Polițiștii de frontieră din Giurgiu au indisponibilizat articole vestimentare, încălțăminte, produse de marochinărie și cosmetice, estimate la aproximativ 409.300 de lei. Bunurile au fost găsite în timpul unor controale desfășurate între 28 și 31 octombrie.

Verificări pe rute internaționale

Polițiștii de frontieră din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Giurgiu, sprijiniți de lucrători ai Compartimentului Sprijin Operativ, au desfășurat acțiuni BLITZ pe DN 5 pentru prevenirea și combaterea migrației ilegale și a infracționalității transfrontaliere.

Au fost verificate mai multe mijloace de transport aflate pe rute internaționale, inclusiv Turcia–România și Bulgaria–Germania.

Bunurile nu aveau documente de proveniență sau autenticitate

În urma controalelor, au fost descoperite 2.647 de articole inscripționate cu denumirile unor mărci protejate. Produsele — îmbrăcăminte, încălțăminte, articole de marochinărie, cosmetice și parfumuri — sunt susceptibile a fi contrafăcute.

Acestea aparțineau unor cetățeni români, turci și bulgari, cu vârste între 28 și 54 de ani, care nu au putut prezenta documente care să ateste proveniența sau autenticitatea mărfurilor.

Cercetări pentru încălcarea drepturilor asupra mărcilor

Valoarea estimată a produselor este de aproximativ 409.300 de lei. Bunurile au fost indisponibilizate, iar polițiștii de frontieră au întocmit lucrări penale pentru punerea în circulație a unor produse care poartă o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice ori similare.

DNA, cu motorul la ralanti: se trage tare la… lipsă de personal

Direcția Națională Anticorupție, prezentată ani la rândul ca o instituție de elită, funcționează, de fapt, pe „mod economic”: cu schema de personal șchioapă. Potrivit unei informări a CSM, prezentată de publicația Lumea Justiției, vineri, 30 octombrie 2026, parchetul condus de procurorul-șef Viorel Cerbu bifează un glorios grad de ocupare a posturilor de 83,59%.

Adică Justiția anticorupție se face cam… pe trei sferturi. Restul, probabil, din inerție și comunicate de presă.

Schema completă, instituția… nu prea

Conform datelor prezentate în documentul Consiliului Superior al Magistraturii, și preluate de Lumea Justiției, situația din DNA arată așa:

• 193 de posturi de procurori (conducere + execuție) prevăzute în schemă
• 161 de posturi ocupate
• 32 de posturi vacante, adică 32 de scaune goale care veghează eroic statul de drept.

Pe românește: organigrama e plină, birourile nu. Dar, desigur, în rapoarte, totul funcționează exemplar, „în limitele legii”.

Conducerea: mai mult șefi pe hârtie decât în birouri

La nivel de șefi, gluma devine chiar amară:

• 42 de posturi de conducere prevăzute în schemă
• 27 ocupate,
• 15 vacante – probabil rezervate pentru „când va fi mai bine” sau „când se aliniază planetele”.

Cu alte cuvinte, aproape o treime din noua „aristocrație a anticorupției” lipsește din peisaj. Instituția care ar trebui să dea tonul fermității și al eficienței funcționează cu găuri în zona de comandă.

Statul de drept se apără, dar doar când are cine semna dispoziția.

Execuția dosarelor, la fel de șubredă ca încrederea publică

Nici la execuție, adică în zona unde se muncesc efectiv dosarele, lucrurile nu arată strălucit:

• 151 de posturi de execuție prevăzute în schemă
• 134 ocupate,
• 17 vacante, adică 17 procurori care ar trebui să existe, dar nu există.

Așa se explică, poate, de ce unele dosare zac, altele dispar în ceață, iar altele apar spectaculos la televizor, fix când e nevoie de presiune publică. Când lucrezi cu mai puțini oameni decât ai nevoie, selectezi „prioritățile”. Și în România, „prioritățile” coincid suspect de des cu agenda de moment.

Statul de drept la ofertă: trei procurori la preț de cinci

Imaginea e simplă: o instituție care se vrea simbol al luptei anticorupție, dar care funcționează cu o schemă găurită ca un cașcaval ieftin.

Ne place să vorbim despre „independența procurorilor”, „lupta necruțătoare cu corupția”, „toleranță zero”. În realitate, avem:

• posturi de conducere lăsate libere,
• posturi de execuție rămase în aer,
• și o eficiență care, inevitabil, se duce în cap.

Însă la capitolul imagine, totul e impecabil: conferințe, comunicate, poze cu procurorul-șef Viorel Cerbu, diagrama de 83,59% prezentată doct în acte oficiale.

Restul de 16,41% – probabil independență, profesionalism și curaj – rămâne pentru vremuri mai bune.

„Se derulează procedura”: eterna placă de la fiecare eșec

În final, ni se spune, tot prin datele prezentate de Lumea Justiției, că este în curs o procedură de numire a procurorilor cu funcții de execuție în cadrul DNA, pentru:

• 20 de posturi de execuție,
• dintre care 12 la secțiile din structura centrală,
• și 8 la șapte servicii și birouri teritoriale.

Sună bine, tehnic, birocratic, liniștitor. Dar, dacă tragem linie, realitatea rămâne aceeași: ani la rând, statul s-a lăudat cu o structură de elită, în timp ce o ținea cu personal incomplet, dar cu pretenții maxime.

