Exclusiv
,,Dă dreapta” și ,,dă stânga”/Despre cei născuți din lup și care conduc Romania și AZI, la 73 de ani de la naționalizare
S-au implinit 73 de ani de la nationalizare. Am scris in urma cu 4 ani un articol, mertia sa il recititi. Mai ales ca ramane valabila si se intareste concluzia: on the left side – there is nothing right / on the right side, there is nothing left. (Pe stanga, nimic nu e in regula. Pe dreapta – nu a mai ramas nimic – nimic pentru populatie). ,,Dă stânga” și ,,dă dreapta”:
,,Înterprinderile smulse din mâinile lacome ale exploatatorilor…”…devin bun comun al întregului popor. Consiliul de Miniștri a adoptat și Marea Adunare Națională a votat în unanimitate legea pentru naționalizarea întreprinderilor industriei miniere, bancare, de asigurări și de transport”, titra în 13 iunie 1948 ziarul ,,Scânteia” relatând Legea 119 din 11 iunie 1948.

Prin legea 119/11 iunie 1948, comuniștii au naționalizat tot (asta înseamnă confiscarea și transformarea în proprietate publică. În fapt erau 77 de categorii de înterprinderi, miniere, petroliere, industria zahărului, industria textilelor, industria chimică, companii de credit și asigurări, trecute în managementul statului comunist. Asta știm toți și imediat voi descrie ceea ce nu știm toți.
Dar că înainte, nu doar momentul naționalizării vreau să îl subliniez prin acest articol. Ci alte 5 aspecte:
- În ticăloșia nerespectării dreptului fundamental la proprietate, comuniștii au păstrat măcar aparențele de reparare a acestei ticăloșii;
- Peste ani, după 1989, descendenții pe linie de ticăloșii ale comuniștilor au fost chemați ,,să repare” efectele naționalizării. Îmi păstrez opinia bazată pe tradiția populară: ce se naște din lup, oaie mănâncă.
- Cei născuți din lup au fost puși să ,,supravegheze” industriile procesul de privatizare, respectiv redarea în mâini private a : întreprinderilor industriale, extractive și miniere, bancare, de asigurări și de transport. Argumentele în privința supravegherii de către lup a activității bancare le găsiți aici, cele din asigurări aici, iar în privința întrepriderilor industriale aici și aici, iar despre transporturi, spre exemplu aici și mai ales AICI. Cazurile demonstrate și citate anterior demonstrează doar că o haită constituită înainte de 1989 s-a transformat în mafie imediat după nu pentru a privatiza corect și gestiona corect economia României ci pentru a își pune în propriile ,,gheare” activele naționale.
- Ca mjiloc pentru acest lucru, cei născuți din lup au fost puși să gestioneze restituirea înterprinderilor și proprietăților naționalizate de lup. Ca rezultat, doar 5% (10.000) dintre cei abuzați de regimul comunist (200.000) prin confiscări și naționalizări au făcut obiectul ,,restituirilor” prin Fondul Proprietatea, creat expres în acest scop, pe baza activelor economiei naționale construite de comuniști pe baza resurselor naturale ale României și transferate Fondului Proprietatea. Marea majoritate a minorității de 5% a reprezentat restituirea către samsari de drepturi litigioase, care și-au folosit pârghiile securistice din perioada comunistă, supraviețuitoare peste ani (judecători, avocați, administrație), astfel încât procentul real al celor care ar fi trebuit despăgubiți este probabil în jur de 1%.
- Până când România va interzice celor născuți din lup, printr-o lege a lustrației, să administreze autorități ale statului român și statul însăuși, economia României va fi simulată în continuare simulată. Pentru că, așa cum am învățat din Cartea Junglei, puterea lupului este haita.
Vestea bună din ultimul an este că haita începe să dispară. Da, furtul de active și sume de la națiuni nu mai sunt tolerate LA NIVEL GLOBAL întrucât reprezintă principala sursă de finanțare a terorismului și de sărăcire a populației globale, și numai o chestiune de timp până când reflectorul global va fi aprins integral asupra celor care au furat economia națională a României, în scopul ,,reparării” ticolășiilor regimului comunist, comițând ticăloșii chiar și mai mari decât ale predecesorilor. Am anumit acest lucru parte a operațiunii la nivel global, GAME OVER.
