Anchete
Legiunile de imbecili și idioții utili: O analiză a dezinformării în era digitală
Introducerea în problema dezinformării
Legiunile de imbecili și idioții utili, o analiză efectuată de Florin Șperlea de la Agenția Media a Armatei. Prima formulă îi aparține celebrului semiotician Umberto Eco și sunt convins că el a părăsit lumea aceasta cu tristețea de a fi fost contemporanul legiunilor de imbecili a căror pronunțare plenară prin intermediul rețelelor sociale o condamna vehement.
Impactul rețelelor sociale asupra opiniei publice
Cei care își exprimau până acum părerea numai în baruri, la un pahar de vin, fără să facă vreun rău comunității, au acum același drept la cuvânt precum un laureat al Premiului Nobel, spunea Eco, în 2015, oripilat, în fața publicului adunat pentru a-l omagia, la Universitatea din Torino, la decernarea titlului Doctor Honoris Causa.
Critica democrației exprimării
Nu democratizarea dreptului la exprimare o punea la zid Umberto Eco, așa cum au presupus unii din contemporanii săi, care l-au înjurat pentru această presupusă convingere elitistă, ci mai degrabă ignorarea nepermisă a dreptului de a tăcea dacă bunul simț, formarea ta profesională și cunoașterea într-un anume domeniu, inevitabil limitată, te împiedică să ai opinii despre orice, oricând, oricum.
Incompetența și critica elitei
Ceea ce nu înseamnă – să fim sinceri până la capăt! – că laureații Premiului Nobel nu pot spune suficiente nerozii sau că somități în domeniile lor nu au persistat în convingerea că, știind tot, precauțiile în deschiderea intempestivă a gurii nu sunt necesare. Și exemple aș putea găsi iute chiar aici, pe meleagurile noastre, în vremea pandemiei de Covid-19, unde tocmai evoluțiile neașteptate în analiza și înțelegerea modului în care acționează un virus necunoscut cereau măcar îndoieli secvențiale, ca minimă dovadă carteziană a ființării umane. Dubito, ergo cogito, ergo sum…
Profunditatea incompetenței în sectorul public
Umberto Eco ar fi murit cu certitudine de inimă rea, în aceste vremuri, dacă nu sfârșea, în 2016, spre tristețea fanilor și a cititorilor săi din toată lumea. Legiunea de imbecili pe care semioticianul italian o definise sumar și care împrumuta câte ceva din tradițiile militare romane (cu cohortele sale!), a făcut tot mai mult loc formulei idioți utili, preferată mai ales în perioadele în care fake news-urile cu origini rusești sau asiatice populează cu insistență rețelele sociale, prin intermediul unor veseli, entuziaști și harnici distribuitori, de cele mai multe ori neobosindu-se să citească un text sau să înțeleagă un context al unei fotografii, aplicând vechea metodă a îndoielii metodice care le este cu desăvârșire străină.
Relațiile sociale și egocentrismul informatizării
Cine sunt ei? Cum arată? Știu că ne e jenă să recunoaștem, dar unii ne sunt rude, mai apropiate sau mai îndepărtate, le vedem mai des pe Facebook decât în viața reală, dar le-am pus deja pe frunte eticheta de idioți utili. Sunt persoane cunoscute în diverse împrejurări sau indivizi cu care, într-un fel sau altul, am colaborat.
Menținerea conștiinței civice în fața imbecilității
Se aruncă voluptuos asupra unei fotografii suspecte sau unui filmuleț discutabil cu un Vezi?! care-ți scoate ochii, după caz, un Ți-am spus eu!, dar, ca în bancurile de la Radio Erevan, nu e nici așa și nici altminteri, e pe lângă și nu e în chestie, cum ar fi spus Mihai Ralea.
Responsabilitatea familială și profesională
Lor le e îngăduit, tacit, să fie tâmpiți, fiindcă sunt rubedeniile de sânge pe care ți le-a dăruit, prin hazard, Dumnezeu, în vreme ce pe ceilalți i-am putea trece pe o listă neagră, abandonându-i în neputința lor de a pricepe pe ce lume trăiesc, deși pe mine mă întristează să știu că unii au condus destine sau au comandat mari unități și nu-ți dai seama exact ce ar trebui să crezi: așa erau și s-au ascuns prea bine de ochiul critic al colaboratorilor sau au devenit idioți utili, prin neputințele vârstei, deși aceasta nu este o scuză în sine.
Ignoranța și absența cunoașterii
De rafinamente ale gramaticii limbii române nici nu vă mai vorbesc, dar, ca întotdeauna, și acestea reflectă binișor puținătatea lecturilor autentice.
