Featured
Poliția din WC-ul din curte: „Am demarat procedurile” ca să nu facem nimic
De la „am demarat procedurile” la „n-am făcut nici măcar cererea”
În primăvara lui 2025, inspectoratele de poliție din România au descoperit o lozincă magică: „Am demarat procedurile”.
Nu aveau autorizații sanitare de funcționare (ASF), nu aveau sedii civilizate, în multe locuri nici măcar toalete în interior, dar aveau formularea salvatoare: „au fost demarate procedurile necesare”.
Cincisprezece luni mai târziu, în iunie 2026, realitatea arată așa: într-un județ întreg, Teleorman, există 103 obiective ale IPJ. Toate, fără excepție, sunt neautorizate sanitar. Și toate, fără excepție, au aceeași mențiune oficială: „unitatea nu a solicitat” autorizarea. Nici măcar cererea nu a fost depusă.
Asta nu o spune vreun pamfletar, o spune structura medicală a MAI, printr-un document oficial emis la 8 iunie 2026 și obținut de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”.
O instanță le prinde cu minciuna în gură
Punctul de plecare? O hotărâre definitivă de la Tribunalul București.
Prin Sentința civilă nr. 328 din 19 ianuarie 2026 (dosar nr. 16637/3/2025), Tribunalul București – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal – admite acțiunea Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” și obligă două inspectorate – IPJ Suceava și IPJ Tulcea – să spună public adevărul:
- care sunt sediile fără autorizație sanitară de funcționare;
- de când NU o au;
- ce activități și coduri CAEN sunt autorizate din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă;
- și să pună la dispoziție copiile autorizațiilor deținute.
Instanța constată negru pe alb: prin formulele „au fost demarate procedurile necesare” și „au întreprins demersurile necesare”, cele două inspectorate recunosc implicit că există sedii fără autorizație.
Refuzul de a da datele concrete este calificat drept nejustificat și emis cu exces de putere, în sensul Legii nr. 554/2004. Hotărârea rămâne definitivă, nefiind atacată cu recurs.
Cu alte cuvinte, în timp ce „împuterniciții” și „desemnații” îngroapă realitatea în fraze pompoase, instanța spune clar: ați recunoscut că aveți sedii neautorizate, acum spuneți care sunt și de când le țineți așa.
Martie 2025: România, țara unde toate IPJ-urile vorbesc cu același copy-paste
Totul începe cu o solicitare legală, banală, adresată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, în baza Legii nr. 544/2001, către inspectoratele de poliție din toată țara.
Răspunsurile vin aproape la grămadă, în prima parte a lunii martie 2025. Și ce să vezi? Toată poliția României pare să aibă același „stil literar”.
Întrebate dacă au autorizație sanitară de funcționare, inspectoratele răspund, cu mici variații comice, cam așa:
- „conducerea a demarat procedurile necesare pentru obținerea acesteia”;
- „obținerea este un proces care presupune parcurgerea mai multor etape”.
Traducere din limba „împușcatul în picior” în limba română: la acel moment, nu aveau autorizația.
Situația declarată în scris în martie 2025, chiar de inspectoratele de poliție județene, arată astfel:
- IPJ Suceava – numeroase sedii fără ASF, „neautorizate niciodată” din acest punct de vedere;
- IPJ Tulcea – 46 de posturi de poliție, dintre care 16 cu grup sanitar în exterior; ASF „în curs”;
- IPJ Buzău – 66 de posturi, dintre care 22 cu grup sanitar în exterior;
- IPJ Dâmbovița – 82 de posturi, dintre care 34 cu grup sanitar în afara clădirii;
- IPJ Olt – 91 de imobile, dintre care 27 cu toaletă exterioară, multe construite între 1970 și 1985;
- IPJ Ilfov – 22 de imobile, unele dotate „modern” cu toalete ecologice;
- IPJ Sibiu – 35 de imobile, dintre care 12 cu toaletă exterioară, construite între 1969 și 1975;
- IPJ Bacău – 71 de imobile și 15 spații în folosință, dintre care 43 cu toaletă exterioară;
- IPJ Timiș – 22 de imobile, parte cu toalete ecologice; ASF „în procedură de obținere”;
- IPJ Mehedinți – 61 de posturi, dintre care 38 cu toaletă în exterior;
- IPJ Alba – 67 de imobile; ASF „în curs de obținere”.
Numitorul comun nu este doar lipsa autorizației, ci și peisajul sanitar de secol XIX: în numeroase localități, rețeaua de apă-canal lipsește sau e nefinalizată, iar posturile de poliție funcționează cu toalete în curte, la propriu.
Faptul că, în aceeași săptămână, atâtea inspectorate folosesc aproape aceeași formulă standard indică, în mod penibil de clar, un răspuns coordonat. Nu vorbim de situații izolate, ci de o politică tăcută: „scrieți la fel, poate nu se prinde nimeni”.
Iunie 2026: „procedurile demarate” au murit la faza de tastatură
Formula „am demarat procedurile” e genul de promisiune pe care o faci ca să treacă furtuna. Sună a acțiune, dar nu presupune să și faci ceva.
Cincisprezece luni mai târziu, întrebarea evidentă este: ce s-a întâmplat cu procedurile astea?
Răspunsul oficial, în cazul IPJ Teleorman, este grotesc:
- 8 iunie 2026: structura medicală a MAI comunică lista obiectivelor IPJ Teleorman: 103 obiective;
- toate sunt marcate „neautorizat”;
- toate au mențiunea „unitatea nu a solicitat” autorizarea.
Mai mult, documentul precizează că medicul șef al centrului medical județean informase conducerea IPJ Teleorman încă din 12 martie 2025 despre:
- obligația de a solicita autorizarea sanitară;
- răspunderea ce le revine pentru nerespectarea acesteia.
