Într-o perioadă constrânsă de fonduri și confruntându-se cu adversari potențiali în rapidă dezvoltare, Forțele Aeriene ale Statelor Unite (USAF) se confruntă cu provocarea de a asigura controlul aerian în anii 2030.

Dilemele Standoff vs. Stand-in în strategia aeriană

O propunere — care se bazează puternic pe forțele standoff pentru a oferi o „masă” „abordabilă” fără tradiționala superioritate aeriană — prezintă o problemă: chiar și cu lanțuri de ucidere pe distanțe lungi, arme inteligente excepționale și roiuri de cost redus, nimeni nu a descris în mod specific cum aceste idei inedite ar conduce la victorie. Pe măsură ce USAF analizează deciziile dificile între standoff și stand-in și ce ar putea implica controlul aerian în viitor, dezbaterea trebuie să revină la un accent critic: cum să producă o masă eficace.

Problema eficacității: Conceptul de masă eficace

Discuțiile despre necesitatea superiorității aeriene ignoră un punct crucial: într-o apărare ipotetică împotriva unui adversar invadator, USAF ar putea obține victorie cu teorii de victorie centrate pe standoff, dacă rezolvă calculul masei eficiente. Totuși, cu superioritate aeriană, șansele de victorie cresc drastic.

Termenii „stand-in” și „standoff” sunt populari printre planificatorii USAF, dar nu există în doctrina USAF sau în cea a Departamentului Apărării. În general vorbind — deși există nuanțe importante legate de capacitățile stealth — forțele stand-in obțin o masă eficace și lovesc în zone contestate prin metode de atac organice; de exemplu, F-15E Strike Eagles utilizând arme pe coordonate generate de ei înșiși. Forțele standoff utilizează arme pe distanțe lungi din avioane aflate în afara zonelor de angajare presupuse ale inamicului; de exemplu, un bombardier lansând un Hypersonic Attack Cruise Missile care se bazează pe lanțuri de ucidere mai complexe.

Cinci probleme cu teoriile de victorie centrate pe Standoff

1. Vulnerabilitatea la strategiile adversare
   O abordare centrată pe standoff ar putea juca în favoarea capacităților și planurilor potențiale ale adversarului, deoarece un inamic trebuie doar să evite sau să înfrunte un număr finit de rachete de croazieră și drone. Un „infernal” s-ar putea dovedi a fi o măsură specifică adversarului, dar cât de mult ar putea întârzierea acestor eforturi o invazie dedicată sprijinită de o bombardare continuă?
2. 2. Riscurile abandonării superiorității aeriene
   Dacă USAF se bazează pe tactici centrate pe standoff și abandonează superioritatea aeriană, face un pas ambițios departe de lecțiile istorice învățate. Dronele și alte capacități inedite adaugă complexitate războiului modern, dar nu sunt un substitut pentru capacitățile oferite de o forță stand-in care asigură chiar și un control limitat al aerului asupra unui câmp de luptă. Platformele fără pilot conduse de inteligență artificială (AI) sunt o opțiune interesantă, dar nu au o istorie de succes pe câmpul de luptă și sunt probabil indisponibile pe termen scurt. USAF a încercat să înceapă tranziția către platforme mai mult fără pilot anterior, dar căutarea definirii masei accesibile în termeni de risc mai mic este o admitere inerentă că beneficiile stand-in sunt încă necesare. Dacă tehnologia nu este imediat disponibilă, USAF nu își poate permite să își pună întreaga viitor pe aceasta.3. Dificultățile creării unui deterrent eficient
   Crearea unui deterrent eficient, un concept întotdeauna precar, devine mult mai dificilă atunci când depinzi în principal de sistemele standoff. Efectele inegale ale munițiilor standoff în Israel și Ucraina subliniază realitatea că aceste tactici sunt facilitatoare și nu decisive. În plus, Statele Unite rareori, dacă nu niciodată, luptă în războiul pe care îl așteaptă în condiții previzibile. Este posibil ca, de exemplu, un război cu China să izbucnească sub presupunerile inerente în a-l face o „amenințare de referință”, dar este la fel de probabil să apară o situație care necesită forțe stand-in imediate — fie că este vorba despre un țintă strategică adânc îngropată sau despre ceva similar cu apărarea Israelului.4. Limitarea opțiunilor politice în gestiunea escaladării
   O forță centrată pe standoff reduce mijloacele politice disponibile liderilor care încearcă să gestioneze escaladarea. Proiectarea unei forțe capabile să câștige cu cel mai mic risc este lăudabilă, dar războaiele semnificative rareori se încheie în limitele obiectivelor lor originale, dacă acele mijloace au fost vreodată clare. Cu cât un conflict durează mai mult, cu atât este mai probabil ca Forțele Aeriene să rămână fără arme standoff sau să se confrunte cu cereri de rezultate pe care doar forțele stand-in le pot oferi. Compromiterea finanțării acestora pe termen scurt ar putea avea consecințe devastatoare și reduce spațiul de decizie al liderilor naționali, în caz că aceștia ar solicita riscuri mai mari în schimbul unor rezultate mai bune, adică atacând inima inamicului.5. Fragilitatea forței în fața apărării antiaeriene
   În cele din urmă, o forță proiectată în primul rând pentru a preveni pierderile va fi fragilă și lipsită de amenințare pentru apărările antiaeriene și de zona de negare, deoarece efectele stand-in sunt o parte critică a atriției atunci când lupți împotriva adversarilor capabili să producă masă copleșitoare pe teritoriul lor. Cheia contracarării acestor avantaje nu este să producă mai mult decât adversarii — baza industrială americană nu va permite acest lucru într-o perioadă interbelică — ci să achiziționeze active stand-in viabile și letale capabile să lupte eficient în conflicte de atriție din poziții bine apărate.

   Aceste investiții ar face viabilă o teorie tradițională a victoriei: masă eficace cu niveluri crescânde de control al aerului printr-o combinație de forțe stand-in acceptabile la risc și forțe standoff, prevenind o acțiune iminentă a inamicului și atriind avantajele lui în masă pe termen lung.

   Acesta este modul în care USAF ar putea ataca în mod realist avantajele inamicului și ar demonstra, prin calcule de tip Lanchester, o teorie viabilă a victoriei.

   Reorientarea culturii și planificarea achizițiilor pentru succesul USAF

   Obiectivul evident de a sprijini o cerere pentru capacități stand-in și superioritate aeriană este că urmărirea teoriilor tradiționale ale victoriei este imposibilă, având în vedere capabilitățile moderne de egalitate. Nu argumentăm că succesul va fi ușor, chiar și cu cele mai avansate capacități stealth și cele mai sofisticate programe de spațiu și cibernetic. Cu toate acestea, schimbările culturale și un plan de achiziții nuanțat ar permite Forțelor Aeriene să îmbrățișeze creativitatea tactică și să determine ce ar fi necesar pentru a trece de la operațiuni pulsatice la eforturi persistente într-o campanie îndelungată sau pentru a împiedica orice acțiune iminentă la costuri rezonabile, în cazul în care circumstanțele politice impun acest lucru.

   O forță echilibrată care prioritizează masa eficace în locul masei accesibile și care caută întotdeauna o formă de control al aerului prin capacități stand-in este esențială.