Oficiali de rang înalt ai Pentagonului au confirmat recent că ambițioasa inițiativă „Replicator”, menită să revoluționeze capacitățile de luptă cu drone, este nu doar „vie”, ci și revitalizată, operând sub o nouă denumire și cu o direcție strategică redefinită: dezvoltarea și implementarea dronelor de atac de mari dimensiuni. Această evoluție marchează un moment crucial în strategia de apărare a Statelor Unite, adaptându-se la dinamica conflictelor moderne și la imperativul consolidării prezenței în regiuni cheie, precum Pacificul.

Un trecut tumultuos și o nouă direcție

Lansată inițial de Kathleen Hicks, fostul secretar adjunct al Apărării în timpul administrației Biden, „Replicator” își propunea să achiziționeze mii de drone „atritabile” (ieftine și consumabile) într-un interval de doi ani, cu precădere pentru teatrul de operațiuni din Pacific. Însă, efortul ambițios a întâmpinat critici semnificative, inclusiv din partea legiuitorilor, iar soarta sa a rămas incertă, mai ales în contextul altor inițiative privind dronele anunțate de noua administrație Trump. Speculațiile privind anularea programului au fost însă spulberate.

Sub aripa forței autonome de luptă

Amiralul Samuel Paparo, șeful Comandamentului Indo-Pacific, a declarat fără echivoc la Forumul Național de Apărare Reagan din California: „Este viu! Este viu!”. El a subliniat că secretarul adjunct al Apărării a reorientat inițiativa către un grup de luptă autonom, consolidându-i viitorul. Se pare că Paparo făcea referire la Defense Autonomous Warfare Group (DAWG), grupul care, conform unor relatări inițiale, a preluat inițiativa „Replicator”.

Simulări și exerciții: Inima noii strategii

Ce înseamnă însă că inițiativa este „vie”? Amiralul Paparo a clarificat că aceasta se traduce prin exerciții de război intense: atât simulări realiste cu echipamente existente – desfășurate în locații sigure, ferite de ochii curioși ai adversarilor – cât și exerciții virtuale care analizează modul în care tehnologia ar putea contribui la victoria într-un conflict viitor. „Simulăm, exersăm în direct – nu în Vestul Pacificului, ci în spații securizate unde putem maximiza învățarea”, a precizat Paparo.

Dubla ofensivă: Gigante și mini-drone

Noua „Replicator” se concentrează acum specific pe dezvoltarea dronelor de dimensiuni mai mari, capabile de atacuri unidirecționale, a adăugat Emil Michael, Subsecretarul pentru Cercetare și Inginerie și Chief Technology Officer al Pentagonului. În paralel, campania „Drone Dominance” a Secretarului Apărării Hegseth pune accentul pe sisteme mai mici, destinate unităților reduse, precum dronele FPV (First-Person View), a căror eficacitate a fost demonstrată pe frontul din Ucraina. Experții militari consideră că distanțele vaste din Pacific impun drone cu rază de acțiune mai mare și, implicit, de dimensiuni sporite, spre deosebire de conflictele de proximitate, precum cel ucrainean.

„Ne-am angajat într-o inițiativă de Dominanță a Dronelor… finanțată de Congres, și aceasta vizează dronele mai mici”, a explicat Michael. „Ceea ce dezvoltăm cu amiralul Paparo și Grupul de Război Autonom [DAWG] sunt drone mai mari, drone de atac unidirecțional. Trebuie să fim dominanți în ambele. Putem fi dominanți în ambele”, a continuat el, adăugând o observație esențială din conflictul ruso-ucrainean: „Am învățat că liniile frontului într-un conflict teritorial sunt acum robot-contra-robot.”

Era războiului robot-contra-robot și apărarea patriei

Pe lângă ofensivă, un al treilea imperativ strategic vizează apărarea anti-dronă, mai ales pentru protecția teritoriului american și a evenimentelor de anvergură, cum ar fi Cupa Mondială din 2026 sau cea de-a 250-a aniversare a Declarației de Independență. „Trebuie să ne asigurăm că aceste locuri sunt protejate”, a subliniat Michael. „Avem nevoie de un program robust pentru drone mici, unul robust pentru drone mari și un program și mai robust pentru contracararea dronelor.”

O nouă filozofie a descurajării: De la dominanță la negare

Vestea bună pentru SUA și aliații săi, a argumentat amiralul Paparo, este că proliferarea dronelor și a altor tehnologii avansate modifică echilibrul de putere de la agresori către apărători. Indiferent de denumire, efortul DAWG/Replicator urmărește să capitalizeze această schimbare strategică. „A fost redenumit din Replicator, dar calitatea este aceeași”, a afirmat amiralul. „În anumite spații nu este nevoie să lupți pentru superioritate aeriană sau maritimă. Tot ce trebuie să faci este să o refuzi altuia.”

Comentariile lui Paparo reflectă o schimbare epocală în gândirea strategică americană. După trei decenii post-Război Rece, în care s-a urmărit o „dominanță” absolută pe uscat, în aer și pe mare în locuri precum Afganistan și Irak, armata SUA se confruntă acum cu adversari mai redutabili și realizează că nu trebuie neapărat să-i domine, ci doar să le nege obiectivele. O nouă paradigmă, denumită intern „Anti-Access/Area Denial” (A2/AD), care odată era văzută ca o barieră în calea operațiunilor americane, este acum recunoscută ca un instrument puternic pentru protejarea Lumii Libere. Această abordare transformă atacul într-o acțiune cu costuri prohibitive, avantajează apărătorul și sprijină statele care nu doresc ca faptele pe teren să fie modificate prin forță.