Adică: pe hârtie, în martie 2025, se recita „au fost demarate procedurile”, iar în realitate, în iunie 2026, „procedurile” nici măcar nu începuseră. Nu existau cereri depuse.
Teleormanul devine astfel simbolul perfect al „profesionalismului” procedurilor: promisiunile curg, hârtiile lipsesc, WC-ul rămâne în curte.
Direcția Medicală a MAI: „avea și are caracter obligatoriu”. Inspectoratele: „noi am crezut că e opțional…”
Toată această bătaie de joc este legată, direct, de o adresă a Direcției Medicale a MAI, emisă în martie 2025 ca răspuns la o solicitare a Sindicatului „Diamantul”.
În acest document, Direcția Medicală a MAI confirmă clar că normele privind condițiile igienico-sanitare și autorizarea sanitară, comunicate tuturor structurilor încă din 2017, nu sunt recomandări poetice:
- „aveau și au caracter obligatoriu”
- „trebuiau puse în aplicare”
- sunt necesare pentru îndeplinirea obligațiilor pe linie de sănătate publică.
Cu alte cuvinte, autoritatea medicală centrală a ministerului spune limpede: trebuie să vă autorizați sanitar, nu e la alegere.
În timp ce, la nivel local, unele inspectorate joacă sceneta „noi nu știam că ni se aplică și nouă”, Direcția Medicală a MAI le taie sonorul: știați, vi s-a comunicat, trebuia să o faceți.
Suceava: „Ordine publică nu e cu risc pentru sănătate”… dar totuși primește ASF
În județul Suceava, creativitatea juridică ajunge la absurd. Inspectoratul susține, cu un tupeu demn de manual, că activitatea „ordine publică” nu s-ar găsi printre activitățile cu risc pentru sănătate care necesită autorizație sanitară de funcționare.
Adică, în viziunea lor, polițiștii care lucrează în sedii fără apă, cu WC-ul în curte, în ture lungi, nu ar avea vreo problemă de sănătate publică.
Această poziție este pulverizată chiar de propriile lor acte:
- două autorizații sanitare de funcționare, anexate de IPJ Suceava, emise pentru sediile din Gura Humorului și Siret, ambele datate 29 mai 2025;
- în aceste autorizații, obiectul de activitate înscris este: „Ordine publică și siguranță națională”.
Adică exact activitatea pentru care susțin că nu ar fi necesară ASF. Pentru această activitate, autoritățile medicale au emis totuși autorizații.
Nu mai este doar inconsecvență. Este o contradicție oficială, pe hârtie: când vor să scape de responsabilitate, „ordine publică” nu e cu risc. Când trebuie să se laude sau să bifeze, „ordine publică și siguranță națională” merită ASF.
Exemplul Iași: în același minister, se poate. Dar nu pentru toți.
Din interiorul aceluiași minister vine și dovada că toată povestea cu „proceduri complicate” este doar praf în ochi.
Școala de Frontieră din Iași, o structură a MAI, deține autorizații sanitare de funcționare valabile pentru toate obiectivele sale:
- pavilionul de învățământ;
- spațiile de cazare;
- cantina.
Autorizațiile sunt gestionate și afișate conform normelor. Nu există „procedurile sunt lungi”, nu există „am demarat, dar ne-am încurcat în pași”.
În același minister, într-un loc se respectă legea sanitară, în zeci de sedii de poliție se mimează respectarea ei. Diferența nu mai poate fi pusă pe seama „complexității procedurii”.
Se poate. Dar nu se vrea.
ASF nu e o hârtie de pus în biblioraft. E minimul de demnitate.
Autorizația sanitară de funcționare nu este o ștampilă decorativă. Ea certifică faptul că un spațiu în care lucrează oameni – polițiști care fac ture lungi, mănâncă la popotă, se spală la grupuri sanitare, dorm în cazărmi – respectă măcar normele minime de igienă și sănătate publică.
Normele interne ale MAI cer, expres:
- alimentare cu apă potabilă;
- canalizare funcțională;
- dezinsecție și deratizare periodică;
- curățenie efectuată de personal instruit, echipat corespunzător;
- control medical periodic pentru personalul care se ocupă de igienă.
Când un sediu funcționează fără ASF, iar în multe cazuri nici măcar nu are grup sanitar în interior, nu mai vorbim de o problemă „administrativă”, ci de o batjocură la adresa sănătății și demnității polițiștilor.
Statul le cere să apere legea din clădiri care nu respectă nici măcar standardul unei școli de sat de acum 50 de ani.
Împuterniciții și desemnații: gardienii sistemului „WC în curte, ASF pe hârtie”
Și atunci, ce fac toate armatele de „împuterniciți” și „desemnați” care conduc vremelnic inspectorate, servicii, birouri? La ce sunt ei buni, dincolo de semnături pe condici și postări cu „misiuni complexe” pe Facebook?
Răspunsul amar, desprins din realitatea acestor documente, e următorul:
Poate acesta este, de fapt, rolul lor în schema sistemului.
Poate, de sus până jos, rolul ascuns al împuterniciților și desemnaților este:
- să țină rahatul sub preș (la propriu și la figurat);
- să țină Ministerul Afacerilor Interne sub radarul legalității sanitare;
- să se asigure că polițiștii de rând acceptă, zi de zi, să le fie încălcate:
- drepturile;
- interesele;
- sănătatea;
- demnitatea la locul de muncă.
Atât timp cât nimeni nu întreabă, nimeni nu verifică și nimeni nu are curaj să spună lucrurilor pe nume, sistemul funcționează perfect: „am demarat procedurile” devine echivalentul instituțional al lui „lasă, că merge și așa”.
