Featured
Dezastrul F-35 se adâncește: Modernizarea intârzie, costurile cresc, livrările se prăbușesc
Pentagonul anticipează acum că modernizarea Block 4 a F-35 nu va fi finalizată mai devreme de 2031, o întârziere de cinci ani față de calendarul inițial, chiar dacă departamentul reduce efortul pentru a include mai puține capacități decât se preconiza inițial, potrivit unui nou raport al unui organism de supraveghere al Congresului.
Un calendar intârziat, din nou
Cea mai recentă estimare, publicată într-un raport al Oficiului de Responsabilitate Guvernamentală (GAO) astăzi, este cu doi ani mai târzie decât ultima proiecție publicată de 2029 în mai 2024.
Biroul Programului Comun F-35 reorganizează în prezent modernizarea Block 4 a F-35 și Technology Refresh 3 într-un nou subprogram din cauza unui mandat al Congresului din 2023, care a căutat să îmbunătățească execuția acestor eforturi în lumina creșterilor continue ale costurilor și a întârzierilor de program. (Technology Refresh 3 include un pachet de actualizări hardware și software necesare pentru a sprijini Block 4, care includ actualizări ale armelor, echipamentelor de comunicații și sistemelor de război electronic, printre alte tehnologii.)
Capacități reduse, costuri necunoscute
„Potrivit oficialilor programului, noul subprogram major Block 4 va avea mai puține capacități, va înregistra întârzieri de program și va avea costuri necunoscute până când biroul programului va termina de elaborat estimarea costurilor”, a declarat GAO. „Programul se așteaptă să finalizeze documentele de planificare a achizițiilor care stabilesc subprogramul major Block 4 în toamna anului 2025”, care va cimenta care dintre cele 66 de capacități Block 4 originale vor rămâne parte a subprogramului.
În timp ce biroul programului a declarat pentru GAO că nu poate stabili exact ce tehnologii vor face parte din Block 4, orice modificare care s-ar baza pe o actualizare separată a sistemului de gestionare a motorului și a energiei F-35 va fi amânată la o dată ulterioară, deoarece actualizarea nucleului motorului F135 nu va fi în producție până cel puțin în 2031.
Efecte domino
„În timp ce subprogramul Block 4 nu va depinde de actualizarea motorului, întârzierile actualizării nucleului motorului ar contribui probabil la mai multe întârzieri în livrarea capacităților post-Block 4”, a spus GAO. „În mai 2024, am raportat că capacitățile și sistemele de misiune post-Block 4 pe care programul se aștepta să le livreze în 2029 ar avea nevoie de noile actualizări ale motorului. De atunci, programul și-a revizuit intervalele de timp pentru livrarea acelor capacități post-Block 4 care depind de aceste actualizări până în 2033.”
O estimare actualizată a costurilor pentru efortul Block 4, care era de 16,5 miliarde de dolari în 2021, este așteptată „mai târziu în 2025”, potrivit GAO.
Un optimism rezervat
GAO a fost în general optimist cu privire la perspectivele subprogramului Block 4, scriind că ar permite Departamentului Apărării să aibă „o perspectivă îmbunătățită” asupra costurilor, programului și performanței și să „ia decizii mai informate”.
Contractorul principal F-35, Lockheed Martin, a declarat că compania intenționează să livreze cel puțin 170 de F-35 în 2025 și va continua să pună în aplicare capacitățile Block 4 „pentru a se asigura că F-35 își menține dominația de neegalat în cer”.
Departamentul Apărării, JPO și producătorul de motoare F-35, Pratt & Whitney, nu au răspuns imediat la o cerere de comentarii.
Întârzieri continue în livrarea avioanelor și motoarelor
Pe partea de producție a programului, Lockheed și Pratt & Whitney au continuat să se lupte pentru a livra avioanele F-35 și motorul F135 la timp – chiar dacă ambii contractori au continuat să câștige bani din taxele de stimulare legate, în parte, de livrările la timp, în ceea ce GAO a numit o „recompensă [pentru] contractori pentru livrarea târzie a motoarelor și avioanelor”.
