Președintele ucrainean Volodimir Zelenski se confruntă cu o perioadă de o instabilitate politică fără precedent, marcată de pierderea celui mai de încredere consilier al său într-un răsunător scandal de corupție și de intensificarea întrebărilor privind strategia de război. Pe fondul unor „nori negri ce par a se aduna la orizontul viitorului său politic”, liderul de la Kiev riscă dezertări semnificative, nu de pe front, ci din propriul partid, conform unei analize recente din The Times.

Valul de corupție lovește Palatul Prezidențial

Tensiunile au atins cote maxime pe 20 noiembrie, când Volodimir Zelenski a convocat o reuniune secretă a circa 200 de membri ai facțiunii sale parlamentare, însuși șeful său de cabinet, Andrii Iermak, puternicul său confident, fiind prezent. Obiectivul discuției? Dezvăluirile făcute de agențiile ucrainene anticorupție, NABU și SAPO, care inițiaseră cu doar câteva zile înainte o investigație amplă. Ancheta viza oficiali de rang înalt din cabinetul prezidențial, acuzați de deturnare și spălare de bani în valoare de 100 de milioane de dolari, proveniți de la compania nucleară de stat. Două demisii ministeriale și fuga din țară a unui apropiat al președintelui au subliniat gravitatea situației.

Întâlnirea, doar a doua de acest gen organizată de Zelenski de la victoria sa din 2019, a fost una încărcată. O deputată, Mariana Bezugla, a rupt tăcerea, cerând demiterea lui Iermak, a cărui influență și longevitate în funcție au stârnit critici tot mai acerbe pe măsură ce războiul se prelungește. Martori oculari au descris cum „Andrii s-a înroșit la față de rușine”, președintele apărându-și însă consilierul cu vehemență și refuzând să-l demită.

Însă, destinul politic al lui Iermak a luat o turnură neașteptată o săptămână mai târziu. Un raid surpriză efectuat de NABU și SAPO la biroul și apartamentul său privat vineri dimineață l-a forțat pe Zelenski să anunțe public demisia șefului său de cabinet. Deși un purtător de cuvânt al lui Iermak a asigurat deplina cooperare cu anchetatorii și a subliniat că nu i s-a formulat o acuzație oficială, plecarea sa lasă un gol considerabil și ridică întrebări fundamentale despre capacitatea președintelui de a gestiona reacția publică și politică.

Opoziția se mobilizează: Corupția, un „risc național”

Cazul de corupție se derulează în secret de peste 15 luni, implicând interceptări telefonice extinse, în care suspecții utilizau nume de cod și un limbaj criptic, conform NABU și SAPO. Schema infracțională ar fi implicat șantajarea contractorilor Energoatom pentru a plăti mite de până la 15%, amenințându-i cu reținerea plăților datorate. Deși opt persoane au fost acuzate, Iermak nu se numără printre ele. Anchetatorii indică drept cap al rețelei criminale pe Timur Mindich, co-proprietar al unei companii de producție fondate de Zelenski, care a fugit din Ucraina și se crede că se ascunde în Israel.

Influența lui Iermak a fost o sursă constantă de controverse, unii considerându-l un „oficial din umbră, neales, care controlează guvernul”. Furia publică a atins apogeul în vară, când s-a descoperit că acesta orchestrase o tentativă de a subordona NABU și SAPO controlului guvernamental, o măsură ce a stârnit proteste masive și l-a forțat pe Zelenski să cedeze.

Implicarea sectorului energetic în scandal este deosebit de dureroasă. Kira Rudik, liderul partidului de opoziție Holos, a mărturisit că ședințele au loc în holurile hotelurilor din cauza penuriei de curent, în timp ce înregistrările scandalului arată cum oficialii acuzau că investițiile în protejarea infrastructurii energetice erau o „risipă de bani”. „Este foarte dureros să te gândești că toată această încredere din partea liderilor mondiali și a poporului ucrainean, care lucrau împreună pentru binele Ucrainei, a fost folosită de un cerc restrâns din jurul președintelui pentru a crea această schemă de corupție masivă. Ne așteaptă o iarnă incredibil de grea,” a declarat Rudik.

În timp ce la începutul invaziei, opoziția, inclusiv Petro Poroșenko, a convenit să nu critice public pe Zelenski, astăzi situația este diametral opusă. Poroșenko, fost președinte și lider al Solidarității Europene, a calificat cazul de corupție drept un „risc național la fel de grav ca invazia pe scară largă” și a cerut demisia tuturor celor asociați cu Iermak, insistând că „guvernul compromis trebuie să plece și el”. Rudik, deși precaută să nu-l acuze direct pe președinte, a declarat că îi este „foarte greu să creadă că președintele nu știa” de amploarea delapidării.

