Înalta Curte îi mai trage o dată oblonul lui „Portocală”

Fostul procuror de la Ploiești, Mircea Negulescu, cunoscut în spațiul public drept „Portocală”, primește încă o porție de justiție rece, la pachet cu un cartonaș roșu definitiv din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit publicației Lumea Justiției, instanța supremă a menținut definitiv, în februarie, a doua excludere disciplinară a acestuia din magistratură, sancțiune pronunțată pentru modul în care a fost „fabricat” celebrul dosar supranumit „Tigăile lui Sebastian Ghiță”.

Dacă prima excludere definitivă din 2019 l-a dat deja afară din sistem, a doua vine ca o lovitură de siguranță: nu schimbă trecutul, dar îi mai pune un lacăt pe viitor, amânând cu încă trei ani orice eventuală tentativă de întoarcere în magistratură. Cu alte cuvinte: ieșirea din scenă a avut loc demult, dar acum i s-au stins și luminile de la culise.

Dosarul „Tigăile lui Ghiță”: improvizație penală după rețetă proprie

Conform dezvăluirilor din Lumea Justiției, cariera lui Negulescu a trosnit zgomotos în momentul în care a ieșit la lumină felul în care ar fi fost construit dosarul „Tigăile lui Sebastian Ghiță” – un dosar care, în loc să fie un act de justiție, a semănat mai degrabă cu un scenariu de bucătărie penală, unde probele se amestecă la foc mare și se servește un rechizitoriu „bine făcut”, indiferent de ingrediente.

Această abordare l-a costat scump pe fostul procuror. Nu doar profesional, prin excluderi succesive, ci și simbolic: din vânător de dosare a ajuns el însuși personaj de manual pentru derapajele din Justiție, menționat în hotărâri judecătorești și în presa de specialitate drept exemplu negativ de „așa nu”.

Mircea Negulescu, alergic la definitiv: încă o cale extraordinară… respinsă sec

Deși a fost scos din sistem încă din 2019, Negulescu nu pare împăcat cu ideea că ușa magistraturii i s-a închis. Potrivit aceleiași surse, după decizia definitivă a Înaltei Curți din februarie 2026, el a încercat să mai forțeze o dată nota, apelând la o cale extraordinară de atac: contestația în anulare.

Luni, 14 septembrie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a dat însă un răspuns limpede, de tip „nu mai insista”. Completul de 5 judecători – Mihnea-Adrian Tănase, Mirela Poliţeanu, Lucian-Ioan Gherman, Cristinel Grosu și Mihaela Glodeanu – a respins contestația în anulare ca inadmisibilă, prin decizia nr. 126/2026, pronunțată în dosarul nr. 311/1/2026.

Tradus din juridic în română: încercarea de a întoarce pe dos o hotărâre definitivă a eșuat înainte să apuce măcar să intre pe fond. Procedura nu era nici măcar deschisă pentru astfel de manevre.

Contestație în anulare: „cerere respinsă, poftim la ieșire”

Decizia instanței supreme nu lasă loc de interpretări. În hotărârea pronunțată luni, judecătorii notează că:

• contestația în anulare formulată de Mircea Negulescu împotriva deciziei civile nr. 24 din 2 februarie 2026 (pronunțată de Completul de 5 judecători al ICCJ în dosarul nr. 1298/1/2025) este respinsă ca inadmisibilă;
• cererea de suspendare a executării aceleiași decizii este respinsă ca rămasă fără obiect.

Pe scurt: nu doar că nu i se admite contestația, dar nici măcar nu mai are sens să discuți despre suspendare, fiindcă terenul procedural pe care voia să joace era deja ieșit din uz.

Hotărârea este definitivă și a fost pronunțată, conform regulilor, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, în temeiul articolului 402 din Codul de procedură civilă.