Toate cele 110 avioane pe care Lockheed le-a livrat în 2024 au fost predate după data scadentă prevăzută, în mare parte din cauza întârzierilor TR-3, a spus GAO. Între timp, Pratt & Whitney a livrat toate cele 123 de motoare cu întârziere în 2024, în principal din cauza problemelor de producție și lanțului de aprovizionare, deși întârzierile de livrare nu au afectat producția de avioane.
Ineficiența taxelor de stimulare
GAO a recomandat ca Departamentul Apărării să își reevalueze utilizarea taxelor de stimulare în contractele viitoare pentru a se asigura că acestea conduc efectiv la câștiguri de performanță, afirmând că structura contractului Lot 12-14 a permis Lockheed să livreze avioane cu până la 60 de zile întârziere, câștigând totuși o parte din taxă.
„Utilizarea taxelor de stimulare de către programul F-35 a fost în mare parte ineficientă în a trage la răspundere contractorii pentru livrarea motoarelor și a avioanelor la timp”, a declarat GAO. „Pentru avioanele din lotul 15, unde programul a legat inițial stimulentele de livrarea la timp, programul a oferit contractorului o a doua șansă de a câștiga taxe prin redirecționarea acelor stimulente către alte aspecte ale programului, atunci când a fost clar că Lockheed Martin nu va livra niciun avion la timp.”
Featured
Motoarele se turează din nou: Avioanele de antrenament T-38 Talon primesc undă verde pentru decolare
După o perioadă de incertitudine marcată de suspendarea zborurilor la nivel național, flota de avioane T-38 Talon revine în aer. Decizia vine în urma unui proces riguros de verificare tehnică, menit să garanteze siguranța viitorilor aviatori de elită, după ce un incident aviatic recent a pus sub semnul întrebării fiabilitatea acestui veteran al cerului.
O pauză de siguranță impusă de un incident critic
Măsura radicală de a consemna întreaga flotă la sol a fost adoptată la jumătatea lunii mai, fiind descrisă drept o „măsură de precauție extremă”. Declanșatorul a fost prăbușirea unui aparat T-38 în statul Mississippi, un eveniment care, deși s-a soldat cu ejectarea în siguranță a ambilor piloți, a tras un semnal de alarmă serios asupra stării tehnice a aeronavelor.
Deși cauzele exacte ale prăbușirii din Mississippi rămân învăluite în mister, autoritățile aeronautice au decis reluarea operațiunilor abia după ce fiecare aeronavă a trecut printr-un filtru individual de control. „Pauza operațională” a fost ridicată oficial pe 29 mai, după ce echipele mixte de inginerie și mentenanță au finalizat procedurile de inspecție menite să asigure o revenire sigură în serviciu.
Simulatoarele, colacul de salvare în timpul inspecțiilor
În perioada în care pistele au rămas tăcute, pregătirea piloților nu a fost complet stopată. Echipajele afectate au primit instrucțiuni clare de a maximiza antrenamentele în simulatoare de zbor, pentru a menține reflexele ascuțite în timp ce mecanicii verificau minuțios fiecare nit și componentă critică a avioanelor reale.
Deși procesul de inspecție este acum finalizat pentru o parte din flotă, ritmul revenirii totale la capacitate maximă depinde de rapiditatea cu care fiecare aparat individual va primi avizul „apt pentru zbor”. Provocarea este una majoră, având în vedere că T-38 Talon este un model care a intrat în serviciu încă din anul 1961, devenind tot mai dificil de întreținut odată cu trecerea deceniilor.
Schimbarea de gardă: De la veteranul Talon la tehnologia Red Hawk
Revenirea la zbor a modelului T-38 nu este însă o soluție pe termen lung, ci mai degrabă o punte către viitor. Acest avion, pe care generații întregi de aviatori au învățat alfabetul manevrelor de luptă înainte de a trece pe bombardiere și avioane de vânătoare, se apropie de finalul carierei sale glorioase.
Locul veteranului construit de Northrop Grumman va fi luat de noul T-7 Red Hawk, un proiect ambițios dezvoltat de Boeing. Recent aprobat pentru producția de serie, Red Hawk promite un design modern, capabil să pregătească piloții pentru cerințele avioanelor de generația a cincea și a șasea. Conform planurilor actuale, primele generații de elevi piloți ar urma să se antreneze pe noul jet începând cu anul 2028, marcând astfel sfârșitul unei ere și începutul uneia noi în aviația militară.
