Actualitate
Plantele modificate genetic și agricultura rezilientă la schimbările climatice Plantele modificate genetic în contextul schimbărilor climatice
Potrivit specialiștilor, culturile modificate genetic (MG) pot oferi o alternativă sustenabilă pentru agricultura mondială, acestea contribuind la reducerea poluării și la creșterea rezilienței față de schimbările climatice din ce în ce mai accentuate.
Culturile modificate genetic pot contribui, pe de altă parte, la dezvoltarea agriculturii durabile, dar şi la combaterea schimbărilor climatice prin:
- sporirea producției și valorii produselor cu 186,1 miliarde USD (perioada 1996-2016).
- asigurarea unui mediu mai curat prin eliminarea utilizării pesticidelor – deja au fost eliminate aproximativ 393 milioane kg de pesticide folosind culturi modificate genetic din 1996.
- reducerea emisiilor de CO2- până în momentul curent acest culturi au redus poluarea cu 18 miliarde kg, echivalent cu scoaterea din circulație a 16.7 milioane mașini.
- conservarea biodiversității prin salvarea terenurilor agricole (183 milioane hectare de teren au fost salvate până în acest moment).
Mai mult decât atât, această tehnologie a ajutat la reducerea sărăciei, ajutând peste 17 milioane de fermieri, în special în regiuni defavorizate.
Schimbările climatice cauzează pierderi ale productivității agricole
Conform unui recent raport al Organizației pentru Alimentație și Agricultură, producția globală de alimente și agricultura actuală trebuie să țină cont de capacitatea de a susține în mod durabil omenirea într-un context instabil din punct de vedere economic, social și de mediu.
Principalele preocupări se referă la creșterea continuă a cererii globale de alimente, persistența sărăciei, inegalității și șomajului. Toate acestea într-un context de mediu în care schimbările climatice cauzează constant pierderi ale productivității agricole.
Mulți oameni – inclusiv cei din țări dezvoltate și în curs de dezvoltare – nu au acces constant la o hrană adecvată. La toate acestea se adaugă și criza sanitară actuală indusă de pandemia de coronavirus, care influențează profund producția și, mai ales, aprovizionarea cu alimentele necesare.
În cazul României, având în vedere o creștere cu 4 ° C a temperaturii medii și o reducere a precipitațiilor cu până la 18% în timpul verii până în 2050, este vizibil potențialul impact negativ asupra agriculturii și alimentației publice. Un studiu publicat de Banca Mondială precizează că, din cauza acestor schimbări climatice, vom avea o incidență sporită a inundațiilor pentru anumite zone (precum cele montane), cuplată cu o rată crescută a secetelor în zonele de sud și un risc sporit de eroziune și deșertificarea solului.
O cultură modificată genetic presupune introducerea unui fragment de ADN extern în genomul unei plante
O cultură modificată genetic presupune introducerea unui fragment de ADN extern în genomul (materialul genetic) unei plante utilizând tehnici de inginerie genetică.
Totuși, în ciuda diverselor directive la nivel legislativ sau politic, nu există o definiție adecvată a organismelor modificate genetic (OMG). Unul din motivele principale este legat de faptul ca nu există un consens unitar legat de gestiunea acestor produse, precum și faptul că există o problemă inerentă de comunicare între comunitatea științifică și direcția politico-legislativă, notează dr. Anca Macovei pentru Infoclima.
Diferențele între o cultură modificată genetic și una tradițională constă în tehnicile prin care sunt obținute (inginerie genetică versus polenizare artificială), în timpul necesar dezvoltării lor (mult mai scurt în cazul ingineriei genetice), și a preciziei prin care se modifică doar trăsătura dorită.
Singurul acord la nivel mondial – Protocolul de la Cartagena privind diversitatea biologică – se bazează pe principiul precauției, scopul său fiind de a preveni orice prejudiciu atunci când OMG-urile sunt transferate, manipulate sau utilizate – Regulamentul (CE) nr. 1946/2003.