Am citit pentru prima oară Legea de naționalizare 119/11 iunie 1948, în urmă cu 5 ani. Și am constat atunci că, în ticăloșia lor, foștii comuniști mimau măcar respectarea drepturilor omului (pe care în mod categoric nu au respectat-o).
Și aici scriu ceea ce nu știm toți:
Puțini știu Capitolul 4 al legii confiscatorii (119/1948). Iată ce spune, în 1948, acest capitol: ,,statul îi va compensa pe proprietarii și acționarii companiilor naționalizate. Pentru aceasta, va crea Fondul Industriei Naționalizate. Fondul va emite obligațiuni (în favoarea foștilor proprietari) care vor fi răscumpărate din profiturile viitoare ale companiilor naționalizate”. În sine o ticăloșie așa cum comentam la un moment dat: e ca și când ai fi deținut un taximetru care a fost confiscat de guvern iar din activitatea viitoare de taximetrie gestionată de stat cu taximetrul confiscat vor fi generate profituri ce vor destinate reparării prejudiciului confiscării taximetrului. O ticăloșie, dar totuși o formă de mimare a consecințeler confiscării abuzive.
Mi-am adus aminte de acest aspect azi, știind că în urmă cu 5 ani am scris un articol care este valabil sută la sută și astăzi:
In Romania, on the right side there is nothing left
Confirm imediat că astăzi încă este valabil acest lucru. Și încă unul:
In Romania, on the left side there is nothing right
Doar 3 argumente pentru prima afirmație și anume că ,,în partea dreaptă, nu a mai rămas nimic”.
- Sunt două partide parlamentare relevante ,,dă dreapta”. PNL și USR. PNL este partidul care l-a propulsat în poziția de Președinte (întâi al PNL și apoi al României) pe Klaus Iohannis. PNL-ul care l-a propulsat pe Klaus Iohannis Preșdinte a fost cel i-a inclus pe membrii marcanți ai PDL, responsabili de privtizarea pe nimic a eocnomiei Românești (1997-2000) și inclusiv pentru finalizarea privatizărilor pe nimic Rompetrol și Petrom (ambele Legi de privatizare au fost promulgate în 2005 de candidatul alianței DA (PNL-PD), ajuns Președinte. În cazul Rompetrol privatizarea a început în mandatul de prim-ministru al lui Mugur Isărescu – menționat cu rol activ de premier în comunicatul DIICOT privind privatizarea Rompetrol către grupul de interese al lui Dinu Patriciu, cu bani furați de la statul român. În cazul Petrom, legea care îngheța redevențele petroliere la un nivel mizerabil a fost trecută de Parlament în mandatul de premier al lui Adrian Năstase – din partea stângii, cu voturile PNL și PD și promulgată ulterior de Traian Băsescu.
- USR, partid de dreapta, a făcut recent obiectul demisiei lui Nicușor Dan din funcția de Președinte – cel care a fondat USR.
- PNL-PD a inventat în 2005 Fondul Proprietatea, din care s-a înfruptat, prin restituiri samsarilor de drepturi litigioase. La PNL candidează cu șanse Cristian Bușoi, cel care a făcut avere din retrocedări prin fondul Proprietatea (suspectez că din drepturi litigioase).
Doar 3 argumente pentru cea de-a doua afirmație: ,,în partea stângă, nimic nu este corect”.
- Stânga a venit la putere în decembrie 2016 și și-a format guvernul, cu un premier ,,dă stânga”, în ianuarie 2017. Primul act major al ,,stângii” a fost Ordonanța 13 prin care propunea redefinea abuzul în serviciu cu efect al exonerării de răspundere penală inclusiv a celor care au privatizat pe nimic și fraudulos economia României. Prin aceiași Ordonanță 13, guvernul ,,dă stânga” propunea amnistierea faptelor de corupție inclusiv a acelora care nu au început să fie instrumentate (și nedescoperite) până la 1 ianuarie 2017. Beneficiari reali ar fi fost inclusiv cei care au furat economia națională în numele trecerii la economia de piață.
