Acest lucru s-a întâmplat după recunoașterea genocidului armean de către președintele american Joe Biden

Ambasadorul SUA la Ankara a fost convocat la Ministerul Turc de Externe după ce președintele SUA Joe Biden a recunoscut genocidul armean în Imperiul Otoman la începutul secolului al XX-lea.

La randul sau, Președintele armean numește recunoașterea de catre Washington a genocidului armean „un pas încurajator” in timp ce omologul azer, Aliyev numește declarația lui Biden despre genocidul armean o „greșeală istorică”.

Turcia a respins complet declarația lui Biden privind recunoașterea genocidului armean

Potrivit agențiilor de presa, viceministrul de externe turc i-a spus ambasadorului SUA că declarația Statelor Unite nu are niciun temei juridic și că Ankara „o respinge, o consideră inacceptabilă și o condamnă cu tărie”.

Biden a numit sâmbătă evenimentele de la începutul secolului al XX-lea din Imperiul Otoman sub titulatura de „genocidul armean”. Predecesorii lui Biden, în calitate de șefi de stat, au evitat să folosească termenul.

Ministerul turc de externe a declarat că declarația lui Biden subminează relațiile dintre Washington și Ankara și a cerut președintelui SUA să „corecteze această greșeală gravă”.

Pe de-alta parte, Primul Ministru armean, Nikol Pashinyan, a numit recunoașterea de către Statele Unite a genocidului armean drept un mesaj necesar pentru comunitatea internațională.

Guvernul turc recunoaște asasinarea în masă a armenilor, însă se opune utilizării termenului de „genocid” și consideră numărul de victime, dovedit cu documente de partea armeană si nu numai, ca „prea mare”, abordare obtuza si ipocrita a Ankarei, care, oricum, nu schimbă cu nimic situatia. Potrivit Ankarei, moartea armenilor nu a fost rezultatul unei politici guvernamentale intenționate, ci o consecință a războiului civil din Imperiul Otoman, ai cărei victime ar fi fost si turcii.

Statele Unite au recunoscut deja oficial genocidul armean

Acest lucru s-a întâmplat în 2019 pe fondul deteriorării relațiilor dintre Washington și Ankara. Motivul a fost decizia Turciei de a lansa o operațiune militară împotriva kurzilor sirieni și de a cumpăra sisteme de rachete S-400 rusești.

Ca răspuns la aceste acțiuni, Camera Reprezentanților din SUA a adoptat o rezoluție prin care se recunosc evenimentele din 1915 drept genocid. Două luni mai târziu, legislatorii din Senatul american au votat pentru versiunea lor a acestui document . Ambele rezoluții nu au forță juridică și au doar caracter consultativ. Astfel, legiuitorii își exprimă poziția cu privire la o anumită problemă, iar puterea executivă are dreptul să ignore aceste documente.

Cu toate acestea, adoptând aceste rezoluții, Statele Unite au subliniat importanța onorării memoriei victimelor genocidului armean, prin aceasta conferind recunoaștere oficială. La scurt timp după aceea, parlamentarii americani au susținut un proiect de lege care solicita președintelui american de atunci, Donald Trump, să impună sancțiuni Turciei.

Timp de decenii, anumite forțe politice din Statele Unite au încercat să obțină recunoașterea genocidului armean la nivel federal, dar, din diverse motive, de la Washington, până în 2019 s-au refuzat aceste inițiative.

Joe Biden ar putea fi primul președinte care a folosit termenul de „genocid”

Anul trecut, într-o declarație care marca aniversarea începerii deportării armenilor din Constantinopol, președintele american Donald Trump a refuzat, din nou, să numească tragedia genocid.

Predecesorul său, democratul Barack Obama, a evitat, de asemenea, cuvântul în declarațiile sale.

În același timp, în timp ce era încă candidat la președinție, Joe Biden, a promis că, dacă va fi ales, va susține rezoluția care recunoaște uciderea a 1,5 milioane de armeni drept genocid și va face din protecția drepturilor omului o prioritate.

Turcia avertizează SUA cu privire la deteriorarea în continuare a relațiilor

Potrivit ministrului turc de externe, Mevlut Cavusoglu, declarațiile care încă nu au însemnătate din punct de vedere juridic nu vor aduce niciun beneficiu, ci vor afecta legăturile bilaterale dintre Washington și Ankara.

„Dacă Statele Unite vor să înrăutățească relațiile cu Turcia, atunci aceasta este decizia lor ” , a spus Șeful diplomației de la Ankara.

Unii comentatori americani sunt si de părere ca Biden ar putea abandona escaladarea în ultimul moment.

Important, Casa Albă nu a confirmat oficial și nici nu a negat rapoartele media despre utilizarea lui Biden a cuvântului „genocid” în discursul său din 24 aprilie.

Purtătorul de cuvânt al administrației SUA, Jen Psaki, a cerut să se aștepte până sâmbătă pentru a spune mai multe despre această chestiune.

În același timp, sursele The Wall Street Journal și Reuters, care au raportat despre posibila recunoaștere a genocidului de catre  Biden, nu exclud ca președintele să se răzgândească în ultimul moment și să decidă să nu înrăutățească relațiile deja grav deteriorate cu Ankara. În ciuda tuturor, Turcia este încă un important aliat american, ceea ce înseamnă că ambele părți vor trebui să găsească un compromis.