Potrivit acestui Protocol, un ”Organism viu modificat” înseamnă orice organism viu care prezintă o combinație nouă de material genetic obținut prin utilizarea biotehnologiei moderne.
Dar problemele apar atunci când sunt definite tehnicile care sunt incluse în aceste ”biotehnologii moderne”. Inducerea de mutații la nivel de ADN este des folosită în agricultură prin intermediul tratamentelor cu radiații ionizante sau tratamente chimice. Multe dintre plantele cultivate și consumate pe scară largă au fost obținute în acest mod. Chiar dacă aceste substanțe sunt dăunătoare omului și mediului înconjurător, plantele obținute nu sunt considerate OMG.
Nu ar trebui să fim îngrijorați, însă, de plantele modificate genetic. Și asta pentru că aceste produse sunt supuse multor studii de specialitate dedicate să demonstreze siguranță, atât la nivelul produsului obținut, cât și al posibilelor efecte asupra mediului și asupra sănătății umane sau animalelor care le consumă.

Răspândirea plantelor modificate genetic
Potrivit ultimului Raport (2016) în care a fost analizată situația plantelor MG la nivel mondial, aproximativ 12% (179,7 milioane din totalul de 1,5 miliarde de hectare) din suprafața agricola globală este cultivată cu plante GM.
Printre țările fruntașe se numără SUA, Brazilia, Argentina, Canada, India, China, Australia.

Cele mai răspândite culturi modificate genetic sunt:
- porumbul
- soia
- bumbacul
- rapița
- cartofii
- sfecla de zahar
- papaia
- merele
- vinetele
În Europa, până în 2015, doar 5 țări – Spania, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia si Romania – cultivau exclusiv porumb modificat genetic (MON 810 Bt, rezistent la atacul insectelor, produs de Monsanto) destinat strict ca și produs furajer.
În România, situația privind autorizarea și controlul cultivatorilor de plante modificate genetic – inclusiv măsuri pentru asigurarea coexistenței plantelor modificate genetic cu cele convenționale și ecologice – sunt monitorizate de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În intervalul 2007-2015, o suprafața totala de 13.713 hectare de teren agricol a fost cultivată cu varietatea de porumb MON 810, iar în perioada 2016-2020 a fost redusă la zero. La momentul dat nu avem nici o suprafață agricolă unde s-ar cultiva plante modificate genetic.
Culturile MG în contextul schimbărilor climatice
Între 1996-2016, culturile MG au contribuit la dezvoltarea agriculturii durabile și la combaterea schimbărilor climatice prin diverse mijloace, putând fi amintite:
- sporirea producției și valorii produselor cu 186,1 miliarde USD
- asigurarea unui mediu mai curat prin eliminarea utilizării a 393 milioane kg de pesticide, reducerea emisiile de CO2 cu 18 miliarde kg (echivalent cu scoaterea din circulație a 16.7 milioane mașini)
- conservarea biodiversității prin salvarea a 183 milioane hectare de teren.
Această tehnologie a ajutat la reducerea sărăciei – sprijinind peste 16-17 milioane de fermieri – mai ales în regiuni defavorizate. Valoarea globală a pieței semințelor MG a fost estimată la 11,2 miliarde USD în 2010, și 14,8 miliarde USD în 2012, reprezentând o treime din valoarea pieței mondiale a semințelor.

Implementarea culturilor modificate genetic și posibilele avantaje pentru România
Este evident că schimbările climatice sunt vizibile și la nivelul țării noastre, iar consensul științific general este că în următoarele decenii procesele precum creșterea temperaturii medii și reducerea precipitațiilor vor deveni tot mai accentuate.
Acum, eforturile noastre sunt orientate spre a diminua pe cât de mult posibil aceste evoluții, este cert însă că nu vom putea reveni la perioada de până acum, mai notează dr. Anca Macovei, cercetător și conferențiar universitar la departamentul de Biologie și Biotehnologii a Universității ”Lazzaro Spallanzani” din Pavia, Italia.
