrimoniul Ploieștiului.
Vorbim aici atât despre spații comerciale, cât și despre locuințe aflate în proprietatea primăriei.
Carmen Bucur a fost abonată la plimbările pe bani publici, făcând parte cam din toate delegațiile Primăriei Ploiești la diverse evenimente internaționale. Spre exemplu, a participat atât la semnarea înfrățirii Ploieștiului cu un oraș din Grecia, dar și la excursiile organizate în proiectul „Caută eroii la tine acasă”, proiect destinat liceenilor ploieșteni, care participau la excursii în orașe precum Alba Iulia, Iași, Chișinău, Praga sau Budapesta.
Fiica soților Staicu – subaltern verișoarei
Și cum ce se naște din pisică șoareci mănâncă, nu se putea ca fiica soților Staicu să lucreze în altă parte decât tot la stat.
Alexandra este subalterna verișoarei Carmen Bucur la Direcția Patrimoniu. Aceasta a fost angajată în anul 2018 pe un post de consilier în cadrul direcției, până în acel moment fiind angajata ROSAL Ploiești. ROSAL este operatorul care se ocupă cu salubritatea Ploiești, facturile pentru decontarea lucrărilor fiind verificare și vizate de către RASP Ploiești!
Este adevărat că fata mea a câștigat un concurs pentru un post la Direcția de gestiune a patrimoniului din cadrul Primăriei Ploiești. Este absolventă de ASE și are un master în combaterea infracțiunilor economice. Directorul direcției este nepoata mea
Declara în anul 2018 Zoia Staicu, pe atunci și consilier local, încercând să convingă ziariștii că nu există niciun fel de problemă în faptul că fiica sa tocmai fusese angajată în Primăria Ploiești
În plus, Zoia Staicu motiva atunci că nepoata-directoare nu a făcut parte din comisia de concurs, deci nu vorbim despre o angajare „pe pile”.
Familia Staicu și PNL-ul
Ascensiunea familiei Staicu a început în anul 2010 când, sătui să se chinuie – fiind „maltratați” de diverși șefi – s-au apropiat de PDL-ul condus de primarul de atunci, Andrei Volosevici.
Zoia făcea parte din PNL, dar a cârmit ușor cariera politică spre pedeliștii aflați la conducerea orașului, fiind văzută în timp ce împărțea pachete cu cozonaci și vin din partea PDL pensionarilor ploieșteni.
În anul 2016 a apărut pe un loc pe lista de consilieri locali ai PNL. A prins mandatul, iar ascensiunea politică a familiei a început.
Bugetari înstăriți
Familia de bugetari Staicu deține, conform declarațiilor de avere, două terenuri agricole, unul în comuna Finta cu o suprafață de 10.500 metri pătrați (cotă parte 50%), iar celălalt în comuna Cornești cu o suprafață de 37.400 metri pătrați.
Mai au două terenuri intravilane, unul la Finta cu o suprafață de 2.000 metri pătrați (cotă parte 50%), iar celălalt la Cornești, cu o suprafață de 8.800 metri pătrați.
Mai dețin un apartament în Ploiești cu o suprafață de 80 metri pătrați (cotă parte 50%) și două case de locuit în comuna Cornești, una cu o suprafață de 30 metri pătrați și o alta cu o suprafață de 70 de metri pătrați.
III. A treia nuova mappa del crimine/”Famiglia mafiosa”/Regina Reginelor/Cireasa de pe tort
Inculpata pentru fapte de coruptie, city managerul municipiului Ploiesti, Simona Albu, isi „trage”/”pune” sotul (Albu Catalin) pe functia de director general al Politiei Locale Ploiesti.
Am asteptat sa apara macar o stire in presa locala despre noua schimbare, nimic, nada, embargo total pe presa locala.
Chiar eram hotarati si scarbiti sa nu mai pomenim despre Politia Locala Ploiesti ca ne-am saturat de 3-4 ani cate tone de articole am publicat.
Dar, niciodata sa nu zici nu…din nefericire!
a) Numirea “Cocosului” – sot al inculpatei pentru fapte de coruptie, Albu Simona, City managerul municipiului Ploiesti, s-a efectuat pe data de 14.07.2021.