Apoi sunt intelectualii care prizează, select, informații trunchiate, amestecuri de adevăr și minciună, cele mai multe în consonanță cu convingeri anterioare temeinice. Ei nu vin spre un text pentru a se informa, pentru reflecție și interogare ideatică și critică, ci pentru a le fi confirmate ideile bine înrădăcinate și, apoi, pentru a le face cunoscute și impuse altora.
Provocările liberty-ului
Le spui, le explici, ai îndestulă autoritate profesională (uneori, logica ar fi suficientă!) pentru a le desluși un context pe care poți presupune că nu-l cunosc, răspunsul vine inevitabil: pe pagina mea pun ce vreau, eu cred (vedeți?, nu este eu știu!) că așa stau lucrurile, iar în fața evidenței, a mărturiilor irefutabile, jocul acesta penibil pare fără sfârșit, cu epuizarea unei părți care vrea stabilirea corectitudinii informațiilor.
Informații virusate și dependențe periculoase
A două zi, altă știre falsă, altă minciună, alt articol cu pretenții științifice, distribuit fără nicio apăsare a propriei conștiințe. Cu urmăritorii idioți utili, la pachet, mai mereu aceiași…
Nevoia unei reformări a educației
Ce e de făcut? Ar putea să pară resemnarea o soluție salvatoare în plan personal în fața cohortelor de imbecili. Comunitar însă e o greșeală. Numărul celor care se îndoiesc măcar trebuie să crească mulțumitor în era digitală și a rețelelor sociale, iar selecția informațiilor și a surselor ar trebui să fie o condiție sine qua non a programelor educaționale din învățământul românesc, în perioada următoare.
Gândirea critică și impactul pandemiei
Un deziderat, desigur, pentru că un învățământ bazat pe reproducerea informației, care ucide creativitatea elevului și îl blochează pe student în formule prestabilite și marcate de aroganța și autoritatea profesorului, așa cum se întâmplă în prezent, nu e capabil să producă această schimbare.
Gândirea critică nu e apanajul școlii românești de azi și asta este cel mai grav. Pandemia aceasta ne-a arătat că un virus ne poate lua organismul prin surprindere, cu multiple consecințe medicale, economice și sociale, dar și că informațiile virusate pot lua mințile unora în chirie pe termen lung.
Anchete
Decizie crucială la Curtea Constituțională: OUG 21/2026 privind programul SAFE și reforma administrativă a fost declarată constituțională
Într-un context politic tensionat, magistrații de la București au oferit o victorie neașteptată executivului condus de Ilie Bolojan. Hotărârea validează un pachet masiv de investiții în industria de apărare și modificări administrative profunde, respingând criticile conform cărora un guvern demis nu ar avea legitimitatea de a emite ordonanțe de urgență.
Magistrații CCR resping obiecțiile opoziției și validează pachetul de măsuri pentru securitatea Europei
Joi, 4 iunie 2026, Curtea Constituțională a României (CCR) a tranșat una dintre cele mai disputate spețe juridice ale anului. Cu o majoritate de voturi, judecătorii au respins obiecția de neconstituționalitate formulată de un grup de 53 de deputați împotriva Ordonanței de urgență nr. 21/2026. Această reglementare vizează implementarea instrumentului european „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE) și consolidarea industriei de apărare, oferind cadrul legal pentru contracte de înarmare și achiziții publice de anvergură. Conform comunicatului oficial, instanța supremă a constatat că actul normativ respectă legea fundamentală, în ciuda suspiciunilor privind forțarea limitelor constituționale.
Argumentele Curții pentru evitarea blocajelor: Prioritatea maximizării absorbției fondurilor PNRR în anul 2026
Pentru a-și justifica decizia, Curtea a invocat necesitatea imperioasă de a evita pierderea fondurilor europene. Magistrații au stabilit că obiectivele OUG 21/2026 se subsumează unui interes public major: prevenirea blocajelor administrative într-un interval de timp limitat. În motivarea sa, CCR subliniază că sincronizarea calendarului național cu reglementările Uniunii Europene și maximizarea absorbției prin PNRR reprezintă „scopuri legitime” care justifică urgența legiferării. Mai mult, instanța a considerat că măsurile de întărire a capacității administrative la nivel local sunt esențiale pentru implementarea proiectelor de infrastructură și securitate asumate de România pentru anul 2026.
