K. O.

Exprimînd opinia congresmanilor americani care au conferit cu premierul român Petre Roman, domnul Cristopher Smith înfierează, într-un interviu telefonic acordat postului de radio „Vocea Americii” abrogarea, după Revoluţia din Decembrie 1989. a monstruosului decret ce „reglementa” întreruperea cursului sarcinii.
Profund preocupaţi de indicatorii natalității în România, congresman» din S.U.A. pledează pentru „introducerea unor măsuri anticonceptive în România care ar avea darul să rezolve mult mai bine problemele demografice atit de obsedante pentru fostul dictator.

Ziarul Libertatea din 23 aprilie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BAGAM MINA IN FOC)

• ULUITOARELE MĂRTURISIRI FĂCUTE DE UN KGB-ist UNUI ZIARIST ROMÂN LA PARIS

O uluitoare corespondentă din Paris am putut citi în R.L. Deci, un ofiţer KGB, plictisindu-se prin Franţa, dă nas în nas cu ziaristul nostru şi cînd aude cine-i, văzîndu-l om de încredere, începe să-şi deşerte sacul cu secrete!

Ce I-a convins pe vajnicul spion sovietic să-i spună taman ziaristului de la R.L. scopul real al misiunii de luptă pe tare a avut-o el, în zona obiectivelor militare din Timişoara în perioada 14—26 decembrie 1989? Omul nostru confirmă că brusc,ofiţerul sovietic aflat pe malurile Senei, cînd a văzut că are de-a face cu un ziarist român, nu s-a mai temut. Deci, ii fusese recomandat anterior drept un om sigur, iar încredere nu poţi să ai in oricine.

Aşteptăm cu încredere următoarele corespondenţe, europene ale corespondentui RL care, spune gura lumii, este urmărit acum de toate serviciile secrete serioase: KGB-ul — să dea de urma funcţionarului său; C.I.A. — să afle ce-a mai spus rusul; In plus: D.S.T. — să-i fure metoda de convingere : MI5 — pentru a-i asigura protecţia pe timpul anunţatei vizite.ce o va face în Anglia: S.R.I.— ca să-l • înregistreze.

Bani noi pentru zile… grele

DI. Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale a României a făcut ieri importante precizări privind regimul valutar şi emisia de noi bancnote. Nimic nou despre conturile familiei Ceauşescu

Mult aşteptata conferinţă de presă a guvernatorului Băncii Naţionale a Românişi, domnul Mugur Isărescu, a avut un start întîrziat cu 20 de minute datorită lipsei echipei de reportaj a Televiziunii Române. Prezenţa camerelor Televiziunii Sovietice şi a celorlalţi ziarişti români şi străini nu a fost. se pare. suficientă pentru respectarea orei anunţate…

Intrînd în subiecte, gazda şi-a axat expozeul pe patru teme, considerate a fi de maximă actualitate : regulamentul valutar; programul de deblocare a plăţilor in economia naţională ; starea de „descifrare” a conturilor (presupus) depuse în băncile străine de familia Ceauşescu ; noile bancnote ce vor fi puse in circulaţie.

Gabriela STANCIU, Dan CONSTANTIN

(Continuare in pag. a ll-a)

Ziarul Libertatea din 23 aprilie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

ROMULUS VULPESCU INTERPELARE ÎN SENAT

„Aflu din presa periodică ştirea — comunicată ca o nouă victorie a tinerei şi fragilei noastre democraţii — că francmasoneria renaşte din cenuşa istoriei. Ce ştiu despre asta organele în drept? Vestea se confirmă? Şi dacă „da”, în ce temei legal vor funcţiona — sau funcţionează de pe acum — lojile acestei asociaţii ambigui şi cu numeroase ramificaţii în internaţionala ocultă a comunismului? De mai bine de două luni,, Marele Maestru al Lojilor româneşti a şi fost numit, la Paris.