Cine spune lucrurile astea și de unde sunt datele
Datele folosite aici nu sunt zvonuri și nu provin din „surse anonime”. Ele vin direct din:
- răspunsuri oficiale, în scris, comunicate de inspectoratele de poliție județene în martie 2025, în temeiul Legii nr. 544/2001;
- un document emis de structura medicală a MAI la 8 iunie 2026, privind situația IPJ Teleorman;
- o hotărâre judecătorească definitivă – Sentința civilă nr. 328/19.01.2026, Tribunalul București, dosar nr. 16637/3/2025;
- comunicări ale Direcției Medicale a MAI, care confirmă caracterul obligatoriu al normelor igienico-sanitare din 2017.
Toate acestea au fost adunate, analizate și aduse la lumină de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” (SPR DIAMANTUL).
Într-un stat normal, asemenea documente ar declanșa controale, demiteri și dosare.
În România, deocamdată, declanșează doar încă un val de „am demarat procedurile”. (Irinel I.).
Atac cibernetic sau scuză perfectă?
Din păcate – sau poate din tradiție – ne trezim din nou în Evul Mediu digital: infrastructura bazelor de date a picat la pământ, sub un atac de tip ransomware. Adică niște băieți isteți de prin internet au pus la pământ ce statul abia ținea în viață.
Aplicațiile nu mai funcționează „până când nu se finalizează investigația”. Cu alte cuvinte: nu merge nimic și nu știm când o să meargă, dar dă bine să spunem „investigație”, că sună serios.
Cavaleri digitali în drum spre ANP
Pentru atmosferă de film SF low-budget, ni se comunică solemn că o echipă de la Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) „se află în drum spre ANP pentru sprijin”.
Imaginea e clară: niște specialiști cu laptopuri în brațe, alergând eroic prin coridoarele administrației, încercând să reînvie servere care plâng în silențios.
Între timp, realitatea este simplă: sistemele sunt moarte. Statul a aflat ce știm cu toții de ani de zile: când e nevoie de tehnologie, se oprește tot.
Lista de „nu funcționează”: România pe modul avion
În acest decor apocaliptic, suntem anunțați elegant ce NU funcționează. Și este o listă demnă de „exit complete”:
- IMS Web – proiectul digital de mare viitor: praf.
- Infokiosk-urile – acele totemuri electronice de decor: inutile oficial.
- Telefonia pentru deținuți – adio apeluri, adio convorbiri, bine ați venit, tensiuni.
- Portalul pentru programarea vizitelor – vizitele, la mica înțelegere sau la ghișeu cu pixul.
- Mailul intern – rebotezat urgent „poșta din gură în gură” și „bârfa de birou”.
Cu alte cuvinte, tot ce era cât de cât modern s-a întors instant la caiet, pix, dispoziție verbală și „am zis eu să se facă”.
Când sistemele cad, descoperim brusc „grija” față de deținuți
Și aici începe adevăratul pamflet al realității: odată ce s-au prăbușit IMS Web, infokiosk-urile, telefonia pentru deținuți, portalul de programare a vizitelor și mailul intern, vine indicația supremă:
„Vă rugăm să dispuneți măsuri de intensificare a activităților de cunoaștere a problemelor cu care se confruntă persoanele private de libertate, pentru prevenirea evenimentelor negative și menținerea climatului de ordine și disciplină.”
Tradus:
„Nu mai merge nimic, așa că poate acum chiar vorbiți cu oamenii, în loc să vă uitați în ecran.”
De ani de zile, deținuții există mai mult în tabele, rapoarte și statistici. Acum, când a murit tehnica, sistemul descoperă deodată că trebuie să afle „starea de spirit”. Când totul mergea, nimeni nu era prea preocupat să „cunoască problemele”. Acum, fără net, descoperim umanitatea… la urgență.
Stare de spirit cu raport la minut
Ni se mai spune clar:
„Orice problemă identificată pe această linie (starea de spirit în rândul efectivelor) va fi transmisă urgent ofițerului coordonator din cadrul DSDRP.”
Efect: România birocratică își pune imediat reflexul tradițional în mișcare:
– Ce facem când e criză?
– Încă un nivel de raportare!
Nu există aplicații, nu există portal, nu există mail intern, dar ofițerul coordonator din cadrul DSDRP va primi „urgent” orice informație. Cum? Semne de fum? Post-it lipit pe ușă? Raport scris de mână și dus personal cu mașina instituției?
Important e să apară „urgent” în vreo hârtie, ca să fie acoperită „răspunderea”.
Când instruirile vin „în cel mai scurt timp”
Ca în orice situație românească de avarie, finalul comunicării este o capodoperă:
„În cel mai scurt timp, vă transmitem instrucțiuni scrise (adresă ANP).”
Traducere cinică:
„Deocamdată, improvizați. O să vedem noi ce scriem după ce ne dregem din șoc.”
Deși sistemele informatice sunt blocate de ransomware, deși se vorbește de DNSC „în drum”, deși nimic nu funcționează, reflexul suprem rămâne același: încă o adresă ANP, cu „instrucțiuni scrise”. Când totul arde, soluția e: hârtie.
Concluzie: ransomware-ul ca radiografie a unui sistem
În câteva rânduri, acest episod ne arată tot:
- Infrastructură IT fragilă, pusă la pământ de un atac ransomware.
- Dependență totală de aplicații pe care nimeni nu le înțelege cu adevărat, până când se blochează.
- DNSC chemat ca pompier digital, trimis „în drum”, în timp ce realitatea fierbe în penitenciare.
- Deținuții tăiați de la telefon, de la portal de vizite, de la mijloace minime de comunicare.
