Redactia Incisiv de Prahova

Republica IOR: când Mina își votează singură salariul, iar Darău vânează povești la Kiev

La Ministerul Economiei nu mai vorbim despre guvernanță corporativă, ci despre guvernanță de clan. În timp ce ministrul Ambrozie Irineu Darău se plimbă pe axa București–Kiev ca „luptător împotriva dezinformării”, la București, sub nasul lui, se organizează un mecanism de prăduială cu ștampilă și antet pe S.C. IOR S.A., companie strategică în industria de apărare, cu certificare NATO.

Potrivit documentelor intrate în posesia redacției, la IOR se pregătește un festin: măriri de indemnizații de peste 400%, funcții inventate, salarii obscene pentru oameni plantați politic și o baricadă birocratică ridicată special pentru a nu pătrunde nici control, nici lege, nici bun-simț.

„Eu sunt Statul, eu îmi dau voie singură!” – Modelul Mina

În centrul combinației stă Camelia Andreea Mina, funcționară de stat transformată în stat în stat. O situație de un absurd juridic care, într-o țară normală, ar duce direct la parchet, nu la mărire de leafă:

• la minister: Director al DAPS – Direcția de Administrare a Participațiilor Statului; adică omul care, în numele statului, supraveghează companiile la care statul e acționar, inclusiv IOR S.A.;
• la IOR: Președinte al Consiliului de Administrație – adică omul care conduce compania pe care, teoretic, ministerul trebuie s-o controleze.

Pe 14 mai 2026, AGOA de la IOR S.A. are pe ordinea de zi lovitura de grație: Mina, în dublul ei rol, își pregătește mărirea propriei indemnizații de la circa 4.645 lei/lună la 20.450 lei brut. Mina de la Minister îi aprobă Minei de la IOR să bage mâna până la cot în bugetul unei fabrici cu datorii la ANAF și fără Buget de Venituri și Cheltuieli aprobat pe 2026.

Conflictul de interese e betonat pe două niveluri:

1. Mina controlează Mina: ministerul supraveghează compania, dar aceeași persoană e și supraveghetor, și supravegheat. Statul se uită în oglindă și își dă „ok”-ul.
2. Beneficiarul își votează singur banii: creșterea indemnizației este propusă de chiar persoana care va încasa suma. OUG 109/2011 există doar ca decor, nu ca lege.

Asta nu mai e „guvernanță corporativă”. E auto-guvernanță de buzunar.

„Expertă de LinkedIn” pe hârtie, dezastru în fabrică pe teren

Pe rețelele profesionale, Camelia Mina e prezentată ca „Senior Advisor”, „expert în guvernanță strategică”, campioană la hashtag-uri cu „transparență”, „accountability” și „leadership”.

În realitate, potrivit sesizărilor oficiale ale Sindicatului Independent IOR, „expertiza” arată așa:

• numirea unui Director Financiar inexistent în actul constitutiv – Alexandru Butiseaca, funcție fantomă creată din pix;
• atribuirea unui salariu de 58.000 lei brut/lună acestui director-fantomă, în timp ce muncitorii iau circa 3.500 lei net;
• incapacitate totală de a opri degradarea fabricii, în timp ce la nivel de titulatură se flutură „Strategic Leadership”.

Cu alte cuvinte, la IOR avem „Leadership strategic” pentru sinecuri, și faliment operațional pentru companie. Muncitorii duc fabrica în spate, „experții de LinkedIn” duc indemnizațiile în conturi.

Adriana-Laura Miron: spălătoria de dosare și storcătorul de sesizări

Ce ar fi un clan fără un om de serviciu al tăcerii? În ecuația de la Economie, piesa cheie este Adriana-Laura Miron, Secretar General al ministerului, instalată prin Decizia 131/22.04.2026.

Rolul ei, potrivit documentelor și sesizărilor citate:
blocarea oricărei anchete și asigurarea imunității pentru „clanul Mina & co.”

• sesizată de sindicate despre ilegalitățile de la IOR, Miron nu reacționează;
• primește o adresă de avertizare de la AMEPIP (nr. 3120/27.03.2026) care cere respectarea legii – și o tratează ca pe o hârtie de împachetat;
• sub mandatul ei, ministerul se transformă în fortăreață: sesizările Corpului de Control sunt îngropate, iar detașările politice înlocuiesc concursurile pe merit.

