Când întrebi cât câștigi, ți se răspunde: „Clasificat, tovarășe!”

Ani de zile, în România, întrebarea elementară a oricărui polițist –
„Cum se numește funcția mea și cum se calculează salariul meu?” –
a fost tratată de instituții ca o tentativă de spionaj militar.

Pe post de paravan, fluturat solemn ca un steag de mătase pe o cetate de hârtie, stătea HG 0610/2017, invocată obsesiv ca și cum ar fi fost cheia de la seiful NATO. Orice cifră, orice denumire de funcție, orice coeficient de salarizare – totul intra la „nu se poate, e secret”.

În timp ce mulți înghițeau în sec, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a făcut ce nu face, de obicei, nici Ministerul, nici șefimea: a citit legea și a mers în instanță. Până la capăt. De trei ori. Și a ieșit cu victorii definitive în lanț, plus o recunoaștere scrisă din partea chiar a IGPR, instituția care ani de zile s-a comportat ca și cum salariul polițistului ar fi planul de mobilizare în caz de război.

Sursa deciziilor și a recunoașterilor oficiale invocate în acest pamflet: hotărârile Curții de Apel București și adresa oficială a IGPR, toate obținute în urma demersurilor făcute de SPRD „Diamantul”.

Petiția care a zguduit fortăreața: „Cu cât mă plătiți, concret?”

Totul a pornit de la o hârtie aparent banală: petiția nr. 342/NC/31.08.2019, întemeiată pe Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

Sindicatul „Diamantul” a adresat instituțiilor patru întrebări atât de simple, încât tocmai de aceea au fost considerate periculoase de birocrație. Întrebări pe care orice polițist are dreptul elementar să le cunoască despre propriul salariu:

Care este actul normativ care stabilește denumirile funcțiilor de poliție și coeficienții de funcție și de grad aflați efectiv în plată?
Conține programul MAISAL (aplicația prin care se calculează salariile polițiștilor) denumirile funcțiilor de poliție?
Care sunt, concret, denumirile funcțiilor conform programului MAISAL?
S-a folosit valoarea VRS de 197,33 lei la calculul salariilor din iulie 2019 și al compensației de chirie?

Nici detalii operative, nici planuri de filaj, nici nume de informatori. Doar:

„Mecanismul propriului tău venit.”

Răspunsul instituțiilor? În traducere liberă: „Nu te băga unde nu-ți fierbe portofelul”:

„E clasificat.”

Instituțiile au preferat să transforme venitul polițistului într-un fel de armă strategică, ascunsă în subsolul HG 0610/2017. Numai că omul cu uniformă nu întreba câți agenți acoperiți are România, ci cum i se calculează salariul.

Curtea de Apel București: „Nu, salariul polițistului nu e bombă nucleară”

Prima palmă: Decizia 2711/06.12.2023 – Secția a VIII-a

Curtea de Apel București, Secția a VIII-a, prin Decizia 2711 din 06.12.2023 (definitivă), a spulberat fantezia birocratică potrivit căreia orice are legătură cu HG 0610/2017 devine, automat, top secret.

Instanța constată negru pe alb:

„Contrar susținerilor recurenților, Curtea constată că nu sunt incidente ipotezele de excepție prevăzute la art. 12 lit. a) din Legea nr. 544/2001 […]. Informațiile solicitate nu intră sub incidența dispozițiilor art. 12 lit. a) din Legea 544/2001, întrucât nu fac parte din categoria informațiilor clasificate. Împrejurarea că HG 0610/2017 […] este informație clasificată nu conduce la concluzia […] că informațiile solicitate referitoare la denumirile generice ale funcțiilor de poliție […] ar avea, în egală măsură, caracter clasificat. În realitate […] nu se confundă cu informațiile cuprinse în HG 0610/2017.”

Traducere pentru uzul polițistului de teren:
faptul că o hotărâre de guvern are anexe clasificate nu transformă în secret de stat denumirea funcției tale și modul în care ți se calculează salariul.