- Personalul din penitenciare împins să facă, în sfârșit, muncă reală de contact uman: „cunoașterea problemelor”.
- Birocrația care își păstrează reflexul de bază: „raportați urgent”, „în cel mai scurt timp, adresa ANP”.
Ransomware-ul lovește calculatoarele, dar dezvăluie o situație veche: în loc de sistem modern, avem un decor digital peste o structură de hârtie și improvizație.
Când se oprește curentul în server, nu rămânem doar în întuneric tehnic. Rămânem față în față cu adevărul: statul e bun la formulări, slab la funcționare. (Cristina T.).
Exclusiv
Hipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”
„Ținutul Vinului” cu parfum de dopaj: turism de broșură, laborator de culise
În proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești este vândut ca atracție-vedetă: singurul hipodrom modern de trap din România, locul unde – oficial – „tradiția sporturilor ecvestre se îmbină cu evenimente spectaculoase, activități pentru întreaga familie și momente memorabile” (conform comunicărilor oficiale ale Hipodromului și materialelor „Prahova Tips & Tricks”).
În tribune: copii cu popcorn, selfie-uri cu cai lucioși, zâmbete.
În culise: dopaj, refuz de antidoping, hotărâri croșetate pe lângă regulament, interese obscure și o comisie care pare mai preocupată să protejeze un proprietar decât să apere sportul și animalele.
Din „Ținutul Vinului”, am ajuns oficial în „Ținutul Dopajului Protejat”.
Marele Premiu de Trap: refuz antidoping, trofeu păstrat. „Sport curat” cu ștampilă locală
Duminică, 5 iulie, la Hipodromul Ploiești are loc Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică pentru trăpașii de 4 ani, sub deviza „Carol I al României”. Vreme bună, 6 curse, 37 de cai la start, demonstrații, „experiențe pentru toată familia”.
După Derby, impresarii cer control antidoping – procedură firească într-un sport care vrea să pară curat. Calul câștigător, VULEJIE STI, refuză recoltarea probelor biologice pentru control antidoping (fapt consemnat în Hotărârea nr. 2 a Comisiei de Apel a CSM Ploiești).
În orice stat normal: STOP JOC, descalificare, sesizare penală.
La Ploiești: amendă, suspendare 60 de zile… și titlul rămâne neatins.
Formula locală de „integritate” sportivă:
Refuz de antidoping + amendă + suspendare scurtă = Campion rămâi, trofeul nu se atinge.
Regulamentul ANARZ: „Descalificare obligatorie și sesizare penală”. Comisia: „Doar o mică pauză de 60 de zile…”
Regulamentul General al Curselor de Trap din România, publicat de ANARZ (document oficial disponibil pe site-ul anarz.eu), spune clar:
- orice încălcare a regulamentului atrage descalificarea calului din cursa respectivă, pe lângă sancțiunile specifice;
- refuzul recoltării probelor pentru control antidoping nu e glumă, ci motiv de:
- descalificare (art. 111),
- sancțiuni sportive (art. 95),
- și, la fapte grave (refuz probe, suspiciuni de substituire, fals, samavolnicii asupra pașaportului etc.), obligația de a sesiza organele de urmărire penală (art. 95, inclusiv alin. 3 – sursa: ANARZ, Regulamentul General al Curselor de Trap).
Cu alte cuvinte, „meniul” obligatoriu pentru refuzul antidoping este:
Descalificare + sancțiuni sportive + sesizare penală.
Ce face, în schimb, sistemul de la Ploiești, potrivit elementelor de noutate și Hotărârii nr. 2?
- îl lasă pe cal câștigător al Marelui Premiu;
- dă o suspendare de 60 de zile pentru cal și proprietar pe hipodrom;
- aplică o amendă de 4.000 lei;
- nu atinge trofeul și nu șterge victoria.
Sancțiune după modelul „noaptea minții”:
Calul e „prea dopabil” pentru a alerga 60 de zile, dar suficient de „curat pe hârtie” ca să rămână campion.
Sancțiune Frankenstein: „Suspendăm calul, nu suspendăm titlul”
Absurditatea deciziei sare în ochi:
- calul VULEJIE STI refuză controlul antidoping;
- Comisia constată încălcarea regulamentului, aplică amendă și suspendă:
- calul – 60 de zile fără curse;
- proprietarul – 60 de zile fără acces pe hipodrom;
- dar nu retrage titlul, nu anulează rezultatul Marelui Premiu.
Unde s-a mai văzut ca un cal să fie considerat suficient de problematic încât să fie suspendat, dar prea „delicat” ca să-i fie luat Marele Premiu?
Este exact situația semnalată ca „strigătoare la cer” în relatările din interior: se recunoaște încălcarea, se dă amendă, dar nu se aplică sancțiunea centrală – descalificarea.
Mai mult, sancțiunea aleasă (strict suspendare 60 de zile pentru cal) nu are bază regulamentară ca substitut al descalificării. Pare, după cum se afirmă, că a fost construită intenționat „șubred”, pentru a putea fi atacată ulterior în civil, astfel încât chiar și această pedeapsă minimală să cadă în instanță ca „neavând temei legal”.
Pe scurt:
calul câștigă, refuză dopajul, rămâne campion;
proprietarul stă 60 de zile pe tușă; regulamentul e pus pe silent.
„Nae” în fruntea comisiei: de la CV politic la arbitraj antidoping
În fruntea Comisiei de Apel – cea care răsucește regulamentul pe toate părțile – se află Nicolae Alexandri, fost prefect, fost deputat, fost director general prin diverse instituții, conform propriului CV Europass (document oficial: Alexandri Nicolae, curriculum vitae, cu funcții la Prefectura Prahova, Poșta Română, Conpet, Camera Deputaților etc.).
