(Preluare Inpolitics):

Războiul din PNL este unul fără precedent în politica post-decembristă. În niciun alt partid, vreodată, congresele nu au fost precedate de asemenea încleștări cumplite, chiar dacă am avut reuniuni cu scandal și soldate cu spargeri de partide. Dar nici măcar scindarea FSN din 1992, a PDSR în 1997 șamd nu s-a produs după bătălii atît de îndelungate precum cea din actualul PNL, care însîngerează partidul, guvernarea, încaieră membrii și simpatizanții între ei, scoate la iveală acuzații și dezvăluiri teribile și produce falii, de acum, de nereparat. Ori poate bătălia nu va fi, pînă la urmă, chiar atît de lungă, și se va tranșa mult mai rapid prin forțarea retragerii lui Orban?

Am scris deja, decizia lui Florin Cîțu de a-l revoca pe ministrul Alexandru Nazare a încălcat toate regulile imaginabile, și nu doar pe cele ținînd în general de jocul democratic cît, mai ales, pe cele stabilite în interiorul coaliției nu mai departe de săptămînile trecute (N.R – Noi, cei de la Incisiv de Prahova am adauga si inscenarea facuta comisdarului sef al IPJ Prahova, Marian Iorga, la doar doua ore de la demiterea lui Alexandru Nazare…).

Cîțu nu a lăsat PNL să decidă soarta ministrului, conform statutului, nu a antamat discuții pe subiect nici în partid, nici în coaliție, liderii acesteia fiind doar informați, nu și consultați și, cel mai grav, nu a furnizat cetățenilor motivul demiterii.

În plus, s-a autopropus interimar, nu a avansat niciun nume de succesor, dar nici nu a invitat PNL să-l găsească, dînd de înțeles că va folosi, el însuși, din plin, întreaga perioadă de 45 de zile de interimat. Premierul nu a participat la ultima ședință de coaliție, pe motiv că a avut treburi mai importante, și am mai aflat și incredibilul, anume că nu a mai avut discuții cu ministrul Finanțelor din luna martie.

Oricît ne-ar lucra imaginația, nu am putea găsi ce ar mai fi putut face Cîțu pentru a sfida încă mai mult tot ce mișcă, desigur, cu sprijinul discret al președintelui Klaus Iohannis, care s-a repezit să semneze decretul de revocare de peste hotare.

Pot fi indentificate destule avantaje – și presa a făcut-o deja – pentru Florin Cîțu din demiterea lui Nazare.
Dar la fel de bine există și un preț imens de plătit, și anume încălcarea grosolană a normelor democrației, dinamitarea coaliției de guvernare – pentru că aliații știu bine că premierul nu poate intra în congres doar cu un ministru liberal sacrificat pe așa-zisul altar al incompetenței – și sfidarea nu doar a lui Ludovic Orban, ci și a unui partid. În care Cîțu a intrat fix înaintea alegerilor din 2016, în pofida minciunii cu înscrierea încă din februarie-martie 1990, la 17 ani.

Să nu fi știu tandemul Iohannis-Cîțu cît de grave pot fi consecințele revocării lui Nazare în condițiile în care a fost făcută?
Exclus.
Era la mintea cocoșului.

De aici, nu rămîn prea multe explicații în picioare.
Iar cea mai plauzibilă, în opinia noastră, e că cei doi nu au nici pe departe certitudinea victoriei lui Cîțu, ba poate chiar nici încredințarea că are șansele cele mai mari.
Alegerile din filiale nu merg deloc rău pentru Ludovic Orban, iar Cîțu nu ratează nicio ocazie să se facă de rîs public.

În plus, scandalurile sunt abia la început. Spre exemplu, nu alegerile vor fi cele cu sînge pe pereți, ci desemnările de delegați la congres. Pentru a fi cît mai siguri de voturile acestora, noii lideri de organizații trebuie să trimită la congres cei mai obedienți membri. La varii congrese ale partidelor de la noi, un mare scandal venea dinspre manevra de înlocuire a delegaților de drept cu alții, fideli, prin încălcarea statutelor. Care, reamintim, prevăd că delegați de drept sunt membrii BPN, ai guvernului, ai parlamentului român și cel european, președinții de CJ-uri și liderii grupurilor de consilieri județeni, primarii de municipii și de sectoare etc.
Cel mai neplăcut e că challengerilor le vine greu spre imposibil să șmenuiască voturile la congres, în sensul supravegherii atente a delegaților, în pofida secretului votului.
Aceste manevre sunt rezervate, de regulă, celor aflați la conducerea partidelor la momentul congresului și care țin în mînă organizarea forului.