La randul sau, un istoric turc a găsit noi dovezi ale genocidului armean. El a dovedit autenticitatea a două scrisori ale ideologului genocidului, în care a cerut distrugerea tuturor armenilor care trăiesc în Turcia.

Istoricul Taner Akcam, care a fugit din Turcia în anii 1970 după ce a fost persecutat pentru opiniile sale, a analizat semnăturile de pe scrisori referitoare la decizia de a comite genocidul armean în Imperiul Otoman la începutul secolului al XX-lea. El a ajuns la concluzia că au fost, într-adevăr, scrise de omul de stat turc, ideologul exterminării în masă a armenilor, Behaeddin Shakir. Aceste documente confirmă faptul genocidului, pe care autoritățile turce încă îl neagă.

Genocidul armean – exterminarea în masă a populației armene din Imperiul Otoman – a început în 1915 și, potrivit unor istorici, a durat până în 1923. În cursul genocidului, turcii au ucis sau au relocat armenii care trăiau în Imperiul Otoman în teritorii care nu erau adaptate vieții umane, unde au murit de foame sau de boli . Conform estimărilor specialiștilor, aproximativ un milion și jumătate de oameni au devenit victime ale Marii Atrocități (așa cum armenii înșiși numesc genocidul). În același timp, autoritățile din Turcia și Azerbaidjan încă nu recunosc că persecutarea armenilor a fost tocmai genocid (totuși, ei nu neagă faptul că în 1915 o mulțime de armeni au murit pe teritoriul Imperiului Otoman).

Printre inițiatorii genocidului s-a numărat și politicianul otoman, unul dintre fondatorii partidului naționalist turc „Unitate și Progres” Behaeddin Shakir. În cartea sa, Medz Vocirı din 1921 (tradus din armeană – „Marea atrocitate”), jurnalistul armean Aram Andonian a publicat mai multe scrisori pe care le-a scris Shakir – în perioada 3 martie – 7 aprilie 1915. Autorul lor spune că partidul „Unitate și Progres” „a decis să distrugă toți armenii care trăiesc în Turcia” și conferă guvernului puteri largi în acest sens. Anterior, istoricii nu considerau aceste scrisori ca fiind autentice, dar Taner Akcham, angajat al departamentului de istorie al Universității Clark (Massachusetts, SUA), a furnizat dovezi ale autenticitatii acestor documente.

Pe baza noilor documente pe care le-a găsit în arhivele otomane (o colecție de documente istorice datând din Imperiul Otoman), Akçam a concluzionat că scrisorile sunt autentice. Istoricul a verificat semnătura lui Shakir pe scrisori cu semnături incontestabile, în special cu semnăturile lui Shakir sub coloanele editoriale, pe care le-a publicat în cotidianul Ümmet.

A doua sursă importantă este documentele partidului Unitate și Progres. Au fost publicate în turcă în 2017 și conțin aproximativ 100 de exemple de semnătură a lui Shakir. Savantul a ajuns la concluzia că semnăturile sunt identice, ceea ce înseamnă că scrisorile au fost într-adevăr scrise de Shakir.

Această concluzie a istoricului a fost determinată de o corespondență extinsă între guvernanții provinciilor Imperiului Otoman și reprezentanții guvernului central din Istanbul. Din aceasta devine clar că decizia privind genocidul a fost luată pentru prima dată la nivel local, în provinciile Van și Bitlis. Inițial, au decis să ucida si sa persecute doar acei armeni pe care autoritățile i-au considerat liderii protestului împotriva politicii turcilor sau cei care au atacat musulmanii locali. Dar, treptat, guvernatorii locali au convins oficialul Istanbul să extindă aceste măsuri la întreaga populație armeană a imperiului.

„În corespondența lor – atât cu Istanbul, cât și între ele – autoritățile locale nu au considerat necesar să se utilizeze expresii vagi sau eufemisme în legătură cu exterminarea armenilor. Au vorbit despre asta în mod deschis, oferind chiar și o serie de idei tangibile despre cum ar putea sau ar trebui să se efectueze o astfel de exterminare ” , spune Akçam.

Astfel, crede omul de știință, guvernatorii provinciilor individuale au împins Istanbulul la decizia cu privire la genocid. În special, după 1 decembrie 1914, ei au efectuat nu numai uciderea selectivă a armenilor în Anatolia de Est și Sud-Est, ci au forțat guvernul central să extindă această practică la întregul imperiu.

Autorul studiului a fost unul dintre primii savanți turci care, pe baza unor documente istorice,  au recunoscut genocidului armean. În acest sens, în 1976, Akcam a fost arestat și condamnat la 10 ani de închisoare. Mai târziu, el a reușit să scape din închisoare și să se mute în Germania, unde a primit statutul de refugiat politic și – mai târziu – prizonier de conștiință . În 1991, după ce Turcia și-a relaxat unele dintre legile privind libertatea de exprimare, Akcam s-a întors în patria sa, dar nu a putut să-și continue munca mult timp, plecând, în cele din urmă, tot în Germania. În anii 2000, Akcam s-a mutat în Statele Unite, însă după aceea s-a confruntat cu persecuții – atât din partea autorităților turcești, cât și din partea naționaliștilor – datorită faptului că a recunoscut genocidului armean drept o realitate istorică.

Ciprian Pop