Specializare în trap? Zero în CV.
Specializare în antidoping, medicină veterinară sau sport ecvestru? Zero în CV.
Și totuși, acest „Nae” (cum este numit în relatările pamfletare din interior) conduce Comisia de Apel, care decide:
- cine este sau nu descalificat;
- cum se „interpretează” obligatoriu regulamentul ANARZ;
- și dacă refuzul antidoping este tratat ca faptă gravă sau ca abatere ușor „cosmetizabilă”.
În loc să vedem juriști specializați în drept sportiv, medici veterinari, oameni cu expertiză reală în integritatea competițiilor, avem un produs tipic al sistemului de plantat oameni pe funcții, ajuns să hotărască asupra unui scandal cu potențiale implicații penale și de protecție a animalelor.
Comisia de 3… devine comisia de 5: când regulamentul se umflă ca să încapă „oamenii potriviți”
Conform normelor, comisia este prevăzută cu 3 membri. Clar. Fix. Nu „3 + prietenii de ocazie”.
Potrivit informațiilor din interior:
- „Nae Alexandri”, aflat în poziția de președinte al comisiei, decide să mărească comisia de la 3 la 5 membri, fără temei legal clar;
- membrii existenți sunt sunați, întrebați dacă „sunt de acord” să fie lărgită comisia deja constituită;
- scopul perceput: introducerea unor noi membri „de-ai casei”, astfel încât votul final să fie sigur în sensul dorit.
Adică, în loc să se aplice regulamentul la litera lui, se modifică pe repede-înainte arhitectura comisiei, exact în momentul în care trebuie judecat refuzul unui test antidoping în cursa Marelui Premiu.
Imagine grotescă:
- art. 95 și 111 din Regulamentul ANARZ cer descalificare și sesizare penală;
- Comisia de Apel se preocupă… să-și schimbe efectiv propria componență numerică, pentru a-și asigura majoritatea „corectă”.
„Stimatu’ de la trap”: dopaj, interese și motorină din „gurile rele”
În centrul scandalului: proprietarul calului câștigător, prezentat în interior ca „Stimatu’” – personaj despre care mai multe surse din lumea trapului afirmă că:
- nu este la prima abatere privind dopajul cailor;
- în trecut, s-ar fi folosit de schimbări de proprietar (ex. cazul calului NELSTROM) pentru a „dilua urmele” în fața testelor antidoping;
- ar fi exercitat presiuni și amenințări asupra comisiilor, fără să fie serios sancționat.
Și, „bonus”:
„gurile rele” din târg îl leagă de un antrepozit fiscal suspect, din care motorina ar ajunge „prin interpusi” către RATP/TCE – afirmații care, chiar prezentate ca zvonuri, conturează o umbrelă de influență economică ce face ca un simplu regulament sportiv să pară o glumă proastă pe fundal.
Important: acestea sunt relatări și acuzații vehiculate în spațiul intern al hipodromului și în mediul local, nu hotărâri definitive ale vreunei instanțe. Dar exact astfel de „legături” percepute fac ca decizia comisiei – care îl menajează la capitolul titlu și descalificare – să miroasă a favoritism și complicitate, nu a aplicare obiectivă a regulilor.
„Toți caii de pe podium au fost drogați!” – când președintele Federației spală rufele direct în public
Anterior, într-o relatare anterioară, era atribuită președintelui Federației Române de Trap, Marian Manea, o declarație șoc:
„Mă lupt cu acest flagel de ani de zile! Este extrem de greu să-l eradichez! Toți caii de pe podium au fost drogați! Este inuman, este inadmisibil!”
Dacă această afirmație este corect reprodusă, avem:
- o recunoaștere din vârf că dopajul la trap este un flagel, nu o excepție;
- o situație în care chiar președintele Federației admite că podiumul este „contaminat”.
În acest context, faptul că, în cazul VULEJIE STI:
- refuzul antidoping nu produce descalificare,
- ci doar o suspendare temporară,
- iar trofeul rămâne neatins,
transformă regulamentul ANARZ într-un simplu PDF decorativ pe site, citat frumos în hotărâri și încălcat în practică „la scenă deschisă”.
Opinia separată din Hotărârea 2: doi membri spun pe față „TREBUIA DESCALIFICAT!”
În Hotărârea nr. 2 a Comisiei de Apel CSM Ploiești (document oficial):
- decizia finală este luată cu majoritate;
- există o opinie separată (formulată de membrii Turcea Petrica și Popescu Cătălin – vezi paginile 9–12 ale documentului), care spune clar:
- Refuzul recoltării probelor pentru antidoping este dovedit prin procesul-verbal și procesele verbale de recoltare;
- Conform art. 111 din Regulamentul ANARZ, acest refuz atrage descalificarea calului;
- Orice altă soluție (doar amendă, doar suspendare) nu respectă regulamentul;
- Situația are și implicații de protecție a animalelor și de drept penal, fiind incidente prevederile Legii 205/2004 privind protecția animalelor și obligația de sesizare a organelor de urmărire penală (art. 95.3 din regulament);
- Se cere expres:
- descalificarea calului VULEJIE STI din cursa Marele Premiu de Trap;
- anularea rezultatului și adaptarea clasamentului;
- evidențierea faptului că neaplicarea acestor prevederi contravine integrității competiției.
Cu alte cuvinte, chiar în interiorul comisiei există oameni care spun negru pe alb:
„Refuzul antidoping + păstrarea titlului = încălcarea regulamentului și lovitură dată credibilității sportului.”
Majoritatea, însă, a mers pe formula comodă: suspendare 60 zile + amendă, dar fără atingerea trofeului.