Plantele modificate genetic pot contribui la creșterea rezilienței sistemului agricol și a sistemului alimentar. Implementarea culturilor modificate genetic adaptate la condițiile climatice actuale poate spori reziliența față de fenomenele de vreme extremă și chiar contribui la reducerea poluării.
În acest context este important să avem un dialog social despre aceste culturi și să înțelegem posibilele beneficii precum și riscurile conexe.
Actualitate
Cursa pentru supremația orbitală: De ce „inima” noilor sateliți este scrisă în cod, nu turnată în oțel
Spațiul cosmic a încetat de mult să mai fie un sanctuar al cercetării pașnice, devenind un domeniu de conflict deschis. În acest nou peisaj geopolitic, abordarea tradițională axată pe hardware-ul rigid al sateliților a devenit depășită. Statele Unite și aliații săi forțează acum trecerea către arhitecturi definite prin software, unde agilitatea, reziliența și capacitatea de actualizare în timp real sunt noile arme ale dominației orbitale.
Sfârșitul erei „hardware-ului static”: Spațiul ca domeniu cinetic
Timpul în care un satelit era lansat cu o singură misiune, neschimbată pe parcursul a zece ani, a apus. Astăzi, necesitatea de a domina „înălțimea supremă” impune o viteză de reacție care nu poate fi susținută de limitările fizice ale metalului. Strategii militari avertizează: pentru a evita surpriza operațională și pentru a contracara mișcările adversarilor, platformele orbitale trebuie să devină evolutive.
Prin utilizarea unei arhitecturi cu sisteme deschise, sateliții moderni integrează inteligența artificială (IA) și învățarea automată direct în orbită. Astfel, senzorii și capacitățile de luptă sunt îmbunătățite constant prin linii de cod securizate, transformând fiecare activ spațial dintr-un instrument fix într-un nod dinamic de putere.
De la controlul propulsoarelor la super-computerele de pe orbită
Din punct de vedere istoric, vehiculele spațiale erau prizonierele unei capacități de calcul extrem de limitate. Designul era rigid, iar resursele de energie și greutate (SWaP) permiteau doar sarcini de bază, precum controlul orientării. Schimbarea de paradigmă a venit odată cu evoluția calculului de înaltă performanță și a straturilor de abstractizare a software-ului.
Marea inovație a prezentului constă în capacitatea de a face „mai mult cu mai puțin”. Implementarea unui mediu software sofisticat elimină necesitatea de a lansa un vehicul nou de fiecare dată când cerințele misiunii se schimbă. În contextul trecerii spațiului de la un simplu strat de comunicații la un domeniu de confruntare cinetică și non-cinetică, controlul înălțimii depinde de manevre defensive și pivotări tactice executate în timp real, direct din software.
Realitatea operațională: Centre de date la mii de kilometri altitudine
Ceea ce părea a fi teorie în urmă cu câțiva ani a devenit deja realitate operațională. Primele micro-centre de date orbitale și regiuni de cloud hibrid au fost deja desfășurate pe Stația Spațială Internațională. Aceste etape demonstrează că utilizarea tehnologiilor comerciale de serie (COTS) în spațiu nu este doar posibilă, ci matură.
Secretul succesului rezidă în procesarea datelor la „margine” (edge computing). Volumul masiv de informații generat în orbită necesită o procesare cu latență scăzută chiar la sursă. Prin analiza datelor direct pe satelit, se reduce dependența critică de transportul datelor către sol și se închide „bucla OODA” (Observă-Orientează-Decide-Acționează) în spațiu, oferind autonomia necesară pentru a supraviețui într-un mediu ostil.
