„Grecu v-a furat, eu v-am dat!” – cu această frază tăioasă rezumă Emil Pascut, de la Sindicatul Diamantul, ceea ce se întâmplă de ani de zile în culisele Ministerului Afacerilor Interne și ale Direcției Generale Financiare (DGF).

Într-un caz concret, prezentat de Pascut, recalcularea pensiei militare cu includerea salariului de excelență arată dimensiunea prăpădului financiar produs de „ingineria” contabilă din MAI:

• pensie lunară brută – drept stabilit: de la 12.981 lei „acum” la 15.043 lei „după”, cu o creștere de +2.063 lei;
• pensie lunară netă, în plată – ce intră în cont: de la 9.723 lei la 11.267 lei, cu o creștere de +1.544 lei net, permanent;

Beneficiarul are de încasat, conform explicațiilor oferite de Emil Pascut, aproximativ 20.000 de euro de la MAI (restanțe + dobândă + inflație), la care se adaugă, pe viitor, creșterea netă lunară de 1.544 lei.

Asta nu mai e „rotunjire de calcule”, asta e furt cu pixul, reparat în instanță la ani distanță.

Eficiența otrăvită a contabilului-șef din DGF, blindat de elita MAI

Emil Pascut vorbește despre „eficiența” otrăvită a contabilului care conduce DGF, personaj protejat, potrivit acestuia, de „elita” MAI – nume grele: Predoiu, Dorobanțu, Despescu.

Adică, în timp ce pensionarii recuperează în instanță zeci de mii de euro furați prin calcule „creative”, șeful mecanismului financiar din minister este apărat, promovat, lăudat.

Și, culmea ironiei, pentru această „eficiență inversată”, aceluiași contabil i se lipește, an de an, un salariu de „excellență” de 50%, „zic gurile rele din aparatul central”, după cum transmite Emil Pascut. Adică omul care generează găuri de zeci de mii de euro în drepturile oamenilor încasează, în paralel, bonusuri de „performanță”.

Procese peste procese: structura centrală, agenții de la posturi și judecătorii care „nu înțeleg” legea

Sindicatul Diamantul, prin Emil Pascut, anunță că nu vorbim de un caz izolat, ci de un front întreg de acțiuni în instanță:

• acțiunea pentru majorarea structurii centrale – o luptă „apriga”, unde deja s-au pierdut câteva procese la tribunal, pentru că, după cum acuză Pascut, judecătorii „se prefac că nu înțeleg legea” și dau copy-paste din întâmpinarea MAI; adversarul invocă împotriva reclamanților un ordin secret, S7/2018, prin care ar fi fost îngrădit în mod abuziv câmpul de aplicare al legii;
• acțiuni pentru agenții de la posturi – se cer daune morale pentru neîndeplinirea de către angajator a obligației legale de asigurare a unui mediu de lucru curat și sănătos; agenții trag în spinare realitatea de la firul ierbii, iar ministerul bifează standarde doar pe hârtie;

Cu alte cuvinte, oamenii se duc în instanță nu pentru „mofturi”, ci pentru drepturi de bază: bani corect calculați și condiții minimale de muncă.

CIBS, dosarul-fantomă al MAI: patru ani de „bibilit” și 32 de versiuni de acțiune

Emil Pascut anunță și „bomba” pregătită de ani de zile: celebra acțiune pentru recuperarea CIBS, pe care, după propriile spuse, o tot „bibilesc” de cel puțin 4 ani.

S-a ajuns la versiunea 32 a acțiunii – un număr care spune tot despre rezistența sistemului și despre seriozitatea cu care se pun bețe în roate recuperării unor drepturi bănești.

Zilele acestea, spune Pascut, acțiunea va fi, în sfârșit, lansată. Adică încă un front deschis împotriva „eficienței” toxice din financiarul MAI.