Pe românește: anticorupția la noi e ca un meci jucat cu trei jucători mai puțin pe teren, dar cu galeria urlând că „suntem cei mai buni”.

Concluzie: DNA la 83,59% – perfect pentru o „democrație” pe jumătate

Ce ne arată, de fapt, această schemă incompletă?

• Că „lupta anticorupție” dă bine în discursuri, dar șchiopătează în practică.
• Că se mizează mai mult pe spectacol decât pe consolidarea reală a instituției.
• Că responsabilii politici și administrativi sunt foarte vocali în fața camerelor, dar mult mai tăcuți când vine vorba de a asigura resurse umane complete.

Iar noi, cetățenii, suntem invitați să credem că Justiția funcționează impecabil, chiar dacă cifrele oficiale – făcute publice prin CSM și semnalate de Lumea Justiției – ne arată o instituție care lucrează cu frâna trasă.

Statul de drept există, ni se spune. Doar că, la fel ca schema DNA, pare să funcționeze cam la 83,59%. Restul e propagandă. (Irinel I.).

Cununie civilă cu bonus: procurorul de serviciu la „distracții”

Publicația Lumea Justiției relatează o scenă de antologie, de parcă ar fi scenariu prost de film românesc: la cununia civilă a unui avocat, printre invitați apare și un procuror, prieten de familie cu socrii avocatului. Nimic spectaculos până aici, doar că cei doi – avocatul și procurorul – nu se cunoșteau între ei.

Se cunosc, dau mâna, zâmbete, politicos, atmosferă festivă. Și, cum nașul spiritual al combinațiilor dubioase nu putea lipsi, procurorul deschide discuția nu cu un „multă fericire”, ci cu o invitație de colecție: hai, mă, pe la mine în oraș, să vezi ce vinuri și ce fetițe avem, ce chefuri tragem!

Cam așa se inaugurează o relație „instituțională” în anumite cercuri: nu cu codul de procedură penală, ci cu „catalogul” de petreceri.

„Să vezi ce vinuri și ce fetițe avem”: oferta specială a Parchetului vesel

Potrivit relatării din Lumea Justiției, procurorul nu se jenează deloc. Nu șoapte, nu discreție, nu „hai să vorbim după”. Omul livrează pachetul promoțional direct, ca la reclamă de supermarket:

– „Să vezi ce vinuri și ce fetițe avem – ce chefuri o să tragem!”

Nu „hai să facem schimb de contacte profesionale”, nu „poate colaborăm în dosare”, nu „ne vedem la o conferință juridică”. Nu. Vinuri și fetițe, domnule! Combo-ul clasic al unora care au înțeles „justiția” ca prelungirea cabinei de la club.

Și, ca să fie circul complet, replicile nu sunt deloc susurate conspirativ. Nu. Procurorul livrează invitația de parcă ar anunța meniul zilei.

Nuntași șocați, mireasa paralizată, procurorul în transă

Evident, dacă tot e să te faci de râs, măcar s-o faci cu audiență maximă. Procurorul vorbește tare, cu încrederea omului care e obișnuit să nu i se întâmple niciodată nimic, indiferent ce spune sau ce face.

Așa că aud conversația:

• nuntașii,
• mireasa,
• probabil și primarul,
• dacă era și vreun copil prin zonă, sigur a întrebat pe mama ce-s alea „fetițe” la ofertă cu vin.

Mireasa, șocată, scapă florile din mână. Cum să reacționezi, ca femeie, când la propria cununie auzi cum prietenul de familie al socrilor – procuror, nu vreun neica-nimeni – îți invită proaspătul soț să vină la degustare de vinuri și femei?

În loc de „Casă de piatră!”, moment solemn, urmează „Hai la chef, frate, că avem marfă bună!”

Prieten de familie sau agent de turism pentru destrăbălare?

Scena relatată de Lumea Justiției nu e doar anecdotică, e radiografia unei mentalități:
Procurorul nu se percepe ca reprezentant al legii, ci ca băiat de gașcă, cu acces la „resurse”: vinuri, fetițe, chefuri. Și nu se gândește două secunde că vorbește la o cununie civilă, în fața miresei, în fața familiei.

Ce fel de „prieten de familie” e ăsta, care la prima întâlnire cu ginerele nu îl întreabă ce planuri are de viață, ci îl ia la ofertă: „las-o pe nevastă-ta, vino să-ți arăt eu ce distracții avem la mine în oraș”?

Dacă așa se vorbește la un eveniment oficial, în public, ne putem imagina liniștiți ce se discută la mese private, la grătare, la „petreceri între prieteni”, unde nu scapă nimeni florile, dar poate mai scapă câte un dosar…

Concluzie: justiția între buchetul miresei și „fetițele” procurorului

Pățania ajunsă la urechile redacției Lumea Justiției spune mai mult decât o mie de comunicate sterile despre „integritatea magistraților”. În timp ce lumea încă mai speră la decență și profesionalism, realitatea te pocnește în față: unii reprezentanți ai sistemului se recomadă prin sticlele de vin și „fetițele” de pe inventar.

Mireasa a scăpat florile din mână.
Noi, ceilalți, am scăpat ultimele iluzii.

Și, în această poveste, cea mai mare tragedie e că replica procurorului nici măcar nu pare ceva ieșit din comun în lumea lui. (Irinel I.).