O „plasă” de reziliență împotriva amenințărilor hipersonice
Pe măsură ce amenințările hipersonice și tentativele de bruiaj se multiplică, arhitectura spațială trebuie să devină o rețea globală, nu o serie de ținte izolate. Strategia actuală vizează o structură de tip „mesh” multi-constelație și multi-orbitală. Lecțiile din conflictele terestre recente sunt clare: centrele de date centralizate sunt primele ținte. În spațiu, soluția este distribuirea capacităților pe mai multe straturi, astfel încât, dacă un nod este compromis, misiunea să continue neîntrerupt.
Această viziune depășește granițele naționale, necesitând o integrare totală între sistemele aliate. Printr-un standard software global și unificat, datele și capacitățile pot fi partajate instantaneu între partenerii internaționali. În vacuumul spațiului, „timpul real” este un standard greu de atins, dar este singura cale prin care o forță combinată poate asigura succesul misiunii în fața provocărilor de mâine.
Actualitate
Schimbare de gardă în spațiu: Boeing câștigă un contract de 2 miliarde de dolari pentru sateliții MUOS
Într-o mișcare surprinzătoare care modifică peisajul furnizorilor de apărare, Space Force a desemnat compania Boeing pentru a extinde constelația de comunicații critice, preluând ștafeta de la constructorul original al sistemului.
O victorie strategică în fața rivalilor de la Lockheed Martin
Space Systems Command (SSC) a anunțat oficial atribuirea unui contract de 2 miliarde de dolari către Boeing pentru dezvoltarea și livrarea a doi noi sateliți din cadrul sistemului Mobile User Objective System (MUOS). Decizia marchează o schimbare semnificativă de direcție, Boeing reușind să se impună în fața celor de la Lockheed Martin, compania care a proiectat și construit primele cinci unități ale acestei flote orbitale.
Noul acord acoperă întregul proces, de la dezvoltare și integrare până la testarea pe orbită. Această extindere a duratei de viață a serviciului MUOS este rezultatul unei competiții strânse, începută în 2024, când ambii giganți ai industriei au primit contracte inițiale de design în valoare de 66 de milioane de dolari.
Securizarea comunicațiilor navale până în anul 2035
Noile unități spațiale sunt programate pentru lansare începând cu anii 2031 și 2032, urmând să ridice numărul total de sateliți din constelația MUOS la șapte. Această infrastructură este vitală pentru armata americană și aliații săi, oferind comunicații securizate în banda ultra-înaltă (UHF), esențiale în special pentru coordonarea forțelor navale la nivel global.
Odată cu implementarea acestor noi sateliți, sistemul va putea rămâne operațional cel puțin până în 2035. Efortul financiar este unul considerabil, bugetul estimat pentru cercetare, dezvoltare și achiziții ridicându-se la peste 2,6 miliarde de dolari până în anul 2031, reflectând importanța strategică a menținerii unei conexiuni sigure în teatrele de operațiuni.
Orizontul comercial și viitorul comunicațiilor militare
În timp ce Boeing se pregătește pentru faza de construcție, arhitectura viitoare a comunicațiilor militare ar putea suferi transformări profunde. Dincolo de investiția actuală, autoritățile militare explorează o strategie pe termen lung care ar putea implica transferul parțial sau total al misiunilor de comunicații în bandă îngustă către furnizori comerciali.
Această abordare hibridă ar putea oferi o mai mare flexibilitate și reziliență, într-un moment în care spațiul devine un domeniu din ce în ce mai contestat. Până la implementarea noilor viziuni comerciale, sateliții MUOS construiți de Boeing vor rămâne coloana vertebrală a dialogului criptat pentru forțele de intervenție rapidă.
Actualitate
O nouă frontieră pentru marina italiană: Pierroberto Folgiero anunță planurile Fincantieri pentru propulsia nucleară
Într-o mișcare strategică menită să redefinească puterea navală a Italiei, cel mai mare constructor de nave din țară explorează integrarea reactoarelor nucleare de ultimă generație, în timp ce armata studiază fezabilitatea primelor sale forțe navale propulsate atomic.