Concluzie: când statul îți ia cu DGF-ul și îți dă înapoi doar dacă îl dai în judecată

Din tabloul conturat de Emil Pascut, de la Sindicatul Diamantul, reiese un mecanism perfect întors pe dos:

• se calculează greșit (sau „strategic”) pensii și drepturi;
• oamenii pierd ani și zeci de mii de euro;
• recuperarea vine abia după procese, dobânzi, inflație și nervi;
• responsabilul din DGF e răsplătit cu salariu de excelență de 50%;
• elita MAI – Predoiu, Dorobanțu, Despescu – îl ține sub umbrelă;
• judecătorii, în unele cauze, se prefac că nu văd legea și copiază argumentele ministerului, invocând inclusiv un ordin secret, S7/2018.

Iar peste toate, rămâne fraza lui Emil Pascut, care taie mai adânc decât orice raport oficial:
„Grecu v-a furat, eu v-am dat.”

Diferența dintre „acum” și „după” nu e doar 1.544 lei net în plus pe lună și 20.000 de euro de recuperat; e dovada matematică a unui sistem financiar din MAI care funcționează corect doar când e forțat în instanță – și a unui aparat de conducere care, în loc să-și asume dezastrul, își premiază autorii. (Cristina T.).

De la „eroi în criză” la „marfă perisabilă”: polițiști folosiți și abandonați la termen de expirare

Sindicatul Europol atrage din nou atenția, în mod explicit, asupra unei situații grave, tratate cu o nonșalanță aproape cinică de conducerea Ministerului Afacerilor Interne: soarta celor 113 polițiști angajați în 2022 pe perioadă determinată, ale căror raporturi de serviciu urmează să înceteze la data de 30.09.2026, dacă nu intervine urgent o soluție legislativă.

Nu vorbim despre figuranți, ci despre 42 de polițiști încadrați în specialitatea transporturi și 71 încadrați în specialitatea ordine publică – oameni care au fost deja formați, integrați în activitatea operativă și care, ani la rând, au dus în spate misiuni de ordine și siguranță publică.

Pe scurt: statul i-a luat când avea nevoie, i-a folosit când era criză și acum, la scadență, îi „trage pe dreapta” ca pe niște contracte de leasing expirate.

OUG 20/2022: când războiul din Ucraina a fost pretext pentru angajare, iar pacea – pretext pentru aruncare la coș

Acești polițiști au fost angajați în baza art. III din OUG nr. 20/2022, după cum amintește Sindicatul Europol – un act normativ adoptat în contextul crizei provocate de războiul dintre Rusia și Ucraina și de afluxul masiv de refugiați în România.

Atunci, statul român avea „nevoie urgentă” de personal în domenii esențiale, inclusiv ordine și siguranță publică. Dintr-odată au descoperit că e deficit de oameni. S-au deschis porțile: „Veniți, că avem nevoie de voi!”.

Acum, aceeași oameni, chemați într-o criză reală, devin în ochii MAI doar o problemă administrativă cu termen fix: 30.09.2026. După această dată, dacă nu mișcă nimeni un deget în plan legislativ, ușa sistemului se închide în nasul lor.

Prorogarea din 2025: timp câștigat pentru minister, timp pierdut pentru soluții

În urma demersurilor făcute de Sindicatul Europol în septembrie 2025, aplicabilitatea art. II și III din OUG nr. 20/2022 a fost prorogată până la 30.09.2026. Adică s-a apăsat butonul „amână”, nu „rezolvă”.

MAI a câștigat timp – pe care, după cum subliniază Sindicatul Europol, l-a irosit cu o precizie demnă de manual: nu a identificat nicio soluție legislativă pentru încadrarea definitivă a acestor polițiști.

Tot ce pare să fi făcut conducerea ministerului cu acest răgaz a fost să mai amâne o dată asumarea unei decizii reale, care să închidă problema definitiv. Cu alte cuvinte: „Hai să mai tragem de timp, poate se uită lumea”.

