Featured
Livrările de avioane Gripen către Ucraina
Micael Johansson, CEO-ul producătorului suedez Saab, rămâne optimist în privința posibilității ca Suedia să decidă să trimită avioane de vânătoare multirol JAS 39 Gripen în Ucraina, consolidând astfel capacitățile de atac, pe lângă avioanele F-16 fabricate în SUA și Mirage 2000 din Franța.
Oportunități pentru pilotaj și livrări
Johansson a declarat pentru Breaking Defense, la Conferința de Securitate de la München, că speră ca „fără a sări la concluzii [la nivel politic]” să se ajungă la un acord pe termen lung care să permită pilotilor ucraineni să înceapă instruirea în Suedia, să învețe limba engleză și să înceapă să zboare cu aceste avioane de luptă cu un singur motor.
El a precizat că, pe termen lung, avioanele mai avansate Gripen E ar trebui trimise la Kiev, dar a subliniat că „este pur și simplu o decizie politică” care trebuie luată pentru a iniția întregul proces, începând cu platformele mai vechi C/D.
Situația actuală a acordurilor
Un purtător de cuvânt al Ministerului suedez al Apărării a declarat că nu sunt noutăți în legătură cu Gripen, menționând că „coalitia pentru capacitatea forțelor aeriene a sfătuit Suedia să aștepte implementarea F-16”. Suedia a donat deja piese de schimb în valoare de 2,3 miliarde SEK (214 milioane de dolari).
„Prin achiziționarea de piese materiale noi, un număr de JAS 39C/D vor fi salvate de la demontare și pot fi considerate pentru o posibilă donație viitoare către Ucraina,” a afirmat guvernul suedez.
Cerințele aliaților NATO
Aliații NATO au cerut anterior Suediei să amâne trimiterea aeronavelor Gripen, astfel încât Ucraina să se concentreze mai întâi pe operarea avioanelor F-16, evitând astfel suprasolicitarea piloților cu o varietate de tipuri de aeronave. Un număr mic de avioane Mirage din Franța au fost trimise deja la Kiev.
Generalul Onno Eichelsheim, șeful apărării din Olanda, a afirmat anul trecut că, pe termen lung, trebuie să se evite oferirea prea multor sisteme Ucrainei, deoarece există o penurie de piloți.
Acorduri pentru avioane F-16
Belgia, Danemarca, Olanda și Norvegia au convenit asupra furnizării a aproximativ 80 de F-16 sub o coalitie pentru capacitatea forțelor aeriene, care include 16 națiuni. De asemenea, Danemarca, România, Regatul Unit și SUA au contribuit la instruirea piloților ucraineni pe aceste avioane. Înainte de livrările de F-16 și Mirage, Forțele Aeriene ucrainene depindeau în principal de avioanele de luptă MiG-29 și Su-27 din epoca sovietică pentru a contracara invazia Rusiei.
Analize și recomandări
Analistii în domeniul apărării au cerut în mod constant livrarea Gripen în Ucraina. Un raport din 2022 al Institutului Royal United Services din Marea Britanie (RUSI) a numit avioanele Gripen „candidatul cel mai potrivit” dintre avioanele de luptă fabricate în Occident, capabil să îndeplinească cerințele operaționale.
Raportul subliniază, de asemenea, că avioanele ar minimiza riscul ca Ucraina să fie supusă atacurilor cu rachete de lungă distanță din partea Rusiei.
Flota suedeză de Gripen
Aviația suedeză operează în prezent aproape 100 de avioane Gripen. Datorită unui program de modernizare C/D și achiziției a 60 de modele E, ambele sub contract cu Saab, forțele aeriene suedeze intenționează să extindă flota Gripen la 120 de aeronave pe termen lung.
Johansson a menționat că mai multe tipuri Gripen E au fost predate Centrului de testare al Administrației Suedeze pentru Materiale de Apărare (FMV), în pregătirea pentru primele livrări către baza aeriană Satenas a Forțelor Aeriene Suedeze.
Exporturi și colaborări internaționale
Brazilia este singurul client de export al versiunii E, în timp ce tipul C/D este, de asemenea, operat de Republica Cehă, Ungaria, Africa de Sud și Thailanda. Această diversitate în utilizarea Gripen la nivel internațional subliniază versatilitatea și eficiența acestor aeronave pe piața globală de apărare.
