După ce Pinochio Stoican a plecat la pensie cu portbagajul plin de carne, brânză, ouă, lapte și bani din „atențiile” contribuabililor, la Poliția Băicoi s-a schimbat doar fața de la afiș, nu și filmul.

În locul lui, vine Elena-Laura Bulei, produs tipic al sistemului: crescută la umbra combinațiilor, promovată pe relații, împinsă în față sub protecția lui Marcel Bălan, adjunctul IPJ Prahova.

„Reforma” Bulei nu începe cu corupția, nici cu incompetența, nici cu protejații vechiului regim. Începe cu adevăratul ei coșmar:

„Cine dă la presă?”

Bulei Laura Elena – comandanta care nu caută infractori, ci „șoptitori” (aici)

De când au apărut dezvăluirile publice despre „jegul instituțional” de la Băicoi, Bulei s-a metamorfozat brusc într-o caricatură de „șef modern”:

• se preface riguroasă, citează din lege, vorbește de „proceduri” și „legalitate”,
• joacă teatru pentru „sus” și pentru imagine,
• dar în realitate e obsedată doar de cine vorbește în interior și ce iese în exterior.

În loc să se uite la:

• dosarele putrezite,
• favorurile făcute „băieților de casă”,
• victimele plimbate cu vorba și umilite în sediul poliției,

Bulei își consumă energia pe:

• identificarea „trădătorilor” din interior,
• modificarea de scheme de personal nu pentru eficiență, ci pentru control,
• cosmetizarea mizeriei, nu curățarea ei.

Cifrele nu mint:

• în Cocorăștii Mislii erau 3 polițiști;
• acum sunt 2, pentru că unul, Facăleț Ionuț, a fost smuls de acolo ca să acopere găurile de la Băicoi.

Dar de ce tocmai Facăleț?

Făcăleț Ionuț – când ești harnic, muncești și pentru trântori

În sistemul Băicoi, cine e cinstit și își face treaba devine roabă umană.

Facăleț Ionuț are „defectele” rare:

• e cunoscut ca harnic,
• e considerat cinstit,
• nu e agățat de nicio „filieră” de șmenari.

În loc să fie sprijinit și multiplicat modelul lui, ce face Bulei?

• îl scoate din Cocorăștii Mislii,
• îl aduce la proximitate în Băicoi „temporar”,
• și îl pune să cârpească tot ce nu fac alții.

Concret, Facăleț:

• acoperă munca celor doi de la proximitate,
• preia din atribuțiile lui Ciorobea (specialistul în „tarabe” și comerț de fațadă),
• preia și din ce ar fi trebuit să facă Ciubuciu (omul cu „videochat-ul”),
• în timp ce comuna de unde a plecat rămâne cu un om în minus, deși acolo se lucra deja „la sânge” cu trei.

„Legalitatea” la Băicoi înseamnă, practic:

• să rupi în patru polițistul cinstit,
• și să-l lași pe cel puturos să viseze la transfer la IPJ Ploiești.

Tudor „Wetterbest” Alexandru – polițistul de proximitate care își proximează viitorul la IPJ

La proximitate în Băicoi, pe hârtie, există doi polițiști. În practică:

• Tudor Alexandru, zis „Wetterbest”, trage de timp, nu de dosare;
• principalul lui „plan de carieră” nu e munca în comunitate, ci fuga la IPJ Ploiești, unde speră că un birou și o ștampilă îl vor feri de contactul cu realitatea.

În loc ca Bulei să spună:

„Băi, frate, dacă ești la proximitate, muncești, nu visezi la Ploiești!”

ea preferă:

• să-l folosească pe Facăleț pentru a masca lenea și incompetența;
• să bifeze din pix „posturile asigurate”;
• să lase impresia că „totul e sub control”.

Pe teren, oamenii știu că:

• dacă ai noroc, dai de Facăleț;
• dacă n-ai noroc, dai de Wetterbest, care „trage mâța de coadă” și bifează prezențe.