“Cocosul” Albu Catalin care pana acum era cu chilotii in vine, la propiu, cand saptamanal fostul primar Adrian Dobre ii solicita demisia pentru incompetenta, a simtit din plin “vanturile” trase” de inculpata sotie si si-a “suflecat” manecile pentru a conduce Politia Locala Ploiesti, chiar daca pana acum declara prin curtea instituitiei ca aceasta functie nu ii trebuie si o va refuza.
Reamintim ca, inculpata Albu Simona, City managerul municipiului Ploiesti, a fost trimisa in judecata pentru fapte de coruptie si dosarul se afla la ICCJ, amanat de peste un an de zile, asteptand probabil alt „vant” in pupe, eventual ca MJ sa nu mai fie condus de cei de la USR.
Precizam pentru echidistanta ca, in prima faza, la fond, incuplata Albu Simona, City managerul municipiului Ploiesti, a luat achitare dar a ramas cu toata averea, casa, masini sub sechestrul impus de DNA.
Probabil, in foamea de bani, inculpata Albu Simona, City managerul municipiului Ploiesti, s-a riscat sa isi puna „Cocoselul – Sot”, Director General al Politiei Locale Ploiesti.
In prima zi, „Cocoselul” umflat in chilotii din vine a anuntat o sedinta cu toti sefii de birouri si Servicii, la orele 10.00.
La orele 09.30, „Cocoselul” fuge cu masina de serviciu din unitate, probabil la Primaria Ploiesti, tot probabil ca si-a uitat spiciul la consoarta inculpata, Albu Simona, City managerul municipiului Ploiesti.
Secretara Vasilescu ii anunta pe sefii chemati la sedinta ca aceasta s-a amanat la orele 12.00
La orele 12.00, in ziua de gratie 14.07.2021, a avut marea sedinta operativa condusa de „Cocoselul” uns director general de inculpata Albu Simona, City managerul municipiului Ploiesti.
Sedinta a durat 4 minute si lumea a ramas atat iritata cat si satisfacuta.
Marele „Cocosel” , uns director general de inculpata Albu Simona, City managerul municipiului Ploiesti, nu a gasit alte cuvinte pentru o sedinta operativa decat sa declare ca „aceasta este o sedinta de „cunoastere” si sa declare ca el este noul director general al Politiei Locale Ploiesti”, un discurs de habarnist care mai mult a iritat pe majoritatea celor prezenti.
„Cocoselul”, marjand pe o eventuala impunere fata de cei prezenti in sedinta „operativa” a solicitat ca pana azi, 15.07.2021, fiecare birou/serviciu sa intocmeasca un raport privind disfunctiile din sectorul de activitate, precum si solutiile identificate.
In aceasta zi, pana la orele mentionate, toti s-au conformat si au comentat ca oricum acest habarnist se va uita la aceste „rapoarte” ca „mata in calendar”. Impresia a fost aproape unanima! (In afara unor putine persoane care ii sunt fidele si au de obtinut avantaje/avansari).
Ce se ascunde in spatele numirii la conducerea Politiei Locale Ploiesti a „COCOSELULUI”- inculpatei Albu Simona, City managerul municipiului Ploiesti?
Simplu!
Deja „trepadusii” au inceput sa faca jocuri de glezne, „trepadusii” care au antamat deja investitiile cu cantec pe care le va face, in regim de urgenta „La nuova mappa del crimine” care l-a instalat pe „cocosel”.
In acest context, Incisiv de Prahova atrage atentia tuturor consilierilor locali din cadrul Consiliului Local Ploiesti sa fie atenti la investiile „fluviu” ce vor curge cu „dedicatie” pentru Politia Locala Ploiesti.
B) Numirea “Cocosului” – sot al inculpatei pentru fapte de coruptie, Albu Simona, City managerul municipiului Ploiesti, mai are un alt obiectiv! Major! Atentie sindicatele care mai sunt reprezentative! Nu tragem clopotele de doua ori, ne facem datoria sa va avertizam, chiar daca v-am crticat! Asta inseamna impartialitate si obiectivitate, poate acum o sa realizati!
