Anchete
Ce a găsit Avocatul Poporului anul trecut la azilele lui Pașca: Renate Weber acuză complicitatea autorităților, de la spitale la Poliție
Cum au ajuns oamenii în azilele lui Pașca: spitalele pasează, Poliția ridică, statul închide ochii
Renate Weber, Avocatul Poporului, a vorbit despre controalele pe care le-a făcut anul trecut la azilele improvizate ale lui Viorel Pașca și despre ce a găsit acolo. Ea spune că a ajuns la Dumbrava ca parte a unei anchete mai ample privind deficitul de locuri în centrele pentru persoane cu dizabilități, nu întâmplător.
După vizite, a trimis adrese către ANPDP, Ministerul Muncii și către spitalele care alimentau cu pacienți casele lui Pașca. Concluzia centrală este devastatoare pentru stat: autoritățile nu doar că nu au oprit fenomenul, ci au ajuns să fie, de facto, parte a lui.
Control cu traseu prestabilit: „le-a dus strict unde a vrut” și neregulile au rămas în afara turului
Despre modul în care au decurs controalele Avocatului Poporului la azilele lui Pașca, Renate Weber explică, pentru HotNews:
„Le-a dus pe colegele mele strict unde a vrut și nu au observat nereguli înăuntru.”
Cu alte cuvinte, reprezentanții instituției au primit un tur ghidat, atent regizat. Doar că Avocatul Poporului nu s-a oprit la ce li s-a pus în față:
„Nu ne-am limitat la acea activitate: am continuat investigația, tocmai pentru că deja se înmulțiseră relatările din presă în legătură cu felul în care unii oameni ajung acolo fără să știe unde ajung. Doar sunt trimiși de instituții ale statului”, spune Weber.
Practic, în timp ce controalele erau „conduse” pe trasee sigure, presa documenta cazuri de oameni trimiși acolo fără informare, fără consimțământ real, uneori fără să știe măcar unde ajung.
Practică „de sistem”: spitale care își descarcă pacienții și Poliție care adună oameni de pe stradă
În urma investigațiilor, Avocatul Poporului a descoperit că nu vorbim despre excepții, ci despre o „adevărată practică”. Renate Weber spune limpede:
„Am văzut că există o adevărată practică – unele spitale trimițând acolo (n.r. la Dumbrava) pacienți. Mai mult, chiar Poliția lua oameni de pe stradă din mai multe locuri din țară, chiar locuri foarte îndepărtate, trimițându-i acolo.”
În loc să fie protejate, persoanele vulnerabile au fost tratate ca probleme logistice:
- spitalele s-au folosit de aceste azile improvizate pentru a „elibera paturi”;
- Poliția a cules oameni de pe stradă și i-a livrat în același circuit opac;
- toți au fost redirecționați către casele lui Pașca, indiferent de distanță sau de condiții.
„Problema noastră este felul în care autoritățile statului nu s-au implicat sau, dimpotrivă, au fost cumva complice la tot ceea ce era acolo”, punctează Weber.
Iar descrierea locului este tăioasă: „Nici nu știu cum să-i spun, că centru nu era. Era ca o colonie, ca să fiu foarte, foarte sinceră.” Nu centru de îngrijire, nu „casă de tip familial”, ci colonie – termen care spune tot despre lipsa de demnitate și de control.
Cum a justificat un spital din Capitală „colonia”: Dumbrava, „plasă de urgență” pentru un stat depășit
Serviciul de Ambulanță Bihor a confirmat pentru Avocatul Poporului că pacienții ajunși în centrele lui Viorel Pașca erau transportați la solicitarea medicilor din spitalele în care erau internați.
Printre aceste spitale se află trei unități mari din București:
- Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon”
- Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni”
- Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie și TBC Osteoarticular „Foișor”
După ce au primit adrese oficiale de la Avocatul Poporului, reprezentanții Spitalului „Sfântul Pantelimon” din Capitală au oferit o justificare care spune totul despre mentalitatea sistemului. În documentul redat în raportul Avocatului Poporului din iunie 2025, unitatea susține că Asociația Dumbrava „a fost plasa de urgență pentru multe situații sociale, aflate în unități sanitare și nu numai, în contextul în care administrațiile publice teritoriale (DGASPC, DAS, SPAS) erau depășite de complexitatea și volumul cazurilor”.
Altfel spus:
- spitalele admit că au folosit aceste azile neautorizate ca „soluție socială”;
- arată cu degetul spre DGASPC, DAS, SPAS, declarate „depășite”;
- transformă în „plasă de urgență” un loc pe care Avocatul Poporului îl descrie ca pe o colonie, nu ca pe un centru.