Pe scurt, Miron e curățătorul oficial al urmelor. Totul într-un minister controlat politic, transformat într-un buncăr al impunității.

IOR – companie strategică, tratată ca bancomat de partid

În timp ce linia de credit de la CEC BANK trebuie renegociată – semn clar că societatea e sub presiune financiară reală – administratorii își votează creșteri de indemnizații ca și cum IOR ar fi Big Tech, nu o fabrică sufocată de datorii.

Pe 14 mai, acționarii – mii de persoane fizice și juridice, compania fiind listată la BVB (simbol AERO) – sunt chemați să valideze, în bloc:

• creșterea indemnizațiilor administratorilor de la ~4.645 lei la 20.450 lei/lună;
• numirea unui al cincilea administrator cu afiliere USR, Adrian Jean Coloman, jurist, introdus prin ordin ministerial;
• renegocierea unei linii de credit ale cărei condiții reale nu sunt clar explicate public;
• împuternicirea reprezentantului MEDAT, controlat politic, să semneze în numele companiei.

Acționarii minoritari nu au primit vreo justificare economică serioasă pentru:

• creșterea de 4 ori a indemnizațiilor,
• ieșirea discretă din scenă a lui Macoveiciuc Alexandru Costin,
• motivele reale ale renegocierii creditului.

În loc de transparență, se livrează fapte împlinite. În loc de dezbatere, se oferă ordonanță de tip „semnează și taci”.

Ministrul Darău: vânător de „fake news” la Kiev, orb la hoțiile din minister

Și, în timp ce tot acest tablou se desfășoară sub geamurile ministerului, unde este ministrul Economiei, Irineu Darău?

La Kiev, în „misiune” de combatere a dezinformării. Ironia e atât de groasă încât nici nu mai intră pe ușă:

• ministrul caută „fake news” în Ucraina,
• în timp ce ignora documentele oficiale și sesizările care vorbesc despre prădăciuni la IOR;
• deplasarea nu este decontată de minister – ceea ce deschide o întrebare simplă: cine plătește plimbările ministrului, în timp ce o companie strategică se scufundă?

Titularul portofoliului pare mai preocupat să-și lustruiască imaginea de „luptător cu propaganda”, decât să oprească jaful cu antet ministerial de acasă.

Consiliul IOR: comisari politici cu mandat până în 2030

Consiliul de Administrație al IOR S.A. a fost constituit în ianuarie 2026, cu cinci membri, mandate până în 2030, în baza art. 29¹ alin.(2) din OUG 109/2011:

1. Mina Camelia Andreea – Președinte
2. Ioana Marius – Membru
3. Radu Gabriel – Membru
4. Macaveiu Mihai Ion – Membru
5. Macoveiciuc Alexandru Costin – Membru (plecat între timp, fără explicații publice)

Macoveiciuc dispare discret, e mutat deja la „Consiliul anterior” pe site. Locul lui urmează să fie luat de Adrian Jean Coloman, jurist, cu afiliere USR, introdus prin ordin al ministrului USR.

Întrebările evidente:

• De ce pleacă Macoveiciuc după doar câteva luni?
• De ce este înlocuit cu un om cu profil politic clar al partidului care controlează ministerul?
• Este acesta un consiliu de administrație sau un consiliu de partid?

Ceea ce se conturează nu e o eroare de management, ci o destructurare cu premeditare. AGOA din 14 mai riscă să beto­neze definitiv controlul politic asupra unui activ strategic al României.

De la companie NATO la bancomat de partid

IOR S.A. nu este un butic privat. Este o companie cu 90 de ani de tradiție, producător din industria de apărare, cu certificare NATO AQAP 2110 și acțiuni tranzacționate la bursă.

Și totuși:

• o funcționară de minister conduce consiliul companiei pe care ministerul trebuie să o supravegheze;
• aceeași persoană propune și votează mărirea propriei indemnizații de patru ori;
• un administrator pleacă fără explicații, iar locul lui e ocupat de un om de partid;
• sindicatele și instituțiile de control trimit avertizări, iar la minister se instalează tăcerea complice.

Regulile guvernanței corporative sunt călcate în picioare, în timp ce pe hârtie se invocă standarde, proceduri și acronime.

Cine mai oprește Caracatița?

Documentele sunt pe masă. Numerele sunt clare. Structura este vizibilă cu ochiul liber: „Clanul Mina & Miron”, sub acoperișul unei conduceri politice care se preface că nu vede nimic, transformă o companie strategică într-un bancomat cu acces controlat de partid.

