De la „secret” la „strict secret”: AEP își ridică nivelul de clasificare a informațiilor

Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) propune ca o parte din informațiile pe care le elaborează sau le deține să poată fi încadrate la nivelul „strict secret”, nu doar „secret”, ca în prezent, dezvăluie publicația Lumea Justiției.

La 17 iulie 2026, AEP a pus în dezbatere publică un proiect de hotărâre de Guvern „pentru aprobarea listei cuprinzând categoriile de informaţii clasificate secrete de stat, pe niveluri de secretizare, elaborate sau deţinute de Autoritatea Electorală Permanentă, precum şi termenele de clasificare aferente acestora”.

Proiectul vizează abrogarea HG nr. 924/2021 și înlocuirea acesteia cu o nouă hotărâre de Guvern, care să permită folosirea și a nivelului „strict secret” pentru anumite categorii de informații.

Ce este secret acum: patru categorii de informații, toate la nivel „secret”

În forma actuală, HG 924/2021 stabilește că toate informațiile clasificate ale AEP sunt secrete de stat de nivel „secret”. Actul normativ enumeră patru categorii principale:

1. Informațiile provenind de la alte autorități sau instituții publice, în cadrul cooperării interinstituționale, care conțin informații clasificate secrete de stat, nivel „secret”, indiferent de suport sau formă;
2. Informații elaborate de AEP, la solicitarea instituțiilor abilitate, a căror divulgare neautorizată poate produce daune grave securității naționale, în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale;
3. Documentare, buletine informative, notificări și informări specifice activității AEP, provenite de la autorități cu atribuții în domeniul securității naționale, clasificate „secret”;
4. Planul de pază și apărare a obiectivelor, sectoarelor și locurilor cu importanță deosebită pentru protecția informațiilor clasificate gestionate de AEP.

Termenul de clasificare este, în prezent, de 30 de ani pentru informațiile de la punctele 2 și 4, în timp ce pentru punctele 1 și 3 durata este lăsată la latitudinea emitentului, amintește Lumea Justiției.

Standard național: până la 100 de ani de secretizare, în funcție de nivel

Regimul general al termenelor de clasificare este stabilit prin HG 585/2002 privind standardul național de protecție a informațiilor clasificate. Conform art. 12 alin. (2):

• până la 100 de ani pentru informațiile „strict secret de importanță deosebită”;
• până la 50 de ani pentru informațiile „strict secret”;
• până la 30 de ani pentru informațiile „secret”.

Astfel, o trecere de la „secret” la „strict secret” nu înseamnă doar un nivel superior de protecție, ci și posibilitatea unei perioade de clasificare mai îndelungate.

Ce schimbări propune AEP: planul de pază, doar „strict secret”

În noul proiect, AEP cere:

• ca planul de pază și apărare (punctul 4) să fie clasificat exclusiv la nivel „strict secret”;
• iar celelalte trei categorii (punctele 1–3) să poată fi clasificate fie „secret”, fie „strict secret”, în funcție de conținut și de evaluarea de risc.

Cu alte cuvinte, Autoritatea Electorală Permanentă își rezervă dreptul de a urca o parte semnificativă a informațiilor din zona electorală la un nivel de secretizare superior celui utilizat până acum.

Motivația oficială: „asimetrie operațională” cu MAI, MAE și STS

În nota de fundamentare, AEP justifică inițiativa printr-un argument tehnico-juridic: actuala HG 924/2021, care limitează nivelul informațiilor doar la „secret”, ar împiedica instituția să primească și să gestioneze documente „strict secret” de la partenerii instituționali.

Redăm ideea centrală din nota de fundamentare, citată de Lumea Justiției:

• toate informațiile clasificate ale AEP au fost stabilite exclusiv la nivel „secret”;
• această limitare ar crea „o asimetrie operațională” față de instituții cu care AEP colaborează strâns în perioadele electorale – în special Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe și Serviciul de Telecomunicații Speciale;
• AEP se află „în imposibilitatea legală și logistică” de a primi și înregistra oficial documente cu nivel „strict secret”, existând riscul unui refuz de primire din motive de neconformitate legală, chiar dacă unii angajați dețin certificate de securitate pentru un nivel superior;
• în consecință, în raport cu Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, se impune actualizarea listei de informații secrete de stat elaborate sau deținute de AEP.

Miza: mai multă protecție sau mai multă opacitate în organizarea alegerilor?

Prin ridicarea nivelului de clasificare, AEP își aliniază formal regimul de securitate la cel al altor instituții-cheie din arhitectura electorală. În același timp, proiectul deschide discuția – semnalată de Lumea Justiției – despre gradul de transparență al activităților și documentelor care privesc organizarea și desfășurarea proceselor electorale, într-un context în care încrederea publică în integritatea alegerilor depinde și de accesul la informații, nu doar de protecția lor. (Irinel I.).