Avand un Consiliul Local care, cu siguranta, nu ii va aproba o noua organigrama, consilierii PNL demonstrand ca pot fi verticali si nu papusele unuia sau altuia, „Onor Cocosel” care nu mai are pantalonii in vine ca va fi demis si cu briza suflata de inculpata sotie in „chiloteii din vine care s-au ridicat in loc de masca”, Albu Simona, City managerul municipiului Ploiesti, incearca de urgenta sa formeze legal o Comisie de Disciplina formata din apropiati pentru a demite/ejacula din institutie pe Mirel Cazan de la O.P (persoana care tocmai a castigat reintegrare printr-o decizie definitiva), Pitariu Paula, Fanareanu, etc, cu alte cuvinte, pe toti „oamenii” lui Adrian Vaida, directorul general adjunct al Politiei Locale Ploiesti (Spunem director general adjunct pentru ca la fond a castigat procesul impotriva demiterii ilegale si cu siguranta se va intoarece pe post dupa ce va castiga apelul. Iata ca declaratiile lui Adrian Vaida date Cotidianului National par a se adeveri
Oricum, Incisiv de Prahova declara public ca va lua apararea tuturor functionarilor publici din cadrul Politiei Locale Ploiesti care vor fi „potcoviti” de actuala conducere, prin metode neortodoxe, chiar daca pe acestia ii chema Pitariu, Fanareanu, Buligescu, etc, inclusiv prin acordarea de asistenta juridica.
Nu putem accepta atfel de metode, chiar daca despre anumite personaje am scris tone de articole. Am fost si vom fi impotriva abuzurilor, indiferent de persoanele abuzate.
In loc sa vedem explicatii despre aceste ”Famiglii mafiose” care au cucerit „Republica Ploiesti” asistam la penibilul, penibilului. Cand credeam/speram ca mai jos de atata penibil nu se poate ajunge…
Oameni mici, foarte mici ataca si „improsca” ca taranii, cu noroi, in Presedintele Consiliului Judetean Prahova nu doar sub influenta lui „BAHUS”, ci dintr-o refulare evidenta si o impotenta crasa, vizibila din avion. GROTESC! Vom reveni cu dezvaluiri senzationale. (Cristina T.).
Exclusiv
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu Răzvan zis „Salam” sare din fața aparatelor de păcănele direct în funcția de adjunct la Siguranța Circulației. Ore suplimentare cu sutele, neverificate, dar bine plătite. Restul? Afară, că „așa zice organigrama”.
Sindicatul lui Suditu: „Noi cu cine votăm?” – Cu Nae!
În timp ce angajații simpli se întreabă dacă mai au loc de muncă mâine, sindicatul lui Suditu își face treaba… dar nu pentru ei, ci pentru „șefii cu pedigree”.
Există un document trimis către Consiliul de Administrație, semnat fix de sindicatul lui Suditu, prin care acesta:
- este de acord cu Organigrama lui Nae (așa-numita „Organigrama cu chiloți”),
- se luptă și obține salvarea coordonatorilor, în special a lui Dinu Răzvan zis „Salam”.
Adică, în traducere liberă:
„Jos cu prostimea, sus coordonatorii! Trăiască organigrama, trăiască Nae, trăiască sinecurile!”
Sindicatul care, teoretic, trebuia să fie ultimul bastion de apărare al oamenilor simpli, se transformă în anexă la pixul lui Nae Comisionaru’ și al găștii de la vârf, aceeași care a orchestrat și restul „capodoperelor administrative” de la TCE Ploiești.
Dinu Răzvan „Salam” – de la păcănele la „Siguranța Circulației”
Piesa de rezistență în documentul lui Suditu: salvarea lui Dinu Răzvan, cunoscut în curte drept „Salam”.
Acest Salam nu e de la mezelărie, e de la „păcănele”:
- promovat de Nae până în funcția de adjunct Serviciu Siguranța Circulației – Control Legitimații de Călătorie,
- cu reputație „strălucitoare”: toată lumea știa că își face programul nu în teren, nu în birou, ci la aparatele de jocuri de noroc.
Și, ca în orice telenovelă administrativă de provincie:
- același Dinu Răzvan apare și în raportul CFG cu sute de ore suplimentare,
- ore neverificate și nejustificate, dar probabil foarte bine decontate.
Omu’ avea timp de toate:
- și la păcănele,
- și adjunct la Siguranța Circulației,
- și erou al orelor suplimentare fantomă.
