Într-o vale îngustă, la marginea nordică a orașului Sarajevo, mașinăriile din perioada Războiului Rece ale fabricii de arme Pretis bat oțelul incandescent, la peste 1.000 °C. Este imaginea unei realități noi și complexe a comerțului global cu arme, o realitate propulsată de cererea masivă de muniție din era sovietică în Ucraina. În centrul acestei povești stă Will Somerindyke, un antreprenor american a cărui companie, Regulus Global, s-a transformat dintr-un mic revânzător de echipamente într-un actor central al acestui domeniu, așteptând ca veniturile sale să crească de la 50 de milioane de dolari la 1 miliard de dolari până anul viitor. Povestea ascensiunii sale, plină de paradoxuri, este devoalată într-o amplă analiză semnată de jurnalistul de investigație Miles Johnson de la Financial Times.

O renaștere neașteptată în Balcani: Fabrica Pretis și misterul achizițiilor americane

Odată, fabrici precum Pretis produceau sute de mii de obuze de artilerie anual, pregătind un război terestru european care nu a mai avut loc. După anii ’90, multe dintre liniile de producție bosniace au intrat în declin, muncitorii calificați s-au pensionat, iar fabricile de stat au supraviețuit cu exporturi modeste către conflicte îndepărtate. Apoi, în primăvara anului 2024, o companie americană nou înființată, Sitko Acquisition LLC – fără site web, personal public sau prezență fizică în afara unei căsuțe poștale din SUA – a început să cumpere acțiuni la Pretis și la o altă fabrică bosniacă, Binas. Printr-o serie de tranzacții discrete la bursa din Sarajevo, Sitko a devenit cel mai mare acționar privat al ambelor fabrici, al doilea după guvernul bosniac. Această mișcare a stârnit întrebări despre identitatea misteriosului cumpărător și motivațiile sale. Urmele au condus către Virginia Beach și către Will Somerindyke, fost jucător de baseball universitar, broker la Merrill Lynch și contractant al Pentagonului, care a construit o nouă rețea globală de aprovizionare cu arme, transformând micuța sa afacere într-un pivot al strategiei americane de proiectare a puterii.

De la visul distrus al baseball-ului la agresivitatea de pe Wall Street

Născut într-o bază navală din Virginia Beach, Somerindyke a visat la o carieră profesionistă în baseball, exersând ore în șir aruncarea sa „slider”. Deși a jucat la Universitatea Christopher Newport, viteza sa obișnuită și rezultatele mediocre i-au spulberat visul. În 1999, la 21 de ani, urmărea antrenamentele echipei Norfolk Tides, căutând o ultimă șansă, dar fără succes. Un an mai târziu, în 2000, apogeul bulei dotcom, Somerindyke se regăsea la Merrill Lynch, o firmă de brokeraj de pe Wall Street. A prosperat într-un mediu agresiv, efectuând sute de apeluri telefonice zilnic, unde scopul era să eviți un „nu”. Cu toate acestea, adrenalina financiară nu a putut umple golul lăsat de baseball.

În 2004, a încercat să aducă o franciză a Ligii Majore de Baseball la Virginia Beach, o inițiativă ambițioasă la care a lucrat peste 100 de ore pe săptămână. Eforturile sale, de la lobby la primărie la vopsirea capacelor de canalizare ca mingi de baseball, au eșuat când franciza a fost acordată Washington D.C. Apoi, viața sa profesională s-a complicat. Acuzat de autoritățile de reglementare că a indus în eroare un investitor și că a încălcat regulile privind valorile mobiliare, Somerindyke și-a pierdut licența de broker. La începutul anilor treizeci, fără finanțe și perspective, avea nevoie de un nou început. Evenimentele din Orientul Mijlociu aveau să-i schimbe radical destinul.

Nașterea Regulus Global: De la ochelari second-hand la arma secretă a Pentagonului

În 2012, pe măsură ce războiul civil sirian escalada, administrația Obama a evitat intervenția directă, optând pentru operațiuni secrete. CIA a lansat programul Timber Sycamore, antrenând și înarmând rebelii cu arme de fabricație sovietică, pe care SUA nu le producea. Într-o clădire municipală din Virginia Beach, Somerindyke a înființat Regulus Global. A semnat un contract de închiriere pentru un depozit și a început să caute furnizori, scoțându-și părinții din pensie pentru a-l ajuta. Primele tranzacții au fost modeste: ochelari balistici second-hand, tocuri de arme. Până la sfârșitul primului an, Regulus depășise 1 milion de dolari în venituri.

Somerindyke a început să călătorească în întreaga lume, la târguri de arme din Londra, Paris și Golful Persic, învățând secretele comerțului global cu armament. „Această afacere este de modă veche”, a declarat el pentru Financial Times. A studiat birocrația comerțului, de la Regulamentul internațional privind traficul de arme la programele vamale. Contractele Regulus au crescut, de la ochelari de vedere nocturnă la imprimante și uniforme tactice. A învățat care depozite din Europa de Est dețineau stocuri din perioada Războiului Rece și care intermediari erau de încredere.

În 2014, a venit apelul de la Pentagon. Comandamentul Operațiunilor Speciale al SUA (Socom) avea nevoie de contractori care să procure rapid arme de calibru sovietic pentru rebelii din Siria. Regulus, a susținut Somerindyke, putea livra în mai puțin de 50 de zile. La scurt timp, a urcat la bordul unui Iliușin Il-76, un avion de marfă sovietic, pentru a supraveghea încărcarea lăzilor cu arme. „În toate operațiunile la care am participat”, a spus el, „am fost întotdeauna în primul zbor. Vreau să văd întreaga operațiune cu ochii mei.” Regulus trecuse o linie invizibilă, devenind parte a mașinăriei războiului american modern.

Prețul comerțului cu arme: Incidentul din Bulgaria și dileme morale

Ascensiunea Regulus a venit și cu un preț moral. Pe 6 iunie 2015, Francis Norwillo, un contractant militar american, a fost ucis într-un poligon de tragere din Bulgaria, în timpul unui program Socom de „antrenare și echipare” a luptătorilor anti-Assad. Muniția, un RPG defect fabricat în 1984, i-a fost fatală. Purple Shovel, compania care l-a angajat pe Norwillo, subcontractase aprovizionarea cu arme către Regulus Global. Norwillo și alți contractanți fuseseră trimiși chiar și în Belarus, un aliat al Rusiei, pentru a exersa cu sistemele necesare, la aranjamentul lui Somerindyke. Văduva lui Norwillo a dat în judecată Regulus Global, printre alții, susținând că știau că grenada era defectă. Cazul a fost ulterior soluționat. Somerindyke a declarat că s-a simțit „îngrozitor”, dar a negat orice responsabilitate directă, afirmând că „treaba mea era să livrez echipament. Am livrat echipament.” Trecerea de la vânzarea de tocuri de arme la furnizarea de arme grele a fost, în viziunea sa, pur și simplu „un alt articol. Doar un alt SKU”.

Până în 2017, Regulus negocia acorduri pentru Ministerul Apărării din Arabia Saudită, furnizând arme pentru războiul din Yemen, un conflict ce a stârnit indignare internațională din cauza victimelor civile în masă. Chiar dacă ONU a concluzionat că s-au comis încălcări ale dreptului internațional, armele intermediare de către SUA, inclusiv de către Regulus, au continuat să curgă. În Siria, consecințele neașteptate ale programelor secrete ale SUA au devenit evidente, arme achiziționate prin contracte americane apărând ulterior în depozitele Statului Islamic.

Invazia Ucrainei: Un pariu de miliarde și tensiuni cu Kievul

În februarie 2022, invazia pe scară largă a Ucrainei de către Vladimir Putin a schimbat totul. Armata ucraineană avea nevoie exact de armament din era sovietică pe care Somerindyke învățase să-l procure. În câteva ore, a început să primească telefoane urgente de la oficialii ucraineni. Somerindyke a călătorit personal în Ucraina, unde a fost „legat emoțional” de conflict, o experiență nouă pentru cel care se mândrea cu abilitatea de a „compartimenta” emoțiile. Până la sfârșitul anului 2022, stocurile din era sovietică se epuizaseră brusc. „Nimeni nu spusese vreodată că nu mai sunt stocuri disponibile”, și-a amintit Somerindyke.

În capitala ucraineană, Somerindyke a semnat un contract de 1,7 miliarde de dolari cu Spetstechnoexport, agenția ucraineană de export de arme, unul dintre cele mai mari contracte de muniție din timpul războiului. Pentru a onora comanda, Regulus a achiziționat acțiuni în Pretis și Binas, cele două fabrici bosniace, și a investit zeci de milioane de dolari în modernizarea liniilor de producție. Cu toate acestea, acordul a început să se destrame. Spetstechnoexport a acuzat Regulus că nu și-a îndeplinit obligațiile, susținând că a trimis un avans de 162,6 milioane de dolari pe care Regulus l-a folosit pentru a-și finanța achizițiile din Bosnia. Regulus neagă cu tărie, afirmând că Ucraina nu a furnizat avansul integral de 30% și că acest deficit a cauzat întârzieri. Dezacordul a ajuns la arbitrajul internațional din Londra. Somerindyke, sub o presiune imensă, a recunoscut că „nu dorm deloc”, luptându-se cu dificultăți în Bosnia și cu amenințarea politică.

Amenințări politice și viziunea asupra viitorului războiului

Pe măsură ce Somerindyke se lupta să gestioneze operațiunile, un nou spectru a apărut: posibila revenire a lui Donald Trump la președinția SUA. Trump a promis să pună capăt războiului din Ucraina, o decizie care ar putea restrânge sau chiar opri conflictul ce a alimentat creșterea explozivă a Regulus și a investițiilor sale în Bosnia. „Sper că războiul se va opri mâine”, a declarat Somerindyke pentru Financial Times, adăugând pragmatic că „va fi nevoie de eforturi de mai mulți ani doar pentru a reface inventarul lucrurilor care au fost folosite.”

Într-o nouă direcție, Somerindyke a ajutat la lansarea Union, un nou producător de apărare susținut de capital de risc, unde activează ca director executiv. Union își propune să introducă tehnici moderne de fabricație automatizată, similare cu cele din industria auto, în producția de proiectile de artilerie de 155 mm, o abordare diferită de mașinile vechi din Bosnia. Este încercarea sa de a defini viitorul producției de război, având ca scop ca guvernul SUA să devină cel mai mare client. Regulus, a spus el, este pe cale să înregistreze venituri anuale de 1 miliard de dolari anul viitor, îndeplinind comenzi pentru guvernele europene care cumpără proiectile în numele Kievului. Somerindyke, un om condus de un spirit competitiv acerb – „cel mai rău lucru pe care mi l-aș dori este ca, la sfârșitul vieții mele, oamenii să spună: «Omul ăsta avea potențial»” – a prosperat într-un sistem în care diferența dintre muniția pentru Siria, Yemen sau Ucraina este logistică, nu morală. Așa cum conchide Financial Times, războaiele se pot schimba, clienții se pot schimba, dar produsele rămân doar un alt element dintr-un tabel, iar logica economică a conflictului continuă să propulseze un imperiu al armelor din umbră.