Armata Statelor Unite pune un accent major pe flexibilitate în procesul de selecție pentru noul vehicul de luptă opțional echipat (OMFV), cunoscut sub numele de XM30. Înlocuitorul veteranului Bradley trebuie să fie capabil să se adapteze rapid la noile amenințări de pe câmpul de luptă, în special în ceea ce privește combaterea sistemelor aeriene fără pilot.

Pentru responsabilii programului, capacitatea de a integra tehnologii noi pe măsură ce acestea apar este o prioritate absolută. Arhitectura deschisă a sistemelor reprezintă, astfel, elementul central al evaluării, permițând actualizarea facilă a componentelor software și hardware.

Prototipuri în faza de testare

În prezent, doi producători — American Rheinmetall și General Dynamics Land Systems — se află în competiție pentru dezvoltarea acestui program, fiecare livrând câte un prototip pentru testele desfășurate la poligonul Aberdeen.

Evaluările preliminare au vizat, în principal, comunicarea între subsistemele platformelor. Problemele de natură software identificate până acum sunt considerate obișnuite pentru această etapă de prototipare. Mai mult, flexibilitatea oferită de arhitectura deschisă a permis deja implementarea rapidă a ajustărilor necesare, demonstrând validitatea conceptului adoptat.

Incertitudini bugetare și angajament politic

Deși programul se confruntă cu provocări legate de bugetarea pentru anul fiscal 2027, reprezentanții Armatei rămân optimiști cu privire la susținerea acestuia. Discuțiile recente cu membrii Congresului au sugerat o primire pozitivă a stadiului actual al programului, oficialii fiind încrezători că, odată cu finalizarea alocărilor bugetare, execuția planului va continua conform graficului.

Eforturile de a securiza finanțarea sunt esențiale, în contextul în care suma solicitată pentru achiziția primelor unități a fost ținta unor propuneri semnificative de reducere în anumite proiecte legislative.

AMPV-30: O opțiune suplimentară, dar distinctă

În paralel cu XM30, Armata testează experimental o variantă a vehiculului multifuncțional blindat BAE Systems (AMPV), echipată cu o turelă de 30mm, platformă cunoscută sub numele de AMPV-30.

Deși acest vehicul este explorat în rolul de vehicul de luptă al infanteriei, oficialii atrag atenția că există diferențe fundamentale între acesta și XM30. În timp ce XM30 este un program finanțat de Armată, AMPV-30 reprezintă o inițiativă susținută financiar exclusiv de BAE Systems. Această investiție privată este privită cu interes, deoarece oferă Armatei flexibilitatea de a explora noi roluri pentru platformele deja existente, fără a crea confuzie între rolurile și capabilitățile celor două sisteme.

Startup-ul de apărare Zone 5 a prezentat în cadrul conferinței AUSA noul său interceptor, denumit „Eclipse”, conceput pentru a combate amenințările aeriene rapide și fără pilot. Recent achiziționată de firma norvegiană de apărare Kongsberg, compania își propune să ofere o soluție reutilizabilă și eficientă din punct de vedere al costurilor pentru apărarea stratificată.

Specificații tehnice și capabilități

Eclipse se distinge prin modularitate, putând fi echipat cu sarcini utile diverse, cum ar fi un sistem cu microunde de mare putere pentru neutralizarea sistemelor electronice sau o sarcină utilă cinetică pentru distrugerea fizică a țintei.

Principalele caracteristici tehnice includ:

• Capacități de zbor: Decolare și aterizare verticală (VTOL).
• Performanță: Viteze de peste 200 de noduri (aprox. 370 km/h) și o rază de acțiune de peste 30 de mile (aprox. 48 km).
• Status: Aflat în faza finală de dezvoltare (aproximativ șase luni până la producție), cu un obiectiv de producție de sute de unități pe lună.

Contextul strategic și achiziția de către Kongsberg

Eclipse completează portofoliul Zone 5, care include deja sistemul Paladin, racheta anti-aeriană White Spike și racheta de croazieră Rusty Dagger. Achiziția de către Kongsberg oferă Zone 5 acces la resurse internaționale și la o bază mai largă de furnizori, facilitând extinderea lanțurilor de aprovizionare în afara SUA. Obiectivul pe termen lung este producția a mii de rachete anual, profitând de expertiza și infrastructura noilor proprietari.

Perspective de piață și incertitudini bugetare

O oportunitate majoră pentru companie este programul „Family of Affordable Mass Missiles” (FAMM) al Forțelor Aeriene ale SUA, care vizează achiziții pe mai mulți ani. Cu toate acestea, succesul programului depinde de finanțarea sigură prin bugetele anuale, care rămâne incertă. CEO-ul Thomas Akers a avertizat că lipsa unei planificări bugetare pe termen lung (multi-year procurement) ar putea crea dificultăți semnificative pentru întreaga industrie de profil, nu doar pentru programul FAMM.

În timp ce armata americană își reorganizează forțele pentru a putea desfășura rapid drone și alte sisteme fără pilot, școala de operații speciale pregătește o nouă categorie de specialiști: tehnicienii în robotică, încadrați în specialitatea militară 390A.

Prima promoție a absolvit recent cursul, iar cea de-a doua urmează să-și încheie pregătirea printr-un exercițiu de teren la Clarke Range, în Alabama. Scenariul, programat pentru prima săptămână din noiembrie, va pune la încercare capacitatea cursanților de a improviza și de a-și adapta echipamentele în condiții de luptă. Exercițiul se inspiră din lecțiile desprinse din conflictele din Ucraina, Caucaz și Orientul Mijlociu.

„Construim un soldat capabil să adapteze un sistem robotic la misiune, la adversar și la teren”, a declarat generalul-maior Jason Slider, comandantul Centrului și Școlii de Război Special John F. Kennedy al armatei SUA.

Adaptarea, miza exercițiului final

În timpul simulării, amenințările se vor schimba constant, obligând cursanții să-și revizuiască tacticile și să reprogrameze roboții pe loc. Războiul electronic le va bruia comenzile radio, le va bloca accesul la GPS și îi va deconecta de instrumentele de programare cu inteligență artificială disponibile prin cloud.

Cursanții vor trebui să se descurce cu tehnologia pe care o pot transporta și utiliza în teren, inclusiv în condiții dificile. „Când totul se întrerupe, trebuie să poată apela la instrumentele pe care le au la dispoziție și să folosească programele necesare pentru a face robotul să-și îndeplinească misiunea”, a explicat ofițerul tehnic-șef Michael Updike.

La exercițiul final al primei promoții, desfășurat la începutul acestui an, cursanții au echipat o dronă cu patru rotoare cu o cameră HD de 1.000 de dolari și au conectat-o la o rețea descentralizată de tip mesh. Astfel, datele au putut ocoli nodurile afectate de bruiaj.

Inovație fără sprijinul internetului

Pe fronturile din Ucraina, serviciile cloud, modelele lingvistice de mari dimensiuni și chiar navigația GPS sunt adesea perturbate. Chiar și atunci când comunicațiile funcționează, transmisiile radio pot dezvălui poziția militarilor și îi pot expune unor lovituri de precizie.

Din acest motiv, exercițiul final de la Clarke Range este conceput să reproducă presiunea unui câmp de luptă modern: cursanții trebuie să găsească soluții fără acces la internet și fără a se baza pe modele AI mari, conectate la rețea.

Organizatorii au construit intenționat scenarii în care lucrurile pot eșua. Scopul este ca participanții să fie nevoiți să încerce din nou, să-și regândească abordarea și să învețe să continue misiunea chiar și după un eșec.

Mai mult decât operatori sau programatori

Specialiștii 390A nu sunt doar operatori de drone, deși pot pilota astfel de sisteme. Nici nu sunt simpli programatori, chiar dacă pot scrie cod și pot folosi instrumente AI compacte, instalate pe laptopuri robuste, pentru a lucra în teren.

Rolul lor este de a integra sisteme: au cunoștințe aprofundate despre dronele armatei, roboții tereștri și rețelele care le conectează. Ei fac legătura între ofițerii care comandă forțele și militarii care operează sisteme specializate, adaptând echipamentele și modul în care acestea funcționează împreună la cerințele misiunii.

Experiența conflictelor recente arată că specializarea exclusivă în pilotarea dronelor nu este suficientă. Unitățile care nu-și pot adapta rapid tehnologia și tacticile riscă să piardă avantajul în fața unui adversar capabil să se schimbe și să răspundă.

Tehnologia nu înlocuiește rezistența soldatului

Adaptarea nu se limitează la echipamente. Ea presupune și schimbarea tacticilor, precum și capacitatea militarilor de a rezista și de a acționa în condiții grele.

Tehnologia poate ajuta soldatul să ajungă la obiectiv, însă succesul misiunii depinde în continuare de capacitatea acestuia de a opera în teren, de a se apropia de adversar și de a duce lupta până la capăt.