Featured
Orizont autonom: Șapte coloși ai industriei de apărare intră în cursa pentru viitoarea „Flotă Fantomă” a Marinei SUA
Într-o mișcare strategică menită să redefinească supremația maritimă, Marina Statelor Unite a oficializat lista celor șapte companii care vor trece la etapa critică de testare a prototipurilor pentru noile nave de suprafață fără echipaj de dimensiuni medii (MUSV). Această competiție tehnologică, ce va culmina în toamna acestui an, marchează un punct de cotitură în trecerea către o forță navală hibridă, unde inteligența artificială preia controlul timonei.
Testul de foc în ape deschise: Miza de 15 milioane de dolari
Cursa pentru inovare intră în linie dreaptă începând de luna viitoare, când prototipurile dezvoltate de lideri din industrie vor fi supuse unor teste riguroase pe mare. Companiile selectate sunt Leidos, Huntington Ingalls Industries (HII), Sea Machines, Saronic Technologies, Galliano Marine Services, PacMar Technologies și Birdon.
Miza nu este doar una tehnologică, ci și financiară. Firmele care vor demonstra viabilitatea proiectelor lor până în luna octombrie vor încasa câte 15 milioane de dolari și, mai important, vor deveni eligibile pentru contractele de producție în serie. Această etapă de evaluare este văzută ca un filtru decisiv pentru eliminarea conceptelor care nu pot face față rigorilor mediului marin ostil.
Inteligența artificială și designul modular: Cine sunt protagoniștii
Printre cele mai urmărite soluții se numără cea propusă de Leidos, al cărei model Seahawk este deja programat să însoțească portavionul Theodore Roosevelt în viitoarea sa misiune. Pe de altă parte, HII mizează pe familia de drone Romulus, propulsată de sistemul de control bazat pe inteligență artificială Odyssey. Conform reprezentanților companiei, acest creier digital permite comanda intuitivă a platformelor autonome și a „roiurilor” de drone, crescând semnificativ letalitatea și supraviețuirea flotei în teatrele de operațiuni.
În timp ce Saronic Technologies a anunțat deja startul probelor pe apă pentru modelul Marauder, iar Sea Machines își promovează designul STEAMRACER, restul competitorilor păstrează o discreție strategică, semn al competiției acerbe pentru contractele ce vor urma.
Putere brută și autonomie: Specificațiile care redefinesc războiul naval
Cerințele impuse de autoritățile navale nu sunt deloc neglijabile, reflectând nevoia de nave capabile să execute misiuni logistice și de luptă complexe fără intervenție umană directă. Pentru a fi omologate, dronele trebuie să îndeplinească următoarele criterii tehnice stricte:
- Capacitate de transport: Cel puțin două containere standard de 40 de picioare.
- Anduranță: O rază de acțiune de 2.500 de mile marine.
- Performanță: Viteza de 25 de noduri în condiții de mare agitată (gradul 4).
- Sarcina utilă: Capacitatea de a transporta o încărcătură de 25 de tone pe punte.
Aceste nave sunt piese fundamentale în noua viziune strategică „Fighting Instructions”, menită să creeze pachete de forțe adaptabile și extrem de mobile, capabile să răspundă rapid oricărei amenințări globale.
Miliarde de dolari pentru o flotă a viitorului
Finanțarea acestui salt tehnologic masiv este asigurată prin legislația bugetară majoră aprobată în iulie 2025. Din acest pachet financiar generos, aproximativ 2,1 miliarde de dolari au fost direcționate exclusiv către programul MUSV.
Acest nou model de achiziții este conceput să accelereze integrarea sistemelor robotizate în flota activă, oferind o alternativă mai ieftină, mai sigură și mai flexibilă la navele convenționale. Dacă testele de anul acesta vor fi un succes, 2026 ar putea reprezenta anul în care prezența dronelor navale de mare tonaj devine o realitate cotidiană pe oceanele lumii.