Copiii din tribune: curs intensiv de „Regulamentul e opțional”
Proiectul „Prahova Tips & Tricks” vinde Hipodromul Ploiești ca locul ideal pentru „experiențe memorabile pentru toată familia”.
Experiența reală pentru copiii din tribune:
- vezi un cal câștigător refuzând să fie testat antidoping;
- afli că există un regulament strict (ANARZ, art. 95 și 111), dar că poate fi „adaptat”;
- constați că titlul se păstrează chiar dacă refuzi controlul;
- mai auzi pe surse că „toți caii de pe podium au fost drogați”;
- și citești apoi că Poliția Animalelor și organele penale ar trebui, teoretic, sesizate.
Lecția de morală livrată pe viu:
- regulile sunt pentru pliante, nu pentru aplicare;
- dacă ești suficient de „important”, testul antidoping devine opțional;
- „fair-play”-ul există doar în comunicate și discursuri festive.
De la „Tips & Tricks” turistice la „Tips & Tricks” pentru fraudă sportivă
Dacă s-ar aplica măcar standardul minim de normalitate, situația VULEJIE STI + „Stimatu’” + „Nae & comisia umflată” ar impune:
- Reanalizarea oficială a hotărârii prin care calul a fost lăsat să-și păstreze titlul;
- Aplicarea integrală a Regulamentului ANARZ:
- descalificare,
- sancțiuni financiare,
- interdicții de acces pe hipodrom;
- Sesizarea organelor de urmărire penală, în baza art. 95 și art. 95.3, pentru:
- refuzul recoltării probelor;
- eventuale fraude sportive;
- posibile rele tratamente aplicate animalelor;
- Acțiunea fermă a Poliției Animalelor:
- controale,
- analize ale substanțelor administrate cailor,
- verificarea tuturor celor care manipulează aceste „tratate” chimice.
În loc de asta, avem:
- o sancțiune improvizată (suspendare 60 zile pentru cal și proprietar, fără temei solid și fără descalificare);
- o comisie care se umflă de la 3 la 5, în mijlocul scandalului;
- un președinte de comisie fără specializare în domeniu, dar cu istoric politic consistent, care „dirijează” interpretarea regulamentului;
- zvonuri persistente despre interese paralele în motorină și rețele de influență.
Concluzie: Hipodromul Ploiești – de la „bijuterie turistică” la caz de manual pentru procurori
Hipodromul Ploiești riscă să rămână în istorie nu ca atracția-vedetă din „Ținutul Vinului”, ci ca studiu de caz despre:
- cum se refuză testele antidoping fără pierderea titlului;
- cum se suspendă calul, dar se salvează trofeul;
- cum se umflă comisiile după nevoi;
- cum se transformă un regulament clar (ANARZ, art. 95 și 111) într-o simplă recomandare decorativă;
- cum protecția animalelor și integritatea sportului sunt sacrificate pe altarul „stimabililor” cu influență.
Pentru turiștii ademeniți de sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar fi cinstit să se adauge, în mic, dar clar:
„…și, din când în când, un tur prin culisele unde caii refuză antidoping, regulamentul se rescrie din pix, iar comisiile se măresc cât să încapă toți oamenii ‘buni’.”
Aici nu mai e loc de marketing.
Este loc de anchetă, de răspundere și de penal. Vom recveni. (Cristina T.).
„Secret de serviciu”: cum se calculează, de fapt, sporul pentru condiții grele
În Ministerul Afacerilor Interne, adevărata artă nu e prinderea infractorilor, ci jonglatul cu salariile propriilor polițiști. Sindicatul Diamantul dezvăluie „marele secret de serviciu”: formula de calcul pentru sporul de condiții grele, cunoscut popular drept „sporul de antenă”.
Formula oficială, folosită în aplicația MAISal, este:
SPOR LUNAR = salariul de funcție de referință din decembrie 2018 x 10% x numărul de ore efectiv lucrate în condiții grele / numărul normal de ore al lunii
Pe fluturașul de salariu, acest drept apare la rubrica „Sporuri, indemnizații”, sub denumirea „condiții grele și toxic”. Adică, în timp ce lucrezi în condiții grele, sporul tău se calculează după un salariu învechit, prăfuit și ținut în viață printr-o ultraactivare de acte abrogate, după cum explică Sindicatul Diamantul.
Baza „istorică”: decembrie 2018, luna în care timpul s-a oprit pentru MAI
Sindicatul Diamantul ia drept etalon un polițist, agent în cadrul DGPMB, și demontează, cu exemple concrete, cum arată jaful „legal” ambalat în tabele și aplicații:
- salariul de funcție din decembrie 2018 este baza istorică folosită de MAISal,
nu salariul de funcție actual; - 10% reprezintă procentul sporului;
- orele normale ale lunii = numărul de zile lucrătoare x 8 ore;
- orele efectiv lucrate = doar orele în care persoana a lucrat efectiv în condițiile pentru care se acordă sporul.
Ce NU intră, după DGPMB, la „ore efectiv lucrate”:
- concediile de odihnă,
- concediile medicale,
- cursurile,
- orice alt tip de absență.
Cu alte cuvinte, sporul pentru condiții grele dispare fix când tu nu ești la serviciu pentru că ești bolnav sau în concediu, deși condițiile alea grele rămân în fișa postului și în organigramă.
Exemplul 1 – iunie 2021: spor de condiții grele „la ofertă”
Datele, conform explicațiilor oferite de Sindicatul Diamantul:
- salariul de funcție de referință (decembrie 2018): 2.889 lei;
- 20 de zile lucrătoare;
- 160 de ore normale;
- 96 de ore efectiv lucrate;
- procentul sporului: 10%.