- După ce, fiind desconspirată și pusă internațional la zid, guvernarea ,,dă stânga” și-a anulat ordonanța frauduloasă, ,,stânga” din România a încercat, prin cod fiscal, să albească sumele nejustificate prin impozitarea cu 0-16%, inclusiv a sumelor provenite din infracțiuni (furarea activelor naționale, privatizări frauduloase, etc.). O dorință mai veche și a ,,dreptei”.
- ,,Stânga” tocmai ce și-a anulat efortul pe care l-a susținut intens după povestea albirii sumelor, și anume de a majora până la dublare cu efect de la 1 iulie 2017, a salariilor tuturor bugetarilor, deși cunoaștea că economia gestionată de ea, nu deține resursele necesare. Această a treia chestiune ar fi creat premizele ca pentru prima oară în 100 de ani, generația care urmează după cea prezentă, să o ducă mai prost decât cea următoare. Pentru prima dată în 100 de ani!
În mod evident, cele 3 lucruri ale stângii arată că, în chestiuni esențiale ,,în partea stângă, nimic nu este corect”.
Apreciez totuși că, fiind desconspirată șubrezimea și devoalate public argumentele reale față de cele publice ale celor 3 intenții, actuala stângă de guvernare, și-a anulat intențiile frauduloase.
Responsabilitatea unei guvernări constă nu numai în ceea ce majoritatea parlamentară câștigătoare decide să facă prin impunerea guvernării în urma programului de guvernare ci mai ales, în opinia mea, prin ceea ce se abțină să facă din ceea ce a promis în campania electorală. Primele două puncte nici măcar nu au fost promise prin programul electoral (de unde și concluzia mea că guvernarea ,,dă stânga” a fost doar mâna prin care un nucleu mafiot și transpartinic a încercat să își protejeze activele furate într-o lume în care aceastea nu mai pot fi protejate), dar al treilea se afla în programul de guvernare.
În cazul în care ,,stânga” va face însă vreo remaniere în curând, în opinia mea, primul care ar trebui remaniat este cel al cărui nume a fost avansat public ca ,,strateg” și ca șef al comitetului de evaluare a programului de guvernare, respectiv Darius Vâlcov, cercetat pentru spălare de bani și luare de mită. În opinia mea o astfel de ,,remaniere” ar fi de natură să arate că ,,mâna” care a promovat albirea sumelor nejustificate inclusiv în actuale guvernare, dar mai ales cei care au dat comanda mâinii, sunt lustrați din poziția de a mai încerca să vulnerabilizeze economia României. După Vâlcov ar urma în mod clar Grindeanu, Viorel Ștefan, Olguta Vasilescu care, în opinia mea, pur și simplu nu au avut capacitatea să înțeleagă ce intenționează în mod real guvernul pus pe numele prim-ministrului Grindeanu.
Concluziv, la 69 de ani de la naționalizare și la aproape 28 de ani de la ,,revoluție”, în România, în partea dreaptă, nu a mai rămas mai nimic, iar în partea stângă, nu este mai nimic drept.
Paradoxal, în această situație fără precedent în ,,noua democrație” de după 1989, ,,mediatorul” este Președintele Iohannis, provenit din partea ,,dreaptă”. El însuși un beneficiar nelegal, prin fraudă, a unei ,,restituiri” a unei proprietăți intrate înainte de 1989 în patrimoniul public, și nu confiscată și intrată în urma lipsei de moștenitori a fostului proprietar. Printr-un testament, reținut ca fals de către instanța de la Brașov, familia Iohannis s-a pretins în fals moștenitare a proprietății.
Instanțele de la Brașov au reținut că: ,,În ceea ce priveşte fondul cauzei, analiza acestuia trebuie să pornească de la cele constatate cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr 33/2005 a Tribunalului Brașov şi anume la împrejurarea că certificatul de moştenitor nr 90/1999 a fost declarat NUL ABSOLUT pe motiv că este fondat pe o cauză ILICITĂ şi s-a emis PRIN FRAUDAREA LEGII. (…) CAUZA ILICITĂ izvorâtă din FRAUDAREA LEGII ce a invalidat certificatul de moștenitor se extinde şi asupra contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, terţii, în speţă doar pârâtul KLAUS WERNER JOHANNIS NEFIIND APĂRAT DE PREZUMŢIA DE BUNĂ CREDINŢĂ, faţă de AMPLOAREA OPERAŢIUNII ILICITE rezultată din hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate (…) Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic INCHEIAT PRIN FRAUDAREA LEGII SI FONDAT PE O CAUZA ILICITA, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credinţe a terţului, mai ales că ACESTA ESTE SOŢUL celeilalte părţi contractante care la rândul său a participat la întocmirea actului nul iniţial”.