Mocanu Horia – lăutarul cu epoleți, deprimat că nu-i ies nunțile (aici)

Pe scena Băicoiului nu putea lipsi un personaj clasic: Mocanu Horia, lăutar și polițist, în ordine variabilă.

Profilul lui:

• cântă la nunți și botezuri pe bani negri,
• vrea să-și aranjeze viața după orarul chefurilor, nu după orarul instituției,
• visează la un program de 8 ore ca la ghișeul de la pașapoarte, nu la ture de 12/24 sau 12/48.

A încercat să fugă din Băicoi cam peste tot:

• la Pașapoarte,
• la SRPCIV,
• la Școala de Poliție Câmpina.

Răspunsul sistemului:

• nu-l vrea nimeni.
• „din cauza problemelor” – probleme care nu se scriu pe hârtie, dar circulă pe la colțuri:
  • vorbe despre trecut dubios,
  • combinații pe filiere gen „Zăbavă”,
  • situații care l-au făcut indezirabil oriunde e nevoie de imagine curată.

Mocanu azi:

• e deprimat, nu mai are energia de altădată,
• nu-i mai arde nici de muncă, nici de reformă,
• dar încă speră la o schemă prin care să încaseze salariul la stat și banii la negru din muzică.

La beție, însă, își recapătă glasul. Și, ca orice mic macho băut, își dă drumul la gură fix împotriva celei care-i semnează statul de plată:

„A venit curva asta să ne comande pe noi aici.”

Nu e metaforă, nu e interpretare, e citat. Limbaj de crâșmă, rostogolit prin birouri, până când ajunge, evident, și la urechile Bulei.

În loc să-l dea exemplu de sancționat, sistemul:

• îl lasă să se târască mai departe prin structură,
• ca pe o piesă stricată, dar încă băgată în priză.

Dulea Rozin, alias „Pulea Rozin” – gigolo de dosar penal, între bancomat și instabil mintal (aici)

Dacă vrei să înțelegi perfect putreziciunea sistemului, nu te uiți la afișele de pe pereți, te uiți la cine poartă epoleți.

Intră în scenă comisarul Dulea Rozin, poreclit de colegi, fără menajamente, „Pulea Rozin”:

• descris ca inapt mintal,
• rușinea Poliției Băicoi,
• un om care a reușit uluitorul:
  • să compromită funcția,
  • dar să fie ținut în brațe de toate conducerile, una după alta.

„Specialitatea casei” la Dulea Rozin:

• transformă femeile care au depus plângeri în potențiale partenere de excursie;
• nu le plimbă orice, ci chiar pe cele implicate în dosarele pe care el trebuie să le soluționeze;
• organizează „ieșiri romantice” la munte sau la mare,
• o lasă pe ea să plătească tot: cazare, masă, plimbări, benzină;
• după care, ca bonus, le cere și bani „cu împrumut”:
  • pentru țigări,
  • pentru băutură,
  • pentru carburant.

Femeile, când încep să-și ceară banii înapoi, primesc de la acest mare „bărbat” următorul răspuns, de antologie:

„Păi ce credeai? Că mergi la munte pe banii mei?”

Așadar:

• nu mai vorbim doar de un comportament imoral,
• ci de un funcționar public care cere bani exact de la persoanele implicate în cauzele penale pe care le are în lucru.

Imaginează-ți filmul:

• te duci la poliție ca victimă,
• ajungi să plătești vacanțele „anchetatorului”,
• mai dai și bani „de țigări, băutură și motorină”,
• și rămâi și cu banii luați, și cu dosarul neterminat.

În plan uman, circulă și zvonul – menționat inclusiv de colegi – că ar fi avut tentative de suicid sau cel puțin discuții pe tema asta.

Dacă e adevărat, vorbim de:

• problemă clară de sănătate mintală,
• care, într-un stat normal, l-ar trimite la psihiatrie, nu înapoi la dosare penale.

În plan de „stil personal”:

• își spală mașina la jeton cu minimul absolut, două ture a câte 5 lei,
• și-a pus la un moment dat gradele invers, parodie vizuală a întregii lui cariere,
• a ajuns să se intereseze cum poate să retrogradeze din ofițer în corpul agenților TCA – carieră în marșarier.