Concluzie
Deși decizia de a trimite Gripen în Ucraina rămâne o chestiune politică, optimismul lui Johansson reflectă o dorință mai largă de a sprijini Ucraina în fața provocărilor actuale. Perspectivele privind instruirea piloților ucraineni și livrările viitoare pot avea un impact semnificativ asupra situației de securitate în regiune.
Exclusiv
Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
O știre pozitivă, dar prea pozitivă ca să intereseze pe cineva?
La capitolul „fapte pozitive” din județul Prahova, unde de obicei se strecoară, timid, câte o fotografie cu o panglică tăiată la o inaugurare de trotuar, apare, de data aceasta, o bombă sportivă în toată regula:
echipa de handbal junioare IV a comunei Ariceștii Rahtivani s-a calificat în finala Turneului Final organizat la Galați, unde va întâlni nimeni alta decât CSM București, o forță cu zeci de ani de activitate și cu un palmares pe care se laudă, de obicei, doar cluburile „mari și tari”.
Știrea e atât de tare, încât, evident, în Prahova… nu a scris nimeni încă despre ea. Ieri s-a câștigat semifinala, dar, din câte se pare, nu s-a auzit decât în vestiar și, eventual, în autocar.
(Sursa informațiilor: declarații și date furnizate de reprezentanți ai echipei și ai comunității din Ariceștii Rahtivani.)
De la „cine sunteți voi?” la „suntem în primele 8 din țară”

Echipa din Ariceștii Rahtivani are doar 3 ani și jumătate de la înființare. Trei ani și jumătate în care, teoretic, ar fi trebuit „să mai crească fetele”, „să mai prindă experiență” și „să vedem peste vreo 10 ani ce iese”.
Practic însă, în loc să aștepte cuminți la coadă, fetele din comuna prahoveană au intrat direct în elita națională:
- competiția a avut la start peste 300 de echipe,
- iar Ariceștii Rahtivani a ajuns în primele 8 echipe ale țării,
- iar acum joacă FINALA Turneului Final de la Galați.
Într-o Românie în care se repetă la nesfârșit clișeul „nu avem bază, nu avem condiții”, comuna Ariceștii Rahtivani a ales varianta „nu comentăm, jucăm”.
Comuna care a îndrăznit să bată granzii: 20–18 cu CSM București
Dacă tot am ajuns la capitolul „blasfemii sportive”, să consemnăm și faptul că, în grupa principală,
echipa prahoveană a învins CSM București cu 20–18, câștigând grupa.
Adică o comună a bătut un club cu blazon, tradiție și buget de metropolă.
Nu pe PlayStation, nu „la mustață” într-o replică imaginară, ci pe teren, cu tabelă, cu arbitri, cu tot.
În drumul lor spre finală, fetițele din Ariceștii Rahtivani au trecut, printre altele, de:
- Academia Birtalan,
- Reșița,
- Târgu Mureș,
- Giarmata,
- CSM București,
și multe alte echipe cu blazon și tradiție, care, teoretic, ar fi trebuit să predea lecții, nu să le primească.
Miracol sau normalitate? Primărie care chiar finanțează sportul juvenil
Unul dintre cele mai inedite aspecte ale acestei povești este că, dincolo de munca fetelor și a staff-ului tehnic,
Primăria comunei Ariceștii Rahtivani a avut un rol decisiv în obținerea acestei performanțe.
Nu doar cu vorbe, nu doar cu „suntem alături de voi”, ci prin faptul că a asigurat permanent resursele necesare.
În handbalul juvenil din România, așa ceva e aproape SF, pentru că, de cele mai multe ori,
sarcina asigurării resurselor necesare cade pe umerii părinților, care plătesc, transportă, susțin și speră.
La Ariceștii Rahtivani, modelul este invers:
- Comuna se implică,
- Primăria finanțează,
- iar părinții, în loc să caute bani, pot să caute șervețele pentru lacrimile de bucurie.
De ce câștigă fetele?
Nu e doar despre entuziasm local și copilărie frumoasă.
Antrenorul echipei, Silviu Stănescu, este unul dintre cei mai experimentați tehnicieni din țară.
Despre el trebuie spus clar:
- este fost handbalist,
- și aduce la o echipă de junioare IV un nivel de expertiză pe care multe cluburi mari îl visează.
Cu un astfel de antrenor pe bancă, fetele din Ariceștii Rahtivani nu vin la turneu „să participe”,
ci vin să își joace șansa la maxim, indiferent de numele adversarului trecut pe tabelă.
Prahova tace, comuna joacă: cine scrie istoria?