Am cerut, de cel puţin două ori, de la această tribună, rejudecarea mişelescului proces intentat mareşalului Ion Antonescu. Rejudecarea dreaptă, pe Iîngă alte acte reparatorii pe care le merită memoria acestui mare şi cinstit conducător patriot al poporului, român. Numai ignoranta și reaua credinţă îşi închipuie că dacă neagă istoria o pot modifica. Monarhia, de exemplu, cu tot ce-a avut ea bun mai
puţin bun sau de-a dreptul rău, dar cîntărind cu dreptate lucrurile, este o componentă obiectivă a trecutului nostru istoric, mai sau mai apropiat. În acest sens, întreb autorităţile competente dacă s-au gîndit să invite neîntîrziat în ţară pe ex-regele României actualmente cetăţeanul elveţian Mihai, de Hohenzollern, direct implicat în cauza de care vorbeam — arestarea si procesul lui Antonescu ? Implicat, în cel mai bun caz pentru el, ca martor de căpetenie, dacă nu chiar ca principal vinovat de schimbarea statutului României la masa tratativelor: din tară co-beligerantă, aliată şi învingătoare, în ţară ocupată sub pretextul eliberării, devenită stat-satelit, bolşevizat la iuţeală. Să vedem, deci, dacă se face vinovat de rebeliune militară şi de înaltă trădare, vinovat in calitatea incontestabilă pe care-a avut-o ca agent comunist — poate inconştient, să acordăm beneficiul îndoielii rezonabile — dar agent, răsplătit, de altfel, ceva mai devreme decît Richard Sorge, cu un înalt ordin sovietic de război „Pobeda“ și beneficiind — ca prim nomenclaturist, cronologic vorbind — şi de alte numeroase avantaje. Alte capete de acuzare ar fi: non-asistentă unei persoane in primejdie de moarte (refuzul de a uza de prerogativa regală a graţierii) si de asemenea, vreme de mai bine de doi ani, colaboraționism făţiş cu ocupantul sovietic. Dacă un proces moral al comunismului este necesar în România — şi eu socot că este numaidecît ! — atunci sa-l începem fără întîrziere. Se apropie 23 august şi boxa trădătorilor din România e goală!“

Document sau propagandă ?

CRONICA CINEMATOGRAFICĂ

Cu vacarm publicitar în presa scrisă şi audiovizuală, cu un poster, lucrare grafică remarcabilă care îmi pare singura incontestabilă reuşită a evenimentului (autor: scenograful Daniel Răduţ), cu fluturaşi generos distribuiţi pe la manifestările opoziţiei, cu o lansare concomitentă în două săli centrale bucureştene şi in alte cinci mari oraşe ale țării, aşa îşi tace debutul Studioul cinematografic al Ministerului Culturii de sub conducerea d-lui Lucian Pintilie. Documentarul de lung metraj „Piaţa Universităţii” semnat de regizorul Stere Gulea şi de operatorii de imagine Vivi Drăgan Vasile şi Sorin Ilieşiu ne promite „un film despre cel mai controversat eveniment al anului 1990“! Dacă realizatorii recunosc caracterul controversat al evenimentului, ne puteam aştepta la un film-controversă, cu atît mai necesar cu cît e vorba de Piaţa Universităţii, fenomen care continuă să reprezinte o traumă în conştiinţa întregii ţări. O analiză lucidă, echidistantă, detaşată de patimile momentului care să încerce să apropie, să tămăduiască dihotomia spirituală a conjuncturii, spunînd adevărul despre excesele ambelor tabere, era mai mult decît necesară.

Filmul începe, firesc, cu 22 decembrie 1989, fiindcă trebuia înţeles, înainte de toate, cum de s-au aflat șase luni mai tîrziu, pe baricade diferite, poeţi care îşi împărţiseră riscul disidenţei sau tineri revoluţionari care înfruntaseră, umăr la umăr, tancurile iui Ceauşescu.. „Dedicăm acest film tuturor tinerilor care au luptat împotriva comunismului” — glăsuieşte primul insert al filmului, dar în planul următor constatăm că acel „tuturor tinerilor” e identificat, din start, numai cu o parte, cu minoritatea care a ocupat, în aprilie, Piaţa vibrînd, încă, sub amintiteâ eroicei răzvrătiri din decembrie. „La marea masă a populaţiei. Piaîa n-a avut succes !“ — observaţia lucidă a Iui Mircea Dinescu este covîrşită redundant de filmări menite să ne conducă la concluzia contrară, desi şi copiii ştiu ce iluzii poate provoca unghiul tendenţios al obiectivului.