Toate astea, dar:

• niciun șef nu l-a dat afară,
• toți l-au ținut în brațe,
• l-au pasat de colo-colo, ca pe un copil-problemă de care vrei să scapi, dar fără să te murdărești pe mâini.

„Grădinița de cadre” – proximitate cârpită, afaceri, Captain Bean și DGIPI care doarme

Modelul de funcționare al Poliției Băicoi rămâne același:

• un mini-laborator de cadre unde se antrenează viitoarele rușini județene,
• un nod de cumetrii unde se protejează „ai noștri” și se execută „ai lor”,
• un spațiu unde aparent se respectă legea, dar real se joacă teatru.

Structura:

• proximitatea e acoperită prin „cârpire”:
  • îl iei pe Facăleț de la post,
  • îl folosești să acoperi ce nu fac Ciorobea (aici), Ciubuciu (aici) și Wetterbest,
  • se bifează „personal asigurat”, chiar dacă pe teren oamenii rămân descoperiți.
• afacerile locale rămân subiect de șușoteli, nu de anchete:
  • localul Captain Bean e văzut ca „bază de operațiuni” și simbol al veniturilor nejustificate ale familiei Irimescu,
  • dar nimeni nu mișcă serios în dosare – totul se rezolvă la nivel de zvon, nu de probatoriu.
• managementul e o glumă amară:
  • se mimează legalitatea,
  • se plimbă oamenii după interese,
  • se protejează „băieții de casă” prin transferuri la locuri călduțe,
  • se hărțuiesc victime chiar în sediul poliției, ca să le treacă pofta de reclamații.

În tot acest timp, instituțiile care ar trebui să curețe mizeria:

• DGIPI Prahova,
• DGA Prahova,

par să aibă o singură misiune:

„Să nu deranjăm jegul instituțional din Prahova.”

Concluzie: la Băicoi, normalitatea e invers

Ce avem acum, cu toate elementele de noutate puse la un loc?

• o comandantă, Bulei Laura Elena, care nu vânează corupți, ci vânează surse;
• un polițist harnic, Facăleț Ionuț, rupt în patru ca să acopere incompetența altora;
• un proximitar de vitrină, Tudor „Wetterbest”, care abia așteaptă să fugă la IPJ Ploiești;
• un lăutar cu epoleți, Mocanu Horia, deprimat că nu-i iese combinația 8 ore stat – weekenduri la nunți pe bani negri, care la beție o face „curvă” pe comandantă;
• un comisar, Dulea „Pulea” Rozin, care transformă femeile din dosare în finanțatoare de vacanțe și în bancomate de țigări, băutură și carburant, în timp ce e văzut intern ca inapt mintal.

Deasupra tuturor, o tăcere grea:

• IPJ Prahova privește în altă parte,
• DGIPI și DGA par să nu audă nici lăutarii, nici victimele, nici presa.

„Nu este normal”, ar spune orice om cu bun-simț.

La Poliția Băicoi, însă, acesta este normalul oficial: hârtia e perfect „legală”, iar realitatea pute de la o poștă.

Ziarul nostru de investigații Incisiv de Prahova va devoala, cu umor negru, ilegalitățile comise în weekend de personajul plantat „ilegal” la cârma Poliției Băicoi, în locul Elenei‑Laura Bulei – aflată strategic în concediu, ca să nu audă zgomotul propriului sistem prăbușindu-se – și, pe o coloană sonoră de muzică lăutărească, roma, cu țambal, vom urmări cum ‘stâlpii’ ordinii publice se transformă în decoruri șubrede ale unui circ penal, în care singurul număr reușit va fi cel de la dosarul de urmărire penală. Vom reveni Cristina T.),

Buldozerul instanței, scaunul cu trei picioare și „infractoarea de la urbanism” pe post de „moaște” administrativa

Ploieștiul a ajuns în punctul în care nu mai vorbim doar despre un abuz administrativ turnat în beton, ci despre o administrație care refuză să se dea jos de pe schela ilegalității chiar și după ce Curtea de Apel a venit cu buldozerul legal.