Ludovic Orban poate impune, deci, invocînd normele democratice, un vot care să fie chiar secret. Caz în care instructajul făcut delegaților în organizații, amenințările etc nu mai valorează doi bani.
La cum se prezintă acum lucrurile, nu doar că meciul se joacă, dar pare că favorit e Orban.

O situație extrem de deranjantă mai ale pentru președinte, care are nevoie ca de aer de un Orban învins și de un PNL condus de un lider slab. Unul care să ducă partidul în gard și să-l transforme pe Iohannis în marele salvator, după mandatul de la Cotroceni.

În numele acestui scop, se va recurge, mai mult ca sigur, la ploaie de lovituri nedemocratice, deja lansate: stenograme otrăvite implicînd apropiați de ai lui Orban, sfidarea lui ca președinte, foarte posibil chiar implicarea parchetelor, într-o formă sau alta. Sigur, sunt manevre riscante, pentru că nu se știe exact cum va reacționa partidul; s-ar putea enerva și aduna în jurul lui Orban în locul distanțării de el. Genul de atitudine care a dus la legendara înfrîngere a puternicei tabere Iliescu în lupta cu Petre Roman, în 1992.

Pentru Cîțu & Iohannis, cea mai bună garanție a victoriei e retragerea lui Ludovic Orban din cursă, dintr-un motiv sau altul. Și un congres a la Dăncilă, fără contracandidați autentici.

Președintele PNL e pus acum în fața unei decizii grele. Dacă cere retragerea sprijinului politic pentru Cîțu, cum e firesc și statutar, poate fi înfrînt la votul BPN, moment în care Cîțu ia guvernul prizonier, pur și simplu, și va face ce vrea cu el. Iar Orban devine din chiar acel moment imaginea perdantului. În plus, va fi acuzat că vrea să arunce guvernarea în aer într-un moment cînd valul 4 bate la ușă, PNRR-ul e în corzi, primarii așteaptă rectificarea bugetară și mai e și vacanță parlamentară.

Dacă nu cere retragerea sprijinului, atunci e mult mai grav, denotînd slăbiciune și chiar lașitate.

Lui Orban nu îi rămîne decît să joace foarte dur, cu orice risc.

Ori, poate, să fie ajutat să înțeleagă că e mai bine să abandoneze cursa, eventual în schimbul unor avantaje.
Aceasta va fi, în opinia noastră, direcția de atac a guvernului și a Cotrocenilor în perioada imediat următoare: convingerea lui Orban să abandoneze lupta.

Deja, cîntecul sirenelor se face auzit.

Liberalul Ovidiu Raețchi, un progresist susținător al lui Cîțu, susură azi, într-o analiză, că o retragere din cursă i-ar salva lui Orban cariera politică – minunată perspectivă, nu? – așa cum s-a întîmplat după retragerea din cursa pentru primărie, în 2016:

”La cum arata azi situatia din PNL, o noua retragere din competitie ar fi salvatoare pentru el. Si i-ar oferi o eventuala platforma de revenire – scenariu util pe termen lung chiar si pentru partid, in cazul in care presedintia lui Florin Citu nu va da rezultatele scontate. Pentru ca, e limpede, Ludovic Orban va pierde cursa interna(…)
Evident, Ludovic Orban are varianta de a pierde onorabil, sperand intr-o proportie decenta in partid, care sa asigure continuitate pentru cei din echipa sa. Iar cei care il sprijina il vor impinge apasat in aceasta directie. Dar e doar o iluzie: Ludovic stie prea bine, din propria experienta de lider, ca invingatorul are instrumentele necesare pentru a schimba sau influenta garnitura dupa chipul si asemanarea sa – asa cum a procedat el la Bucuresti. Si mai stie ca un presedinte PNL invins in alegeri nu mai va gasi niciodata sustinere pentru a reveni in joc.
In acest moment moment, o retragere onorabila, sub o explicatie oarecare – studierea Bibliei, scrierea unei doctrine nationaliste romanesti – ar fi cea mai buna varianta pentru cariera lui Ludovic Orban. Singura care ii pastreaza in joc” scrie fostul deputat.

Un mesaj care profețim că se va multiplica rapid în zilele care urmează.