Un angajament costisitor

În timpul Summit-ului NATO din această vară, aliații NATO au convenit să își mărească ținta de cheltuieli pentru apărare la 5% din PIB până în 2035, cu 3,5% concentrați pe securitatea dură și 1,5% alocați factorilor de susținere a apărării, cum ar fi infrastructura critică și securitatea cibernetică. Potrivit lui Kristen Taylor, asistent director la Atlantic Council’s Transatlantic Security Initiative, această inițiativă, impulsionată de Casa Albă, reprezintă o creștere mult necesară a cheltuielilor pentru a face față provocărilor tot mai mari la adresa securității internaționale. Aliații semnalează deja progrese considerabile în direcția acestui obiectiv. După anunțul Summit-ului, Berlinul a dezvăluit un plan ambițios de a-și dubla cheltuielile militare până la sfârșitul unui deceniu – un angajament binevenit, deși întârziat, din partea celei mai mari economii a Europei.

Costul ascuns al promisiunilor

Cu toate acestea, cifra de 5% ascunde costul real. Produsul intern brut al țărilor aliate eclipsează cheltuielile naționale anuale. Așadar, deși o creștere de la 2 la 5% din PIB poate să nu pară mult la prima vedere, ca pondere din cheltuielile naționale, este o solicitare masivă și una pe care oamenii ar putea începe să o simtă mai devreme decât mai târziu. Dacă națiunile NATO doresc cu adevărat să își stimuleze investițiile în apărare, ele trebuie să își aducă propriii oameni alături, iar acest lucru va necesita o campanie coordonată de sprijin public, ținând cont de lecțiile din inițiativele de succes de până acum din Norvegia și Marea Britanie.

Matematica din spatele angajamentelor

Pentru a înțelege amploarea noii cereri de cheltuieli, să ne uităm la Berlin. În 2024, Germania a cheltuit 2,12% din PIB-ul său pentru apărare, alocând puțin peste 97 de miliarde de dolari pentru cheltuielile de apărare. În același an, Germania a cheltuit aproximativ 485 de miliarde de dolari pentru cheltuielile naționale totale. În total, ca pondere din cheltuielile naționale, aceasta reprezintă aproximativ 20% din cheltuielile naționale ale Germaniei. Toate celelalte fiind egale, dacă Germania ar crește cheltuielile pentru apărare până la noua țintă convenită, mai mult de 47% din cheltuielile bugetare totale ale Germaniei ar merge către apărare. Unii aliați, în special cei care cheltuiesc cu întârziere și care nu îndeplinesc în prezent obiectivul de 2%, se confruntă cu proiecții și mai accentuate.

Factori de atenuare și provocări viitoare

Acum, aceasta este o măsură imperfectă. Aceste promisiuni au un orizont de timp de peste un deceniu; PIB-ul cu siguranță nu va rămâne stagnant pentru aliați în această perioadă; condițiile economice și cererile fiscale vor fluctua; țările ar putea să poată include dezvoltarea infrastructurii deja planificate în procentul de 1,5% pentru factorii de susținere a apărării; iar guvernele și electoratele lor vor ajusta cheltuielile în funcție de starea mediului de securitate internațională, echilibrată cu prioritățile interne.

De asemenea, unele națiuni ar putea fi pregătite să aștepte o administrație Donald Trump eurosceptică. Nu este o coincidență faptul că aliații au convenit să revizuiască progresele în direcția obiectivului de 5% în 2029, la un an după ce se termină mandatul lui Trump.

Schimbări drastice necesare

Dar pentru viitorul previzibil, ideea principală rămâne. Aceasta nu este doar o realocare a bugetelor, ci mai degrabă o revizuire substanțială a priorităților guvernamentale și o schimbare fără precedent în mentalitatea societăților aliate care s-au bucurat mult timp de beneficiile dividendului transatlantic al păcii. Reprezentarea creșterii cheltuielilor ca pondere din PIB este o inducere în eroare politică – una care ar putea să nu funcționeze bine odată ce publicul începe să simtă efectele.

Decizii dure și soluții inovatoare

Pentru a realiza această schimbare, guvernele vor trebui să ia decizii dificile. Capitalele vor trebui să ia în considerare creșteri de taxe sau reduceri ale programelor sociale pentru a contabiliza delta cheltuielilor pentru apărare. Cele mai multe țări vor căuta să aibă deficite bugetare pentru a contabiliza disparitatea în resurse. Punerea în comun a resurselor și opțiunile de finanțare inovatoare, de la obligațiuni de apărare euro la instituții financiare guvernate la nivel internațional, ar putea oferi o cale de urmat. Dar întrebările legate de implementare și viabilitatea pe termen lung rămân deschise.

