Vizita de la Penitenciarul Botoșani a reconfirmat că sistemul penitenciar are resurse valoroase și profesioniști dedicați. (Cerasela N.).

Emil Pășcuț, de la Sindicatul Diamantul, a dezvăluit un fragment dintr-o cerere de chemare în judecată pentru recuperarea majorării Bayraktar, denunțând „răutatea viscerală” a celor implicați în elaborarea metodologiei.

„Oamenii ăștia au o răutate viscerală”: Denunțul sindicalistului

Pășcuț acuză că metodologia încalcă principiul „Non bis in idem” (dubla sancționare), consacrat în legislația națională și europeană.

Dubla sancționare, o ilegalitate flagrantă: Diminuare salarială plus oprirea majorării Bayraktar

Sindicatul Diamantul argumentează că diminuarea salarială cu 10% pentru 2 luni, prevăzută de Legea 360/2002, reprezintă prima sancțiune legală, în timp ce oprirea majorării de 25% (art. VIII OUG 26/2024) pe 12 luni, deși nu este reglementată ca sancțiune disciplinară, produce efecte punitive suplimentare pentru aceeași faptă, reprezentând o a doua sancțiune nelegală.

Măsuri punitive nelegale: Sancțiuni deghizate și încălcări ale Statutului Polițistului

„Această a doua măsură reprezintă o sancțiune de facto, întrucât are caracter punitiv și se aplică pentru aceeași conduită. Legea 360/2002 reglementează limitativ sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate polițiștilor – orice altă măsură cu efect punitiv, aplicată pentru aceeași faptă, constituie o sancțiune neprevăzută de lege și este nelegală”, se arată în cererea de chemare în judecată. (Cristina T.).

În timp ce Ministerul Energiei anunță o „evaluare a tranzacției” privind activele Lukoil din România, Consiliul Concurenței dă o replică surprinzătoare: nu a primit nicio notificare! „Nu am primit nimic, nicio notificare, nimic”, a declarat președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, creând confuzie și suspiciuni.

Chirițoiu: Zvonuri de doi ani, nicio notificare oficială. Minciună, neglijență sau incompetență?

„Zvonul ăsta este de cel puțin doi ani, tot aud că e de vânzare Lukoil, tot primesc întrebări. N-am primit în toată perioada, n-am primit nimic, nicio notificare, nimic”, a declarat Chirițoiu, insinuând că, deși se vorbește de o posibilă vânzare de ani de zile, Lukoil nu a respectat procedurile legale.

CEISD vs. Consiliul Concurenței: Praguri diferite, haos birocratic?

Chirițoiu a explicat că, dacă tranzacția depășește 2 milioane de euro, notificările se depun la Comisia pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD), în timp ce Consiliul Concurenței intervine doar dacă cifra de afaceri a părților implicate a fost mai mare de 4 milioane de euro în anul anterior. „Un labirint birocratic menit să îngreuneze orice tranzacție?”, ar putea comenta un investitor frustrat.

„Mult mai multe tranzacții la CEISD”: De ce Consiliul Concurenței stă pe margine?

Chirițoiu a explicat de ce sunt „mult mai multe tranzacții la CEISD”, subliniind că instituția pe care o conduce se uită doar la impactul asupra concurenței, nu și la alte aspecte, cum ar fi investițiile sau extinderea companiilor. „Concurența sau haosul? Se pare că ambele!”, ar putea rezuma un analist economic.

Trump sancționează Lukoil, Gunvor preia activele. Un dans periculos pe scena geopolitică?

Contextul este unul extrem de delicat: președintele american Donald Trump a anunțat sancțiuni pentru Lukoil, iar compania a anunțat că a acceptat o ofertă de la traderul Gunvor pentru achiziționarea activelor internaționale. „Un joc de șah geopolitic cu mize uriașe?”, ar putea specula un expert în relații internaționale.

Ministerul Energiei promite o „evaluare”, dar planul este deja pus la cale?

În timp ce Lukoil și Gunvor negociază, iar Ministerul Energiei promite o „evaluare a tranzacției”, mulți se întreabă dacă totul nu este deja aranjat. „Oare chiar se mai poate schimba ceva sau totul este doar o formalitate?”, ar putea suspina un observator sceptic.

Active învechite și pierderi uriașe: Ce cumpără Gunvor, de fapt?

În România, cele mai importante active ale Lukoil sunt rafinăria Petrotel-Lukoil și rețeaua Lukoil România. Rafinăria din Ploiești este de vânzare de aproape zece ani, dar nu a găsit cumpărători din cauza instalațiilor învechite și a necesității unor investiții uriașe. În plus, Lukoil Romania SRL, compania care operează rețeaua de benzinării, a înregistrat o pierdere de 145 milioane de lei în 2024. „O afacere profitabilă sau o gaură neagră financiară?”, ar putea specula un investitor prudent.

Bilanțuri lipsă și întârzieri: Semnale de alarmă pentru ANAF și indicii de „risc fiscal”?

Situația este și mai tulbure din cauza faptului că Petrotel – Lukoil SA nu și-a depus situațiile financiare pe 2024, iar Litasco SA Geneva Sucursala București nu a depus nici ea bilanțul. „Ceva se ascunde sub preș? Ce vrea să mușamalizeze Lukoil?”, s-ar putea întreba un jurnalist de investigație.

Ghici cine controlează Lukoil: Divizia de trading din Elveția, umbre și legături obscure

Toate cele trei companii sunt controlate de Litasco SA, divizia de trading de țiței și produse petroliere înregistrată în Elveția a grupului Lukoil. „O schemă complexă pentru a ascunde adevărații proprietari și a ocoli sancțiunile?”, ar putea acuza un activist anti-corupție.

România, un paravan pentru jocurile de putere ale Rusiei?

În timp ce Lukoil se pregătește să iasă din România, multe întrebări rămân fără răspuns. Oare această tranzacție este o afacere transparentă sau o manevră complexă pentru a ocoli sancțiunile și a proteja interesele Rusiei? Oare autoritățile române vor face lumină în acest caz sau vor închide ochii, transformând țara noastră într-un paravan pentru jocurile de putere ale Moscovei? (Cerasela N.).