În centru: trei personaje-cheie (aici), (aici), etc:

• Veronica Rădună – arhitecta-șefă demisă abuziv, câștigătoare definitivă în instanță;
• Roxana Pandele – arhitecta-șefă „de serviciu” pe perioada dezmățului urbanistic;
• Mihai Polițeanu – primarul „independent” & ex-USR, care confundă executarea hotărârilor judecătorești cu un podcast de intimidare.

Și în fundal, același decor: ARBY PROIECT, PLANNING CITIES S.R.L., CTATU, plângeri penale, combinații de partid și de clan, toate învârtite sub ștampila Primăriei Ploiești.

Sentința: Curtea de Apel a venit cu buldozerul. Primăria ține schela în brațe

Pe 14 octombrie 2026, Curtea de Apel Ploiești a făcut ceea ce primarul și camarila sa refuză să accepte: a pus capăt, definitiv, „arhitecturii de abuz” prin care Veronica Rădună a fost îndepărtată din funcția de arhitect-șef.

Conform portalului instanțelor, judecătorii:

• admit excepția nulității recursului;
• anulează recursul pentru neîncadrarea în motivele legale de recurs;
• obligă U.A.T. Municipiul Ploiești la plata a 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă;
• consemnează că soluția este „Definitivă”, pronunțată la 14.10.2026.

Traducere pentru contribuabili:
Primăria a reușit performanța de a-și da singură cu recursul în cap – recurs nul, prost formulat, respins pe procedură – și plătește din bani publici 5.000 lei pentru această „capodoperă juridică”.

Prin anularea recursului, a rămas definitivă sentința Tribunalului Prahova (31 iulie 2026), care prevede clar:

• anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale ale Veronicăi Rădună;
• anularea dispoziției de eliberare din funcția publică de conducere de arhitect-șef;
• reintegrarea în funcția de arhitect-șef deținută anterior sau, dacă aceasta nu mai există, într-o funcție publică echivalentă;
• plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei în care nu și-a exercitat funcția, actualizate și recalculate;
• recunoașterea perioadei dintre concediere și reintegrare ca vechime în muncă, în specialitate și grad profesional.

De aici încolo, nu mai este loc de „opțiuni politice”, „strategii de reorganizare” sau fente birocratice. Hotărârea este definitivă. Primarul trebuie să o execute de îndată.

Într-o lume normală, dosarul se muta la Resurse Umane, nu la „podcast & PR”.

Veronica Rădună vine cu avocatul. Primăria răspunde cu podcast și intimidare

La mai bine de o săptămână de la pronunțarea deciziei definitive, reintegrarea Veronicăi Rădună nu era clarificată. În loc să primească o dispoziție de repunere în funcție și un grafic de plăți salariale, arhitecta-șefă a fost nevoită să facă ceea ce face orice om care chiar își cunoaște drepturile:

• s-a prezentat personal la Primăria Ploiești, însoțită de avocat,
• a cerut punerea în aplicare a sentinței,
• a anunțat că, în caz de nerespectare, va depune plângere penală.

Asta nu mai este pamflet, ci miez de dosar penal: forțarea unei persoane – care a câștigat definitiv în instanță – să se roage de primar și de administrație să respecte o hotărâre judecătorească.

Răspunsul edilului?

Nu o dispoziție de reintegrare semnată și publicată. Ci un „pod-cast” local în care primarul Mihai Polițeanu se lansează într-un discurs cu iz de intimidare publică, analizat de procurori si judecatori contactati de ziarul nostru de investigații Incisiv de Prahova:

„În cazul fostei arhitecte-șefe pe care trebuie să o reincadrez… pe aceeași funcție… Pentru mine este un mister de ce dorește să se întoarcă în Primăria Ploiești. Relația nu a fost bună și NU va fi bună în continuare. Dacă are ambiții, să aibă ambiții la ea acasă…”

Un primar care spune public despre un funcționar reinstalat prin hotărâre definitivă că „relația nu a fost bună și nu va fi bună” și că ar trebui „să aibă ambiții la ea acasă” nu mai face politică. Face:

• presiune publică,
• descurajare a exercitării unui drept recunoscut de instanță,
• un discurs care, după cum subliniază sursele consultate de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova, are conotații penale foarte, foarte grave.

