Francesca Albanese, Raportorul special al Organizației Națiunilor Unite pentru teritoriile palestiniene ocupate, a lansat un avertisment dur la adresa așa-numitului „Plan Trump” pentru Gaza. Expertul ONU consideră că această inițiativă nu este nicidecum o cale către pace, ci, dimpotrivă, reprezintă o continuare a epurării etnice, deghizată sub o nouă formă diplomatică. În fața acestei perspective sumbre, Albanese subliniază necesitatea creării unei coaliții internaționale alternative la „Consiliul pentru Pace” promovat de Washington.

Gaza, scenă a distrugerii: „Anarhie ridicată la rang de sistem”

Într-un interviu acordat în contextul lansării în Spania a celei mai recente cărți a sale, „Când lumea doarme. Povești, cuvinte și răni ale Palestinei” (Galaxia Gutenberg), Albanese a declarat tranșant: „«Planul Trump» (…) vizează continuarea distrugerii poporului palestinian în puţinul teritoriu care i-a mai rămas”. Ea denunță vehement planurile de dezvoltare comercială incluse în inițiativă, acuzând că acestea propun „reconstruirea Gazei pe gropi comune, pe o scenă a crimei, fără a ţine cont de drepturile de proprietate sau de ceea ce a fost distrus”. „Este anarhie ridicată la rang de sistem”, a conchis Raportorul ONU, subliniind lipsa totală de respect pentru dreptul internațional.

Apel la justiție internațională și o alianță a „sudului global”

În opoziție cu demersurile administrației americane, Albanese pledează cu fermitate pentru consolidarea mecanismelor de justiție internațională. „Calea către pace este respectarea dreptului internaţional şi nu a existat nimic din toate acestea”, a afirmat ea. O contrapondere esențială la inițiativa Washingtonului este reprezentată de „Grupul de la Haga”, o alianță internațională formată la 31 ianuarie 2025 de state din „Sudul Global”. Acest grup are ca scop coordonarea acțiunilor legale și diplomatice pentru a impune respectarea dreptului internațional în conflictul israeliano-palestinian. Albanese și-a exprimat speranța sinceră că Spania se va alătura acestei coaliții, considerând că este „necesar să se creeze o coaliţie împotriva acestui «Consiliu pentru Pace» şi să se readucă discuţia la nivelul Naţiunilor Unite”, pe care o consideră „singura organizaţie multilaterală, oricât de imperfectă ar fi, și care ar trebui să funcţioneze”.

„Gaza a trezit lumea”: Conștiința globală sub asediu

În ciuda tragediei umane și a atrocităților pe care le-a documentat în numeroase rapoarte – de la atacurile grupării Hamas din 7 octombrie 2023, la alianțele comerciale și internaționale care le-au facilitat – Francesca Albanese percepe o schimbare fundamentală în conștiința globală. „Gaza a trezit lumea în sensul că a demonstrat pedagogia colonială latentă, aceea de a distruge un grup ca atare”, un „genocid” susținut, paradoxal, de complicitatea unor actori privați, de la producătorii de arme la bănci și fonduri de pensii. Această „trezire” se traduce prin mobilizări globale care depășesc acum problema Gaza, extinzându-se împotriva „tiraniei ultracapitaliste” ce afectează și alte conflicte precum cele din Sudan sau Congo, și chiar în Europa. „Îi face pe oameni să se gândească la intersecționalitatea luptelor”, subliniază raportorul, criticând Occidentul pentru indiferența sa față de „Sudul Global”, ignorând că evenimentele de acolo „sunt legate de aceleaşi interese financiare şi politice care subminează propria noastră stabilitate”. Cu toate acestea, ea avertizează că ceea ce rămâne neschimbat este „complicitatea politică cu imperialismul american, în cadrul căreia Israel este un instrument cheie de control şi dominaţie în regiunea arabă”.

Polarizare și dezumanizare: Nu există cale de mijloc

După 7 octombrie 2023, Albanese observă o polarizare fără precedent: „Există o polarizare enormă între cei pro-genocid şi cei anti-genocid (…), nu există cale de mijloc: fie eşti împotriva lui şi te manifeşti ca atare, fie rişti să fii complice prin acţiune sau omisiune”. Ea a fost una dintre primele voci la nivel înalt care a descris evenimentele din Gaza drept genocid, afirmând că „am fi putut să-l numim «mere şi portocale» şi politicienii proisraelieni tot ar fi continuat să-l nege. Numindu-l genocid atrage atenţia asupra a ceea ce se şterge: umanitatea sa”. Cu o profundă consternare, ea își exprimă nedumerirea: „Mă întreb sincer cum pot oamenii aflaţi la putere să trăiască cu aceste imagini cu oameni reduşi la o mizerie absolută… Mame care îşi privesc copiii murind de hipotermie în braţele lor”. „Nu trebuie să fii propalestinian; este vorba despre demnitatea umană. Nu pot să cred că numim această monstruozitate «război». Un război ar trebui să cruţe civilii, iar acesta este un război împotriva civililor”, afirmă ea. Cu toate „cicatricile adânci”, raportorul ONU crede în posibilitatea vindecării, amintind de evreii care se întorc astăzi în Germania, dar avertizează că „trauma, atunci când nu este vindecată corespunzător, generează violenţă”.

Costul personal și speranța acțiunii colective

Curajul Francescăi Albanese de a denunța crimele a avut un cost personal semnificativ. Guvernul american a impus sancțiuni împotriva ei, o măsură fără precedent împotriva unui oficial ONU. „Nu am avut acces la veniturile mele din muncă timp de şapte luni… Sunt cenzurată financiar pentru că am expus crime în numele ONU”, a acuzat ea, descriind măsura ca un atac personal ce ar trebui să revolte comunitatea internațională, dar pentru care simte că nu a primit suficient sprijin. În ciuda tuturor acestor provocări, ea refuză să cedeze. „Când mă întrebi ce este speranţa… sper că alţii vor face ce fac eu, că alţii vor face ce fac palestinienii sau activiştii”. Pentru Francesca Albanese, speranța nu este o așteptare pasivă, ci o chemare la acțiune colectivă împotriva impunității.