Iohannis, devenit Președinte ,,dă dreapta”, a încercat până în ultima clipă să-și păstreze în proprietate activele obținute prin fals, cu putere de lucru judecat, fiind susținut și apărat în aceste demersuri de un fost lucrător al Securității comuniste ,,dă stânga” dinainte de 1989, așa cum am arătat aici.

Ca și concluzie generală, opinez că o astfel ,,dă dreapta” și o astfel ,,dă stânga”, moderate de un astfel de ,,proprietar” de imobile scăpătat, nu sunt compatibile cu România ca stat membru NATO și al Uniunii Europene și că este doar o chestiune de timp (și nu foarte mult timp) până când România va deveni compatibilă, prin purificare în administrație (cazurile Isărescu și Mișu Negrițoiu) și justiție (desecretizarea arhivei SIPA, decizie publicată în Monitorul Oficial), cu statutul de țară membră NATO, a Uniunii Europene, a spațiul Schengen și compatibilă în justiție cu o purificare ce nu va mai necesita mecanismul MCV. ,,Știm tot ce se întâmplă”, a spus Donald Trump. Chiar îl cred, așa cum cred că România se află în câmpul tactic al operațiunilor de stopare a furtului de active și bani de la propria națiune de persoane ,,dă dreapta” sau ,,dă stânga”, operațiune la nivel global. În câmpul tactic al operațiunii: GAME OVER, dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani. (Cerasela N.).
Exclusiv
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și a „cârpeală” administrativă. Ceea ce trebuia să fie mândria industriei de apărare românești – celebra Fabrică de Pulberi – s-a transformat într-un poligon de încercare pentru incompetența guvernamentală, unde victimele colaterale sunt investițiile americane de milioane de euro și logica elementară a statului de drept.
„Barda” exproprierii: 370 de hectare luate la grămadă, din „eroare strategică”
Totul a început sub auspiciile „geniului” administrativ materializat în HG nr. 1570/2024, actul normativ prin care statul român a decis să se joace de-a proprietarul pe 370 de hectare din platforma industrială Victoria. Conform unei notificări oficiale transmise Guvernului la 4 iulie 2025 de către administratorul special al Viromet S.A., statul a acționat ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. În loc să exproprieze cele 270 de hectare de teren liber, „strategii” de la București au pus mâna pe toată platforma operațională, sufocând activitatea economică existentă sub pretextul unui proiect de apărare care, nici la jumătatea anului 2026, nu a văzut primul hârleț.
Rezultatul? Un blocaj total. Statul a luat terenul „la burtă”, fără un plan de construcție gata, demonstrând că în România ordinea firească este: întâi dărâmăm ce merge, apoi vedem dacă știm să construim altceva în loc.
Investitorul american, ostatic în stația de epurare a statului
În acest peisaj de ruină și improvizație, gigantul american Purolite SRL (parte a grupului Ecolab) a învățat pe pielea sa ce înseamnă „predictibilitatea” românească. Deși este un investitor de calibru, Purolite a rămas captiv într-o dependență absurdă de stația de epurare a fostului combinat. După ce statul a expropriat tot, inclusiv conductele și stațiile de tratare, americanii s-au trezit la mâna unor decizii guvernamentale luate între două cafele.
Notificarea oficială din iulie 2025 către Prim-Ministrul Ilie Bolojan confirmă dezastrul: activitatea Purolite a fost paralizată temporar, generând pierderi de „milioane de euro”. De ce? Pentru că operatorul local nu mai putea gestiona stația de epurare în vidul juridic creat de expropriere. Practic, statul român a reușit performanța de a pune în genunchi un angajator major pentru că nu a fost capabil să separe utilitățile de interes strategic de cele necesare producției private.