Cu alte cuvinte, nu tot ce atinge HG 0610/2017 devine brusc „secret de stat”. Salariul polițistului nu e un cod nuclear.

„Informație de interes public” nu înseamnă „copy-paste din lege”

A doua palmă: Decizia 614/13.03.2025 – Secția a IX-a

A doua lovitură a venit tot de la Curtea de Apel București, dar de data aceasta de la Secția a IX-a, prin Decizia 614 din 13.03.2025 (definitivă).

Instanța pune reflectorul direct pe eschiva clasică a instituțiilor:
în loc de răspuns concret, trimit pagini cu citate teoretice din legi, fără să dea niciunul dintre datele cerute.

Curtea reamintește ce spune explicit Legea 544/2001:

„Prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice […]. În mod corect instanța de fond a interpretat și aplicat art. 2 și art. 12 din Legea nr. 544/2001, reținând că […] din adresa pârâtului nu se poate desprinde un răspuns concret, reprezentând doar o prezentare teoretică a unor dispoziții legale […], fără a furniza informațiile cerute.”

Altfel spus: nu poți înlocui răspunsul real la întrebarea „Ce funcție am și ce coeficient am în plată?” cu o poezie de articole de lege. Asta nu e transparență, e praf în ochi.

IGPR, prins cu cheia de la seif în buzunar

Când „fortăreața” scrie, în sfârșit, negru pe alb

După două decizii definitive care au demontat pretextul „e clasificat”, a venit și lovitura în casa mamă:

Prin Decizia nr. 1867/20.09.2023 a Curții de Apel București (dosar 5314/3/2020), Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) a fost obligat să dea pe față ce ascunsese ani la rând.

În executarea acestei decizii, IGPR s-a așezat la masă și, cu toată solemnitatea, a emis în scris, cu semnătură și număr de înregistrare — adresa nr. 26668/06.12.2023 — în care recunoaște:

„Urmare a Deciziei nr. 1867 din data de 20.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel București […] cu privire la «Unitățile de poliție cu personalitate juridică proprie care se află în subordinea I.G.P.R.», acestea sunt reprezentate de cei 46 de ordonatori terțiari de credite din finanțarea I.G.P.R. […]”

După ani de refuzuri, abțineri și tăceri administrative, IGPR însuși a fost obligat de instanță să recunoască realitatea:
există 46 de ordonatori terțiari de credite în subordinea sa, adică 46 de unități de poliție cu personalitate juridică proprie.

Nu a mai ținut nici „secretul”, nici tăcerea.
În fața legii, „secretomania” a capitulat.

Trei procese, trei lecții: nu e părere, e practică judiciară

„Au făcut recurs. Au pierdut din nou.”

Dacă ar fi fost un accident, sistemul ar fi putut spune: „O scăpare, un caz izolat.”
Numai că nu e un caz izolat. Este un șir de înfrângeri judiciare constante pentru aceeași pretenție absurdă: că polițistul nu ar avea dreptul să știe cum se numește funcția lui și cum i se calculează salariul.

Bilanțul, pe scurt și la obiect:

• Trei victorii pe aceeași temă:
  • Două hotărâri definitive ale Curții de Apel București,
  • pronunțate de două secții diferite (Secția a VIII-a și Secția a IX-a),
  • împotriva a trei inspectorate: Caraș-Severin, Mehedinți, Călărași.
• • Recunoașterea scrisă a IGPR în executarea Deciziei nr. 1867/20.09.2023, prin adresa oficială nr. 26668/06.12.2023.

La fond, Sindicatul „Diamantul” a câștigat.
Inspectoratele au făcut recurs.
Au pierdut din nou, definitiv.

Nu mai vorbim, aşadar, de o dispută de opinii, ci de ceea ce instanțele numesc clar:

„practică judiciară constantă”.