Astfel, parti-pris-ul e declarat din primul moment, de la primele imagini sîntem martorii unui cinematograf emanat din proclamaţiile „Alianţei civice“ şi G.D.S. E drept că, alături de personalităţile Pieţei, sint audiaţi şi lideri din „opoziţia” acesteia, dar, prin trunchiere, sînt reduşi la afirmaţii ridicole de tipul celei puse în seama preşedintelui TVR: „Imagini din Piaţă am transmis zilnic dar le-am transmis o dată, de două ori…“. Evident că distinsul profesor declarase că „o dată (adică, într-o seară) le-am transmis chiar de două ori !“ dar ce miracole de denaturare nu pot produce nişte, buni profesionişti ai audio-vizualujui! Mistificarea prin trunchiere o putem constata, ori de cite ori e nevoie, pină şi in tabăra cealaltă, atunci cînd, de pildă, după intervenţia grotescă şi zîmbetul detestabil (şi bine prins I) al d-lui Brucan, recomandînd un biftec în sînge, fenomenul greviştilor foamei este eludat prin declaraţii anonime peste imaginea apatică a pensionarilor din corturi. De ce oare n-au fost sincrone şi aceste interviuri, ca şi cel al politologului bine hrănit ? Nu cumva fiindcă nu serveau, cu dorita eficienţă, tezele filmului? „La Tv. nu vedem decit ţiganii, bişniţa şi prostituatele!“ — se plînge, poate, cu drept cuvînt, cineva — dar autorii filmului-document nu ne-au arătat, oare, tot atit de maniheist, decît obrazul celălalt, angelic al Pieţei. Filmul critică guvernarea că n-a fost capabilă să stingă, la timp focul Pieţii, punind în funcţiune „extinctoarele” dialogului, dar foloseşte, cu inocent efect comic, instantanee înfătişindu-i pe emisarii puterii cărora pieţarii le-au prins pe spate pecetea infamantă a „secerei şi ciocanului”, imagini care amintesc izbitor de metodele „Revoluţiei culturale” din China. Prin aceasta se creează un decalaj inabil Intre imagine şi comentariu. În cuvinte, autorii filmului deploră lipsa dialogului; în imagine, le scapă mărturia că în Piaţă numai dialogul nu era dorit! In asemenea zone, filmul devine într-adevăr document involuntar. În rest râmîne tocmai ceea ce n-ar fi trebuit să fie: propagandă!
În această cronica aș fi dorit, fireşte, să pun în discuţie mai mult procedeele estetice folosite de cineaşti. Sub presiunea caracterului propagandistic al filmului mă surprind împins spre consideraţii politice. Mi-a revenit în memorie, cu acest prilej, o frază din interviul pe care Erika de Hadeln, directoarea festivalului internaţionali al filmului de la Nyon, mi I-a acordat cu cîteva luni în urmă. Referindu-se la unele dintre documentarele propagandisticele regimului Ceauşescu cărora nu le lipsea arta, doamna de Hadeln spunea: „Da, ani văzut la dvs. propagandă făcută cu artă, deşi arta n-ar trebui să servească niciodată propaganda !“ Ani de zile au fost constrînși cineaştii noştri să-şi pună arta în serviciul propagandei de către defunctul C.C.E.S. şi, judecind după debutul Studioului cinematografic al Ministerului Culturii, s-ar părea că de la tov. Dulea la dl. Pleşu nu s-a schimbat decît obiectul propagandei nu şi metoda în sine. A vedea exclusiv mineriada, nu şi răbufnirile de violenţă ale Pieţei („ororile cu toţii le-am provocat !“ — recunoştea chiar dl. Gulea în cursul unei întilniri cu presa), a nu surprinde ciclul infernal al violenţei care zămisleşte violenţă, înseamnă a lărgi falia din societatea românească de azi, a arunca gaz peste foc.

Eram în drept să aşteptăm din partea unui studio cinematografic de sub egida Ministerului Culturii o mărturie în imagini despre criza morală pe care încă n-am depăşit-o. Ceea ce vedem nu este decît o regretabilă peliculă de propagandă. Dl. Gulea şi colegii săi au coborît direct de pe baricadele Pieţei şi de la tribunele „opoziţiei de stradă”, la masa de montaj a studioului. Fără să schiţeze cel mai mic gest de obiectivare, fără un minim efort de luciditate ei şi-au continuat, în imagini discursurile de la balcon. În aceste condiţii filmul despre adevărul complex al Pieţei Universităţii mai rămîne de aşteptat. Cît despre studioul condus de dl. Pintilie, se poate spune că ar fi păşit mai curînd spre dreapta decît cu dreptul…

Tudor CARANFIL

Ziarul Libertatea din 23 aprilie 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 23 aprilie 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

PUNCTE DE VEDERE

„ROMÂNIA. Dolarul este suveran!”

—   Articol apărut in „Le Figaro” din 17 aprilie 1991  —

Dintr-o lovitură, cea mai stalinistă dintre econoniiile Europei de Est s-a contaminat cu virusul afacerilor. Cursul valutar exista deja, discret, sub Ceauşescu. La căderea „geniului Carpaţilor” în marile hoteluri fetele pe dolari şi traficanţii pe valută au ieşit brusc, primii, la lumină. Astăzi cursul dolarului a atins alte proporţii. La Bucureşti a devenit aproape o stare de spirit…
Se poate trece în contul umorului românesc faptul că precupeţele îți propun, la piaţă, o legătură de ceapă verde contra dolari, sau zvonurile care vorbesc despre un ideolog al Revoluţiei care nu acordă interviuri decît contra devize.

