Primăria – noul studio de live-uri nervoase

Într-un Ploiești care se îneacă în gropi, datorii, scandaluri și „nu știm, verificăm”, primarul Mihai Polițeanu pare să fi descoperit marele dușman al orașului: nu infrastructura praf, nu haosul administrativ, nu deciziile dubioase, ci… presa care întreabă „de ce?”.
Restul presei, aia care tace sau se uită în altă parte, nu-l deranjează. Evident.

Ultimul derapaj public al primarului Ploieștiului – un atac suburban la adresa unei publicații locale, relatat inclusiv de ziarul nostru  – arată un edil care confundă funcția publică cu un cont de Facebook personal și administrația cu o ceartă de scară de bloc.

În timp ce orașul ar avea nevoie de explicații, Polițeanu livrează jigniri. Când i se cer documente, el răspunde cu etichete. Când se pune problema legalității și echității, el sare direct la „mizerabili”.

Alina Tănăsescu, jurnalistul care-i explică primarului că nu e șeful presei

Una dintre cele mai ferme reacții a venit din interiorul breslei: jurnalista Alina Tănăsescu, realizatoare și moderatoare la RepublikaNews/RNTV, cunoscută pentru emisiunile „Turul de Forță” și „Față/Verso”, a spus public ce mulți gândesc și nu mai au chef să îndulcească.

Nu a apărat, cum ar fi tentant să spună primarul, „gașca ei de presă”. A apărat un principiu: presa poate fi criticată, contrazisă, desființată editorial, dar nu călcată în picioare de un primar pentru că îndrăznește să atingă subiecte incomode.

„Nu mi se pare corect faptul că primarul municipiului Ploiești vorbește atât de urât de alți colegi de presă, chiar dacă majoritatea nu avem legătură între noi. Totuși, nu poți să lași lucrurile așa”, spune Alina Tănăsescu într-un video postat pe Facebook.

Traducere: nu poți fi primar și să vorbești ca un troll de rețea socială. Sau poți, dar atunci nu te mai mira că democrația locală arată ca o glumă proastă.

Întrebare simplă, derapaj complicat: 3,5 lei metrul pătrat pentru „băieții mari”

Alina Tănăsescu, pune problema așa:

„Nu este corect să dai un teren spre închiriere pe încă un an de zile cu prețul de 3,5 lei pe metru pătrat unei companii uriașe străine, în condițiile în care în centrul orașului Ploiești, la o tarabă la Halele Centrale, e undeva la 70 de lei pe metru pătrat. De ce se fac aceste diferențe?”

Întrebarea nu e filozofie, e aritmetică de clasa a doua:
– De ce unii plătesc 3,5 lei/mp și alții 70 lei/mp?
– De ce corporația se plimbă lejer, iar micul comerciant e stors la sânge?
– De ce administrația locală e brusc generoasă cu străinii și foarte severă cu ploieșteanul care își câștigă pâinea la tarabă?

Dacă există o explicație, ea nu are ce căuta în dicționarul de înjurături, ci în: hotărâri, evaluări, legalitate, documente. Nu în live-uri indignate.

„Cred că nici în zonele rurale nu găsim un preț pe un teren să-l închiriem cu 3,5 lei metrul pătrat”, mai spune jurnalista.
Dacă satul pricepe că 3,5 lei/mp e de râsul curcilor, primarul marelui municipiu Ploiești încă se întreabă de ce presa e curioasă.

Primar sau comentator nervos? Funcția publică nu e terasă de vară

Un detaliu pe care Mihai Polițeanu pare să-l fi ratat: primarul nu este un utilizator impulsiv de rețele sociale. Nu e nici „băiatul supărat” de la cafenea. Este reprezentantul unei instituții plătite din bani publici.

Când un primar vorbește despre jurnaliști ca despre niște „mizerabili”, nu e doar o problemă de vocabular. E o problemă de cultură democratică. De felul în care înțelege controlul public. De cum își vede propria funcție: serviciu în slujba cetățeanului sau tron de pe care lovește în cine îl deranjează.

Mihai Polițeanu pare să fi confundat critica jurnalistică – obligatorie într-o democrație sănătoasă – cu dușmănia personală. În mintea lui, jurnalistul care întreabă „unde se duc banii și de ce?” nu e vocea publicului, ci dușmanul de linșat mediatic.

Primarul are arme legale. Alege, în schimb, sabia limbajului de mahala

Dacă presa greșește, primarul are arsenal civilizat la dispoziție:
– drept la replică,
– conferințe de presă,
– publicarea de documente,
– acțiuni în instanță, dacă se simte lezat.

Ce a ales Mihai Polițeanu? Batjocura. Ștampila. Eticheta aruncată grosier peste o redacție întreagă. În loc să vină cu cifre și acte, preferă cuvintele grele.

Atunci discuția nu mai este despre terenuri și chirii, ci despre un derapaj public grav al celui care ar trebui să fie primul garant al transparenței. Despre un primar care își permite să lovească în presă, exact în momentul în care aceasta își face treaba.

Oglinda democrației: când nu-ți convine imaginea, nu spargi geamul

Atacul la presă este, de regulă, primul simptom al unei administrații care nu mai suportă oglinda. În loc să răspundă, își face din presă sac de box.

Când jurnalistul întreabă de contracte, prețuri, diferențe și posibile privilegii, un edil responsabil nu sare la gâtul celui care întreabă, ci se duce la sertarul cu documente.

Ploieștiul nu are nevoie de un primar care se ceartă cu reportofonul și insultă site-uri de știri. Are nevoie de un primar care răspunde clar:
– Care e temeiul prețului de 3,5 lei/mp?
– Cine a decis?
– Pe ce criterii?
– În beneficiul cui?
– Cum le explicăm celor care plătesc 70 lei/mp că ei sunt „fraierii de serviciu”?

Până când aceste răspunsuri apar, rămâne doar imaginea unui primar iritat de întrebări, dar foarte relaxat când vine vorba să-și verifice propriul ton.

Presa nu e biroul de PR al primăriei. Nici ghișeul de aplauze

Presa nu este obligată să îl placă pe primar. Nu e plătită să-l perie, nici să-i cânte ode. Nu este extensia paginii lui de Facebook și nici decor la conferințe de presă.

Rolul presei este fix acesta: să întrebe. Să compare. Să arate diferențe de preț, de tratament, de decizie. Să pună reflectorul pe ceea ce administrația ar vrea să rămână în penumbră.

Dacă presa a mințit, primarul trebuie să demonstreze. Dacă presa a spus adevărul, primarul trebuie să răspundă. În niciunul dintre cazuri limbajul de mahala nu e „instrument administrativ”.

Concluzie: problema nu e că presa întreabă. Problema e că primarul se enervează

Observatorul Prahovean, RepublikaNews, RNTV și alte redacții care refuză să stea cuminți nu sunt problema Ploieștiului. Nici jurnaliștii care pun întrebări despre terenuri, chirii și privilegii nu sunt problema.

Problema e altundeva: o administrație locală care intră în criză de nervi când trebuie să dea socoteală. Un primar care se încurcă în explicații, dar se descurcă excelent la atacuri. Un om ales în fruntea orașului care pare convins că democrația ar fi fantastică… dacă n-ar exista presă.

Până când Mihai Polițeanu va înțelege că primăria nu e scenă pentru monologuri jignitoare, iar presa nu e inamicul de lichidat, Ploieștiul rămâne cu același tablou:
– un oraș cu probleme reale,
– o presă care întreabă,
– și un primar care, în loc să răspundă, ceartă oglinda că nu-l arată „mai frumos”. (Irinel I.).