Iar o astfel de practică judiciară nu poate fi spălată cu o adresă birocratică plină de citate sterile. Poți să scrii câte pagini vrei cu „în temeiul art. X…”, dar nu mai poți nega evidența:
salariul polițistului, mecanismul lui și funcția reală în plată sunt informații de interes public pentru titularul lor.

Nu vrem favoruri. Vrem legea – și o vrem pentru toți

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” nu a cerut și nu cere privilegii.
Nu a cerut salarii la mica înțelegere, sporuri în plic sau excepții magice.

A cerut ceva ce ar fi trebuit să fie normal din prima zi în care un om își pune uniforma:

dreptul fiecărui polițist de a-și înțelege propriul salariu.

Când statul îți cere să aperi legea, dar îți ascunde, sub pretext de „clasificat”,
chiar regulile după care îți calculează leafa, nu mai vorbim de ordine, ci de absurd.

În urma acestor hotărâri ale Curții de Apel București și a recunoașterii scrise a IGPR, obținute prin demersurile SPRD „Diamantul”, farsa s-a încheiat:
salariul polițistului nu mai poate fi tratat ca o taină de stat.

Restul e simplu:
ori se aplică legea pentru toți polițiștii, ori vom continua, în stil pamfletar,
să demontăm, cu hotărâri definitive în mână, fiecare „secret” inventat de birocrație. (Cerasela N.).

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) apelează la o soluție de avarie pentru a gestiona criza acută de personal din tribunalele și judecătoriile țării. Secția pentru judecători a demarat procedurile de reîncadrare în sistem a magistraților aflați la pensie, o măsură menită să stabilizeze activitatea instanțelor sufocate de dosare.

Strategie de criză: Pensionarii revin la bară

Conform unei analize publicate de Lumea Justiției, deficitul major de cadre din sistemul judiciar a forțat Secția pentru judecători a CSM să caute resurse în rândul foștilor colegi care au părăsit deja activitatea. Procedura de reîncadrare, prevăzută de legislația în vigoare (art. 216 din Legea nr. 303/2022), reprezintă o încercare de a menține funcționalitatea actului de justiție în punctele critice unde volumul de muncă a depășit capacitatea fizică a judecătorilor aflați în funcție.

Analiza opțiunilor exprimate de candidați urmează să fie realizată în raport cu posturile vacante existente la momentul soluționării cererilor, vizând o listă extinsă de unități de pe tot teritoriul țării.

Harta deficitului: Peste 120 de instanțe vizate de reîncadrări

Lista oficială a instanțelor avute în vedere pentru această procedură evidențiază amploarea fenomenului la nivel național. Documentul consultat arată că nevoia de magistrați acoperă aproape toate curțile de apel din România:

1. Curtea de Apel București și Ploiești: Zone cu presiune ridicată, incluzând Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, precum și judecătorii precum cele din Buftea, Giurgiu, Ploiești, Câmpina sau Târgoviște.
2. Transilvania și Banat: Unități subordonate Curților de Apel Alba Iulia, Cluj și Timișoara, unde apar pe listă Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Maramureș sau Tribunalul Caraș-Severin, alături de numeroase judecătorii locale (Deva, Sebeș, Zalău, Arad).
3. Sudul și Estul țării: Zonele de competență ale Curților de Apel Craiova, Bacău, Galați și Iași prezintă deficite majore, fiind vizate tribunale precum Olt, Mehedinți, Neamț, Brăila și Galați.

Procedura și criteriile de selecție

Reîncadrarea nu este un proces automat. Aceasta se realizează cu respectarea prevederilor art. 216 alin. (2) – (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. CSM va analiza fiecare solicitare în parte, luând în calcul situația posturilor vacante la momentul deciziei finale.

Această măsură vine într-un moment în care sistemul judiciar se confruntă cu un val masiv de pensionări, iar noile generații de magistrați nu pot acoperi încă, numeric, golurile lăsate în urmă. Rămâne de văzut câți foști judecători vor alege să revină în sălile de judecată pentru a sprijini degrevarea sistemului de o povară administrativă fără precedent. (Irinel I.).