Featured
Un nou scut nuclear în Pacific: Strategia Statelor Unite pentru a contracara expansiunea Chinei
Pe fondul unui buget de apărare propus de 1,5 trilioane de dolari, Statele Unite se află în fața unei decizii strategice cruciale: redublarea forțelor nucleare tactice în regiunea Pacificului de Vest. În timp ce investițiile masive vizează construcția de nave, aeronave și sisteme de rachete precum Golden Dome, experții avertizează că o componentă esențială lipsește din actualul dispozitiv de securitate – un mecanism regional de descurajare nucleară capabil să răspundă direct provocărilor venite din partea Coreei de Nord și a Chinei.
Dilema aliaților: Între auto-înarmare și protecția americană
Insecuritatea regională a atins cote alarmante în Coreea de Sud și Japonia. În Seul, aproximativ 70% din populație susține dezvoltarea unui program nuclear propriu, o idee vehiculată tot mai des și la nivel guvernamental. Simultan, în Japonia, tabuurile legate de posesia armelor atomice încep să se clatine, lideri politici precum premierul Sanae Takaichi evitând să mai reafirme angajamentele tradiționale de non-proliferare. Pentru Washington, reintroducerea armelor nucleare tactice în regiune nu este doar o măsură de descurajare a adversarilor, ci și un gest vital pentru a preveni proliferarea nucleară în rândul propriilor aliați.
Modelul NATO în Asia: O nouă arhitectură a descurajării
Planul propus vizează o implementare etapizată. În prima fază, Coreea de Sud ar putea adopta un model similar cu cel utilizat de NATO, găzduind bombe gravitaționale B61 sub control american, cu posibilitatea unui acord de „nuclear sharing” în care flota de avioane F-35A a Seulului să fie certificată pentru astfel de misiuni. În ceea ce privește Japonia, abordarea ar fi mai graduală, începând cu staționarea armamentului în Guam și operarea aeronavelor cu capacitate duală de către echipaje japoneze, pentru a acomoda sensibilitățile politice interne din Tokyo înainte de orice prezență permanentă pe teritoriul nipon.
Închiderea breșei de securitate în fața calculelor Beijingului
Absența armelor nucleare de mică putere, dislocate în avans, ar putea alimenta încrederea Beijingului că poate iniția un conflict convențional fără a risca un răspuns nuclear masiv. Într-un scenariu în care China deține cea mai mare flotă navală și o densitate impresionantă de rachete, un președinte american ar putea ezita să folosească arsenalul strategic de pe submarine, de teamă să nu provoace un atac direct asupra teritoriului SUA. Prin poziționarea unor opțiuni nucleare tactice direct în teatrul de operațiuni, Washingtonul transferă povara escaladării înapoi asupra adversarului, stabilizând un echilibru militar tot mai fragil în Pacificul de Vest.
-
Exclusivacum 5 zileMoșia Despescu SA: BMW-ul înfipt în gard, nepotul‑general și «grădinița de cadre» de la I.P.J. Prahova (III)
-
Exclusivacum 3 zileJUSTIȚIA A TRAS APA PESTE DECIZIILE ANP: MIRCEA DECU REVINE LA PENITENCIARUL TÂRGȘOR, IAR GUNOIUL ABUZURILOR RĂMÂNE ÎN OGRADA „ȘEFERIMII” DE LA BUCUREȘTI!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: Gara de Nord a Poliției Române, unde șefii vin cu bilet de peron și pleacă înainte să-și facă nod la cravată
-
Exclusivacum 2 zileMĂRGINENI: PUȘCĂRIA UNDE ȘEFII SE CRED PE PLANTAȚIE ȘI POLIȚIȘTII SUNT „MUTAȚI” DUPĂ TOANELE VĂTAFILOR!
-
Exclusivacum 5 zileHOTELUL „SCOICA” ȘI PISTOLUL CARE FUMEGĂ
-
Exclusivacum 5 zileConflict constituțional la porțile închisorilor: FSANP cere intervenția CCR pentru a bloca legea salarizării dictată de un Guvern demis
-
Exclusivacum 4 zileLegea salarizării, trecută pe după gard: din „transparență decizională” direct în „comunicate de presă”
-
Exclusivacum 23 de oreFESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE



