Serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” merge mai departe. După ce v-am prezentat „Academia de Cămătărie” (CAR), „Iuda” cu eco-șmenurile, grădinița de nepoți a lui Ginel Preda și fostul magazioner de mină pus în funcție de conducere, a venit vremea să intrăm pe filiera rutieră.

În episodul 53, ne ocupăm de nașul de la Serviciul Rutier Prahova, finul său – agentul-șef principal Antimiu – și presupusul său fiu, împins în sistem și mutat discret la Biroul Protecția Animalelor după un accident mortal cu un căruțaș pe DN1.

Totul, evident, în stilul deja consacrat al IPJ Prahova: relații de rudenie, mașina instituției folosită ca mașină personală de weekend, „delegații” cu mici și bere și, când se întâmplă o tragedie, nu responsabilitate, ci mutare „de nevoie”.

Nașul de la Rutieră și finul cu folii negre

La conducerea Serviciului Rutier Prahova avem un șef care respectă perfect „tradițiile” județului: nu se putea să nu aibă un fin în subordine.

Acest fin este agent-șef principal Antimiu, aflat, după cum reiese din informațiile obținute de noi, „din negura timpului” la Serviciul Rutier Prahova. Nu e doar un simplu agent:

• este mâna dreaptă a lui Iacob Adrian, șeful Serviciului Rutier;
• este șoferul de serviciu al mașinii instituției cu folii negre;
• îl plimbă pe șef cu mașina instituției „pe la munte”, sub pretextul că „verifică agenții”.

Ce verificări se fac, de fapt, acolo?
Conform surselor noastre, aceste „controale” seamănă suspect de mult cu ieșiri la mici și bere prin „localuri de-ale casei”, pe mocangeală. Adică mașina instituției, benzina instituției, timpul de lucru – toate la pachet, pentru confortul naș–fin.

De la CAR, „Iuda” și Ginel Preda, la plimbările rutierilor pe banii statului

Cei care ne citesc constant știu deja contextul:

• În episoadele anterioare am documentat „Academia de Cămătărie” din IPJ Prahova – CAR-ul intern care storcea angajații, așa cum a fost descris în dezvăluiri de tip Incisiv de Prahova / Mediasud.
• V-am prezentat povestea lui „Iuda” Popa Cornelius și a soției sale, victime tăcute ale acestui sistem, plus amenințările ofițerului Marius Enache de la SIPI/DGIPI.
• Am arătat incompatibilitățile și rețeaua de „eco-șmenuri” și service-uri dubioase în care apar nume gen Marcel Bălan.
• Am radiografiat „Grădinița de Cadre” a lui Ginel Preda: nepot prins în flagrant de mită, nepoată „sportivă” de 100 kg angajată „din aer”, vile neasumate în Italia și la Apostolache, plus un fost magazioner de mină urcat în funcție de conducere.

Acum, aceeași cultură de clan o regăsim la Serviciul Rutier: nașul șef, finul fidel, plimbări cu mașina instituției la munte și „baze de aprovizionare” la grătar.

Finul Antimiu își plantează și „plavanul” în sistem

Din informațiile pe care le avem, agent-șef principal Antimiu nu se oprește la statutul de fin obedient și șofer personal cu folii negre.
El trece la următorul nivel: își bagă și fiul în sistem, din sursă externă.

Despre acest presupus fiu – pe care îl vom numi, așa cum este cunoscut în discuțiile interne, „Antimiu Junior” – se spune:

• că este „un ditamai plavanul”;
• că, potrivit celor care-l cunosc, „are probleme mentale”;
• că „fură curent maxim”, adică nivelul său de înțelegere profesională ar fi, în termeni blânzi, discutabil.

Unde ajunge acest Antimiu Junior?
Nu la arhivă, nu la un birou administrativ, ci direct la Biroul Rutier Ploiești.

Pentru un om despre care în interior se vorbește astfel, plasarea lui în miezul unuia dintre cele mai sensibile birouri – cu accidente, flux intens de trafic, decizii operative – este o mostră perfectă de „meritocrație” de familie.

Subli­niem clar:
Noi redăm faptul că în sistem această relație este percepută ca atare, dar marcăm clar caracterul de presupunere puternic vehiculată, nu de fapt dovedit oficial.

„Juniorul” nu face „purici” la Rutieră și este evacuat… la Protecția Animalelor

Conform informațiilor noastre, Antimiu Junior nu a făcut „purici” la Biroul Rutier Ploiești.
Nu rezistă, nu performează, nu corespunde – în orice caz, nu rămâne acolo.

Și atunci intră din nou în scenă tatăl-fin și nașul-șef.
Cu ajutorul lor, juniorul este mutat la Biroul Protecția Animalelor.

Să ne înțelegem: nu vorbim despre o sancțiune reală, nu despre o scoatere din sistem, ci despre o relocare „de confort”.
Altfel spus: „Nu se descurcă unde dă prea mult la ochi? Nicio problemă, îl mutăm într-un loc mai liniștit. Rămâne în sistem, pe bani publici”.

Punctul grav: accidentul mortal cu căruțașul de pe DN1, la Bănești

Cea mai serioasă informație legată de acest Antimiu Junior nu este nici „plavăneala”, nici lipsa de competență.
Este un accident mortal.

Potrivit datelor pe care le avem:

• în urmă cu aproximativ 3 ani,
• Antimiu Junior ar fi fost implicat într-un accident soldat cu moartea unui căruțaș,
• căruțaș care se deplasa cu căruța pe DN1, în zona Bănești.

Atenție:
Nu susținem că avem în față o sentință judecătorească, nu avem pretenția de instanță.
Inclusiv sursa precizează: „nu știm dacă a fost sau nu vina lui”.

Dar:

• faptul că accidentul mortal a existat este cunoscut în interior;
• faptul că vorbim despre un polițist rutier implicat într-un astfel de eveniment, apoi păstrat în sistem și redistribuit la Protecția Animalelor, ridică probleme enorme de morală instituțională.

Imaginea publică pe care o lasă astfel de aranjamente este grotescă:
„criminal de căruțași” (așa cum se vorbește în interior) mutat la Protecția Animalelor, ca să nu strice poza de grup la Rutieră.

Repetăm și subliniem:

• nu spunem că există o condamnare penală definitivă;
• redăm percepția și informațiile din interior, însoțite de toate rezervele necesare.

„De voie, de nevoie”: mutarea de cosmetizare

Relatarea subliniază limpede:
mutarea lui Antimiu Junior la Protecția Animalelor nu a fost neapărat de voie, ci de nevoie.

Tradus din limbajul intern al IPJ Prahova:

• nu dă bine ca un polițist implicat într-un accident mortal cu un căruțaș să rămână într-o poziție expusă la Rutieră Ploiești;
• dar nici nu se dorește ruperea lanțului tată–fin–naș;
• așa că se caută o soluție „de compromis”: omul rămâne angajat, doar că este împins într-un colț mai puțin vizibil al instituției, la Protecția Animalelor.

Adică o sancțiune de fațadă, nu o asumare reală de răspundere.

Aceeași schemă peste tot: CAR, „Iuda”, Ginel Preda, acum Rutiera

Dacă punem cap la cap episoadele pe care le-am publicat:

• Episodul 38: „Iuda” Popa Cornelius și soția sa, victime ale „Academiei de Cămătărie” – CAR-ul IPJ Prahova; amenințările lui Marius Enache (SIPI/DGIPI) și combinațiile cu eco-șmenuri;
• Episodul 43: decăderea IPJ Prahova prin „Academia de Cămătărie”, rolul lui Dan Alexandru Manuel (SIPI), „Pinochio” Stoican, comisar-șef Mușat Ana – de la secretară/amantă la șefă de Resurse Umane;
• Episodul 52: „Grădinița de Cadre” a lui Ginel Preda, cu nepoți, nepoate „sportive” de 100 kg, vile neasumate în Italia și Apostolache, plus fostul magazioner de mină cocoțat în funcție de conducere;
• Episodul 53 (acesta): nașul de la Rutieră (Iacob Adrian), finul Antimiu – șofer de folii negre și „tovarăș de munte”, presupusul fiu „plavan” băgat la Biroul Rutier Ploiești și apoi mutat la Protecția Animalelor după un accident mortal cu un căruțaș pe DN1, la Bănești.

Vedem mereu aceeași matrice:

• rețele de nași, fini, nepoți, amante, protejați;
• mașina instituției și funcția publică folosite ca resursă privată;
• când apare un scandal sau o situație gravă, nu se rupe lanțul, ci se „aruncă praful sub preș” prin mutări și cosmetizări.

Precizări necesare din partea redacției

Ca redacție, facem următoarele precizări clare:

In privința accidentului mortal cu căruțașul de pe DN1, la Bănești, semnalăm că nu deținem, în acest moment, o hotărâre judecătorească definitivă și că nu afirmăm culpa penală a vreunei persoane; relatăm însă existența evenimentului și felul în care a fost gestionat în plan instituțional (adică prin mutarea polițistului la Biroul Protecția Animalelor).

Concluzie de episod: IPJ Prahova, unde „Grădinița de cadre” nu doarme nici la Rutieră

Ce rezultă din acest episod 53 al serialului nostru?

• Că la Serviciul Rutier Prahova, nașul și finul folosesc mașina instituției pentru drumuri la munte și „localuri de casă”, sub pretext de controale.
• Că finul își împinge în sistem presupusul fiu, despre care se spune că este „plavan” și cu posibile probleme mentale, direct la Biroul Rutier Ploiești.
• Că, după un accident mortal cu un căruțaș pe DN1, în loc să se discute serios despre responsabilitate și despre aptitudinile omului de a rămâne în poliție, soluția găsită este mutarea lui la Protecția Animalelor, ca și cum animalele ar fi mai puțin importante decât oamenii și ca și cum opinia publică ar fi prea „proastă” să vadă schema.

„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova funcționează în continuare, cu noi generații de nași, fini și protejați.

Noi vom continua seria.
În episoadele următoare, vom reveni cu alte nume, alte combinații și alte „copii de suflet” ai sistemului, crescuți la umbra funcțiilor publice și pe banii contribuabililor. (Cristina T.).

Organigrama rușinii – proba finală a complicității: CA-ul a ales tabăra „zdrențelor”  – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Nu mai există loc de iluzii. Decizia nr. 13 din 24.08.2026, adoptată la ora 15:30, cu ușile închise, nu este o simplă eroare administrativă, ci un act deliberat de sfidare. Prin avizarea așa-numitei „organigrame cu chiloți”, Consiliul de administrație al TCE Ploiești a demonstrat că nu mai este un for de control, ci un scut de protecție pentru Nae Comisionaru’ și rețeaua lui.

Acest CA nu mai poate fi prezentat ca „mingea de salvare” a societății. A ales deja tabăra. Când în scaunele de decizie ajung prieteni de vacanță la Sinaia și „flebete” din trecutul lui Nae, ideea de profesionalism devine o glumă proastă. Aveți în față un consiliu captiv, preocupat nu să administreze o companie publică, ci să mușamalizeze Raportul 1729 și să-și protejeze „stăpânul” informal.

Oamenii din halele unde plouă și ninge – „robia” din interiorul TCE

Domnilor din Consiliul de administrație – domnule Dobrescu, doamnă Pantazi, doamnă Băcanu – vă mai puteți uita în oglindă? Știți, în mod real, pentru cine ar trebui să lucrați?

În timp ce dumneavoastră semnați decizii „cu circuit închis” pentru a conserva privilegiile clanului, salariații TCE își duc zilele în hale în care vara se sufocă, toamna plouă în interior, iar iarna îngheață printre utilaje ruginite.

Voi, cei din birouri cu aer condiționat și cafeaua caldă pe masă, ați fost vreodată într-o autobază la ora 4 dimineața? Ați văzut șoferii și vatmanii care pleacă de acasă în frig, cu responsabilitatea a sute de vieți pe umeri, știind că, pentru „sistemul” lui Nae, sunt doar niște piese de schimb ce pot fi oricând înlocuite cu un nepot sau o verișoară parcată la Audit intern?

Domnule Dobrescu, sunteți președinte sau coordonator de clan?

Domnule Dobrescu, sunteți în fruntea Consiliului de administrație din 2022. Nu mai ține cu „nu știu” și „nu am văzut”. TCE este societatea ploieștenilor, nu proprietatea privată a lui Nae Comisionaru’.

Ați încercat măcar o dată să înțelegeți în ce condiții muncesc oamenii pe care îi trimiteți zilnic pe traseu? Nu. Ați fost, în schimb, extrem de atent când a fost vorba să „avizați” reorganizări dubioase și să acceptați ca Raportul 1729 să fie împins sub preș.

Ploieștenii au dreptul să știe:

• Cât timp mai aveți de gând să validați decizii „secrete” care favorizează clanul?
• Când veți recunoaște public că Raportul 1729 nu este un simplu document tehnic, ci radiografia unui dezastru cu potențial penal?

Speranța nu mai este în CA. Speranța este în AGA

Dacă actualul Consiliu de administrație a ales să fie complice, singura redută de decență rămasă este Adunarea generală a acționarilor.

Domnilor Florin Ioniță, Daniel Puiu Neagu și Dragoș Măchițescu, voi sunteți cei care aveți, acum, cheia. Voi puteți opri tăvălugul sau îl puteți legitima. Salariații cinstiți, care citesc cu speranță fiecare rând publicat de Incisiv, se uită către voi nu pentru încă o organigramă cu dedicație, ci pentru un gest de curaj: să spuneți „Stop!”.

Știți foarte bine ce înseamnă Raportul 1729. Știți ce este, în realitate, „organigrama cu chiloți”. La ședința din 31.08.2026 nu mai există teren neutru: ori sunteți cu ploieștenii, ori sunteți părtași la „robia” și „teroarea” pe care salariații o denunță, în șoaptă sau cu voce tare, de ani de zile.

„Turbați” de frică – vânătoarea de „ciripiți” în jurul lui Nae

În tabăra lui Nae Comisionaru’ nu doare nici pierderea financiară, nici motorina dispărută, nici halele în care plouă. Doare altceva: că adevărul a început să circule. Că documentele au ieșit din seiful clanului. Că „Incisiv de Prahova” a publicat ceea ce, ani de zile, a fost ascuns cu grijă în sertare.

De aceea, zilele acestea, printre „zdrențele” de serviciu ale lui Nae e panică generală. Nu se întreabă cum se repară dezastrul, ci: „Cine a ciripit?”, „Cine a dat actele?”, „Cine a vorbit cu presa?”.

Se organizează ședințe „de fidelitate”, se întind capcane, se fac „anchete interne” nu ca să se afle adevărul despre Raportul 1729, ci ca să fie vânați, izolați și zdrobiți angajații care au îndrăznit să nu mai tacă.

Aceasta este esența „sistemului Nae”: nu management, nu strategie, ci frică. Frica plantată deliberat în mintea fiecărui salariat, pentru ca nimeni să nu mai aibă curajul să spună, clar și răspicat, că TCE a fost transformat într-o feudă personală.

Incisiv – vocea salariaților care nu mai pot fi reduși la tăcere

Dar ceva s-a rupt. Tăcerea nu mai funcționează.

Nae și cu Pantazi -Membru CA ( de acum 5 ani la Sinaia! – prtieteni foarte buni…..)

„Incisiv de Prahova” a devenit, în mod firesc, portavocea celor care nu au altă armă în afară de cuvântul adevărat.

Mesaj pentru salariații TCE:

• nu sunteți singuri;
• nu sunteți nebuni;
• nu sunteți „ciripiți”, cum vă jignesc ei – sunteți martori.

Fiecare document transmis, fiecare informație oferită înseamnă un pas în plus spre ruperea lanțului de complicități. Nu vă lăsați intimidați de „anchetele” de fațadă și de ședințele de amenințare. Acolo unde apare lumina, frica lor devine mai mare decât frica voastră.

31 august – momentul în care aflăm dacă Ploieștiul mai are demnitate

Toate drumurile duc, acum, spre data de 31.08.2026. Ședința AGA nu mai este un eveniment birocratic, ci un test de demnitate pentru un oraș întreg.

Domnilor din AGA, Florin Ioniță, Daniel Puiu Neagu și Dragoș Măchițescu:

• veți gira, prin vot, „organigrama cu chiloți”, rapoartele mușamalizate și dominația clanului?
• sau veți alege să stați în picioare, în fața salariaților și a ploieștenilor, și să spuneți clar: „Până aici!”?

Nu mai vorbim despre o simplă societate comercială. Vorbim despre sângele de transport al acestui oraș, despre oamenii care duc zilnic mii de ploieșteni la serviciu, la școală, la spital. TCE nu este proprietatea privată a lui Nae și a rețelei lui, ci un serviciu public fără de care Ploieștiul se blochează.

Concluzie – clanul poate fi oprit doar dacă cei cinstiți nu mai tac

La TCE Ploiești s-a ajuns la capătul drumului.

• Consiliul de administrație s-a poziționat clar: nu este arbitru, ci scut de protecție pentru Nae Comisionaru’.
• „Organigrama rușinii” este dovada supremă că profesionalismul a fost înlocuit cu nepotismul, iar competența, cu slugărnicia.
• Raportul 1729 vorbește, negru pe alb, despre un dezastru care nu mai poate fi pus pe seama „grelei moșteniri” sau a ghinionului.

În fața acestui tablou, două forțe mai pot schimba cursul lucrurilor:

• AGA, printr-o decizie clară, curajoasă, luată pe 31 august;
• salariații cinstiți, care refuză să mai trăiască în frică și aleg să spună adevărul până la capăt.

Ploieșteni, țineți minte aceste nume, aceste date, aceste decizii.

Noi vom continua să numărăm faptele, nu șpăgile.
Vom continua să publicăm documente, nu comunicate lustruite.
Vom continua să punem întrebări, indiferent câte „anchete” interne va declanșa clanul.

Ochii pe AGA. Ochii pe CA. Ochii pe Nae și pe toți cei care au transformat TCE într-o feudă personală.

Vom reveni. (Cristina T.).