În loc să vorbească despre data exactă a reintegrării, dispoziția de numire și ordonarea plății salariilor, primarul vorbește despre „mistere”, „ambiții” și „relații proaste”.

Executarea unei hotărâri definitive nu este un joc de relații personale. Este obligație de serviciu. Iar refuzul sau tergiversarea pot intra direct în zona de abuz în serviciu.

Jocul dublu: o funcție câștigată la concurs vs. o funcție ocupată prin combinații și transferuri

Diferența dintre Veronica Rădună și Roxana Pandele nu este doar una de nume, ci de mod de acces la funcție:

• Veronica Rădună – arhitect-șef numită prin concurs, îndepărtată abuziv, reinstalată prin hotărâre definitivă a Tribunalului Prahova și a Curții de Apel Ploiești;
• Roxana Pandele – venită prin transfer de la Câmpina, unde, potrivit surselor Incisiv de Prahova, „a plecat tot cu plângeri penale și scandal”, asociată cu o listă de suspiciuni privind urbanismul „cu dedicație”.

În timp ce Rădună bate drumul în instanță ani de zile, câștigă, apoi vine cu avocatul la Primărie ca să ceară respectarea sentinței, primarul Polițeanu face figuri de protecție politică în jurul arhitectei-șefe Roxana Pandele.

Sursele citate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova indică faptul că:

• primarul amână punerea în aplicare „de îndată” a hotărârii, pretinzând că „mai au ceva de semnat”;
• în paralel, ar fi în pregătire o „manevră de salvare”: mutarea Roxanei Pandele pe un post de șef serviciu la autorizații și control, ca să rămână cu mâna pe robinetul autorizațiilor și pe „clienții” ARBY și ai firmelor de casă.

Consecința juridică  este explozivă:

„Din 14 octombrie orice autorizație, cu sau legată de infractoarea asta de la urbanism, se poate contesta și poate deveni NULĂ.”

Formularea – „infractoarea asta de la urbanism” – aparține surselor, nu instanței, dar riscul e real:
dacă hotărârea de reintegrare nu este pusă efectiv în aplicare, orice act semnat sau influențat de structura de urbanism menținută artificial în formula „era Pandele” devine vulnerabil la contestații, iar responsabilii pot intra în sfera abuzului în serviciu.

Pandele în CTATU: de la arhitect-șef la vot ilegal în Comisia Tehnică

„Arhitectura dezmatului” nu începe nici la Curtea de Apel, nici la podcast. Rădăcinile sunt mai vechi.

La sfârșitul anului 2025, Roxana Pandele, arhitecta-șefă a Ploieștiului, era deja acuzată că a participat și a votat ilegal în Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanism (CTATU).

Consilierul PSD Robert Vîscan a atras atunci public atenția că:

• Pandele nu a fost nominalizată prin hotărâre de consiliu local să facă parte din CTATU;
• conform Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și Regulamentului de organizare și funcționare al CTATU,
  • componența comisiei și
  • dreptul de vot
    se stabilesc exclusiv prin hotărâre a Consiliului Local;
• doamna Pandele nu a fost numită legal ca membru cu drept de vot, dar a participat și a votat decizii care influențează direct dezvoltarea orașului.

Consilierul PSD a cerut demisia arhitectei-șefe, subliniind că:

această situație reprezintă o încălcare gravă a legii și pune sub semnul întrebării legalitatea avizelor de urbanism emise în acea perioadă.

Cu alte cuvinte, nu doar că exista suspiciunea unei CTATU „aranjate”, ci și perspectiva ca însuși fundamentul legal al deciziilor de urbanism din Ploiești să fie șubred.

Iar acum, după hotărârea definitivă în favoarea Veronicăi Rădună, tot ce s-a semnat „în epoca Pandele”, fără acoperire legală completă, riscă să fie atacat ca lovit de nulitate.