Ce să mai, un „multitasking” de manual, model TCE Ploiești.
Raportul CFG și „sfinții” orelor suplimentare
Raportul CFG (același care deranjează pe toată lumea din „castă”) nu prezintă doar cifre, ci radiografia unui sistem bolnav:
- sute de ore suplimentare trecute pe numele lui Salam,
- lipsă totală de verificări reale,
- justificări de fațadă, exact cât să încapă în pixul cuiva.
Când vine vorba de oameni care chiar își fac treaba, TCE descoperă brusc litera legii, organigrame, „necesitate de reducere”, disciplină, tot tacâmul.
Când vine vorba de băieții „de casă” cu păcănele, se descoperă mereu înțelegere, portițe, suplimentare, promovări.
Unde e documentul?
Pentru cei interesați de dovezi, nu doar de povești:
- adresa respectivă, prin care sindicatul lui Suditu e de acord cu organigrama lui Nae și se bate pentru salvarea coordonatorilor (în special Salam),
poate fi găsită in institutie; - exact de acolo a fost „pescuită” și de ziarul de investigații Incisiv de Prahova.
Nu vorbim de bârfe de autobază. Vorbim de hârtii oficiale, parafate, trimise la CA, asumate de un sindicat care își vinde steagul exact celor împotriva cărora ar trebui să lupte.
Modelul TCE: protejații se salvează, muncitorii plătesc
Pe scurt, rețeta deja clasică la TCE Ploiești:
- Personaje ridicate în funcții de Nae – protejate cu sfințenie, salvate prin documente manevrate de sindicatul lui Suditu;
- Cei care și-au îndeplinit sarcinile de serviciu – lăsați fără loc de muncă, vânați prin organigrame „optimizate”, făcuți „excedentari” peste noapte.
Pe de o parte:
- Nae Comisionaru’ – artizanul „Organigramei cu chiloți”,
- protejații săi – Salam și ceilalți coordonatori salvați prin documente sindicale,
- conducerea (Dobrescu, Slăniceanu) și sindicatul – într-un dans comun, perfect sincronizat: „un pas înainte pentru șefi, doi pași înapoi pentru muncitori”.
Pe de altă parte:
- cei care au îndrăznit să-și facă datoria,
- cei care au deranjat cu întrebări,
- cei care nu au stat la „combinatii” cu ore suplimentare fictive și rapoarte cosmetizate – toți sunt buni de sacrificat.
De la accidentul falsificat la „feuda” Hipodrom și până la Salam
Totul se leagă într-un tablou grotesc:
- Raportul nr. 1729/05.11.2025 și accidentul falsificat al lui Popescu Narcis, cu implicarea lui Oancea;
- rolul dubios al conducerii (Dobrescu, Slăniceanu), care nu vede, nu aude, dar semnează;
- „feuda” de la Hipodrom, unde interesele personale cântă mai tare decât interesul public;
- sindicate transformate în anexe ale directorilor;
- Nae Comisionaru’, care își propulsează oamenii-cheie și-i salvează prin tot felul de combinații la nivel de CA;
- iar acum, documentul semnat de Suditu, prin care se consfințește oficial salvarea lui Salam și a coordonatorilor, în timp ce alții își pierd pâinea.
Nu mai vorbim de derapaje izolate, ci de un sistem în care:
- accidentul falsificat,
- organigrama croită pe blat,
- orele suplimentare fantomă,
- feudă, protejați, sindicatul „de acord cu șefu’”
sunt părți ale aceleiași povești.
Concluzie: Organigrama cu chiloți, dar fără rușine
Când tragi linie:
- „Organigrama cu chiloți” nu mai e o simplă glumă internă, este harta rușinoasă a clientelei și pilelor din TCE Ploiești;
- sindicatul lui Suditu nu doar că nu apără salariații, ci devine avocatul protejaților lui Nae;
- Dinu Răzvan „Salam” devine simbolul sistemului:
- promovat la Siguranța Circulației deși era cunoscut mai bine la păcănele decât în teren,
- umflat cu sute de ore suplimentare neverificate,
- salvat prin documente trimise la CA, în timp ce alții sunt trimiși la plimbare.
Iar dacă cineva mai are dubii, să caute adresa, exact cum a făcut și presa de investigație.
