Într-o mișcare ce răsună ca un strigăt disperat din adâncurile sărăciei propagate de decizii absurde, Confederația Națională Sindicală „Cartel ALFA” a aruncat mănușa! Nu oricum, ci printr-o scrisoare deschisă tăioasă, adresată direct celui ce stă la cârma unei Românii tot mai șubrede: Prim-Ministrul Ilie Bolojan. Scrisoarea, redactată după trei zile de deliberări febrile (10-12 decembrie 2025) în cadrul Consiliului General, nu este o simplă jalbă, ci un rechizitoriu usturător, un pamflet cu acuze grele la adresa unei guvernări ce pare să fi declarat război propriilor cetățeni.

Consensul de vitrină: Aplauze din ecrane, fluierături din străzi

Se pare că domnul Prim-Ministru și distinsa sa coaliție trăiesc într-o realitate paralelă, tapetată cu iluzii și aplauze prefabricate. CNS Cartel ALFA o spune răspicat: „Consensul aparent obținut în cadrul coaliției… nu trebuie confundat cu susținerea cetățenilor!” Să fim serioși! Faptul că mass-media, gentil controlată de sforarii de partid, intonează osanale, nu înseamnă că românii înghit gălușca. Cine crede asta, o arată sindicaliștii, este „pe o pistă greșită și într-o gravă eroare.” Măsurile aberante, prezentate pompos sub eticheta „salvării țării,” sunt, de fapt, „extrem de nocive, duc la sărăcirea populației și creează dificultăți majore pentru activitatea economică.” O salvare cu costuri de faliment, pe scurt.

Rețeta fatală a „salvării”: Foame și faliment, pe banii noștri

Deși, recunoaștem, contextul internațional e turbulent, iar guvernele autohtone au excelat în iresponsabilitate, cetățenii de rând au înțeles. Ei înțeleg că deficitul e mare și trebuie acoperit. Dar ce nu înțeleg, și e strigător la cer, sunt „incoerențele și contradicțiile serioase” ale acestui guvern. Pe de o parte, asistăm la o campanie de jupoiere sistematică a veniturilor salariale: tăieri de sporuri (deh, condițiile de muncă nu mai contează!), înghețarea salariilor bugetarilor și pensiilor, reduceri de personal mascate și o intenție fermă de a bloca orice creștere.

În timp ce omul de rând strânge cureaua până la sufocare, spirtoasele, caviarul și achizițiile „nejustificate” curg valuri-valuri în instituțiile bugetare. Marea evaziune fiscală? E o legendă urbană, căci măsurile concrete întârzie. Privilegiile politice? Intacte, ba chiar mai strălucitoare!

O austeritate cu două fețe: Ghilotina pentru popor, Bbnchetul pentru elită

Austeritatea, dragi cetățeni, e un concept cu aplicabilitate selectivă în România. Ea lovește cu brutalitate doar „salariații, pensionarii, simplii cetățeni.” Și cum o face? Printr-o litanie de calamități:

• Taxe mai mari (să simtă și sărăcimea că trăiește!).
• Salarii mai mici (să nu le vină idei trăsnite!).
• Înghețarea salariilor și pensiilor (stabilitate, nu-i așa?).
• Inflație galopantă (prețurile zboară, noi rămânem la sol!).
• Lipsă totală de măsuri pentru a menține costul vieții la un nivel suportabil (energie, locuire, alimente – lux, nu drept!).
• Înghețarea salariului minim (un afront direct la adresa decenței!).
• Și cireașa de pe tort: blocarea reformei fiscale, în ciuda documentelor internaționale ratificate de România, care spun clar că muncitorul nu ar trebui să plătească mai mult de 50% din cheltuielile sociale. În România, muncitorul plătește 83% din fondul de pensii și 64% din cel de sănătate! O rușine continentală!

Fiscul românesc: Jupuiere la muncitor, scutire la capital

Și cine e ferit de ghilotina austerității? Păi, în primul rând, „decidenții politici care ne-au adus în situația dificilă de astăzi,” inclusiv nenumărați membri ai partidului domnului Bolojan. Subvențiile uriașe pentru partide continuă să curgă, indemnizațiile parlamentarilor sunt sfinte, iar salariile demnitarilor nu au fost nici măcar ciupite cu 30%, așa cum au fost măcelărite cele ale altor categorii de angajați.

Apoi, avem capitalul, „protejat în realizarea profiturilor.” Sindicaliștii amintesc că, din 2018, România e un „paradis fiscal,” unde capitalul e exonerat de orice răspundere socială. Prin transferul taxelor sociale pe umerii angajaților, statul a transformat muncitorul într-un fel de asigurator universal, preluând responsabilitatea socială a privaților. Mai grav, guvernul continuă să susțină că politica de protejare a profiturilor companiilor trebuie să continue!

Și nu uităm de „indemnizațiile de management sfidătoare” din companiile de stat și de numărul „exagerat de mare” de membri în consiliile de administrație – toți, desigur, numiți politic. Un simplu șef de depozit garantează cu casa și venitul său, dar managerii „nu garantează cu nimic” pentru dezastrul din întreprinderile pe care le conduc! Că doar e vorba de banii statului, nu-i așa?

Salariul minim, scutul fiscal al evazionistului? O rușine de stat!

Când ar trebui să crească salariul minim pentru a susține creșterea economică și a aduce venituri la buget, guvernul domnului Bolojan face exact pe dos: îl îngheață! CNS Cartel ALFA acuză tranșant: „prin înghețarea salariului minim doriți de fapt să validați prin lege evaziunea fiscală și să respingeți creșterea veniturilor la bugetul de stat.” O acuzație extrem de gravă, ce arată că intențiile declarate sunt departe de realitatea cinică.

Marea ipocrizie: Sacrificiul cetățeanului, profitul sponsorului

Concluzia sindicaliștilor este devastatoare: „doriți reducerea deficitului excesiv doar prin sacrificarea cetățenilor și prin protejarea capitalului și a sponsorilor de partid.” O guvernare care arată un dispreț cras față de proprii cetățeni, o guvernare care, în loc să ducă țara înainte, o duce înapoi, sub talpa unor interese meschine.

Cererea – ultimatum: Un salariu minim de 4.350 lei, acum!

Mesajul final al Biroului Național al CNS Cartel ALFA este clar și tăios, adresat direct Premierului Bolojan: „Nu trebuie să urâți lucrătorii și cetățenii țării pe care o conduceți temporar.” Guvernul e somat să adopte „politici echilibrate… care să urmărească realizarea justiției sociale, nu măsuri protecționiste pentru grupurile de interese.”

Ca răspuns la toate aceste abuzuri și politici falimentare, sindicaliștii cer imperativ: creșterea imediată a salariului minim garantat în plată la cel puțin valoarea de 4.350 lei! Să vedem acum dacă domnul Prim-Ministru va continua să ignore realitatea sau dacă, măcar o dată, va alege să guverneze pentru popor, nu împotriva lui. Oricum ar fi, ceasul ticăie, iar răbdarea românilor e pe sfârșite. (Irinel I.).