 ARBY PROIECT, PLANNING CITIES și „urbanismul cu dedicație”

Între timp, schema urbanismului cu dedicație continuă să se contureze la fel ca în episoadele anterioare ale „Arhitecturii dezmatului”.

Potrivit documentelor și notelor interne aflate în posesia Incisiv de Prahova:

• numele Roxanei Pandele este legat de firma ARBY PROIECT, în care ar figura ca asociată prin intermediari, alături de un „personaj cu funcție mare de răspundere” din Primăria Ploiești;
• mai multe plângeri penale au fost formulate pe numele ei de către constructori nemulțumiți de „manevrele” de la Urbanism;
• traseul descris de surse este simplu și cinic:
  dacă vrei „intrare în legalitate”, treci mai întâi pe la firma „noastră”.

Un e-mail semnat de arh. Cosmin Duna, prezentat în spațiul public, oferă proba „reorganizării magice”:

• în urma „reorganizării firmei ARBY PROIECT”, două contracte privind PUZ-urile Traian și Upetrom trebuie cesionate către S.C. PLANNING CITIES S.R.L.;
• dar, atenție: „Pe partea de proiectare tot eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor, deoarece o să fim în continuare proiectanți de specialitate”;
• beneficiarilor li se cere: „Vă rog să semnați cele două contracte de cesiune și să ni le trimiteți înapoi”;
• „dosarul pentru Traian este aproape gata”, urmează verificarea taxelor într-un mail separat.

Satiric, „reorganizarea” arată așa:

scoți firma, bagi firmă, dar păstrezi oamenii.

Contractele se plimbă între ARBY PROIECT și PLANNING CITIES S.R.L., însă la butoane rămân aceiași proiectanți de casă: arh. Cosmin Duna și Mirela Crăciun.

Mirela Crăciun: de la PUZ-uri cu Duna la directorat picat cu „nota rușinii”

Mirela Crăciun, partenera de proiectare a lui Cosmin Duna în PUZ-urile Traian și Upetrom, nu apare doar în mailuri de lucru.

Conform informațiilor obținute de Incisiv de Prahova:

• Mirela Crăciun era considerată „omul de încredere” al arhitectei-șefe Roxana Pandele;
• a fost împinsă spre un post cald în interiorul Primăriei: director general adjunct;
• concursul s-a transformat, potrivit surselor, într-un scurtmetraj tragicomic:
  • candidata nu reușește să promoveze examenul;
  • „nota” obținută este descrisă ca „nota de toată frumusețea rușinii”.

Pe hârtie, avem:

• aceeași persoană implicată, alături de arh. Cosmin Duna, în proiectarea PUZ-urilor, „eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor”;
• aceeași persoană împinsă către un post de conducere în Primărie, dar doborâtă de proba de competență.

Imaginea de ansamblu:
când nu intri decent pe ușa examenului, încerci să intri pe geamul influenței.

Rețele, clanuri și viață privată amestecată cu funcția publică

Surse conturează și dimensiunea mai puțin oficială a rețelei de la Urbanism:

• la începutul activității, Roxana Pandele își desfășura munca într-un birou alături de familia Costea (soț șiție);
• ulterior, ea ajunge să conducă, practic, urbanismul orașului „după bunul plac”, cu organele de cercetare penală „aparent adormite”;
• relatări indică, la nivel de percepție publică, un amestec de viață privată și funcție:
  • Pandele Roxana și dl. Costea ar fi fost văzuți în public, la teatru, îmbrățișându-se și sărutându-se.

Detaliile de viață personală nu țin, în sine, de esența juridică. Dar, pe fundalul plângerilor penale și al combinațiilor de la Urbanism, ele alimentează imaginea unui „trib personal” care controlează direcția, nu a unei structuri profesioniste, impersonale și neutre.

Satiric, concluzia transmisă de surse este:

„așa e USR-ul, în general, ca partid, și acesta este un trio benefic pentru toate părțile – în afară de constructori și antreprenori, pe care îi jecmănește, sub privirile impasibile ale autorităților”.