Hârtiile vorbesc mai tare decât discursurile lacrimogene de sindicat și comunicatele parfumate de conducere.
Până atunci, la TCE Ploiești se aplică o singură regulă:
Cine e cu Nae, trăiește. Cine e cu munca, pleacă. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim de ordine publică, vorbim de stand-up comedy instituțional.
La IPJ Prahova nu mai vorbim demult despre „instituție a statului”, ci despre o adevărată Grădiniță de Cadre: multă uniformă, puțină responsabilitate, și o debandadă totală ridicată la rang de stil de lucru. Legea e bună doar ca să fie fluturată în fața cetățeanului, nu și respectată în ograda proprie.
Ieri, în jurul orei 09.00, prin centrul Municipiului Ploiești, se derula o scenă de antologie:
o autoutilitară a IPJ Prahova „dansând” pe șosea cu stopul dreapta spate ars, exact ca și conduita celor care o manevrau. O imagine perfectă: becul mort din stop ca simbol al moralității stinse din instituție.
Când poliția face „paradă” cu mașina în ilegalitate
Să ne imaginăm un pic scenariul:
- Un simplu cetățean este oprit în trafic cu un bec ars la stop.
Rezultatul? Morală, amendă, puncte, „regulile sunt reguli, dom’le, siguranța rutieră nu e joacă!”. - Autoutilitara IPJ Prahova merge liniștită, prin centru, cu defecțiuni vizibile.
Rezultatul? Nici proces-verbal, nici rușine, nici măcar o urmă de jenă.
Ba mai și defilează, ca și cum ar fi la paradă: „Uitați-vă la noi, legea suntem noi, becul ars e doar un detaliu artistic”.
Asta nu mai e dublu standard, e regulament de circulație paralel, valabil doar pentru uniformă. Când cetățeanul greșește, legea e sabie. Când greșește IPJ Prahova, legea devine ventilator de birou: face zgomot, dar nu taie pe nimeni.
Grădinița de Cadre: unde legea e opțională
La IPJ Prahova pare că avem o școală specială, un fel de „Grădiniță de Cadre” unde se predă:
- „Cum să invoci legea doar când îți convine”
- „Cum să faci pe șeful în trafic cu cetățeanul, dar să circuli cu mașina-n pioneze”
- „Cum să transformi orice abuz într-un simplu «incident fără consecințe»”
Respectul față de lege? Ars, ca becul din stop.
Respectul față de cetățean? Dispărut, ca semnalul de avarie de pe autoutilitară.
În loc să fie primii care dau exemplu de conduită, sunt primii care demonstrează că la IPJ Prahova legea e decor, nu obligație. Când îți permiți să te plimbi prin centru cu mașina poliției cu defecțiuni vizibile, mesajul pentru oameni e simplu:
„Noi putem. Tu nu.”
Ce pățeai tu, ce nu pățesc ei
Întrebarea-cheie, pe care o înțelege orice român care a trecut măcar o dată prin filtrul poliției rutiere:
Ce pățea un simplu cetățean prins cu astfel de defect la mașină?
- Amendă.
- Morală.
- „Cum vă permiteți să ieșiți așa pe drumurile publice, puneți în pericol siguranța rutieră!”
Ce pățește IPJ Prahova când defilează cu autoutilitara în aceeași stare?
- Nimic.
- Tăcere.
- Eventual o glumă internă: „Lasă, bă, că merge și așa, nu ne oprește nimeni pe noi”.
Diferența e simplă:
Tu ești doar contribuabilul care plătește taxe, ei sunt cei care îți dau amenda cu legea în mână și stopul propriu ars.
Concluzie: legea nu e bec opțional
Când instituția care ar trebui să fie model de respectare a legii se plimbă senină cu autoutilitara defectă prin centrul orașului, nu vorbim doar de nepăsare, ci de sfidare directă a cetățeanului.
Legea nu e un bec pe care îl aprindem la control și îl stingem când e vorba de noi.
Atâta timp cât IPJ Prahova își permite să joace acest dublu rol – profesor sever pentru cetățeni, dar clovn auto pentru propriii agenți – orice discurs despre „siguranță” și „respectarea legii” devine doar un pamflet prost scris.