În Prahova, nu a scris încă nimeni despre această performanță.
Ieri s-a câștigat semifinala, nu s-a auzit nimic în spațiul public.
În schimb, o comună întreagă trăiește o poveste pe care alții ar pune-o pe panouri publicitare:
- echipă cu doar 3 ani și jumătate de existență,
- peste 300 de echipe la start,
- primele 8 din țară,
- finală împotriva CSM București,
- victorie anterioară cu 20–18 împotriva aceluiași colos,
- primărie care finanțează corect sportul juvenil,
- antrenor fost arbitru de Champions League.
Nu e o poveste cosmetizată, e realitatea unei comune care a decis că nu stă la coadă la modestie sportivă.
Ariceștii Rahtivani demonstrează, în mod extrem de concret, că:
- se poate face performanță și la sat/comuna,
- se poate bate CSM București la junioare IV,
- se pot depăși academii cu nume mari,
- și că o comunitate, când își susține copiii și antrenorii, poate să rescrie ierarhii naționale.
Restul e tăcere mediatică.
Până când astfel de povești nu vor deveni regula, ci vor rămâne excepția, Ariceștii Rahtivani are tot dreptul să se promoveze cu voce tare:
o comună mică, dar cu un handbal mare. (Cerasela N.).
Exclusiv
De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
Restaurant „de fițe”, clientele de clan: Ploieștiul și-a făcut ring de luptă în centru
În centrul Ploieștiului, la doi pași de tot ce înseamnă „zonă civilizată”, Restaurantul Prestij s-a reprofilat: nu mai e local, e cartier general de interlopi și „băieți veseli” de etnie romă.
Loc unde, după cum știe jumate de oraș:
- se parchează pe avarii, în mijlocul străzii,
- se blochează circulația „că a venit șefu’ la masă”,
- se intră în local ca la club privat, cu atitudine de „noi suntem legea”.
Ultima „specialitate a casei”: bătaie generalizată.
Nu între chelneri și bonuri fiscale, ci între:
- interlopi,
- „băieți de etnie”,
- și șeful de sală, Cătălin, care de ceva timp tot încearcă să scape de ei, dar nu mai poate.
Omul vrea să facă ospătărie, ei vor să facă colosseum.
De la Prestij la Maneliadă: când meniul zilei e bătaia
Atmosferă de lux? Nu. Atmosferă de Maneliadă.
Atât de mult au „prestigiat” interlopii localul, încât singura schimbare de brand realistă ar fi:
- „Restaurant Prestij” → „Restaurant Maneliadă – All Inclusive la Scandal”
Program:
- ziua – blocăm strada cu mașini pe avarii;
- seara – ne încălzim la masă;
- noaptea – încălzim mesele între noi, cu pumni, picioare și sticle.
Să nu ne ascundem după deget:
- toată lumea știe cine frecventează locul;
- toată lumea vede cum se parchează,
- toată lumea aude ce muzică, ce ton, ce figuri se perindă.
Singura care pare să nu vadă și să nu audă nimic este IPJ Prahova.
IPJ Prahova: „noi nu intervenim la Prestij, ne stricăm prestigiul”
Bătaie în centrul orașului, la un restaurant cunoscut, cu clienți „problematici” de ani de zile.
Într-o lume normală, ce urmează?
- patrule,
- identificări,
- dosare,
- prezență constantă în zonă.
În Ploiești, ce urmează?
- nimic.
- liniște.
- „nu comentăm cazul, se fac verificări”.
Pentru IPJ Prahova, Restaurantul Prestij pare să fie o zonă de acțiune tip „nu deranjați fauna locală”.
Nu există:
- plan de măsuri pentru zona de centru;
- acțiuni vizibile;
- reacție fermă față de un local care a devenit fief interlop la vedere.
Atât timp cât:
- interlopii se plimbă liber,
- oamenii de bun-simț schimbă trotuarul,
- Cătălin, șeful de sală, se luptă singur cu ciorba și cu clanurile,
poliția pare să aibă o singură preocupare: să nu deranjeze echilibrul fragil al „prestigiului” local.
Restaurant sau ring? Pentru ploieșteni, cine intră, intră pe propria răspundere
Când un restaurant din buricul Ploieștiului ajunge:
- teren de bătaie,
- loc de adunare pentru interlopi,
- parcare ilegală permanentă,
avem o singură concluzie: restaurantele din oraș au devenit nesigure.