Ce spune legea și ce face sistemul: Renate Weber insistă că transferurile sunt ilegale
Dincolo de justificările umanitare sau de discursul despre lipsa de capacitate a statului, legea este clară. Renate Weber subliniază ferm:
„Spitalele nu au voie să transfere către un centru care funcționează fără autorizație. Noi le-am trimis niște adrese și le-am rugat să nu mai trimită oamenii în centre neautorizate, pentru că nu este firesc.”
Așadar:
- centrele lui Pașca funcționau fără autorizațiile necesare;
- spitalele nu aveau dreptul legal să trimită pacienți acolo;
- totuși, au făcut-o în mod repetat, suficient cât să se contureze o „practică” recunoscută de Avocatul Poporului.
Weber insistă că aceste transferuri sunt ilegale, nu doar moral discutabile. Nu este o simplă problemă administrativă, ci încălcarea directă a normelor privind protecția persoanelor vulnerabile.
De la stradă la colonie: rolul Poliției în lanțul complicităților
Elementul cel mai grav din tot acest tablou rămâne implicarea Poliției. Avocatul Poporului consemnează că „chiar Poliția lua oameni de pe stradă din mai multe locuri din țară, chiar locuri foarte îndepărtate, trimițându-i acolo”.
Acest mecanism transformă:
- Poliția, din garant al drepturilor, într-un agent de selecție și transport al oamenilor nedoriți din spațiul public;
- azilele lui Pașca, din inițiativă „caritabilă”, în destinație finală pentru cei pe care sistemul nu vrea să-i mai vadă;
- vulnerabilitatea socială, într-un fel de „vină” sancționată prin dispariție administrativă la marginea țării.
În loc de intervenție socială reală și soluții legale, statul a creat un circuit informal, în care oamenii au fost tratați ca niște cazuri de „mutat” dintr-un loc în altul, fără control, fără transparență și fără garanții.
Concluzie incomodă: când statul își transformă rușinea în „practică de lucru”
La un an de la controale, mărturiile și documentele strânse de Avocatul Poporului construiesc o concluzie pe care Renate Weber o formulează explicit: autoritățile nu au fost doar pasive, ci „cumva complice” la ceea ce se întâmpla în azilele lui Pașca.
Imaginea care rămâne este aceea a unui stat care:
- își pasează pacienții neconvenabili către centre neautorizate;
- folosește ambulanța și echipajele de Poliție pentru a „reloca” oameni;
- lasă administrațiile locale să se declare depășite;
- acceptă, prin tăcere sau chiar prin practică, existența unei „colonii” în loc de centru legal de îngrijire.
Faptul că Avocatul Poporului a fost nevoie să reamintească, în scris, că spitalele nu au voie să trimită oameni în centre neautorizate arată nu doar o problemă juridică, ci o deformare profundă a modului în care instituțiile înțeleg ce înseamnă drepturi, demnitate și responsabilitate. (Irinel I.),.
Anchete
Demisie cu bucluc în DNA: când „pleci” ca să rămâi pe loc
Demisie de formă, funcții beton
Potrivit publicației Lumea Justiției, în Direcția Națională Anticorupție se poartă un nou sport de performanță: demisia care nu te dă afară, ci doar te reașază mai comod în fotoliu. Da, este corect formulat: demisie „în” DNA, nu „din” DNA. Adică nu pleci din instituție, doar te retragi strategic din niște funcții, ca să nu se înțeleagă greșit că ai abandona corabia.
Personajul principal al acestui exercițiu de acrobație administrativă este procuroarea Irina-Adina Popescu, care a decis, cu un gest solemn, să demisioneze din cele două funcții de conducere pe care le deține la DNA. Atenție, doar din funcții, nu și din confortul instituțional.
Două funcții pierdute, o instituție câștigată
Conform dezvăluirilor făcute de Lumea Justiției, Irina-Adina Popescu renunță la postura de șefă a Serviciului de reprezentare la Înalta Curte de Casație și Justiție – funcție obținută prin numire la 19 februarie 2025 – și la cea de adjunctă a Secției judiciare a DNA, secție care are în componență chiar acest Serviciu de reprezentare la ICCJ, unde a fost delegată în 9 octombrie 2024.
Cu alte cuvinte: două funcții jos, statutul în DNA sus. Demisia pare mai degrabă o mică operațiune de rebranding profesional, nu o ieșire onorabilă sau o asumare de răspundere. Într-o țară normală, când auzi de „demisie”, te gândești la plecare, la ruperea colaborării. În România, demisia poate însemna doar „mutarea scaunului mai încolo pe același hol”.