Fisuri în partidul prezidențial și miza bugetului

Opoziția strânge semnături pentru o moțiune de cenzură împotriva guvernului de război, propunând un nou guvern de unitate națională format din parlamentari din alte partide. Chiar dacă șansele de reușită sunt mici, având în vedere că Holos și Solidaritatea Europeană dețin doar 46 de voturi din cele 226 necesare, acțiunea creează o atmosferă de incertitudine. Surprinzător, unii parlamentari din partidul lui Zelenski, „Servitorul Poporului”, au recunoscut în privat că un guvern de unitate națională ar fi o idee „demnă de luat în considerare”, după cum a declarat Oleksandr Merezhko, un deputat senior din partidul președintelui și fost consilier de campanie.

Presa ucraineană sugerează că unii membri ai „Servitorului Poporului” evaluează posibilitatea de a demisiona și de a deveni deputați independenți. Cu o majoritate parlamentară de doar patru voturi, un astfel de scenariu ar destabiliza serios guvernul. Un membru senior al partidului a confirmat cu tristețe că „mai mult de patru” deputați iau în considerare această acțiune.

„Adevărata probă de foc va fi sesiunea plenară a Parlamentului din această săptămână, unde deputații vor fi chemați să voteze bugetul,” a avertizat Merezhko. Kira Rudik este de părere că Zelenski nu dispune de voturile necesare pentru a-l aproba, ceea ce ar putea duce la o nouă amânare. Pierderea votului pe buget, deși nu ar închide guvernul ca în alte țări, ar pune sub semnul întrebării cheltuielile pentru infrastructura critică, inclusiv apărarea aeriană, și ar lovi serios credibilitatea lui Zelenski.

Negocieri de pace sub semnul intrebării și voci de pe front

Plecarea lui Iermak, care a condus echipa de negociatori a Ucrainei în discuțiile de pace cu SUA, adaugă o presiune suplimentară asupra eforturilor diplomatice. Zelenski l-a numit pe secretarul securității naționale, Rustem Umerov, în locul său, acesta îndreptându-se imediat spre SUA pentru discuții. Un acord de pace propus de echipa americană la începutul lunii, deși a fost întâmpinat cu contrapropuneri de Ucraina, este considerat de mulți ca o „capitulare”.

Pe 27 noiembrie, în Piața Maidan din Kiev, nemulțumirea era palpabilă. Nikita, un comandant de pluton de 27 de ani, a calificat acordul drept „trădare”, întrebându-se retoric „Câți oameni au trebuit să moară pentru acest acord?”. El și-a exprimat furia față de acuzațiile de corupție, subliniind că „Unitatea mea nici măcar nu are suficienți bani, dar ei tot găsesc modalități de a se îmbogăți”. Vasil Paziniak, un medic din Kiev, a mers și mai departe, numindu-l pe Zelenski „șef al mafiei” și cerându-i demisia.

Viitorul lider: Zalujnîi, speranța sau amenințarea?

Alexander Rodnianski, fost consilier economic al lui Zelenski, a sugerat săptămâna trecută în The Economist că președintele ar putea alege să demisioneze, deși acest scenariu este puțin probabil. Conform constituției, alegerile nu pot avea loc sub legea marțială, iar deși popularitatea lui Zelenski a scăzut, el încă îi depășește pe rivali.

Singura figură care se apropie de popularitatea președintelui este Valerii Zalujnîi, general cu patru stele și fost șef al forțelor armate, demis în februarie și numit ambasador în Regatul Unit – o mișcare percepută ca o încercare de a elimina un potențial adversar. Un sondaj Socis din octombrie sugerează că Zalujnîi l-ar putea învinge pe Zelenski într-o eventuală alegere, datorită statutului său de erou de război. Pe Maidan, atât soldatul Nikita, cât și medicul Paziniak au exprimat entuziasm pentru Zalujnîi, descriindu-l ca fiind „demn de încredere, patriot și împotriva corupției”.

Liudmila Dolgonovska, fostă angajată a lui Zalujnîi, l-a descris ca fiind „excepțional de bun în meseria sa, carismatic, un bun comunicator și un organizator excelent”. Cu toate acestea, apropiații generalului sugerează că, în ciuda popularității, o candidatură la președinție este puțin probabilă. Într-un articol publicat sâmbătă în The Telegraph, Zalujnîi nu a făcut referire la speculațiile politice, dar a pledat pentru „schimbări politice, reforme profunde, redresare completă, creștere economică și întoarcerea cetățenilor” după război, precum și pentru „consolidarea fundamentelor justiției prin combaterea corupției și crearea unui sistem judiciar onest”.

Deocamdată, consensul rămâne că o dezbatere politică deschisă ar afecta grav capacitatea Ucrainei de a se apăra și ar oferi muniție mașinăriei de propagandă rusești. Deși Rudik va continua să insiste cu moțiunea de cenzură, ea a subliniat că țara nu ia în considerare înlocuirea lui Zelenski: „Aceste acuzații de corupție sunt dureroase, dar nu vorbim despre alegeri sau ceva de genul acesta, pentru că știm cu toții că trebuie să ne concentrăm pe ceva mult mai urgent. Supraviețuirea.”