La mai puțin de două luni de termen: ministerul doarme, polițiștii numără zilele până la ieșire din sistem

Acum, când mai sunt mai puțin de două luni până la expirarea termenului deja prorogat, Ministerul Afacerilor Interne nu a inițiat, potrivit Sindicatului Europol, niciun demers concret pentru încadrarea pe perioadă nedeterminată a celor 113 polițiști.

Pasivitatea asta instituțională e cu atât mai scandaloasă cu cât:

• problema este cunoscută de mult timp;
• a fost semnalată public de Sindicatul Europol;
• a făcut obiectul unor solicitări oficiale adresate factorilor de decizie.

Pe românește: toată lumea știe, dar nimeni nu vrea să semneze.

MAI se plânge de deficit, dar dă afară peste 100 de oameni gata formați

Într-o instituție care se plânge obsesiv de „deficit major de personal”, ideea de a pierde peste 100 de polițiști deja formați pare aproape sinucigașă.

Sindicatul Europol arată clar: o astfel de pierdere ar fi o lovitură directă pentru capacitatea operativă a Poliției Române, pentru continuitatea activităților din teren și, în final, pentru siguranța cetățenilor.

Dar, în logica MAI, se pare că e mai simplu să organizezi conferințe despre lipsa de personal decât să păstrezi oamenii pe care îi ai deja.

Statul investește, statul aruncă: risipa cu epoleți

Este inadmisibil – subliniază Sindicatul Europol – ca, după ce statul a băgat bani în formarea și integrarea acestor polițiști, să-i piardă din sistem din cauza inacțiunii și a lipsei de interes a șefilor cu salarii de top.

MAI nu poate poza în surprins:

• termenul de 30.09.2026 este cunoscut;
• riscurile și consecințele pentru instituție sunt evidente;
• soluția este exclusiv una legislativă, ce trebuie asumată și aplicată înainte de încetarea raporturilor de serviciu.

Cu alte cuvinte, nu poți veni, după ce i-ai lăsat să cadă în gol, cu replica „nu ne-am dat seama că se termină contractele”.

Sindicatul Europol cere acum ceea ce MAI trebuia să facă ieri

Potrivit Sindicatului Europol, a fost solicitat astăzi Ministerului Afacerilor Interne să demareze de urgență un demers legislativ prin care polițiștii aflați în această situație să fie încadrați pe perioadă nedeterminată.

Nu mai e timp pentru promisiuni călduțe, explicații formale sau noi amânări. Ori se inițiază actul normativ necesar, ori MAI își asumă public că își sabotează singur propria resursă umană.

Conducerea ministerului este chemată să prezinte un calendar clar, ferm, nu încă un „vom analiza”, „vom constitui un grup de lucru” și alte formule de împins problema în viitor.

Deficit cronic, viziune zero: cum se prăbușește siguranța publică în birocrație

Într-o instituție deja sufocată de un deficit cronic de personal, orice întârziere suplimentară în rezolvarea situației acestor 113 polițiști devine dovada perfectă a lipsei de viziune și responsabilitate.

Siguranța publică nu se construiește cu:

• improvizații legislative;
• mandatarizați la termen;
• oameni folosiți în criză și aruncați la primul respiro.

Se construiește prin stabilitate, predictibilitate, prin păstrarea în sistem a celor care au răspuns când statul i-a chemat.

„Chemați în criză, sacrificați în liniște”: nota de plată a indeciziei MAI

Sindicatul Europol încheie tranșant: polițiștii chemați în sistem atunci când statul a avut nevoie de ei nu trebuie sacrificați acum doar pentru că decidenții au preferat să amâne, la nesfârșit, o soluție pe care aveau obligația să o pregătească din timp.

Dacă acești 113 polițiști vor fi lăsați să iasă din sistem la 30.09.2026, nu vom avea doar o problemă de personal, ci și o dovadă oficială că, pentru MAI, oamenii sunt consumabile, iar răspunderea – opțională. (Cerasela N.).