Calculul oficial:
2.889 lei x 10% x 96 ore / 160 ore = 173,34 lei
Rezultatul plătit:
173 lei
Adică, jumătate de lună în condiții grele, jumătate de spor. Formula e clară, doar că baza e ținută în 2018, nu în prezent.
Exemplul 2 – august 2021: când chiar muncești, primești „maximumul” din 2018
Datele:
- salariul de funcție de referință: 2.889 lei;
- 22 de zile lucrătoare;
- 176 de ore normale;
- 176 de ore efectiv lucrate.
Calculul:
2.889 lei x 10% x 176 ore / 176 ore = 288,90 lei
Pentru că polițistul a lucrat toate orele normale ale lunii, primește întregul cuantum de 10% din baza istorică.
Rezultatul plătit:
289 lei
Dacă ai muncit tot, primești TOT… dar tot din salariul de funcție înghețat în decembrie 2018, nu din ce ai astăzi în statul de plată.
Exemplul 3 – ianuarie 2026: trei zile de lucru, o șesime de spor
Datele, potrivit Sindicatului Diamantul:
- salariul de funcție de referință folosit de MAISal: 2.738 lei;
- 18 zile lucrătoare;
- 144 de ore normale;
- 24 de ore efectiv lucrate.
Calculul:
2.738 lei x 10% x 24 ore / 144 ore = 45,63 lei
Rezultatul, după rotunjire:
46 lei
De ce atât de puțin?
Pentru că polițistul a avut doar 24 de ore efectiv lucrate, adică trei zile de lucru.
- 24 ore = o șesime din cele 144 de ore normale ale lunii.
Dacă ar fi lucrat întreaga lună, sporul ar fi fost:
2.738 lei x 10% = 273,80 lei
Dar, pentru că a lucrat doar o șesime din timp, a primit o șesime din spor:
273,80 lei x 24 / 144 = 45,63 lei → 46 lei după rotunjire.
Matematica e corectă. Problema e că baza de calcul rămâne captivă în trecut, iar polițistul trage azi pentru sume calculate ieri.
Exemplul 4 – iunie 2026: două realități paralele în același stat de plată
Datele, așa cum le prezintă Sindicatul Diamantul:
- baza istorică: 2.856 lei;
- 21 de zile lucrătoare;
- 168 de ore normale;
- 168 de ore efectiv lucrate;
- salariul de funcție actual: 5.805 lei.
Calculul sporului, după regula MAISal:
2.856 lei x 10% x 168 / 168 = 285,60 lei
Pentru că orele efectiv lucrate = orele normale, formula se simplifică:
2.856 lei x 10% = 285,60 lei
După rotunjire:
286 lei
Dacă sporul ar fi fost calculat la salariul de funcție actual de 5.805 lei, ar fi rezultat:
5.805 lei x 10% = 580,50 lei
Diferența?
- spor plătit: 286 lei;
- spor calculat la salariul actual: ≈ 581 lei;
- aproximativ 295 lei pierduți într-o singură lună.
Aceasta este, explică Sindicatul Diamantul, „legătura indirectă” păstrată cu vechea valoare de referință sectorială de 197,3387 lei, formal abrogată, dar resuscitată prin baza salarială istorică din decembrie 2018.
De ce tot teatrul ăsta? Pentru că „secret de serviciu”
După cum arată explicit Emil Păscuț, SPR Diamantul, problema nu este doar formula în sine, ci secretizarea întregului mecanism:
- o mână de indivizi din aparatul central al MAI, în frunte cu conducerea financiară, nu vor ca polițiștii să știe cum li se calculează drepturile;
- cu cât știi mai puțin, cu atât pui mai puține întrebări, faci mai puține comparații cu alte categorii profesionale și generezi mai puține nemulțumiri;
- „secretul de serviciu” devine scut pentru cei care greșesc (sau manipulează) calculul drepturilor salariale.
Un exemplu concret dat de Sindicatul Diamantul: refuzul de a plăti sporul de condiții grele în perioadele de concediu, deși:
- sindicatul a obținut zeci de hotărâri judecătorești definitive în favoarea a peste 1000 de membri;
- unora dintre polițiști li se plătește acum acest drept și în concediu, în baza acelor hotărâri;
- altora, aflați în situații similare, nu li se acordă nimic.
Rezultatul? Haos controlat: drepturi salariale plătite discreționar, în funcție de cine a avut curaj (și bani) să dea MAI în judecată.
„Frauda” protejată de parafa „secret”
Sindicatul Diamantul arată cu degetul nu doar spre lipsa de transparență, ci spre ceva mai grav: frauda mascată sub „secret de serviciu”.
- momentele în care sunteți înșelați în drepturile voastre salariale sunt acoperite tot de „secret”;
- elita aparatului central care vă taie, ajustează și ciuntește sporurile nu vrea ca voi să știți când și cum sunteți furați;
- „Prostul (ignorantul) este fericit. Chiorul este împărat în țara orbilor.” – concluzia amară trasă explicit de Emil Păscuț.
Cei care au acceptat fără opoziție:
- secretizarea OMAI S/7/2018,
- lipsa totală de transparență la salarizare,
nu au apărat interesele polițiștilor, ci pe ale aparatului central, spune răspicat SPR Diamantul.
„Formula” nu e secretă. Secret e jaf-ul cu bază istorică
Emil Păscuț explică limpede:
- formula în sine nu e secretă – a putut fi dedusă din acte individuale de salarizare și, în final, a fost recunoscută expres de DGPMB în răspunsurile transmise;
- ceea ce se ascunde cu grijă este „mecanismul prin care o bază salarială istorică, mult mai mică decât salariul de funcție actual, întemeiată pe ultraactivarea unor norme abrogate, continuă să fie folosită” la calculul drepturilor.