Critici dure din partea publicației Lumea Justiției privind competențele unui executiv demis
În ciuda verdictului favorabil de la Palatul Parlamentului, decizia a stârnit un val de reacții virulente în spațiul public. Potrivit unei analize publicate de Lumea Justiției, hotărârea CCR ar ignora propria jurisprudență și prevederile Codului administrativ, care restricționează dreptul unui guvern demis de a adopta ordonanțe de urgență. Publicația citată acuză Curtea că a făcut abstracție de statutul precar al cabinetului Bolojan în momentul emiterii actului normativ, generând un precedent periculos pentru separarea puterilor în stat. Criticii susțin că invocarea „urgenței” pentru a valida cheltuieli de miliarde de euro în domeniul înarmării reprezintă o deraiere de la rigorile constituționale.
Controlul parlamentar și integrarea europeană: Pilonii validării juridice a programului SAFE
Dincolo de controversele politice, CCR a punctat faptul că instituirea unui control parlamentar prin comisiile reunite asigură celeritatea necesară proiectelor din domeniul apărării, fără a diminua rolul legislativului. Decizia, care este definitivă și general obligatorie, subliniază că adaptarea legislației naționale la Regulamentul (UE) 2025/1106 este în deplin acord cu obligațiile României rezultate din procesul de integrare europeană. Astfel, drumul pentru investițiile masive în securitate rămâne deschis, sub protecția juridică oferită de magistrații constituționali, chiar dacă legitimitatea politică a demersului rămâne un subiect aprins de dezbatere. (Irinel I.).
Anchete
Justiția la terapie intensivă: Al șaptelea strigăt de disperare al CSM către un executiv „surd” la colapsul sistemului
Într-un gest de o gravitate fără precedent, Consiliul Superior al Magistraturii a lansat miercuri, 3 iunie 2026, cel de-al șaptelea apel de urgență din acest an către Guvernul României. Mesajul este unul de o duritate extremă: sistemul judiciar se află în pragul unui „colaps sistemic”, în timp ce puterea executivă este acuzată de politici iresponsabile care subminează statul de drept.
Conform informațiilor dezvăluite de publicația Lumea Justiției, forul suprem al magistraturii somează Palatul Victoria să deblocheze imediat mecanismele de supraviețuire ale instanțelor și parchetelor. CSM solicită imperativ reluarea concursurilor de admitere în magistratură, suplimentarea schemei de grefieri și înființarea posturilor de asistent al judecătorului, măsuri vitale fără de care actul de justiție riscă să devină o simplă formalitate pe hârtie.
Hemoragia de personal: Magistratura între un deficit istoric și blocaje birocratice
Situația resurselor umane a atins cote alarmante. Din cauza blocajelor legislative impuse în ultimii doi ani, recrutarea directă a judecătorilor a fost practic anihilată. În prezent, instanțele românești se confruntă cu un vacuum de peste 800 de judecători, deficitul național apropiindu-se periculos de pragul de 16%.
Deși CSM a transmis încă din luna aprilie un memorandum pentru deblocarea concursurilor, Guvernul refuză sistematic avizarea acestuia. Această pasivitate a executivului este văzută de Consiliu ca o formă de destabilizare directă a puterii judecătorești, lăsând instanțele să lupte cu un val de dosare fără precedent, în timp ce porțile de intrare în sistem rămân ferecate.
Sufocați de dosare: România rămâne campioană la litigii, dar codașă la resurse
Statisticile prezentate în apelul CSM sunt de-a dreptul îngrijorătoare pentru orice cetățean care așteaptă dreptate în instanță. România ocupă primul loc în Uniunea Europeană la numărul de cauze înregistrate, volumul de muncă crescând cu 11% față de aceeași perioadă a anului trecut.
Cu aproximativ 2,4 milioane de dosare aflate în diverse faze procesuale, judecătorii sunt lăsați fără sprijin logistic. Deși există o nevoie acută de aproape 5.000 de grefieri, promisiunile guvernamentale din ultimii șase ani au rămas la stadiul de vorbe goale: niciun post din cele 600 asumate pentru perioada 2021-2023 nu a fost alocat în realitate. Mai mult, solicitarea pentru înființarea a 712 posturi de asistenți ai judecătorului este ignorată cu desăvârșire, deși legea prevede clar existența acestora.
Executivul vs. statul de drept: O ofensivă sistemică împotriva independenței justiției
Dincolo de criza de personal, CSM acuză Guvernul de un atac frontal asupra independenței financiare a magistraților. Noua lege a salarizării, aflată în pregătire, este privită ca un instrument de subminare a statutului magistratului, perpetuând o tendință de marginalizare a puterii judecătorești observată în ultimii doi ani.