În timp ce IPJ Prahova mimează orbul și surdul:
- oamenii simpli încep să evite localurile din oraș;
- patronii cinstiți sunt lăsați să se descurce singuri;
- centrele devin zone gri, în care nu știi dacă la masă primești nota sau… vreo sticlă în cap.
Recomandarea logică a unui om care ține la integritatea lui fizică?
- Restaurante din afara orașului,
- unde nu e „VIP list” cu interlopi,
- și nici „abonament” la scandal.
Când Ploieștiul se transformă în „Maneliadă City”, cine mai răspunde de siguranță?
Cazul Prestij / viitoarea Maneliadă nu e doar o poveste de cancan.
E un simptom:
- autorități care nu intervin acolo unde e deranj mai mare,
- poliție care „nu vede” focarele de interlopi din centru,
- oraș în care normalii ajung să se simtă tolerați, iar interlopii – stăpâni.
Cât timp un restaurant central poate deveni ring de bătaie recurent, fără ca IPJ Prahova să ia măsuri serioase și vizibile, mesajul este clar:
- „Respectați legea, că altfel pățiți ca… fraierii.
Dacă sunteți interlopi, ne uităm în altă parte.”
Până când cineva din instituții se hotărăște să coboare din birou în centrul orașului, ploieștenilor le rămâne doar opțiunea sănătoasă:
Prestij / Maneliadă – doar pentru amatorii de adrenalină.
Pentru restul, există restaurante în afara Ploieștiului, unde singurul risc e să nu mai prindă desertul preferat, nu să prindă un pumn în figură. (Cerasela N.).
Exclusiv
Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
Când nu te mai țin nervii la ședință, te ține pensia specială
Un șef din IPJ Prahova, etern împuternicit pe funcții de conducere, a descoperit brusc chemarea pensiei. După ani de zile în care a tras cu dinții de fotoliul de „șef interimar”, cu binecuvântare politică și toleranță instituțională, brusc s-a activat modul „ieșire pe repede-înainte”, în maximum două luni.
Ce s-a întâmplat?
- Poate că dezvăluirile INCISIV DE PRAHOVA i-au făcut nervii praf în ședințele operative.
- Poate că a înțeles, târziu, că nu poți rămâne veșnic „băiatul de casă” al sistemului, oricâte sprijiniri politice ai avea.
- Poate că a primit același semnal pe care l-au primit, înaintea lui, alți „băieți deștepți” – foști șefi de IPJ Prahova – care, când au simțit că se strânge lațul, au priceput mesajul și au fugit la pensie, unde își duc viața „bine, mersi”.
Nu știm exact care a fost detonatorul. Ce știm sigur este că, după ani de stat agățat de funcție, omul vrea acum să plece cât mai repede. Iar când cineva se grăbește așa de tare spre pensie, întrebarea logică este: ce vine din urmă?
Ultima sută de metri: „casă”, „viliță”, „viloaie” la Apostolache
Problema nu e că omul se duce la pensie. Problema este cum pleacă și cu ce pleacă.
Din informațiile obținute de INCISIV DE PRAHOVA de la anumite servicii speciale, reiese limpede:
- acest șef interimar nu are de gând să plece cu mâna goală din sistem;
- a înțeles că nu mai poate beneficia de Duster-ul de serviciu (cu „numele de botez” la număr) și de șoferul la discreție (aici);
- așa că își pregătește „colțul de rai” pentru pensie: o „căsuță”, „viliță”, „viluță”, „viloaie” în comuna Apostolache, județul Prahova.
Mulți ar spune: „Bravo lui, omul se pregătește de bătrânețe”.
Și noi am spune „bravo”, dacă:
- există facturi reale,
- la valoarea reală,
- pentru orice material de construcție și orice lucrare,
- fără jonglerii de tip „symbolic price” și „discount de șef”.
Pentru că, din ce se aude prin sistem, „șmecheria mică” înseamnă și:
- facturi subevaluate până la ridicol,
- diferențe acoperite „pe prietenie”,
- servicii și materiale „ajustate” ca să nu sară în ochi veniturile vs. investiția.
Noi nu spunem că așa este.
Spunem altceva, mult mai simplu: dacă am aflat noi, înseamnă că știu și alții. Și mai ales știu cei care trebuie.
De la împuternicit pe viață la „pensionar în trecere”: sistemul nu mai garantează imunitate
Acest șef de la IPJ Prahova a fost ani la rândul:
- împuternicit,
- prelungit,
- menținut,
- „susținut politic” și „acceptat de sistem”.
