După atacul asupra siturilor nucleare suspecte ale Iranului, SUA trebuie să-și ia mai în serios angajamentul de a preveni proliferarea armelor nucleare, implementând o politică consecventă și coerentă.

Săptămâna trecută, președintele Donald Trump a declarat: „Nu putem lăsa armele nucleare să prolifereze”. La scurt timp, Secretarul de Stat Rubio s-a întâlnit cu Directorul General al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Rafael Mariano Grossi, și a reafirmat angajamentul Statelor Unite de a preveni proliferarea armelor nucleare.

Necesitatea unei politici consecvente

Aceste angajamente trebuie luate în serios, dar numai dacă sunt mai mult decât o acțiune singulară. Istoric, America a susținut nonproliferarea în mod discontinuu. Sub președinții Gerald Ford și Jimmy Carter, Statele Unite s-au opus reciclării plutoniului pentru uz comercial, deoarece era prea apropiată de fabricarea bombelor. A blocat activitățile de reprocesare în Coreea de Sud, Taiwan și Brazilia. Washingtonul nu a fost la fel de ferm cu Pakistanul, India și – până de curând – cu Iranul. Irakul a fost o excepție majoră: Statele Unite nu numai că au bombardat instalațiile nucleare ale lui Saddam, dar au impus și unul dintre cele mai dure regimuri internaționale de inspecție nucleară. Totuși, nu mulți ani mai târziu, Washingtonul a făcut înțelegeri de nonproliferare nesustenabile cu Coreea de Nord și Iran, dând impresia că nonproliferarea era mai puțin o chestiune de aplicare, ci mai mult o oportunitate de negociere.

Iranul și Arabia Saudită: Două cazuri critice

Cu acțiunile sale din iunie, această administrație a trasat o linie roșie clară împotriva fabricării de combustibil nuclear iranian. Pentru ca această interdicție să rămână valabilă, însă, Washingtonul trebuie să se opună fabricării de combustibil nuclear și în alte țări care ar putea lansa programe de energie nucleară. Un caz imediat este Arabia Saudită – o țară cu care Statele Unite doresc să încheie un acord de cooperare nucleară care ar ajuta Riadul să îmbogățească uraniu. Riadul spune că, dacă Iranul obține o bombă, și Arabia Saudită va face la fel.

Apoi, există întrebarea cu privire la ce ar trebui să facă Washingtonul dacă Iranul se retrage din Tratatul de Neproliferare Nucleară (NPT). În 2003, Phenianul a fost prins încălcând angajamentul său de a nu îmbogăți și apoi s-a retras din tratat. Washingtonul nu a făcut nimic. Trei ani mai târziu, Coreea de Nord a obținut bomba. Va clipi din nou administrația Trump dacă Iranul își pune în aplicare amenințarea de a face același lucru?

Inspecțiile AIEA și limitările lor

O altă problemă este adecvarea inspecțiilor AIEA. Este clar că nu au împiedicat Iranul să se apropie atât de mult de obținerea unei bombe. AIEA recunoaște că nu poate fi considerată responsabilă pentru descoperirea instalațiilor nucleare secrete. Inspecțiile lor sunt prea rare și orientate doar pentru a detecta deturnări nucleare care sunt mult mai mari decât ceea ce este necesar pentru a face o bombă. Mai rău, AIEA susține că tot ceea ce examinează este protejat. Cu toate acestea, fabricarea combustibilului nuclear te aduce la câteva săptămâni de obținerea unei bombe – prea puțin timp pentru a permite autorităților externe să intervină. AIEA poate fi capabilă să monitorizeze fabricarea combustibilului, dar acest lucru nu poate fi considerat suficient pentru a preveni deturnările militare.

Soluții propuse pentru consolidarea nonproliferării

Extinderea instalațiilor nucleare pe care AIEA le poate doar monitoriza este o greșeală. Sistemele de energie nucleară alimentate cu uraniu care pot fi transformate rapid în bombe sau care încurajează reciclarea plutoniului utilizabil în arme ar trebui considerate acum o afacere periculoasă și potențial ținte de mâine. Când vine vorba de exportul unor astfel de sisteme, statele furnizoare nucleare, inclusiv Statele Unite, au operat neglijent de la caz la caz – oferind oferte „pașnice” unice Indiei, Irakului și Iranului, care au fost transformate prea ușor în opțiuni de bombă. Bombardarea Iranului de către administrația Trump a stabilit un precedent și a oprit momentan această practică. Acum are șansa să se remarce făcând-o să rămână valabilă.

Cum ar putea America să aplice standarde ferme de nonproliferare? Vorbește încet și poartă un băț mare.

Casa Albă ar trebui să ordone crearea unei Inițiative de Aplicare a Nonproliferării, care ar fi însărcinată cu planificarea oricăror atacuri ulterioare împotriva instalațiilor nucleare ale Iranului, interzicerea transferurilor de arme nucleare către statele fără arme și neutralizarea altor activități periculoase legate de armele nucleare. Această unitate de aplicare a nonproliferării și-ar coordona operațiunile și planificarea cu comenzile geografice și tehnice relevante.

Ca parte a acelei NEI, Comandamentul Strategic al SUA ar trebui să primească ordin să înființeze o nouă unitate specifică nonproliferării, formată din două ramuri. În primul rând, ar trebui să includă propriul personal analitic și de direcționare a informațiilor de nonproliferare, cu noi surse de informații, altele decât Israelul și AIEA. Și în al doilea rând, ar trebui să existe active militare tangibile, inclusiv bombardiere înarmate cu muniții penetrante, care sunt special însărcinate cu a fi un răspuns rapid la amenințarea proliferării nucleare în întreaga lume.

Înființarea acestui lucru ar necesita probabil preluarea de active din alte părți ale STRATCOM și plasarea lor sub o structură de comandă diferită, ceea ce va provoca, desigur, nemulțumiri pe parcurs. Dar dacă nonproliferarea este o misiune reală pentru această Casa Albă, atunci ar trebui să fie pregătită să alinieze armata în acest sens.

Această inițiativă ar galvaniza, de asemenea, factorii de decizie politică din SUA și aliați în domeniul nonproliferării să clarifice exact ce linii roșii contează cel mai mult – un lucru cu care administrațiile anterioare s-au confruntat. Mai important, ar determina alte națiuni și potențialii producători de bombe să ia nonproliferarea în serios.

Trump a arătat că este dispus să folosească bățul mare pentru a opri proliferarea nucleară. Crearea unei unități care să mânuiască acest băț ar da curs acestui angajament.