Rezistența publicului și provocările politice

Și va fi greu pentru public să înghită astfel de schimbări bugetare. Aliați, precum Spania și Slovenia, trag deja semnale de alarmă cu privire la astfel de creșteri. Multe țări ar putea pur și simplu să decidă să nu adere la noul angajament de apărare. La urma urmei, nu toți aliații îndeplinesc în prezent pragul anterior de 2% din PIB convenit la Summit-ul din Țara Galilor în 2014 – chiar și după primul mandat al lui Trump și invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia.

Capacitatea industrială și mesaje politice coerente

Sprijinul public pentru aceste creșteri de cheltuieli nu ridică doar întrebări politice, ci și practice. Aliații de pe ambele părți ale Atlanticului se luptă să potrivească cheltuielile crescute cu capacitatea industrială. Iar industriile de apărare este puțin probabil să accepte riscul necesar pentru a extinde capacitatea dacă cred că politicienii sau publicul ar putea da înapoi în fața unui preț abrupt în anii următori.

Atât pentru a consolida sprijinul politic, cât și pentru a calma preocupările industriei, Alianța va avea nevoie de o strategie de mesaje eficientă, care să susțină un sprijin politic puternic și durabil în cadrul unei coaliții de părți interesate societale, pe care politicienii să o poată folosi pentru a aduce banii necesari pentru a finanța o astfel de transformare a apărării.

Lecții din Norvegia și Marea Britanie

Acest lucru va necesita un mesaj consecvent și durabil pe un spectru de voci politice. Aliați, precum Norvegia, care a adoptat în unanimitate un angajament istoric de apărare în 2024, care a prezentat creșteri abrupte ale cheltuielilor pentru apărare până în 2036, pot servi drept pionieri. Lucrând îndeaproape cu partidul de opoziție, conducerea Stortinget a reușit să elaboreze un plan bipartizan care să transmită urgență și unitate publicului larg. O astfel de coeziune politică este convingătoare pentru majoritatea cetățenilor și necesită, de asemenea, o informare consecventă către o gamă vastă de circumscripții cu o multitudine de priorități interne, pentru a consolida importanța unor astfel de măsuri.

În plus, aceste mesaje trebuie să atingă nevoile și prioritățile publicului individual. De exemplu, sprijinul public în Regatul Unit pentru cheltuielile pentru apărare este în creștere, deoarece politicienii britanici subliniază importanța acestor inițiative pentru crearea de locuri de muncă interne, stimularea inputului industrial și provocările tot mai mari reprezentate de atacurile cibernetice hibride. Subliniind beneficiile societale ample ale creșterii cheltuielilor pentru apărare a permis Marii Britanii să reducă decalajul dintre opinia publică și măsurile de descurajare sporite – și o astfel de strategie ar fi probabil bine primită în întreaga Alianță.

Infrastructura cu dublă utilizare: O cale de urmat

Ca atare, aliații ar trebui să își bazeze mesajele pe procentul de 1,5% din angajamentul total de cheltuieli programat să meargă către articole cu dublă utilizare, care pot spori rezistența la securitate și pot oferi beneficii civile materiale. Deși aceste proiecte de îmbunătățire a infrastructurii vor avea aplicații militare tangibile, ele vor îmbunătăți, de asemenea, condițiile societale, de la investiții în tehnologie la inițiative de rezistență. Este posibil ca cetățenii din întreaga Alianță să nu sprijine astfel de creșteri drastice în domeniul apărării (în special pentru aliații în care amenințarea rusă nu este la fel de palpabilă), dar majoritatea cetățenilor vor înțelege importanța dezvoltării infrastructurii cu capacități cu dublă utilizare.

Concluzie: O necesitate politică

Cu siguranță, aliații trebuie să cheltuie mai mult pentru apărare. Dar Alianța nu este într-un loc politic pentru a atinge această țintă. Guvernele trebuie să facă mai bine în ceea ce privește sensibilizarea publicului și campaniile de mesaje acum pentru a menține sprijinul necesar pentru a îndeplini eforturile susținute de creștere a cheltuielilor pentru apărare în următorul deceniu.