Cât timp i s-a cerut să fie util, a fost.
Cât timp a închis ochii unde trebuia și a „gestionat” ce trebuia, a fost bun.
Brusc, acum, agenda se schimbă:
- pensionare „pe repede înainte” în 1–2 luni;
- fără explicații publice;
- cu aceeași tăcere grea care a însoțit și alte „retrageri strategice” de la vârful IPJ Prahova.
Să ne înțelegem: pensie ușoară îi dorim.
Dar îl avertizăm foarte clar:
Chiar dacă DGA și DGIPI pot alege să vadă „în ceață” ce face pe ultima sută de metri de șefie, există alte instituții care stau cu geana pe el.
Și aceste instituții nu se uită doar la:
- cum era Duster-ul de serviciu,
- unde era parcat,
- cine îl conducea.
Se uită la:
- fluxul de bani,
- valoarea investițiilor,
- traseul materialelor,
- concordanța între venituri oficiale și „viloaie” în ridicare.
Factura, noul test de stres: dacă hârtia nu iese, viluța devine probă
În România, „pensionarul de lux” din sistem nu este judecat după cât a muncit, ci după:
- ce casă are,
- cât de repede a ridicat-o,
- și ce spune fiecare factură și deviz despre ea.
În cazul acestui șef interimar de la IPJ Prahova, întrebarea-cheie este:
Există pentru fiecare cărămidă, fier, beton, tâmplărie, acoperiș și finisaj o factură reală, la valoare reală?
Sau:
- s-au folosit „sume simbolice”,
- facturi „cosmetizate”,
- lucrări plătite „parțial” pe hârtie și „plenar” în natură?
Noi nu-i dorim răul.
Îi dorim documente beton, nu doar beton în vilă.
Și îi transmitem un singur mesaj, fără răutate, dar cu maximă fermitate jurnalistică:
Dacă INCISIV DE PRAHOVA a aflat despre „vilisoara” de la Apostolache, asta înseamnă că informația nu mai e un secret de birou.
Știu:
- vecinii,
- oamenii din sistem,
- serviciile care văd mai bine decât Duster-ul de serviciu,
- și, când vine vremea, știu și cei care semnează mandate și rechizitorii.
Pensie ușoară, dar nu și uitare ușoară
Șeful interimar de la IPJ Prahova poate spera la o pensie liniștită.
Nu poate spera, însă, la uitare.
Ieșirea la pensie nu șterge:
- anii de împuterniciri nesfârșite,
- deciziile de management,
- conexiunile politice,
- tăcerile convenabile.
Iar dacă pe ultima turnantă de carieră se ridică brusc o „căsuță” sau „viloaie” la Apostolache, nota de plată nu se va verifica doar la magazinul de materiale de construcții, ci și:
- în ochii opiniei publice,
- în anchetele care pot urma,
- în dosarele care, dacă e cazul, nu țin cont că „domnul este acum pensionar”.
Repetăm: pensie ușoară.
Dar cu o precizare clară pentru domnul șef și pentru toți cei ca el:
Pensionarea nu e certificat de amnezie pentru ceea ce ai făcut în funcție.
Mai ales când viluța de la sat vorbește mai tare decât toate declarațiile de avere la un loc. Vom reveni. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 6 oreBreaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
-
Exclusivacum 3 zileDN1, Băicoi: unde se întâlnesc extremismul pe carton, melcul instituțional și un mormânt de 5.000 de ani
-
Exclusivacum o ziEVADARE CU BONUS LA PUSCARIA MĂRGINENI: CÂND SARE DEȚINUTUL GARDUL, SARE ȘI SALARIUL DIRECTORULUI
-
Exclusivacum o ziProtejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)
-
Exclusivacum 4 zile„STOP VEXLER” pe DN1, START PENIBIL: când panoul urlă, iar IPJ Prahova cască. Intră în scenă CNCD
-
Exclusivacum 3 zileȚara se vinde la kilogram de șantier. Cum vrea Guvernul Bolojan să împingă Mangalia în brațele Rheinmetall, peste capul CSAT
-
Exclusivacum 4 zilePoliția Penitenciară întreabă Guvernul: «N-aveți acte, dar ne faceți legea salarizării din burtă?»
-
Ancheteacum 3 zileSabotaj la vârful Armatei? Ministrul Radu Miruță, acuzat de „manipulare mizerabilă” pentru a îngropa industria de apărare românească