Tehnologie de ultimă generație pe mare: Proiectul Minerva și viitorul reactoarelor nucleare
Pierroberto Folgiero, CEO-ul Fincantieri, a confirmat recent interesul major al companiei pentru propulsia nucleară, subliniind că studiile actuale vizează reactoarele din generațiile a treia și a patra. Deși o implementare imediată nu este iminentă, constructorul italian caută activ parteneriate pentru a acoperi întregul lanț de valoare al acestei tehnologii complexe. Această inițiativă se aliniază cu Proiectul Minerva, lansat de Ministerul Apărării din Italia, care evaluează modul în care reactoarele nucleare mici pot asigura atât propulsia, cât și producția de energie electrică pentru navele de suprafață și submarinele viitorului. În prezent, în Europa, doar Franța, Marea Britanie și Rusia dețin astfel de capacități, însă oficialii italieni consideră că este momentul ca Roma să adopte o atitudine vizionară în acest domeniu.
Inovație sub presiune: Lecțiile din Ucraina și revoluția comunicațiilor subacvatice
Dincolo de ambițiile nucleare, Fincantieri își îndreaptă atenția către tehnologiile fără echipaj, inspirându-se din dinamica războiului din Ucraina. Folgiero a evidențiat faptul că interesul principal nu rezidă neapărat în construcția dronelor de suprafață, ci în sistemele sofisticate de comandă și control. Abilitatea de a menține legături satelitare sigure în zone fără acoperire telecom reprezintă lecția esențială preluată de pe frontul ucrainean. În acest sens, compania colaborează deja pentru integrarea tehnologiilor wireless în dronele subacvatice destinate protecției infrastructurii critice, un sector considerat esențial pentru securitatea maritimă modernă.
O singură flotă pentru Europa: Colaborarea multinațională prin programul corvetei europene
O altă prioritate pe agenda constructorului italian este consolidarea cooperării la nivel continental pentru a evita duplicarea costurilor de cercetare și producție. Programul Corvetei Europene de Patrulare (EPC), care implică Italia, Franța, Spania și Grecia, este oferit ca exemplu de succes în armonizarea cerințelor militare. Conform conducerii Fincantieri, standardizarea platformelor navale este singura cale logică pentru viitor, argumentând că nu există „valuri italiene sau franceze”, ci un singur mediu maritim care necesită soluții comune. Această abordare colaborativă urmărește să creeze nave interconectate, capabile să opereze eficient în cadrul unei arhitecturi de apărare europene integrate.
-
Exclusivacum 4 zile„Prestij” cu reacție întârziată: după ani de Maneliadă în centru, IPJ Prahova scoate din joben… 4 percheziții
-
Exclusivacum 3 zileO feuda numită MEDAT: cumetrie, falsuri și caracatița bugetarilor de lux sub mantia lui Irineu Darău (USR)
-
Exclusivacum 3 zilePrahova sub talpa clanurilor: Polițiști cu dosare la comandă, interlopi cu protecție la purtător
-
Exclusivacum 2 zileDe la „Frumușelu’ Sifon” la Maneliadă pe Bulevard: cum se eliberează trotuarul doar când vor clanurile, nu IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zileCatedrala ipocriziei reformiste: Cum „reorganizarea către eficiență” ascunde dublă semnătură și epurări la Ministerul Economiei/ Documente
-
Exclusivacum 3 zileBebe-chestorul și CIRP-ul de buzunar: cum a ajuns Drăgan stăpân pe informarea publică a Poliției Române
-
Exclusivacum 4 zileCoca-Cola Ploiești – O nouă eră în reciclarea “transparentă”: cum se reciclează banii, nu doar sticlele
-
Exclusivacum 4 zilePoliția fără curent: Șefii se ascund în birouri, iar agenții fug de cuțitar prin intersecție