Refuzul dialogului constructiv și lipsa de asumare instituțională a executivului transformă accesul cetățenilor la o justiție eficientă într-o iluzie. Prin acest al șaptelea apel, Consiliul Superior al Magistraturii nu cere doar posturi și bugete, ci reclamă respectarea echilibrului constituțional. Mesajul este clar: fără măsuri imediate și încetarea atacurilor legislative „iresponsabile”, justiția din România se îndreaptă rapid către un punct din care întoarcerea va fi aproape imposibilă. (Irinel I.).
Anchete
„Frizerul” de epoleți: Adrian Mircea, procurorul care tunde stelele generalilor și lasă Armata în „ofsaid” penal
Se aude foșnet de mătase și zornăit de medalii tremurânde prin birourile capitonate ale Ministerului Apărării Naționale. Motivul? „Spaima galonatului”, generalul-procuror Adrian Mircea, șeful Serviciului Militar din DNA, a scos din nou cătușele la lustruit. Ultima victimă pe lista de „tuns” stele este chiar Gheorghiță Vlad, șeful Marelui Stat Major, un personaj care, până mai ieri, credea că uniforma e un scut antigonț în fața legii.
De la „Intangibilul” Zisu, la „Urmăritul” Vlad: Rețeta succesului la DNA Militar
Conform dezvăluirilor făcute de publicația Lumea Justitiei, Adrian Mircea nu este la prima sa partidă de vânătoare prin pădurile de generali ale MApN. Acest „specialist” al dosarelor cu greutate este același personaj care l-a îngenuncheat pe Cătălin Zisu, fostul zeu al Logisticii, un om despre care se spunea că e mai greu de clintit decât un buncăr antiatomic.
Dacă Zisu a fost „felul principal” în trecut, se pare că Gheorghiță Vlad este desertul unei cariere în care Mircea pare să fi jurat că nu lasă niciun epolet să doarmă liniștit pe pernă. Este o adevărată curățenie de primăvară într-o instituție unde, de decenii, praful s-a depus pe cinste și onoare, sub privirile îngăduitoare ale unor șefi care s-au crezut mici divinități în haine de camuflaj.
Steaua București, prizonieră în Liga a II-a sub bocancul intereselor politice
Totuși, dacă domnul procuror Adrian Mircea a prins gustul sângelui de general, ar putea să-și îndrepte privirea și spre „Cazul Steaua”, o telenovelă de prost gust finanțată din bani publici. Este de-a dreptul hilar cum un club de tradiție este ținut legat de calorifer în Liga a II-a, refuzându-i-se cu încăpățânare orice formă de asociere privată care l-ar putea propulsa spre performanță.
De ce acest blocaj absurd? Gurile rele prin târg spun că totul este un joc de glezne între generali „de carton” și politicieni cu interese obscure, toți slujind la masa unui personaj care profită din plin de moartea clinică a echipei armatei. Ar fi un dosar pe cinste, domnule procuror, mai ales că mirosul de bani și complicități politice răzbate prin toți porii complexului sportiv din Ghencea.
Când se termină vânătoarea și începe curățenia generală?
Zvonurile spun că miza este uriașă și că numele implicate în această „încrengătură a tăcerii” din jurul CSA Steaua ar face să tremure până și fundația ministerului. Bani mulți, influență și o complicitate grețoasă între haina militară și setea de profit a unora care văd Armata ca pe propria lor moșie.
Rămâne de văzut dacă Adrian Mircea va avea curajul să intre în acest cuib de viespi sau dacă se va mulțumi doar cu câteva trofee de colecție, sub formă de generali puși sub urmărire penală. Până atunci, generalii noștri pot sta liniștiți: dacă nu-i ia DNA-ul, îi îngroapă ridicolul unei gestiuni care a transformat mândria Armatei într-o glumă de divizia secundă. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 20 de oreDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 2 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 4 zileFESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE
-
Exclusivacum 2 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 4 zilePLx 540/2024: Mortul viu din sertarele Camerei Deputaților și marea „pitulușă” constituțională a aleșilor
-
Exclusivacum o ziMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 2 zileEXPORTATORII DE TEROARE: DE LA „COLONIA PENALĂ” A LUI NAN DE LA COCA – COLA DIN PLOIEȘTI, LA JOCURILE DE CULISE ALE LUI MOLDOVAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
-
Ancheteacum 4 zileSiguranță printre zâmbete: Cum au transformat polițiștii din Mehedinți Ziua Copilului într-o lecție de prietenie și responsabilitate



