Revin la demonstrația faptului că meciul este de fapt între Germania și SUA: Orban are un singur aliniament internațional, pe care și l-a agrementat și consolidat mai ales în ultimii doi ani, iar acela este cel cu creștin-democrații germani. Observatorii atenți au dedus asta, și unii au mai văzut că relaționarea sa în Germania este ușor diferită de cea a lui Iohannis. Formarea profesională și cariera lui Cîțu sunt sub semnul SUA, de la studiile absolvite (cu greu!) peste Ocean, până la job-urile obținute în Noua Zeelandă sau Frankfurt, în instituții financiare controlate de la Langley. Poziția de prim-ministru a obținut-o tot așa, prin intervenție americană, dar atenție, nu în timpul administrației Trump (deși s-a încercat!), ci doar după ce sorosistii lui Biden au preluat puterea în SUA!
Sper ca această scurtă demonstrație să fi fost lămuritoare despre cum stau treburile în realitate, iar jocul la două capete chiar și-n interiorul PNL este explicabil prin faptul că noile axe de orientare geopolitică în zona noastră încă n-au ajuns să-și implementeze jocurile. Americanii au dat deja semnalul că se retrag din regiunea noastră treptat, dar încă nu se știe negocierea finală cu rușii lui Putin, negociere care va avea loc însă peste două săptămâni la Geneva. Doar după asta vom afla dacă și cu ce atuuri mai vor americanii să rămână în mână, iar asta va include și prezența sau plecarea din România. Și tot după întâlnirea Putin-Biden va afla/negocia și Germania modalitatea și etapele dezvoltării în Europa a parteneriatului ruso-german, cvasi-oficializat prin renunțarea americanilor la sancțiunile din North Stream 2. Cam despre asta e vorba în formatarea viitorului spectru politic românesc, restul e… cancan.
Cozmin Gușă





