Sistemul energetic național se află într-un echilibru extrem de fragil, fiind practic „în derivă”, conform unei analize tăioase publicate de jurnalista Claudia Marcu în Cotidianul Național. În timp ce Guvernul raportează triumfalist îndeplinirea jaloanelor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) legate de decarbonizare, realitatea tehnică din teren indică un risc sistemic fără precedent. Jalonul 119a, care vizează închiderea termocentralelor pe cărbune, ar putea deveni „comutatorul” care va arunca România în întuneric pentru mai bine de 140 de ore pe an.

Prețul „verde” al reformei: 143 de ore de blackout pentru 770 de milioane de euro

Potrivit datelor oficiale analizate de Cotidianul Național, Guvernul consideră reforma pieței de energie ca fiind aproape finalizată prin dezafectarea grupurilor pe cărbune. Totuși, reversul medaliei este unul apocaliptic: Studiul de adecvanță Tractebel indică clar că, fără aportul cărbunelui, România se va confrunta cu 143,55 ore de blackout anual (LOLE), depășind de peste zece ori limitele de siguranță. Deși penalizarea pentru neîndeplinirea acestui jalon este colosală, cifrându-se la 770 de milioane de euro, analiștii avertizează că pierderea stabilității rețelei și un risc de cerere neacoperită de 36.000 MWh reprezintă un cost social și economic mult mai greu de suportat decât orice amendă de la Bruxelles.

Bulibășeală administrativă la Ministerul Energiei: Deficit major de putere în bandă

Situația este complicată de ceea ce publicația citată numește o „bulibășeală totală” în gestionarea resurselor rămase. Deși scenariile de adecvanță arătau că este nevoie de cel puțin patru grupuri pe cărbune funcționale pentru a evita colapsul, Ministerul Energiei a decis să păstreze doar trei (două la Rovinari și unul la Turceni). În practică însă, din cauza lipsei reparațiilor și a mentenanței deficitare, este puțin probabil ca mai mult de două grupuri să funcționeze simultan în bandă. Această incapacitate tehnică se traduce printr-o producție reală de doar 550 MWh din cei aproape 1.000 MW instalați teoretic, forțând România să apeleze la importuri masive de energie.

Iarna nucleară în plină primăvară: Producția de la Cernavodă este zero

Colapsul sistemului este accentuat de o situație fără precedent la Nuclearelectrica. Astăzi, 19 mai 2026, România nu beneficiază de niciun megawatt produs din surse nucleare. Reactorul 2 este indisponibil din cauza unei defecțiuni la transformatorul de evacuare, cu o revenire estimată abia la 1 iunie, în timp ce Reactorul 1 a intrat în mentenanță prelungită, existând temeri legate de o retragere temporară pentru retehnologizare care ar putea dura trei ani. Cotidianul Național subliniază că direcționarea fondurilor către proiecte incerte, precum reactoarele modulare mici (SMR), ar fi putut fragiliza mentenanța unităților critice deja existente.

Efectul de domino: Capacitățile de producție cad precum popicele

Harta indisponibilităților raportată de Transelectrica arată un sistem energetic care cedează „accidental” în punctele sale cheie. De la CET Brazi și Iernut, afectate de pierderi de hidrogen și defecțiuni la regulatoare, până la CET București Sud și Vest — cel din urmă fiind victima unui incendiu ale cărui efecte se vor resimți până la finele lunii august — marile centrale pe gaz nu reușesc să acopere golul lăsat de cărbune. Cu unitatea de la Petrom Brazi scoasă din sistem pentru rebobinarea generatorului până la 30 iunie, România navighează într-un peisaj energetic de criză, unde singura certitudine rămâne dependența de interconectările externe și norocul unei cereri scăzute în sistem.