Domnule premier interimar, domnilor procurori, domnilor din zona de intelligence, ce altceva mai așteptați?

Când o funcționară își votează singură salariul, când un ministru se ascunde în spatele „misiunilor externe”, iar un secretar general îngroapă sesizări, nu mai vorbim de „disfuncționalități”. Vorbim de o Caracatiță de la Economie care a decis că România e doar un portofel cu resurse și o ștampilă.

ADRESA-AMEPIP-NR.312027.03.2026

CONVOCATOR-AGOA-14.05.2026

RAPORT-CURENT-NR-9-DIN-08.04.2026

Întrebarea nu mai este „există dovezi?”. Întrebarea este: aveți curajul să le folosiți? (Cristina T.).

Cum a ajuns comuna Bătrâni păzită cu sapa în loc de lege”

Accident cu victime și alcoolemie „de colecție”

În comuna Bătrâni, județul Prahova, siguranța rutieră pare să fie lăsată în grija lui Dumnezeu și a șoferilor băuți. Potrivit unei publicații locale, în data de 11.05.2026, pe raza comunei a avut loc un accident rutier soldat cu victime, în care conducătorul auto a fost depistat cu o alcoolemie de 1,79 mg/l alcool pur în aerul expirat. Omul abia mai respira, dar aparatul etilotest aproape că cerea pauză de la atâta tărie.

A fost deschis dosar penal pentru conducere sub influența alcoolului și vătămare corporală din culpă. Procedural, totul pare frumos. Practic, însă, comunitatea se întreabă cum de s-a ajuns, din nou, ca șoseaua să fie câmp de luptă și nu drum public.

Șeful de post, cu un picior în fermă și cu unul, absent, în poliție

În mijlocul scandalului, numele care răsună pe ulițele din Bătrâni este cel al șefului de post, Stănciulescu Marian. Localnicii susțin că omul legii ar fi mai preocupat de ordinea din bătătură decât de ordinea publică. Conform reclamațiilor venite din comună, acesta ar fi tot mai rar văzut în postura de polițist și tot mai des în rol de gospodar, fermier și administrator de avere agricolă.

Când oamenii au nevoie de poliție, se pare că dau peste program de „stropit via” și „numărat animalele”. În timp ce pe drumuri se circulă cu alcoolemie la nivel de „concurs național”, șeful de post ar avea alte priorități, mult mai personale și, desigur, neuniformizate.

IPJ Prahova, scut protector sau paravan de nepăsare?

Locuitorii comunei vorbesc, cu din ce în ce mai puține ocolișuri, despre „protecția” de care s-ar bucura șeful de post din partea conducerii IPJ Prahova. În loc să fie tras la răspundere pentru lipsa de implicare reclamată de oameni, acesta pare învelit într-o pătură groasă de indiferență instituțională.

Comunitatea se întreabă pe bună dreptate:
dacă polițistul-fermieri stă liniștit, cu sprijin de sus, cine mai răspunde pentru siguranța din comună? E mai importantă liniștea din fermă decât liniștea publică?

Comuna cere lege, nu povești agricole

Cetățenii din Bătrâni cer conducerii Inspectoratului de Poliție Județean Prahova să coboare din birouri, să lase comunicatele cosmetizate și să privească realitatea din teren: accidente cu victime, șoferi băuți, frică pe drumuri și un șef de post perceput ca absent din misiunea lui principală.

Oamenii vor:

• un polițist care să aplice legea, nu doar să-și aplice îngrășământul pe ogor;
• controale reale, nu doar rapoarte liniștitoare;
• măsuri concrete, nu tăcere compactă.

Concluzie: între plug și pistol, cine păzește, de fapt, comuna?

Comuna Bătrâni nu are nevoie de un șef de post-fantomă, care bântuie doar în statistici și în organigramă. Are nevoie de un polițist prezent, activ, implicat, nu de un „administrator de fermă cu uniformă în dulap”.

Dacă IPJ Prahova alege să-și apere oamenii în detrimentul comunității, atunci nu mai vorbim de protecția cetățeanului, ci de protecția nepăsării. Iar când nepăsarea devine politică de lucru, accidentele cu alcoolemie 1,79 nu sunt „ghinion”, ci rezultatul direct al unei ordini publice lăsate la voia întâmplării – și la voia tractorului. (Cristina T.)