Salariul minim crește pe hârtie, inflația râde în față

Așa-numita „mare veste” a majorării salariului minim de la 1 iulie s-a fâsâit înainte să apuce guvernanții să-și termine conferințele de presă. N-a fost nici euforie, nici val de recunoștință populară, doar o concluzie seacă, dezvăluită de Cotidianul Național într-un articol semnat de jurnalista Claudia Marcu: mărunțișul în plus nu acoperă nici pe departe inflația.

Sindicatele spun clar că majorarea a venit cu o întârziere de 6 luni, timp în care puterea de cumpărare a românilor a fost erodată cu 13%. Antreprenorii, în special cei din IMM-uri, care abia mai respiră, vorbesc despre lovitură cruntă.
Ca să fie bătaia de joc completă, din „marea” creștere de 284 lei brut, statul jupoaie 159 lei, iar la angajatul plătit cu salariul minim ajung doar 125 de lei. Atât valorează, în România anului 2026, „grija” statului față de oamenii săi.

Frecție cu 125 de lei la piciorul de lemn al inflației

Majorarea salariului minim arată, în contextul inflației din ultimii 3 ani, ca o frecție la un picior de lemn scufundat într-o cadă cu scumpiri. Guvernul aruncă periodic câte un „mai dăm 100 de lei… sau 125, tot acolo”, iar efectul real este nul spre ridicol.

Blocul Național Sindical (BNS) calculează rece:

• creșterea salariului minim a fost întârziată cu șase luni;
• în acest interval, lucrătorii au pierdut peste 13% din puterea de cumpărare;
• ca să se recupereze această pierdere, salariul minim ar trebui să ajungă la 5.000 lei brut de la 1 ianuarie 2027.

BNS mai arată că:

• în cursul anului 2025, puterea de cumpărare a salariului minim net, de 2.574 lei, s-a diminuat cu aproximativ 227 lei pe lună;
• inflația din primul semestru al anului 2026 a mai retezat încă 111 lei lunar;
• în doar 18 luni, salariații plătiți cu minimul pe economie au pierdut în jur de 340 lei din puterea de cumpărare lunară.

Cu alte cuvinte, guvernul vine acum cu 125 de lei în plus, după ce inflația le-a scos deja oamenilor din buzunar 340 de lei. „Generozitate” de manual.

Statul român: marele jupuitor cu legitimație

De ani de zile se flutură prin studiouri ideea anulării impozitării pe salariul minim. În practică, guvernele se succed, promisiunile se repetă, iar rezultatul este invariabil același: zero. Motivul este simplu și cinic:
cele mai consistente venituri ale statului vin din taxarea muncii, nu din taxarea profiturilor.

Așadar, orice renunțare la impozitarea salariului minim ar însemna o lovitură la vena jugulară a bugetului. Iar asta nu se face, că bugetul e „sfânt”. Muncitorul, nu.

Exemplu concret, din datele prezentate de Cotidianul Național:

• majorare brută la salariul minim: +284 lei;
• statul „înhață” 159 lei;
• angajatul rămâne cu 125 lei.

Adică statul este principalul beneficiar al „cadoului social” pe care tot el pretinde că îl oferă.

În plus, tot statul își freacă mâinile și la capitolul amenzi. De la 1 iulie, punctul de amendă urcă la 216,25 lei. Pentru un om pe salariul minim, o amendă rutieră înseamnă jumătate de salariu luată pe loc.
„Educație rutieră”, marca România: greșești, plătești. Și dacă nu greșești, tot plătești, prin taxe și inflație.

IMM-urile, strivite între inflație și statul pofticios

Guvernul se laudă cu „protecția salariaților”, dar nota de plată o plătesc, în bună măsură, IMM-urile, care sunt deja în genunchi.

Președintele Consiliului Național al IMM-urilor din România, Florin Jianu, spune limpede că momentul ales pentru majorarea salariului minim este catastrofal:

• „Suntem într-o perioadă de criză, într-o perioadă cu o inflație mult prea ridicată”;
• „Mi-e greu să explic, la nivel european, când mă întâlnesc cu colegii mei, că inflația în România e de peste 10%, când media europeană este de 2-2,3%”.

Diferența de inflație smulge competitivitatea companiilor românești din rădăcini. Jianu avertizează că:

• măsura duce la o nouă creștere a costurilor,
• va forța scumpirea suplimentară a produselor și serviciilor,
• iar prețurile sunt deja la limita suportabilului, pentru că „nu le poți crește la nesfârșit”.

În timp ce România forțează salariul minim și se preface că ajută angajații, marfa din import intră liniștită în țară, mai ieftină și mai competitivă. Exact cum spune Florin Jianu:
„Ești într-o competitivitate cu alte piețe, vin produse din import și intrăm într-o spirală din care nu mai reușim să ieșim”.
Spirală de manual: salarii crescute pe hârtie, prețuri crescute în viața reală, productivitate și competitivitate căzute în genunchi.

Directiva europeană, aplicată românește: bifată la Bruxelles, fentată acasă

Pe hârtie, România se laudă că a transpus Directiva europeană privind salariul minim. În realitate, avem o adaptare în stil național: bifăm formal la Bruxelles, fentăm în practică acasă.

Federația Națională a Sindicatelor din Administrație (FNSA) explică regulile jocului:

• Directiva NU impune un salariu minim unic valabil în toată Europa;
• NU stabilește o formulă matematică obligatorie;
• dar cere ca salariul minim să fie raportat la:
  • 60% din salariul mediu brut, sau
  • 50% din salariul mediu brut.

România a ales varianta cu salariul mediu brut, adică media aritmetică a tuturor salariilor brute, inclusiv cele mari, care trag cifra în sus.

Datele pentru 2026, prezentate de FNSA:

• câștig salarial mediu brut estimat: aproximativ 9.217 lei;
• salariu minim brut actual: 4.050 lei → reprezintă doar circa 43,9% din salariul mediu brut;
• chiar și cu „marea” majorare la 4.325 lei, raportul urcă abia la aproximativ 46,9%.

Adică tot sub pragul minim de 50%, darmite 60%. Concluzia FNSA este seacă și tăioasă:
„România a transpus formal Directiva, dar nu o aplică.”

Concluzie: statul se îmbogățește din sărăcia pe care pretinde că o combate

Din datele dezvăluite de Cotidianul Național, sub semnătura Claudiei Marcu, tabloul e limpede:

• muncitorul pe salariul minim primește 125 lei în plus, după ce inflația i-a mâncat 340 lei;
• statul ia 159 lei din fiecare majorare „în numele echității sociale”;
• IMM-urile sunt împinse spre marginea prăpastiei, cu costuri mai mari și competitivitate mai mică;
• Directiva europeană e mimată, nu respectată;
• punctul de amendă crește, ca nu cumva să scape cineva neimpozitat.

În România, salariul minim e minim doar pentru angajat.
Pentru stat, e maxim la încasări. Iar între aceste două realități, românului îi rămâne, la propriu, mărunțișul – și ăla taxat.