Este de altfel, semnificativă revendicarea ceferiştilor români care au cerut, nu demult, ca o parte din salariu să le fie vărsat în monedă forte. La fel ca și atitudinea acelui purtator de cuvînt al guvernului postrevoluţionar, trecut în „publicitatea si comunicaţiile cu capital japonez sau american”. Omul şi-a schimbat costumul gri de „aparacik“, cu unul de jeans. Acţionează în holul hotelului Intecontinental. Idealurile din decembrie 1989 sînt deja departe. „Afacerile dau mai puține grji şi mai mulţi bani”, spune el degajat.

Opoziția acuză de zor actualul guvern pentru că favorizează aparitia întreprinderilor care „nu ajută cu nimic economia românească”. Este adevărat că multiplicarea etichetelor în dolari are ceva insolent într-o ţară în care este încă practic imposibil să găseşti unt, zahar sau un bec electric. Mai gravă este o altă acuzaţie, greu de verificat, ca obicei în România: vechea nomenclatură a pus mîna pe comerţul în devize, în timp ce fosta securitate trage sforile pe piaţa neagră a valutei. Pe scurt, ar fi continuarea unei colaborări de multă vreme profitabilă tuturor românilor, ca pe vremea lui Ceauşescu…“

…De la diplomaţii occidentali în post la Bucureşti pînă la oamenii de afaceri în trecere, toată lumea este de acord în a recunoaşte guvernului lui Petre Roman eforturi merito-
rii în repunere pe linia de plutire a economiei române.

„În zece luni echipa la putere a trasat ruta — explică un ambasador european: două legi votate, asupra privatizării terenurilor agricole şi a protecţiei investiţiilor străine: un acord cu Fondul Monetar International şi un proiect de privatizare a întreprinderilor de stat. În Europa de Est cine a făcut mai mult “

Presa acum 50 de ani

• „ADEVĂRATA ROMÂNIE” este un articol publicat do „Le Temps”, relevînd măsurile de destindere din ţara noastră şi afirmînd că „excesele revoluţionare din Ianuarie nu sunt datorate populaţiei autohtone, ci elementelor străine care se infiltraseră în mişcarea politică românească”. • ZONA STRÎMTORILOR a fost evacuată. Trupele britanice părăsesc Grecia. Zeci de mii de prizonieri şi șase generali sârbi au fost capturaţi de germani. • „GlORNALE D’ITALIA“ anunţă că generalul Simovici s-a refugiat la Atena, dar că nu va rămîne mult timp acolo • PUTERNIC CUTREMUR ÎN MEXIC. Oraşul Colima este distrus aproape complet • CEI 400 000 MINERI americani continuă greva • CUTREMUR DEVASTATOR şi inundaţii în Iran. • NOI COMISARI ȘEFI ai circumscripţiilor poliţieneşti din Capitală • SENZAŢIONALA EVADARE DE LA SING-SING. Pentru prima dată în istoria celebrei închisori americanei trei deţinuţi au reușit să evadeze. Unul a fost omorit de un polițist ceilalţi au fost prinşi pe malul Hudsonului • LA OPERA ROMÂNĂ, Emil Marinescu în „Tovatore” • „CONTROLAŢI germinația porumbului” • FUZIONAREA Băncii de scont a României cu Banca Generală Română •  „ROLUL BUCOVINEI ÎN CULTURA ROMÂNEASCA” este conferinţa ținută de d. prof. I. Nistor, la Teatrul municipal „I. L. Caragiale” •

Rubrică realizata de ION BUTNARU

• ULTIMA ORĂ • ULTIMA ORĂ

Proteste, flori, dar şi sticle incendiare

În după amiaza de ieri, cîteva sute de persoane s-au adunat în Piaţa Universităţii pentru a aniversa un an de la începerea demonstraţiei în această zonă a Capitalei. Începînd cu ora 16, persoane — ce nu şi-au reclamat încă apartenenţa la vreo organizaţie, — au blocat carosabilul, marcînd graniţele „zonei interzise” cu flori. Ocupanţii zonei nu au depăşit ca număr cîteva sute. Apariţia în acest punct a forţelor de ordine a fost întâmpinată cu proteste. În cursul acţiunii scutierilor, cîţiva dintre ocupanţii pieţei au lansat sticle incendiare. (V.V.).