Tandemul politic Polițeanu–Pandele și „escape room-ul” de la minister

În acest decor, politicul nu stă pe margine. Din contră.

Potrivit informațiilor obținute de Incisiv de Prahova:

• Roxana Pandele este descrisă ca o USR-istă convinsă, la fel ca primarul „independent” Mihai Polițeanu;
• de facto, primarul se sprijină pe aceeași zonă de influență USR;
• sursele indică faptul că Polițeanu ar juca „jocurile penale pe linie de urbanism” în tandem cu aceasta.

Aceleași surse susțin că:

• Pandele ar fi încercat, prin intermediul USR, să îl înlocuiască pe Marius Albișor la Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC);
• în ultimele zile, ea ar fi făcut „audiență” la ministerul de resort, în speranța unui transfer acolo, ca să nu piardă privilegiile acumulate la Urbanismul Ploiești;
• numai că s-au „trezit târziu”: partidul care o sprijinea a fost scos de la guvernare, „azvârlit ca o măsea stricată” din Executiv, după acuzele că a făcut rău României și populației.

Mișcarea percepută de surse ca „manevră subterană” a tandemului Polițeanu–Pandele are două obiective clare:

1. Să-și păstreze controlul asupra Urbanismului din Ploiești, descris în anchete ca „ilegal” și orientat spre firme de casă (în frunte cu ARBY & co.);
2. Să întârzie sau să golească de conținut punerea în aplicare a hotărârii definitive de repunere în drepturi a Veronicăi Rădună.

În paralel, sursele amintesc că:

• pe numele Roxanei Pandele ar exista mai multe plângeri de șantaj și intimidare;
• primarul „uită” să amintească acest detaliu în podcastul în care se arată „misterios” de ce vrea Rădună să se întoarcă.

Firma cu „STATE” în ea: consilierul personal și clienții ARBY

Elementele noi mai adaugă o piesă în puzzle:

• primarul o apără pe Pandele pentru că Pandele are firmă cu soția consilierului său personal – STATE (numele fiind reliefat de surse cu majuscule);
• pe „surse”, se discută intenția primarului Polițeanu de a o instala pe Pandele drept șefă la autorizații, tocmai pentru a-i menține:
  • accesul la clienții ARBY;
  • controlul asupra firmelor de casă.

Astfel, arhitecta-șefă aflată sub tirul plângerilor, suspiciunilor și acuzațiilor publice de șantaj și intimidare ar urma să fie recompensată cu un post-cheie: autorizări și control. Exact robinetul prin care se filtrează tot ce înseamnă urbanism cu dedicație.

Între timp, Veronica Rădună, numită prin concurs și repusă în drepturi de instanță, este ținută în ușă, „plimbată” birocratic, în timp ce primarul discută public „relații” și „ambiții la ea acasă”.

De la Câmpina la Ploiești: traseul Pandelei prin plângeri și scandal

Sursele consultate de Incisiv de Prahova insistă asupra unui detaliu ignorat ostentativ de către primar:

„Cineva trebuie să afle adevărul și să se intereseze puțin de Pandele la Câmpina.”

Înainte de a ajunge la Ploiești,

• Roxana Pandele a fost arhitectă la Câmpina;
• a plecat de acolo „tot cu niște plângeri penale și scandal”, potrivit relatărilor.

Aceeași persoană ajunge apoi:

• arhitect-șef la Ploiești,
• implicată în CTATU fără numire legală prin hotărâre de consiliu,
• asociată cu ARBY PROIECT, PLANNING CITIES și jocul „scoate firma, bagă firma, păstrează oamenii”,
• vizată de plângeri de șantaj și intimidare,
• apărată public de primar,
• și, la nevoie, „mutată” la autorizări ca să se păstreze controlul pe zona de urbanism.

Contracte fără licitații, USR în suflet și „surprizele de luni”

Tabloul politic se completează:

primarul „ne-independent”, adică USR-ist, dă contracte fără licitații tot membrilor USR, cu USR în suflet.

Adică:

• „independența” primarului pare mai degrabă o etichetă de fațadă;
• în spate, se conturează o camarilă politică și de partid, hrănită direct din buget, pe principiul „de la noi pentru ai noștri”.