Noi doar îl rescriem mai bine. (Sava N.).
Exclusiv
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională
O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București spre Curtea Constituțională, cu destinația: „Ministerul care reglementează prin hârtii fantomă”. Potrivit Sindicatului Diamantul, miza este explozivă: cine are, de fapt, voie să taie și să spânzure drepturi salariale – ministrul, Parlamentul sau o structură anonimă, botezată „financiară centrală”, care dă ordine prin „puncte de vedere” pe care nu le-a votat nimeni și nu le-a văzut aproape nimeni?
În centrul scandalului se află art. 86 alin. (7) din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, acolo unde o singură sintagmă, „reglementării”, a fost transformată, cu multă imaginație birocratică, în armă de restrâns drepturi salariale de către Direcția Generală Financiară (DGF) a ministerului.
„Reglementare” pe sub masă: când Direcția Financiară se crede Parlament și Guvern la pachet
Excepția ridicată la Tribunalul București vizează exact această „magie semantică”: art. 86 alin. (7) este atacat în măsura în care permite interpretarea că structura financiară centrală a ministerului – DGF – poate „reglementa” drepturi salariale prin:
- puncte de vedere,
- interpretări „obligatorii”,
- hârtii interne care nu văd niciodată lumina Monitorului Oficial.
Adică, în loc ca drepturile salariale să fie stabilite prin legi, ordonanțe, ordine de ministru publicate și asumate, ele sunt, de fapt, redesenate în birouri de finanțiști cu pixul în mână și parafa pe colțul paginii. Să legiferezi prin „punct de vedere” e noul sport național: zero transparență, zero dezbatere, impact maxim.
Sindicatul Diamantul arată că o asemenea practică lovește direct în:
- art. 1 alin. (4) din Constituție – separația puterilor în stat,
- art. 1 alin. (5) – legalitate și securitatea raporturilor juridice,
la pachet cu o colecție de drepturi călcate în picioare: - art. 16 (egalitate în drepturi),
- art. 21 (acces la justiție),
- art. 24 (dreptul la apărare),
- art. 31 (dreptul la informație),
- art. 41 (dreptul la muncă și protecție socială),
- art. 78 (intrarea în vigoare a actelor normative, adică nu prin „adresa nr. X depusă la registratură”).
Viciul 1: Ministrul există doar pe hârtie, „structura” taie și spânzură
Primul viciu invocat: o competență personală a ministrului este pasată, ca o minge fierbinte, către o „structură” care nici măcar nu e subiect de drept.
Conform art. 20 din Legea 500/2002, ordonatorul principal de credite este ministrul, în persoană, cu nume, prenume, semnătură și răspundere. El trebuie să-și asume deciziile, să emită ordine, să semneze.
În practică, însă, arată Sindicatul Diamantul, scenariul arată așa:
- ministrul stă în vitrină,
- Direcția Generală Financiară decide prin „puncte de vedere”,
- iar angajații află că drepturile lor salariale sunt „reglementate” nu prin lege, ci prin interpretări interne, niciodată publicate oficial.
Cu alte cuvinte, responsabilitatea e a ministrului, dar pixul de execuție și de tăiere a drepturilor e la o structură anonimă. Ministrul e doar decorul, „structura” e regizorul din umbră.
Viciul 2: Preluarea puterii de regulă de către contabili-juriști de ocazie
Al doilea viciu: atribuții de reglementare juridică sunt date unei structuri populate cu personal economic, în timp ce ministerul are, culmea ironiei, o direcție juridică plină de consilieri specializați, autorizați chiar prin Legea 514/2003.
Pe românește:
- juriștii există, sunt plătiți, au statut și atribuții,
- dar finanțiștii sunt cei care „reglementează” prin adrese, interpretând legea după cum dă bine la buget.
E ca și cum, într-un spital, protocolul medical ar fi stabilit nu de medici, ci de contabila șefă, prin „notă internă obligatorie”. Îți taie tratamentul din pix și îți explică apoi, cu aer grav, că „așa a reieșit din analiză”.
Viciul 3: Drept românesc cu fantome – „gestiune” fără gestionar, „reglementare” fără persoană
Al treilea viciu atinge direct arhitectura dreptului românesc: în România, reglementarea aparține întotdeauna unei persoane concrete, nu unei „structuri” fluide.