Sanitas scoate halatul în stradă: marți, sistemul sanitar își schimbă pansamentul cu pancarta

Grevă generală în sănătate, cu data trecută pe fișă: marți, 28 iulie.
Federația SANITAS anunță că personalul medical iese în stradă împotriva noii Legi a salarizării, o lege care a reușit performanța să enerveze până și oamenii obișnuiți să lucreze în gardă, la foc continuu.

Consiliul Național al Federației SANITAS intră azi în ședință pentru ultimele pregătiri înainte de declanșarea grevei generale. Nu e vorba de o „mică acțiune simbolică”, ci de un cutremur sindical programat: se stabilesc locurile, orele și formele de protest. Tradus: cine, unde și cât de tare va striga că e sătul de bătaia de joc numită „Legea salarizării”.

400 de spitale în grevă: România, internată la secția „Nemulțumiri cronice”

Din informațiile pe care le au liderii de sindicat, greva generală urmează să înceapă marți, 28 iulie, în 400 de spitale din România – adică marea majoritate a spitalelor publice din țară.

Când 400 de spitale intră în grevă, nu mai vorbim despre o excepție, ci despre un diagnostic național:

• personal medical extenuat și umilit de ani de zile;
• o lege a salarizării făcută fără consultarea reală a celor care țin sistemul în viață;
• sindicate care au ajuns la concluzia că nu mai merge cu „memorii”, ci doar cu presiune de stradă.

Guvernul, între timp, pare a fi pe ventilație politică: nu recunoaște boala, dar nici nu poate ignora simptomele.

„Ce se întâmplă cu pacienții?”: întrebarea corectă, răspunsul incomod

Evident, prima întrebare pe care o are orice om normal este:
Ce se întâmplă cu pacienții?

Legea nu-i lasă cu totul la mâna hazardului. În cazul grevei generale, trebuie să existe un plan de grevă – un document cerut explicit de legislația din România. Pe hârtie, lucrurile stau așa:

• managerul de spital, împreună cu sindicatele, trebuie să stabilească cine lucrează în acea perioadă și în ce secție;
• cel puțin o treime din angajații spitalului trebuie să fie la muncă;
• urgențele trebuie asigurate.

Adică: nu se pune lacătul pe UPU, nu se lasă bolnavul în stradă. Dar restul – consultații, programări, intervenții necritice – intră pe regim de „amânat până când Guvernul își amintește că medicii și asistentele nu trăiesc cu aplauze de la balcon”.

Legea salarizării: suspendată provizoriu în instanță, dar nu și pe nervii oamenilor

Federația Sanitas a obținut în instanță o suspendare provizorie a noii Legi a salarizării, pe motiv că sindicatele nu au fost consultate. Cu alte cuvinte, s-a demonstrat legal ceea ce toți știau deja: legea a fost făcută „pe repede înainte”, peste capul oamenilor direct vizați.

Dar accentul e pe „provizorie”:

• nu e hotărâre definitivă;
• legea poate reveni oricând în forță, ca un virus netratat corect;
• iar între timp, tensiunea în spitale rămâne la nivel de precoma socială.

Greva nu e un moft, este reacția la o lege făcută ca o rețetă scrisă de cineva care n-a văzut spital dincolo de poarta de vizită oficială.

„Plan de grevă” pe hârtie, „plan de supraviețuire” în realitate

Pe hârtie, totul e ordonat: plan de grevă, o treime din personal prezent, urgențe acoperite.
În realitate:

• spitalele deja lucrează la limită, cu deficit de personal;
• „o treime” înseamnă că ceilalți doi din trei sunt extenuați sau în stradă;
• pacienții, prinși între durere și nervi, vor înțelege contextual greva, dar nu vor uita cine i-a adus în situația asta.

Politicienii vor încerca, evident, să dea vina pe sindicate. Sindicatele vor arăta spre lege. Iar pacienții, ca de obicei, vor sta la mijloc, pe hol, între „vă rugăm să aveți răbdare” și „nu avem personal”.

Concluzie usturătoare: când îți bați joc de oameni, ajung să își scoată halatul în stradă, nu doar stetoscopul

Federatia Sanitas nu mai negociază la șoaptă pe holurile ministerelor, ci cu portavocea, în fața lor.

• 400 de spitale în grevă generală nu sunt „derapaj”, ci semnul că sistemul e deja în colaps moral;
• o lege a salarizării, făcută fără dialog real, s-a întors ca un boomerang în plină figură Guvernului;
• pacienții, sub „protecția” unui plan de grevă, rămân totuși în zona de risc, pentru că nimeni nu poate compensa, prin legislație, lipsa de respect arătată ani la rând personalului medical.

România se pregătește, din nou, să vadă cum sănătatea iese în stradă, cu pancarte în loc de perfuzii. Când medicul, asistenta și infirmiera ajung să blocheze bulevarde ca să fie auziți, înseamnă că cineva, sus, la butoane, a fost surd prea mult timp. (Irinel I.).