Ziarul nostru de investigații Incisiv de Prahova anunță că aceste contracte fără licitații vor fi subiectul unor dezvăluiri viitoare („de luni”), pentru că:

din ce în ce miroase a penal tot ce se întâmplă în această administrație a lui M. Polițeanu. Revenim cu surprize mari pe aceasta tema.

Urbanism politic: USR pleacă, PSD promite „curățenie”, dar betonul dezmățului rămâne

Pe fundal, se schimbă guverne, se inversează majorități:

• USR este „azvârlit ca o măsea stricată” de la guvernare;
• PSD revine la putere;
• sursele își pun speranța că aceste „scame” care afectează viața publică, antreprenoriatul și instituțiile statului vor fi, în sfârșit, îndepărtate.

Dar, după cum remarcă ironic sursele Incisiv de Prahova:

• dacă organele de cercetare penală rămân „impasibile” și „au orbul găinii”;
• dacă ministerele sunt transformate în „escape room-uri” pentru funcționari în dificultate (cum pare a fi cazul Pandelei, în tentativa de transfer la ISC sau la minister);
• dacă direcțiile de urbanism continuă să funcționeze ca SRL-uri cu ștampilă publică,

atunci schimbarea de la guvernare nu va însemna decât:

o rotire de sigle pe ușă, nu o curățare a mecanismelor.

Ploiești: direcție de urbanism sau SRL de combinații cu buldozerul instanței la poartă?

Cazul Veronica Rădună – reinstalată definitiv în drepturi, dar ținută pe holuri, intimidată mediatic și „tratată” cu mistere în loc de dispoziții – se așază peste:

• documentele privind ARBY PROIECT,
• cesiunile către PLANNING CITIES S.R.L.,
• rețeaua Cosmin Duna – Mirela Crăciun,
• suspiciunile legate de Roxana Pandele,
• plângerile de șantaj și intimidare,
• implicările în CTATU fără numire legală,
• conexiunile cu soția consilierului personal STATE,
• încercările de transfer la ISC și la minister,
• protecția politică a tandemului Polițeanu–Pandele,
• acuzațiile de contracte fără licitații pentru „ai casei” cu USR „în suflet”.

Întrebarea, formulată deja de ziarul nostru de investigatii  Incisiv de Prahova, devine aproape retorică:

A avut Ploieștiul o Direcție de Urbanism sau un hub de contracte, interese și combinații, camuflat sub denumirea de „serviciu public”?

Curtea de Apel și Tribunalul Prahova și-au făcut partea:

• au restabilit poziția unui funcționar îndepărtat abuziv;
• au sancționat juridic recursul stângaci și nul al Primăriei;
• au impus reintegrarea, plata drepturilor salariale și recunoașterea vechimii.

De aici înainte, mingea nu mai este la arhitecți, ci la:

• instituțiile de control (Curtea de Conturi, ANFP, ISC),
• procurori,
• și opinia publică.

Dacă acestea vor considera că:

• refuzul de a pune în aplicare imediat o hotărâre definitivă,
• tentativele de a salva „infractoarea de la urbanism” prin mutări pe posturi-cheie,
• jocurile cu CTATU fără hotărâre de consiliu,
• contractele fără licitații pentru prietenii de partid,
• și intimidările publice la adresa persoanei repuse în drepturi

sunt doar „un eșec de management” sau, așa cum se conturează din documente, un sistem bine uns de interese private și complicități politice, rămâne de văzut.

Până atunci, concluzia rămâne:

Primăria Ploiești a proiectat un abuz, l-a turnat în beton, iar Curtea de Apel a venit cu buldozerul legal.
Restul – ARBY, PUZ-uri, cesiuni, „oameni de încredere”, examene picate, plângeri penale, audiențe la minister, CTATU votat ilegal, USR scos de la guvernare, PSD promis „curățenie” și contracte fără licitații pentru „ai casei” – nu sunt decât anexe la aceeași arhitectură a dezmatului.

Vom reveni. (Cristina T.).