Final de carieră: de la „vedetă a dosarelor” la client permanent al deciziilor definitive

Traiectoria lui Mircea „Portocală” Negulescu, așa cum reiese din relatările Lumea Justiției și din hotărârile instanței supreme, arată un drum abrupt:

• de la procuror ultramediatizat, activ în dosare cu mize politice și publice ridicate;
• la dublu exclus din magistratură, cu nume și prenume trecute la rubrica „abateri disciplinare”;
• și, în final, la justițiabil care încearcă tot felul de căi extraordinare, doar pentru a primi, din nou și din nou, același verdict: definitiv, închis, nu se mai redeschide.

Pamfletar vorbind, Justiția română pare să-i fi transmis lui „Portocală” următorul mesaj:
ai folosit sistemul la maximum, acum sistemul te-a folosit ca exemplu. Iar la capitolul „reîncadrare în magistratură”, pentru cel puțin încă trei ani, răspunsul e clar: „nu se servește, bucătăria e închisă”. (Irinel I.).

Pamflet despre concursurile amânate la șefia Poliției și „coloanele neoficiale” pentru politicieni grăbiți

România fără premier, Poliția fără coloană vertebrală

Sindicatul Europol nu mai vorbește pe ocolite: îi cere Președintelui României să se grăbească, să desemneze odată un premier, să se facă o majoritate, să existe un Guvern cu puteri depline. De ce atâta grabă?

Nu pentru că ar arde problemele țării.
Nu pentru că oamenii nu mai suportă scumpirile, haosul sau nesiguranța.

Nu. Urgența e alta: șefii din Poliția Română sunt complet debusolați. Nu mai știu ce „culoare” politică o să fie la butoane și, de frica unei alegeri greșite, amână pe bandă rulantă zeci de concursuri. Să nu cumva să pună pe funcții oameni „din greșeală”, că după aia nu-i mai pot clinti, rămân definitivați. Și dacă îți iese „culoarea” greșită, ce te faci? Rămâi cu gradul, dar fără „binecuvântare”.

România, stat de drept: concursurile așteaptă politica, nu competența.

Concursul pentru șefia Brigăzii Rutiere: „amânat din motive de trafic politic intens”

Europol vine cu exemplul beton: concursul pentru funcția de șef al Brigăzii Rutiere din cadrul Poliției Capitalei. O funcție cu grad de chestor, cum altfel? Adică nu un simplu biroușor, ci un tron de pe care se dau comenzi ce se simt în toate intersecțiile din București.

Concursul? Amânat.
Nu o dată, nu de două ori, ci de trei ori.
Nu pentru că nu sunt candidați, nu pentru că nu sunt subiecte, nu pentru că a picat netul la imprimantă.

Ci pentru că, până nu se așază puzzle-ul politic, nimeni nu vrea să riște:
– Dacă vine altă guvernare?
– Dacă se schimbă “combinația”?
– Dacă „al nostru” nu mai e „al lor”?

Mai bine tragem frâna de mână la concursuri decât să trezim sistemul cu oameni incomozi, greu de mutat ulterior.

Brigada Rutieră – acolo unde se face loc „coloanelor neoficiale”

Sindicatul Europol o spune direct: funcția de șef al Brigăzii Rutiere este „deosebit de importantă” pentru că prin această structură se dau comenzile pentru „coloanele neoficiale”.

Traducere pe românește:
De aici se hotărăște când se eliberează bulevardele ca să treacă politicienii ca prin brânză, în timp ce restul plătitorilor de taxe se coc în mașini, blocați la semafor.

Nu vedem girofare, nu auzim sirene, dar ceva se întâmplă:

• polițiști „plantați” la colț de stradă,
• intersecții „decongestionate la comandă”,
• benzi „misterios” eliberate chiar când trece un anumit convoi de mașini.

Și apoi ni se spune că nu mai există „coloane oficiale”. Corect, oficial nu.
Neoficial, însă, sistemul știe foarte bine să facă loc „sensibililor” de la vârf, cărora le provoacă alergie contactul direct cu traficul real.