CSM, arbitru la meciul „rămân, dar mă fac că plec”
Secția pentru procurori a CSM urmează să discute acest „mare” gest de demisie marți, 13 septembrie 2026. Zi perfectă: marți 13 – simbolism cât cuprinde. O ședință care, teoretic, ar trebui să clarifice situația, dar care, practic, riscă să fie doar un nou episod de „bifăm procedura și mergem mai departe”.
Așadar, CSM va analiza demisia din două funcții, nu și din sistem. Un fel de „îți luăm ecusonul de VIP, dar rămâi în sală la lojă”. Din exterior, povestea aceasta arată ca o piesă de teatru prost regizată, în care actorii își schimbă costumele, dar rămân același personaj.
Demisia românească: artă, nu act
Cazul Irinei-Adina Popescu, așa cum este relatat de Lumea Justiției, ilustrează perfect modul în care instituțiile românești au transformat demisia într-un exercițiu de imagologie: anunți gestul ferm, lași impresia de responsabilitate, dar ai grijă să nu riști pierderea reală a poziției și influenței.
Demisia nu mai este un act, ci o formă. O mică scenetă pentru public, în care se schimbă titlurile, dar nu și oamenii, se ajustează organigramele, dar nu și reflexele de sistem. Iar când „pleci” doar ca să rămâi, singura concluzie posibilă este că, în anumite instituții, anticorupția e severă doar cu alții – niciodată cu confortul propriu. (Irinel I.).
Anchete
Ploaia ocolește fermele din Arad. Un agricultor ridică semne de întrebare despre sistemul antigrindină
Seceta din Arad pune ferma lui Ronny Trapletti în pragul supraviețuirii
Lipsa precipitațiilor a compromis aproape în totalitate rapița cultivată pe sute de hectare și îl determină pe fermier să își regândească planurile. Trapletti suspectează că sistemele antigrindină ar putea influența ploile, însă această legătură este prezentată ca opinia sa, nu ca un fapt dovedit.
Seceta severă din vestul țării apasă tot mai greu asupra fermierilor de cultură mare. În județul Arad, Ronny Trapletti, care lucrează aproximativ 1.000 de hectare, spune că a trecut printr-o perioadă de trei luni fără precipitații și se teme că pierderile îi vor afecta capacitatea de a continua activitatea.
Potrivit unui articol publicat de Revista Ferma, fermierul caută explicații pentru faptul că, deși norii vin dinspre Ungaria, ploile par să ocolească tot mai des terenurile din zonă. Trapletti consideră că intervențiile antigrindină ar putea avea legătură cu diminuarea precipitațiilor, însă suspiciunea sa nu este prezentată în material drept o concluzie științifică.
Suspiciuni privind sistemele antigrindină
Fermierul afirmă că a consultat hărți cu amplasamentele sistemelor antigrindină și a identificat instalații în vestul țării, inclusiv în apropiere de Nădlac. Pe baza acestor observații și a discuțiilor cu alți agricultori, el spune că ia în calcul posibilitatea ca lansările de rachete să influențeze formarea precipitațiilor în zona sa.
„Am făcut câteva cercetări şi am ajuns la concluzia că este mâna omului”, susține Trapletti, citat de Revista Ferma. El spune că fenomenul l-a preocupat în ultimii doi ani, perioadă în care a observat, în opinia sa, că norii veniți dinspre Ungaria nu mai aduc cantitățile de apă din trecut.
Fermierul ridică și problema priorităților economice: în vreme ce plantațiile pomicole sunt protejate de grindină, culturile de câmp depind de precipitații pentru a se dezvolta. El consideră că impactul acestor intervenții ar trebui analizat și din perspectiva agricultorilor care cultivă cereale și plante tehnice.
Harta infrastructurii sistemului național antigrindină, aflată în subordinea Autorității pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (AASNACP), nu ar fi fost actualizată de mai bine de doi ani, potrivit informațiilor menționate în materialul-sursă. Imaginea hărții este creditată paginii de Facebook a AASNACP.
Trei luni fără ploaie, potrivit fermierului
Dincolo de ipotezele privind sistemele antigrindină, Trapletti descrie o secetă care a afectat direct culturile. El afirmă că, în zona în care lucrează, nu a înregistrat precipitații între 28 februarie și sfârșitul lunii mai.
„Timp de trei luni, nu am avut nici măcar un litru de precipitaţii. Martie, aprilie şi mai!”, spune fermierul, potrivit publicației. Lipsa apei a pus în pericol semănăturile de toamnă și a afectat în mod deosebit rapița.
Rapița a germinat, apoi s-a uscat
Trapletti a însămânțat aproximativ 370 de hectare cu rapiță, mizând și pe prognozele care anunțau precipitații. Pe primele 150 de hectare, spune el, au căzut doar 9 litri de apă pe metru pătrat. Umiditatea a fost suficientă pentru ca semințele să germineze, dar nu și pentru ca plantele să răsară și să supraviețuiască.
Apa ar fi pătruns în sol până la semințe, însă arșița care a urmat a uscat terenul. În aceste condiții, plantele nu au mai reușit să iasă la suprafață. În timp ce unii fermieri din zonă au decis să întoarcă rapița, Trapletti încă speră să salveze o parte din cultură, deși recunoaște că situația este critică.
Planuri schimbate din mers
Presiunea secetei îl determină să își modifice strategia pentru noul sezon. Fermierul ia în calcul să renunțe la culturile de primăvară și să se concentreze pe cele de toamnă: aproximativ 350 de hectare cu rapiță, 300 cu grâu și alte 300 cu orz.
Orzul ar urma să fie introdus pentru prima dată în structura fermei. Decizia este o încercare de diversificare a riscului, într-un an în care fiecare cultură trebuie să contribuie la menținerea activității și la acoperirea obligațiilor financiare.
Costurile și datoriile apasă asupra fermei
Seceta vine după un an agricol dificil, iar pierderile acumulate l-au obligat pe fermier să amâne plăți către furnizorii de inputuri. Reducerea cheltuielilor devine esențială, mai ales atunci când lipsa apei pune sub semnul întrebării eficiența investițiilor în culturi.
Trapletti spune că nu mai vede rostul aplicării unor îngrășăminte complexe în valoare de 4.500 de lei dacă plantele nu au suficientă apă pentru a valorifica aceste inputuri. „Mai încerc un an şi dacă nu iese nimic voi renunţa!”, afirmă fermierul, administrator al societății Agri Loyalty. (Paul D.).
N.R. – Informațiile și declarațiile fermierului au fost preluate și reformulate pe baza articolului publicat de Revista Ferma.
Anchete
Trei candidați, un singur dosar de competență: CSM a ales procurorul pentru cauzele cu magistrați
Trei nume pe listă, un singur „da” la final
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat trei propuneri pentru desemnarea unor procurori care să instrumenteze dosarele ce îi vizează pe magistrați. Trei candidați au intrat în cursă; unul singur a ieșit cu atribuțiile noi în mapă.
Potrivit publicației Lumea Justiției, propunerile i-au vizat pe Gabriel Ionuț Tătar, șeful Secției de urmărire penală de la Parchetul Curții de Apel Cluj, pe George Daniel Dancă, de la Parchetul Curții de Apel Brașov, și pe Constantin Conortos, de la Parchetul Curții de Apel Constanța.
Desemnarea s-a încheiat: Tătar primește competența
Alegerea plenului a fost Gabriel Ionuț Tătar. Acesta va avea competență în dosarele care îi privesc pe magistrații din cadrul tribunalelor, judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea.
Așadar, după analiza celor trei propuneri, CSM a făcut selecția: pentru cauzele din aria stabilită, responsabilitatea revine procurorului desemnat. Dincolo de formula administrativă, miza rămâne una serioasă — instrumentarea dosarelor cu magistrați, fără ca simplul anunț al unei desemnări să țină loc de verdict sau de concluzie asupra vreunui caz. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 4 zileCASA DE PENSII A MAI, KNOCK-OUT LA CURTE: CUM A VRUT SĂ IA BANII UNUI POLIȚIST ȘI A PLECAT CU… CHELTUIELI DE JUDECATĂ
-
Exclusivacum 4 zileStația‑fantomă de la Corlătești își dă arama pe față: „ape uzuale” direct în Pârâul Dâmbu, sub nasul lui Diaconu și al Gărzii de Mediu adormite. Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 4
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a IX‑a – Republica rachetelor antigrindina: cum a fost însămânțată România cu minciuni, plumb și abuz de serviciu
-
Exclusivacum 3 zileCATASTROFELE ECOLOGICE DIN PRAHOVA – Sub ocrotirea directorului–dictator Florin Diaconu (APM Prahova) și a „Gărzii lui” de Mediu – Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 5
-
Exclusivacum 3 zileIncompatibilități cu capul în nisip: Cum pasează M.A.I. cartoful fierbinte către ANI, iar polițiștii din Europol, CEPOL și Frontex stau agățați între două legi și zero răspunsuri
-
Exclusivacum 2 zileRepublica sinecurilor unite: Mega-tunul de la IAR Brașov și caracatița politică de la MEAT
-
Featuredacum 3 zilePULS își alege conducerea și își stabilește direcțiile politice la Alba Iulia – „România are PULS – în țară și în Diaspora”
-
Exclusivacum 2 zileDosarul Antigrindină – Partea a X‑a – Republica rachetelor fără autorizație: cum au ajuns Diaconu (APM Prahova) și Garda de Mediu scutul mafiei antigrindină