Pe românește: tu lucrezi azi, dar ești plătit după un stat de plată învechit, ținut artificial în viață, pentru ca sporurile să rămână cât mai mici.
„Salariul de excelență”, „sporul de antenă” și aceeași echipă de „fraudatori”
În post-scriptum, Emil Păscuț (SPR Diamantul) le amintește polițiștilor de episodul „salariului de excelență” din 2024:
- până să apară explicațiile publice oferite de Diamantul,
polițiștii erau păgubiți, iar alții din aparatul central – protejați de același „secret de serviciu” – erau perfect fericiți; - după sutele de procese câștigate de cei care au înțeles că au fost păcăliți, situația s-a schimbat parțial:
– au apărut beneficiari fericiți,
– dar „echipa fraudatorilor” a rămas pe poziții, ocupându-se de alte „optimizări”, cum ar fi neplata sporului de condiții grele pe perioada concediilor.
Concluzia pe care Sindicatul Diamantul o pune pe masă, fără menajamente:
- nu trăiți o problemă accidentală de calcul,
- trăiți un sistem pus la punct ca să vă plătească mai puțin decât vi se cuvine, folosind „secretul de serviciu” pe post de perdea de fum.
Asta trebuie să înțelegeți. (Cristina T.).
România offline: când cade serverul, se aprinde „grija” față de deținuți
Atac cibernetic sau scuză perfectă? Din păcate – sau poate din tradiție – ne trezim din nou în Evul Mediu...
Hipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”
„Ținutul Vinului” cu parfum de dopaj: turism de broșură, laborator de culise În proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks –...
„Sporul de antenă” sau cum îți fură MAI ție banii cu formula ținută la sertar
„Secret de serviciu”: cum se calculează, de fapt, sporul pentru condiții grele În Ministerul Afacerilor Interne, adevărata artă nu e...
Șoferul apocalipsei pe cocaină și cu permisul suspendat, salvat de la propria prostie de „noua generație” de polițiști
Cursa prostiei dintre Deda și Toplița sau cum să-ți distrugi viața (și pe a altora) într-o singură tură de cocaină...
O nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
De la cod roșu la cod penal În România, a devenit un ritual aproape liturgic: când un demnitar intră în...
Republica „SECRET”: cum a secretizat MAI ceea ce scrie negru pe alb în Monitorul Oficial
„Dezvăluie Sindicatul Diamantul”: când totul e public, doar tupeul e clasificat Dezvăluie Sindicatul Diamantul: în Ministerul Afacerilor Interne s-a inventat...
Academia de Haos a Poliției Române: „Jurați credință confuziei!”
Ceremonia absurdului: jurământ cu bilețelul alb în mână Debutul în carieră al promoției iulie 2026 de la Academia de Poliție...
ANP, în căutare de buton „RESET”: de la Autoritate la Folderul JUNK al statului român
„Dezvăluie Federația”: când generalul bâlbâie ordine, barca penitenciarelor ia apă Dezvăluie Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor că ANP...
Curtea de Conturi bate cu ciocănelul în nor: „Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente
Sub cerul României, legea e „sub limita de cuantificare” În timp ce fermierii stau cu ochii în nori și cu...
O nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX
„Siguranță și încredere” – slogan pentru fraieri, academie pentru cămătari În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului...
„Unitate pe fluturașul de salariu”: Polițiștii de penitenciare ies în stradă cu halatul alb de braț
Sindicate încolțite: când doctorul și gardianul ajung la aceeași „secție” – protestul Cosmin Dorobanțu, președintele FSANP, a anunțat cu solemnitatea...
Rulotă fantomă de 70.000 € plimbată prin Europa și parcată în Reșița. Poliția descoperă, hoțul “uită” să o mai ducă înapoi
Autorulotă de lux “evadată” din Spania, găsită la plimbare în Caraș-Severin În România lui 2026, nimic nu mai miră pe...
ANP, mare maestru al selfie-ului penitenciar: când „Poliția bate interlopi, noi pozăm garduri”
MAI dă cu interlopul de pereți, ANP dă cu filtrul pe Instagram În timp ce Ministerul Afacerilor Interne (MAI) își...
Caracatița cu carnet de partid: MEDAT, ministerul în care reforma e doar o glumă proastă
„Prezentul fără perdea”, dar cu draperii groase la MEDAT Istoricul și jurnalistul Marius Oprea avertiza, în rubrica sa „Prezentul fără...
„Transfer în interesul… pilelor” – Cum se teleportează incompetența pe funcții strategice în fix șapte zile lucrătoare
Ingineria transferului: din „fără penali” în „fără concurs” În România anului 2026, „transferul în interesul serviciului” a devenit noua teleportare...
-
Exclusivacum o zi
O nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
-
Exclusivacum 2 zile
O nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX
-
Exclusivacum 4 zile
„Transfer în interesul… pilelor” – Cum se teleportează incompetența pe funcții strategice în fix șapte zile lucrătoare
-
Exclusivacum 4 zileGuvernul „Nu stie, Nu poate, Nu răspunde”. MAI: Bani au fost, voință zero. Restul e fum juridic și contabili de carton
-
Exclusivacum 4 zile
Caracatița cu carnet de partid: MEDAT, ministerul în care reforma e doar o glumă proastă
-
Exclusivacum 3 zile
ANP, mare maestru al selfie-ului penitenciar: când „Poliția bate interlopi, noi pozăm garduri”
-
Ancheteacum 4 zileJustiție cu chip uman: Magistratul care a învins „demonul” alcoolului, repus în funcție de CSM prin vot unanim
-
Exclusivacum 2 zile
Curtea de Conturi bate cu ciocănelul în nor: „Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente