Techirghiol, pepinieră de „gentlemani” în epoleți: De la „Servim Patria” la „Mu*e Sindicatului!”

Adevărul, crud și urât, iese din nou la iveală din cotloanele întunecate ale Poliției Române! Nu mai e o surpriză, ci o confirmare că instituția, sub oblăduirea binevoitoare a actualei conduceri, a ajuns o cloacă de incompetență și vulgaritate. Cel mai recent episod? Unul demn de filmele cu proști, dar cu un iz amar de realitate: cazul șefului Poliției Orașului Techirghiol, subcomisarul Grigore Eduard, un „diamant” al eticii și profesionalismului!

Deranjat, cică, de niște amărâte de sesizări sindicale – sesizări firești, despre programul de lucru și pregătirea fizică – distinsul subcomisar a ales să răspundă nu cu argumente, nu cu decență, ci cu o ploaie de obscenități de cea mai joasă speță, aruncate direct în obrazul unui subaltern. Și nu ne cerem scuze că reproducem, pentru că doar așa se poate înțelege gravitatea: „o să dau la muie sindicatului, și aia e, că n-am ce să fac, că pe mine oricum mă doare-n pulă de sindicatul vostru…ce vrei să-ți spun mai mult”. Ați citit bine. Acesta este limbajul unui șef de poliție, nu al unui bețiv din fundul cârciumii!

Cultura „Doare-n organ”: Când funcția e scut, iar bunul-simț, un moft!

Ce trădează asemenea limbaj? Nu o „scăpare” nefericită, nu! Ci o întreagă cultură organizațională toxică, putredă până în măduvă, unde funcția de conducere este percepută ca un abonament nelimitat la impunitate și o invitație la orice fel de ieșire grobiană. Să-ți permiți să afirmi, chiar și într-o discuție „privată”, că te doare exact în organul genital de sesizările legitime ale unor polițiști, sau că intenționezi să „diseminezi lichide seminale” ca formă de reacție, arată nu doar lipsă crasă de respect, ci și un nivel intelectual sub cel al scoarței de copac. Compatibilitatea cu statutul de polițist? Zero! Cu funcția de conducere? Minus infinit!

IGPR, un „control” cu… două paragrafe: Anafabetism funcțional sau complicitate?

Firește, Sindicatul EUROPOL a sesizat imediat atât IPJ Constanța, cât și Poliția Română, indicând clar încălcarea Codului de Etică și Deontologie, precum și a Statutului polițistului. Și ce credeți că s-a întâmplat? La exact 30 de zile, de la Direcția Control Intern a IGPR, sub oblăduirea directorului cms. șef Ionică Iulian, a venit un „răspuns” de două paragrafe. Două! Fără temei juridic, fără concluzii, fără o logică elementară. O capodoperă a anafabetismului funcțional, o dovadă că aceste structuri de „control” sunt de fapt structuri de „împăiere” a problemelor.

Mai grotesc, din acest „răspuns” reiese că ofițerul cu vocabular de latrină nu a fost nici măcar cercetat prealabil, așa cum cere legea! Dar la IPJ Constanța, chestorul Mototolea, acest „vânător” de… găinării, se delectează cu sute de cercetări pentru fleacuri! Dublu standard? Mai degrabă, un standard de-a dreptul schizofrenic!

Benone Matei, maestrul de ceremonii al noului „Cod al bunelor maniere”: „Me!” este noua etichetă!**

Prin validarea tacită a acestei mizerii, semnată de directorul Direcției Control Intern, se transmite un mesaj mai mult decât periculos, un mesaj care ar trebui să ne îngrozească pe toți: limbajul obscen, injurios și disprețuitor NU constituie o încălcare a normelor legale în Poliția Română! Practic, chestorul-șef Benone Matei, prin aprobarea acestei non-acțiuni, legitimează un comportament care, de azi înainte, pare permis oricărui polițist. De ce? Păi, dacă subcomisarul Grigore a putut să-l folosească și nu a pățit nimic, de ce n-ar putea și alții?

Această abordare nu este doar josnică și lipsită de demnitate, ci este un glonț tras în piciorul unei instituții deja șubrede. Asistăm, cu o repulsie profundă, la cel mai dezastruos mandat pe care l-a avut vreodată conducerea Poliției Române după 1989. Un mandat unde dublul standard e la putere, unde personalul e împărțit în „șmecheri și fraieri” și unde managementul e la fel de politizat ca o piață agroalimentară în campanie electorală.

Amenințarea Sindicatului: „O să ne vorbim pe limbaj comun… oficial!”

Dar lupta continuă! Sindicatul EUROPOL a sesizat și conducerea Ministerului Afacerilor Interne, dorind să afle dacă viceprim-ministrul și ministrul de interne, Cătălin Predoiu, tolerează și validează asemenea comportamente de mahala și asemenea vocabular de canalizare din partea șefilor Poliției Române.

Și, ca un avertisment usturător pentru toți „oficialii” care cred că legea e un șervețel, Sindicatul EUROPOL promite solemn: la proxima întâlnire cu conducerea Poliției Române, sau dacă vor avea „onoarea” să-l vadă față în față pe cms. șef Ionică Iulian, directorul Direcției Control Intern, vor integra în propriul limbaj aceleași expresii josnice, dar acum OFICIAL legitimate de chestorul-șef Benone Matei!

„Viitorul ne aparține!” – cu un „organ” în gât și o batjocură în suflet, pare-se! (Cerasela N.).

Înainte ca artificiile să lumineze cerul de Revelion și speranțele într-un an mai bun să înflorească efemere, Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a livrat un „cadou” de proporții biblice: amânarea, pentru încă un an, a dezastrului salarial în sistemul penitenciar. Un act de eroism birocratic demn de o medalie, sau poate doar de o resemnare dulce-amară?

Eroii birocrației la datorie: Semnează azi, promit ieri!

Cu o solemnitate care ar face până și pietrele să plângă (sau să râdă isteric), Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a parafat Ordinul cunoscut sub denumirea bombastică de „Sporul Bayraktar”. Nu, nu, nu este vorba despre vreo recompensă pentru merite militare în vreun conflict uitat, ci despre menținerea unui spor salarial pentru polițiștii de penitenciare până în anul 2026. Ați auzit bine: menținerea! Adică, nici mai mult, nici mai puțin, ci exact la fel. Ce performanță!

Potrivit comunicatului triumfal, domnul Marinescu „s-a ținut de promisiunea făcută polițiștilor de penitenciare și anume că nu vor exista diminuări salariale în penitenciare.” Vă vine să credeți? Ne-am obișnuit atât de mult cu promisiunile neonorate, încât simpla nemicșorare a salariilor devine un act de curaj demn de un lider! Recunoștința ar trebui să curgă în valuri, căci cine s-ar fi gândit că într-o Românie normală, o „garanție clară” ar fi aceea că salariul îți rămâne la fel? Pentru polițiștii de penitenciare, se pare că „specificul muncii lor” este acum recunoscut prin… stagnare. Bravo nouă!

Marea „anunțare” a lui Burcu: Salariile rămân la fel (până la urmă!)

Vestea cea mare, deși era deja în aer ca o amenințare latentă, a fost confirmată oficial, nu oricum, ci de însuși directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), Bogdan Burcu. Anunțul a fost făcut la ceas de seară, pe 30 decembrie 2025, adică fix în ultimul moment, când majoritatea lumii se pregătea de sarmale și șampanie, nu de analize salariale.

Domnul Burcu a transmis „o informare” către conducerile unităților și partenerilor de dialog social. Sună ca un raport de război, nu-i așa? Iar „menținerea sporului și pentru anul viitor” nu este o măsură normală de bună administrare, ci „rezultatul unor demersuri concrete ale tuturor partenerilor de dialog social (MJ, ANP, sindicate).” Adică, a trebuit să se convoace consilii de urgență, să se bată cu pumnul în masă și să se negocieze aprig pentru ca niște oameni să nu primească mai puțin. E ca și cum ai sărbători că nu ți-a plouat în casă azi, după ce ți-a plouat săptămâna trecută și era să-ți plouă și azi.

Dialogul social, o formalitate comică: Când menținerea stabilității e votată cu fast!

Această odisee a „demersurilor concrete” a culminat cu „oferirea unui minim de stabilitate polițiștilor de penitenciare, într-o perioadă dominată de tensiuni sociale.” Un „minim de stabilitate”! Adică, suficient cât să nu se revolte chiar acum, sub bradul de Crăciun. O strategie clasică, aproape de manualul de management al crizelor autohtone: amâni inevitabilul, cosmetizezi realitatea și speri că, până anul viitor, se mai alege praful de memoria colectivă.

Într-o țară în care orice amendament la o lege este prezentat ca o reformă epocală, menținerea unui spor deja existent devine un act de măreție. Sursa acestor informații, desigur, este chiar ANP-ul, care își prezintă propria performanță ca pe o victorie a rațiunii. Felicitări, dragi lideri! Ați reușit să NU tăiați din salarii. Oare la anul vom sărbători faptul că ne-am trezit în patul nostru și nu sub un pod? Tensiunile sociale, dragi cititori, nu sunt rezolvate de „Sporul Bayraktar”, ci doar anesteziate pentru un an. Să nu uităm că anestezia trece, iar durerea rămâne. Și, uneori, devine și mai usturătoare. (Irinel I.).