Umbra lui Bogdan Gigină peste fiecare „breșă” în trafic

Europol readuce în discuție un nume care ar trebui să fie tatuat pe fruntea oricărui șef care visează coloane și breșe în trafic: Bogdan Gigină. Colegul mort la datorie, împins în misiuni riscante pentru ca un demnitar grăbit să nu întârzie.

Ultimele cuvinte pe care le-a auzit de la șefii săi?
„Bogdane, mergi și fă breșă, mergi pe contrasens, fă breșă!”

Astăzi, ni se spune că „nu se mai folosesc girofare și sirene”.
Ce modernizare emoționantă! Politicienii trec mai „discret”:

• fără lumini și sunete,
• dar cu polițiști plantați strategic,
• cu trafic oprit pe bucăți,
• cu semafoare parcă „aliniate” perfect pe verde pentru coloana cea „neoficială”.

Moartea unui om ar fi trebuit să închidă pentru totdeauna capitolul „coloanelor speciale”. În schimb, a închis doar girofarele. Practicile au rămas. S-au mutat doar din „oficial” în „șoptit”.

Politicieni cu alergie la aglomerație, cetățeni cu răbdarea la pământ

Europol pune și concluzia, sub forma unui P.S. care ar trebui să doară:

Când vedeți prin trafic câte o coloană de mașini care trece lin și sigur prin intersecție, fără girofare, fără sirene, dar cu prioritate de trecere neoficială, în timp ce voi stați blocați la coadă, sufocați de nervi și gaze:

Să știți că nu e magie.
Nu e coincidență.
Nu e „optimizarea traficului”.

Sunt doar niște politicieni cu alergie la aglomerație, oameni pentru care aglomerația e pentru muritorii de rând, nu pentru „aleșii” care trebuie să ajungă mai repede din punctul A în punctul B. Că doar timpul lor e mai prețios decât al vostru.

De ce e „vital” să nu greșești șeful la Brigada Rutieră

În acest context, brusc devine limpede de ce se amână concursul pentru șefia Brigăzii Rutiere de trei ori, așa cum arată documentele prezentate de Sindicatul Europol:

• Acel șef nu este doar un manager de rutieră.
• El devine, de fapt, un fel de dirijor al traficului pentru politicieni.
• Un om care știe cine trece, când trece, pe unde trece și cât durează până „se face breșa”.

Și cum să pui pe cineva acolo înainte să știi exact cine va suna, cine va cere, cine va avea „nevoie” de coloane?
De ce să riști să ajungă pe funcție un polițist independent, profesionist, care chiar crede că toate mașinile sunt egale în fața legii și a semaforului?

Mai bine mai amânăm puțin.
Mai punem o viză.
Mai inventăm un motiv birocratic.
Până vine premierul „corect” și se aliniază stelele.

Un stat serios își apără cetățenii. Un stat debusolat își apără coloanele.

Sindicatul Europol descrie, de fapt, o realitate rușinoasă: în timp ce țara așteaptă un guvern funcțional, șefii Poliției așteaptă „culoarea corectă”. Iar în timp ce oamenii pierd ore în trafic, în cozi, în nervi, anumite mașini trec fluierând, protejate de aceiași polițiști care ar trebui, în teorie, să fie neutri și să apere interesul tuturor.

Nu este vorba doar de:

• un concurs amânat,
• un chestor neales,
• o hârtie care nu pleacă dintr-un sertar.

Este vorba despre:

• cine controlează traficul,
• cine beneficiază de eliberarea drumului,
• și cine rămâne mereu la coadă.

Până când vom avea un premier, un guvern și, poate, niște șefi prin Poliție care să nu mai calculeze „culoarea politică” înainte de „culoarea” semaforului, rămâne valabil îndemnul amar al Europol:

Când vedeți o coloană „invizibilă” trecând nestingherită, să știți că nu e vorba de prioritate legală.
E vorba de prioritate de castă. (Sava N.),