Chiar aceeași Anexă VI, la art. 90, cere ordin al ordonatorului de credite. Adică un act semnat de cineva asumat, nu un document rătăcit printr-un sertar al DGF.
În plus, Legea 22/1969, privind gestiunea bunurilor materiale, spune clar: nu există „gestiune” fără gestionar-persoană. Analog, nu ar trebui să existe „gestiune” de drepturi salariale fără o persoană care își asumă semnătura, nu o „structură” abstractă care se evaporă când apar problemele.
Dar în realitate, reiese din motivare, avem:
- „gestiune” a drepturilor salariale fără gestionar asumat,
- „reglementare” fără act normativ,
- puncte de vedere care se comportă ca niște ordine de ministru, dar nu poartă nicio răspundere de ministru.
„Punctul de vedere” care decide salarii: DGF face jocurile, instanța trebuie să taie nodul
Legătura cu dosarul concret este dureros de clară. În cauză, pârâții își justifică refuzul tocmai printr-un asemenea document: punctul de vedere DGF nr. 462624/2026.
Acest „punct de vedere” nu e doar o opinie inocentă; el este tratat ca lege internă:
- pe baza lui se resping drepturi,
- pe baza lui se refuză aplicarea unor majorări,
- pe baza lui se ciuntește ceea ce Legea 153/2017 părea să promită.
Instanța, în baza art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004, trebuie să verifice legalitatea acestui punct de vedere. Iar aici intervine excepția: dacă textul de lege care permite DGF să „reglementeze” cade ca neconstituțional, tot ce decurge din el – inclusiv punctul de vedere 462624/2026 – devine emis fără competență. Adică simplă hârtie administrativă, fără putere de a tăia drepturi.
Pe scurt: dacă se rupe piciorul legal al DGF, se prăbușește tot scaunul de „interpretări obligatorii”.
Curtea Constituțională, invitată să stingă „incendiul” făcut cu pixul
Prin excepția trimisă de la Tribunalul București, Curtea Constituțională este pusă în fața unei întrebări esențiale pentru toată administrația publică:
Poate o structură tehnică, internă, cu personal economic, să condiționeze, să restrângă sau să rescrie drepturi salariale prin „puncte de vedere” nepublicate în Monitorul Oficial?
Dacă răspunsul este „da”, atunci:
- Constituția devine opțională,
- separația puterilor e decorativă,
- drepturile salariale ale angajaților depind de interpretările contabile ale unei direcții financiare.
Dacă răspunsul este „nu”, atunci ministerele vor trebui să facă ceea ce ar fi trebuit oricum să facă de la început:
- să reglementeze prin acte normative asumate,
- semnate de persoane competente,
- publicate transparent, nu ascunse în sertarele unei direcții.
Salariații între lege și „adrese”: statul cu două fețe
Potrivit Sindicatului Diamantul, această excepție nu e doar o „chichiță procedurală”, ci un test:
- dacă statul își respectă propriile reguli,
- sau dacă, în continuare, lasă „structurile” să decidă din umbră cât face munca oamenilor.
Pe un palier, legea promite, Constituția garantează, principiile sună impecabil.
Pe alt palier, totul e filtrat și amputat prin „adrese”, „interpretări” și „puncte de vedere” care nu apar în nicio colecție oficială de acte normative.
Curtea Constituțională va trebui să decidă dacă România e condusă prin legi sau prin Excel-uri bugetare cu antet de direcție financiară.
Până atunci, salariații rămân prinși între două lumi:
- lumea Curții Constituționale, plină de principii, articole și alineate,
- și lumea Ministerului, unde un „punct de vedere” anonim poate cântări, la leafă, mai mult decât toată Constituția pusă la un loc. (Cristina T.).
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125
ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...
La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți
Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...
Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton
Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
-
Exclusivacum 2 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
-
Exclusivacum 4 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
-
Exclusivacum 16 ore
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum 2 zile
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
-
Exclusivacum 5 zile
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
-
Exclusivacum 4 zile
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
-
Exclusivacum 16 ore
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Featuredacum 4 zileCând sindicatul tace și muncește: de ce au apărut ‘misterios’ cursurile de cercetare disciplinară în MAI