HG 366/2025: Arta de a nu-ți păsa, documentată oficial sub semnătura Ministrului Darău
Dacă cineva mai spera la un dram de responsabilitate, Nota de Fundamentare a HG nr. 366/2025, promovată recent de ministrul Darău, este monumentul suprem al nepăsării. La secțiunea „Impact socio-economic”, unde orice stat normal ar analiza cum afectează deciziile sale locurile de muncă și mediul de afaceri, funcționarii români au scris sec: „Hotărârea Guvernului nu se referă la acest domeniu”.
Este o recunoaștere oficială a autismului administrativ. În timp ce Purolite și Viromet se zbat într-o incertitudine juridică prelungită acum „prin chirie” până la finalul anului 2026, Guvernul pretinde că amputarea unui ecosistem industrial nu are impact economic. Este ca și cum ai tăia piciorul unui pacient și ai susține în fișa medicală că intervenția nu se referă la mobilitatea acestuia.

Război rece la Victoria: Washington-ul și Berlin-ul, arbitrați de „improvizația de la București”
Conflictul de la Victoria a încetat de mult să fie o simplă dispută pe o stație de epurare; este un test de diplomație economică pe care România îl pică cu brio. Pe de o parte, SUA își protejează capitalul prin Purolite, cerând respectarea regulilor jocului. Pe de altă parte, Germania, prin Rheinmetall, așteaptă terenul liber pentru a construi un pilon NATO.
Statul român, în loc să fie un arbitru inteligent care să investească în separarea utilităților pentru a permite ambelor entități să funcționeze, preferă să „cârpească” situația din două în două luni. Mesajul transmis investitorilor străini este devastator: „Veniți în România, unde contractele de concesiune sunt doar sugestii, iar proprietatea poate fi călcată în picioare oricând apare o nouă prioritate politică neterminată!”
Concluzie: Un hub de pulbere… în ochi
Până la plata despăgubirilor de 71 de milioane RON – sumă considerată de administratorii Viromet a fi „net inferioară” prejudiciului real – și până la clarificarea statutului platformei, „Fabrica de Pulberi Victoria” rămâne doar un hub al incompetenței.
Statul român a reușit imposibilul: să blocheze un investitor strategic american, să saboteze propriul proiect vital pentru NATO și să transforme un oraș întreg într-un teatru al absurdului birocratic, totul dintr-o singură lovitură de semnătură „nefundamentată”.
Utilitățile, „gâtul de sticlă” unde se strangulează dezvoltarea
În timp ce oficialii de la București visează la producția de muniție, realitatea de pe teren este de o simplitate dureroasă: cine controlează apa și canalizarea, controlează platforma. Viromet a devenit o „carcasă” industrială pe care toată lumea se bate, iar statul, în loc să investească masiv în separarea rețelelor pentru ca Purolite să poată respira independent de proiectul militar, preferă să mențină o stare de asediu juridic.
Fără o separare clară a utilităților, acest conflict va continua să mocnească sub preșul Ministerului Economiei, punând în pericol nu doar producția de rășini a americanilor, ci însăși credibilitatea României în fața aliaților. Cum să convingi partenerii de la Rheinmetall că ești capabil să gestionezi un hub de securitate, când tu nu ești în stare să administrezi o stație de epurare fără să provoci un scandal diplomatic?
Victoria – orașul unde prioritățile se bat cap în cap pe stomacul gol
Orașul Victoria nu mai este astăzi doar un punct pe harta județului Brașov; este locul unde ambițiile Washingtonului și necesitățile militare ale Europei se ciocnesc frontal de „Dorel-ismul” guvernamental. Guvernul Bolojan, aflat sub presiunea moțiunilor și a contextului geopolitic, pare să fi uitat că un hub militar nu poate fi construit pe ruinele unei investiții străine de succes.
Este de o ironie cruntă faptul că „Fabrica de Pulberi”, prezentată ca un obiectiv de siguranță națională, generează în acest moment cea mai mare stare de insecuritate economică din regiune. Până când responsabilii din Guvern nu vor lăsa deoparte notele de fundamentare „seci” pentru a privi realitatea dură, acest proiect strategic va rămâne exact ceea ce este astăzi: o bombă cu ceas a incompetenței, gata să explodeze în fața propriilor investitori.
Dacă acesta este modul în care România înțelege să-și „revitalizeze” industria de apărare, atunci singurul lucru pe care îl vom produce cu siguranță la Victoria va fi, din păcate, doar multă, multă pulbere în ochii partenerilor noștri externi. (Cristina T.).
Exclusiv
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul „secretului de serviciu”, se vor prăbuși definitiv. Ani de zile, niște domni cu epoleți și frică de transparență au pus ștampila „Strict Secret” pe documente care ar trebui să fie la fel de publice ca mersul trenurilor. Dar, ghinion! Sindicatul Diamantul a decis să aprindă lumina într-un minister care preferă să lucreze pe întuneric, scoțând la iveală faptul că „marea secretomanie” era, de fapt, doar o metodă ilegală de a ascunde incompetența sub preș.
Fetișul pentru ștampile „Secret”: Cum a fost umilită logica în curtea IGPR
Marea bătălie s-a dat pe un teren minat de orgolii, unde mai marii IGPR s-au bătut cu cărămida în piept că „apără statul de drept” prin ascunderea Regulamentelor de Organizare și Funcționare (ROF). Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Diamantul, șefimea din Poliție a încercat prin toate mijloacele – inclusiv recursuri în serie la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) – să ne convingă că dacă află cetățeanul cum e organizat un inspectorat județean, se prăbușește ordinea mondială. Din fericire, judecătorii n-au pus botul la această piesă de teatru ieftin și le-au dat peste mâini „gardienilor” de carton, respingându-le acțiunile ca pe niște glume proaste.
„Agenturili străine” și spaima de a fi prinși cu temele nefăcute
În logica strâmbă a MAI, oricine vrea să știe cine și ce face într-o instituție publică este, probabil, un agent sub acoperire al unei puteri dușmane. Sindicatul Diamantul subliniază ironic că, în curând, „agenturili” (adică noi toți, muritorii de rând care plătim taxe) vom avea acces neîngrădit la ROF-ul IGPF, document ce va fi publicat oficial după ce instanța a obligat ministerul să lase paranoia la garderobă. Este momentul în care „complicitatea” instanței – un termen pe care șefii MAI probabil îl folosesc printre dinți în birourile lor capitonate – pune capăt unui deceniu de abuz administrativ mascat în „siguranță națională”.
Destabilizarea prostiei: Când legea bate ștampila ilegală
Victoria Sindicatului Diamantul nu este doar o reușită sindicală, ci un pumn în plexul unei birocrații care s-a obișnuit să confunde instituția publică cu propria moșie. După ce au pierdut rând pe rând controlul asupra secretelor de doi lei din IPJ-uri, greii din MAI se văd acum nevoiți să deschidă și porțile IGPF. Nu mai merge cu „nu s-a știut”, nu mai merge cu „e secret pentru că așa vrem noi”. Transparența vine peste ei ca o amendă pentru parcare neregulamentară, iar Sindicatul Diamantul le reamintește că, într-o democrație, singurul lucru care ar trebui să rămână secret în poliție este numele informatorilor, nu modul în care șefii își împart fotoliile și atribuțiile.
Pregătiți-vă conexiunile la internet: urmează marea „declasificare” a bunului simț, în direct pe paginile oficiale ale IGPF și SPRD!. (Cerasela N.).
Exclusiv
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
În timp ce industria de apărare a României își dă ultima suflare, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și – mai ales – al Turismului de plăcere, Ambrozie-Irineu Darău, a decis că cea mai bună strategie de salvare este fuga. Sub pretextul unei „misiuni guvernamental-diplomatice” la Kiev și Bruxelles, în perioada 20-26 aprilie 2026, Darău a bifat un concediu administrativ solitar pe bani străini, lăsând acasă o ruină numită S.C. IOR S.A. Este o ironie fină, demnă de teatrul absurdului: ministrul a plecat să învețe „comunicare strategică” și „combaterea dezinformării”, în timp ce propria sa „ogradă” ministerială suferă de o mutenie patologică în relația cu sindicatele și de o orbire selectivă în fața jafului din fonduri publice.

Turism de lux pe „frontul” birocrației, în timp ce uzina se prăbușește
Ordinul de deplasare, binecuvântat de Ilie Gavrilă Bolojan – viitorul premier (pardon, se pare ca viitorul fost) care pare să trăiască deja într-o realitate paralelă, „moționată” de Parlament – precizează cu un cinism debordant că Ministerul Economiei nu suportă niciun cost. O fi moca pentru minister, dar pentru IOR S.A. nota de plată este decontată în active dezmembrate și datorii care sufocă istoria. În timp ce Darău se plimba pe agende externe lipsite de orice greutate politică, la București, „oamenii de încredere” ai USR, Adriana-Laura Miron și Marian Niculescu, instalasera deja cortegiul funerar în posturile cheie de Secretar General și Adjunct. Misiunea lor? Nu eficiența, ci pecetluirea soartei unor active strategice pe care statul pare că vrea să le radă de pe hartă „la comandă”.
Salarii de nababi pentru „invizibili” și firimituri pentru muncitori
Conform unei sesizări explozive transmise de Sindicatul Independent IOR către Corpul de Control al Ministerului la data de 15 aprilie 2026, guvernanța corporativă la IOR a devenit o glumă proastă cu accente penale. În timp ce societatea nu are nici măcar un Buget de Venituri și Cheltuieli aprobat pentru 2026 și se târăște sub povara datoriilor eșalonate către ANAF, conducerea își trage felii groase din bugetul public.
Cifrele oferite de sursele sindicale sunt de-a dreptul sfidătoare: un angajat de rând supraviețuiește cu un salariu mediu net de 3.500 de lei, în timp ce pentru funcția de Director Financiar s-a stabilit o remunerație brută de aproximativ 58.000 de lei. Beneficiarul? Domnul Alexandru Butiseaca, un personaj care pare să dețină darul ubicuității sau, mai degrabă, al absenteismului remunerat regal. Sindicatul reclamă că Butiseaca ar ocupa simultan o funcție de execuție la CN Poșta Română S.A., motiv pentru care prezența sa zilnică la IOR este la fel de rară ca transparența în mandatul lui Darău.
Secretariatul General Miron/Niculescu: „Groparii” cu epoleți politici
Contrastul este izbitor și de-a dreptul revoltător. La Bruxelles și Kiev, Darău pozează în campionul transparenței, dar acasă, noile achiziții administrative – Adriana-Laura Miron (noul administrator special al IOR) și Marian Niculescu – par să acționeze ca un scut care ascunde dezastrul de ochii publicului. Documentele oficiale trimise de partenerii sociali reclamă „încălcări grave ale legislației în materia guvernanței corporative”, însă la minister, semnalele de alarmă sunt tratate cu un sictir olimpian.
Întrebarea nu este dacă Darău știe ce se întâmplă, ci de ce a ales să „sigileze” ministerul cu personaje a căror singură competență pare a fi validarea, prin inacțiune, a acestui masacru industrial. Sindicatul IOR nu se plânge de un simplu director numit politic, ci de un sistem care a abandonat total industria românească pentru a asigura controlul politic asupra resurselor rămase.
Destructurare sub înalt patronaj: Cine urmează la cercetări?
Concluzia este amară ca fumul de la o fabrică dezafectată: Ambrozie-Irineu Darău nu este un ministru care guvernează, ci un turist de lux care a delegat „prăduirea” activelor unor executanți de partid. IOR S.A. nu este victima unui accident de management, ci ținta unei destructurări chirurgicale, dirijate sub privirea îngăduitoare a premierului Bolojan.
Este timpul ca autoritățile de control și de aplicare a legii – dacă nu cumva au fost și ele trimise în „schimb de experiență” pe undeva – să lase analizele de catifea și să înceapă cercetările penale. Altfel, singura entitate care va rămâne „operațională” în industria de apărare va fi rețeaua de numiri politice care suge, cu o lăcomie fără margini, ultimele picături din bugetul statului. Destructurarea este aproape totală, iar „dezinformarea” de care se temea Darău la Kiev este, de fapt, singura politică oficială pe care o practică la București. Vom reveni! (Cristina T.).
-
Ancheteacum 3 zileFOTBAL PRINTRE GRATII ȘI DEFICIT DE PERSONAL: CUM AU DAT CU PICIORUL ÎN MINGE „SUPRAVIEȚUITORII” DE LA TÂRGȘORUL NOU
-
Exclusivacum 2 zileMarea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 4 zileMarele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul
-
Exclusivacum 3 zileMIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 2 zileVÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 2 zileEVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
-
Exclusivacum 23 de oreOrizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 2 zileOPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora



