Exclusiv
Amneziile lui Ciolacu: Confuzie și intrebări în privința Securității Naționale
Confuziile Premierului Ciolacu
Auzind recentele declaratii publice ale actualului premier Marcel Ciolacu facute in calitate oficiala de demnitar al statului roman, ramanem uimiti de cat de uituc poate fi acesta cu atat mai mult cu cat si, in trecut comunicarile acestuia erau perturbate de unele incapacitati de a-si aminti o serie de informatii ce l-ar putea pune pe candidatului la campania prezidentiala in situatii dificile.
Declarații controversate la Londra
Astfel, din declaratiile de presa sustinute recent de prim-ministrul Marcel Ciolacu[1], la Institutul Cultural Roman de la Londra, aflam cu stupoare cum intelege dansul sa clarifice o serie de aspecte legate de situatia neclara a domnului George Simion, aspecte ce au inflamat spatiul public din tara noastra in aceasta campanie electorala multipla (alegeri prezidentiale si parlamentare), cum ar fi:
- “(…) În ceea ce privește desecretizarea. Eu am făcut o adresă oficială atât primului ministru din Republica Moldova, cât și primului ministru Denîs Șmîhal. Dânșii nu mi-au răspuns mie direct. Dânșii mi-au răspuns prin serviciile de intelligence din cele trei state, eu am primit aceste informații, nu mă pot referi textual sau direct ce este în acele informații, nici nu mai țin minte foarte bine, dar ce vă spun cu certitudine este că niciuna dintre cele două informări, nici cea din Republica Moldova, nici cea din Ucraina n-au făcut referire la faptul că domnul Simion este spion rus sau la faptul că domnul Simion a avut întâlniri. N-am primit detaliat că a avut întâlniri cu vreun spion rus. Acesta este adevărul.”
- “ (…) Din informațiile pe care le am eu ca prim-ministru și din informațiile pe care le are Guvernul României, această acuză nu se confirmă și va aduce un avantaj domnului Simion în acest moment, prin această escaladare și prin această acuză dusă de o echipă de campanie a Partidului Național Liberal.”
- “(…) Pentru că nu m-aţi întrebat în mod explicit și eu nu v-am dat niciun detaliu, văzând unde s-a ajuns în discuția din spațiul public. Presupun că în acest moment o să cerem Serviciului Român de Informații și o să dea detaliile, pentru că s-a mai întâmplat un lucru foarte grav din punctul meu de vedere, care îmi doresc o Românie normală.”
- “ (…) Așa le-am primit – informațiile. Eu nu le-am primit de la domnul /…/ direct, mi le-a dat prin sms, am primit prin Serviciul Român de Informații.”
- “(…)Este un document secret.”
- Informații conflictuale cu cele anterioare
Dar sa analizam totate aceste afirmatii ale lui Marcel Ciolacu in corelatie cu alte declaratii trecute ale acestuia si informatii cu acces public existente in spatiul public astfel:
In data de 20.02.2024 in presa online aparea stirea in care se precizeaza ca premierul Dorin Recean al Republicii Moldova a afimat la Pro TV Chișinău[2] ca „Instituțiile statului au determinat că George Simion face parte din efortul de destabilizare în Republica Moldova, și acest lucru i l-am comunicat și premierului Ciolacu. Înseamnă că participă la un efort de destabilizare în Republica Moldova. Este o decizie a instituțiilor care instituțiile au determinat acest factor de risc și au luat decizia corespunzătoare”.
Deci premierul nostru a fost informat institutional (oare de ce? Si presupunem ca in luna ianuarie 2024 sau chiar mai devreme)[3] de omologul lui din Republica Moldova despre o situatie grava cu incidenta in securitatea nationala a unui stat vecin, in care este implicat un cetatean roman, lider al unui partid politic din Romania.
Pe acest fond ne intrebam conform carei prevederi legale premierul Ciolacu are vreo competenta in a solicita, respectiv a primi date sau informatii cu caracter personal despre situatia externa a unui cetatean roman de la omologii sai din Republica Moldova si Ucraina, iar in cazul in care a primit astfel de date ce a facut cu acestea din punct de vedere institutional si legal, aspecte ce nu au fost evidentiate in declaratiile ulteriore ale acestuia.
In realitatea Marcel Ciolacu, prin abuz de drept a intervenit in atributiile altor institutii ale statului cu rol in posibila verificare, clarificare, cunoastere, cercetare, contracareare si stabilire de masuri legale in consecinta in raport cu o anume stare de fapt dupa cum a fost anterior descrisa de oficialul moldovean.
In data de 02.02.2024 publicatia newsmaker.md[4] scria cu majuscule ca “Preşedintele AUR din România George Simion a fost interzis în Republica Moldova pentru încă 5 ani. Informația a fost confirmată pentru NewsMaker de reprezentanții Inspectoratului General pentru Migrație al Ministerului Afacerilor Interne.”
Mai mult, publicatia respectiva prezenta un raspuns oficial al autoritatii competente moldovenesti sus mentionata catre redactorul sef adjunct al publicatiei in cauza prin care se mentioneaza printre alte faptul ca potrivit legislatiei lor nationale lui George Simion i s-a emis o decizie de prelungire a termenului declararii acestuia ca persoana indezirabila pe teritoriul Republicii Moldova, pe un termen de inca 5 ani, aspect confirmat chiar de catre persoana vizata.
Dar ce este mai interesant este faptul ca in acelasi raspuns oficial se spune in mod clar si fara echivoc faptul ca “Autoritatea competentă a Republicii Moldova a informat autoritățile din România despre decizia adoptată cu privire la interzicerea intrarii pe teritoriul R.Moldoveia persoanei in cuaza. Actualmente Inspectoratul General pentru Migrație se află într-un litigiu cu cetățeanul român care a contestat în instanță măsura impusă”, a precizat Inspectoratul.”
Întrebări legale și instituționale
Astfel, aflam ca autoritatile in drept din Romania au fost informate cu situatia creata pe un spatiu extern asupra cetateanului roman George Simion, sens in care suntem interesati ce masuri legale au stabilit in consecinta si de ce nu s-a facut public pana acum rezultatul acestora, pentru a nu se ajunge astazi al un astfel de scandal public cu posibile consecinte negative in plan intern dar si international.
In consecinta nu intelegem ce rol, in sensul legii, are premierul Marcel Ciolacu in situatia descrisa anterior, stare de fapt pe care in mod normal ar fi trebui sa o rezolve cel lezat, adica George Simion, prin demersuri institutionale pe care le are la indemana oricare cetatean roman.
Mai mult aflam cu stupoare ca sunt implicate chiar serviciile de informatii ale celor doua state vecine cu noi, ar si SRI institutie care ar fi transmis o informare secreta, evident, catre premierul Marcel Ciolacu dupa cum acesta afirma in declaratia de presa data si nu numai.
Dar ne intrebam conform care prevederi legale SRI a informat direct pe seful Executivului despre situatia unui cetatean roman, lider politic, ce reprezinta un pericol la securitatea nationala a unui alt stat, fara sa intreprinda demersurile informativ- operative in consecinta fata de acesta, respecti activitati de verificare, cunoastere si contracarare a existentei vreunei amenintari la adresa securitatii nationale in raport de cele relevate de autoritatile competente moldovenesti si ucrainene.
Ca atare fiind o situatie operativa in lucru acesta aspect nu ar fi putut face obiectul informarii premierului intrucat nu are competente in a stabili masuri in consecinta ci, cel mult dupa finalizarea activitatii de intelligence specifica SRI ar fi trebuit in functie d erezultat sa informeze/sesizeze organele judiciare in drept sau sa claseze “dosarul” in cazul neconfirmarii vreunei amenintari la dresa securitatii nationale a Romaniei.
In orice caz SRI nu are atribut de a informa primul ministru despre situatia externa a vreunui cetatean roman, intrucat reprezinta o ingerinta grava in drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei protejate constitutional, cu atat mai mult cu cat informarile cu aspecte din starea sociala si nu numai ale unui demnitar si lider politic cum este George Simion sunt interzise prin lege si poate reprezenta o ingerinta grava a SRI in jocuri de putere si dezbateri politice.
In concluzie solicitam institutiilor in drept sa clarifice situatia izvorata in spatiul public de foarte mult timp, respectiv sa verifice daca afirmatiile oficiale aruncate in spatiul public pot intra sub incidenta legii penale, in special ale art 404 CP “Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”. (Cristina T.).
[1] https://gov.ro/ro/stiri/declaratii-de-presa-sustinute-de-prim-ministrul-marcel-ciolacu-la-institutul-cultural-roman&page=1
[2] https://financialintelligence.ro/premierul-republicii-moldova-institutiile-statului-au-determinat-ca-george-simion-face-parte-din-efortul-de-destabilizare-in-tara-si-i-am-comunicat-si-premierului-ciolacu/
[3] https://www.stiripesurse.ro/ciolacu-face-ancheta-in-privinta-lui-simion-premierul-trimite-solicitari-la-kiev-si-chisinau-surse_3216611.html
[4] https://newsmaker.md/ro/liderul-aur-george-simion-interzis-in-republica-moldova-pentru-inca-5-ani/
Exclusiv
Arde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)
Ardere, fum gros, 112. Șoc și groază: cetățeanul… deranjează
Pe 19 mai 2026, într-o comună din România reală – Scorțeni, jud. Prahova – un sătean vede ce orice om normal ar numi „problemă gravă”: arderi mari, fum gros și înecăcios, risc pentru mediu, sănătate și gospodării. Omul face ce i se spune mereu la televizor că trebuie să facă: sună la 112 și anunță Poliția Băicoi.
În teorie, acesta e momentul în care instituțiile statului ar trebui să se pună în mișcare.
În practică, după cum reiese din relatarea cetățeanului, s-a pus în mișcare doar aroganța.
Poliția Băicoi și comunitarii: „Nu e urgență, dom’le! Urgență e că ne-ai chemat!”
La fața locului ajung polițiștii de la Băicoi, alături de polițiștii locali/comunitari de la Primăria Scorțeni. În loc să verifice ce arde, să ancheteze, să vadă de noxe, poluare, risc de incendiu la gospodării, după cum povestește omul, aceștia găsesc alt „incendiu” de stins: curajul cetățeanului.
Săteanul susține că:
- a fost certat pentru că a sunat la 112,
- i s-a spus că „pentru atâta” i-a deranjat,
- i s-a repetat că „asta nu e urgență”,
- i s-a sugerat ferm să nu mai sune la 112, chiar dacă arde.
Ca să priceapă „lecția”, omul nu a primit mulțumiri pentru spirit civic, ci, conform relatării sale, o amendă usturătoare din partea Poliției. Adică: a văzut fum, a sunat la urgență și a plecat acasă „educat financiar”.
Body-cam cu comutator selectiv: „înregistrăm doar ce ne convine”
Cetățeanul mai spune ceva și mai interesant: polițiștii nu ar fi folosit body-cam-ul tot timpul. Din ce a înțeles el:
- camerele video au fost ținute oprite,
- au fost pornite doar când au vrut ei,
- astfel încât să nu se înregistreze chiar tot ce se spune și se face,
- și, implicit, să nu se vadă că nu s-au luat măsuri reale la fața locului.
În loc să fie un instrument de transparență și protecție pentru toată lumea, body-cam-ul ar fi devenit, dacă povestea omului e corectă, un simplu întrerupător de imagine: on când „dă bine”, off când adevărul încurcă.
Biroul Control Intern – când „controlul” sună a protecție de clan
Aici intră în scenă Biroul Control Intern (BCI) din cadrul IPJ Prahova, adică exact structura care, teoretic, trebuie să verifice sesizări, să lămurească fapte și să arate că sistemul corectează derapaje.
În acest caz, după cum reiese din relatarea cetățeanului, dosarul ajunge la o ofițereasă de la BCI cu un CV… „interesant”:
- se numește „Mare Adelina”,
- este inspector principal,
- a lucrat anterior la post în Cocorăștii Mislii, unde a fost colegă cu polițiștii de la Băicoi,
- mama ei are magazin în comuna Scorțeni, exact locul incidentului,
- iar tatăl ei, fost polițist, ar fi lucrat chiar la Băicoi, coleg cu polițiștii implicați în poveste.
Cu alte cuvinte, reclamația săteanului împotriva polițiștilor de la Băicoi ajunge, potrivit afirmațiilor cetățeanului, să fie „verificată” tocmai de cineva:
- cu fosti colegi în cauză,
- cu părinți ancorați exact în aceeași zonă,
- cu un istoric profesional direct legat de oamenii reclamați.
Asta nu mai e „conflict de interese”, e aproape glumă de birou: „Din toți ofițerii de la BCI, cui dăm plângerea? Fix fostei coleguțe și fiicei fostului coleg!”.
BCI, varianta „de familie”: să fie bine ca să nu fie rău
Cetățeanul, pe bună dreptate, ridică o întrebare care ar trebui să ardă mai tare decât focul de vegetație:
- Cum a ajuns tocmai reclamația lui exact la doamna Mare Adelina de la BCI?
- Cum e posibil ca verificarea unor polițiști de la Băicoi să fie făcută de cineva care, conform relatării, are legături de colegialitate și de familie cu aceștia?
Săteanul se teme – și o spune destul de clar – că:
- polițiștii reclamați, foști colegi, vor fi scoși nevinovați,
- iar vinovat va rămâne tot omul care a făcut fapta bună: a sunat la 112 ca să anunțe că arde vegetația și riscă să se extindă la gospodării.
În interpretarea lui, Biroul Control Intern, în loc să fie gardianul legalității, pare mai degrabă un fel de filtru de protecție pentru „ai noștri”. Un fel de: „Stai liniștit, te verifică prietenii”.
Când arde vegetația, se sufocă și încrederea în instituții
Fumul gros și înecăcios reclamat de sătean nu ține doar de noxe și poluare. Ține și de atmosfera morală în care un cetățean:
- vede un pericol,
- sună la 112,
- este certat că a îndrăznit,
- este amendat ca „lecție”,
- vede cum body-cam-ul pare folosit „la buton”,
- iar reclamația lui ajunge, din pură „coincidență”, la cineva cu legături personale și profesionale cu cei reclamați.
În tot acest carusel, întrebarea omului lovește în plin:
„Unde mai este transparența față de cetățean?”
O întrebare simplă, dar devastatoare, atunci când este pusă în fața unui sistem care, în loc să protejeze omul care sună la 112, pare preocupat să protejeze orgoliul și confortul celor „deranjați”.
Concluzie: „Nu mai sunați la 112, deranjați sistemul!”
Dacă povestea acestui sătean din Scorțeni este exact așa cum o descrie el, mesajul transmis în practică este grotesc de clar:
- Nu mai suna la 112, că nu noi suntem de serviciu, tu ești.
- Nu semnala probleme, că ieși tu problemă.
- Nu deranja poliția, că te „educă” cu amendă.
- Și nu te baza pe Control Intern, că poate controlează exact cine nu trebuie.
În timp ce arde vegetația și fumul îneacă gospodăriile, încrederea în instituții se transformă și ea în scrum.
Restul e tăcere. Sau, mai bine zis, tăcerea pe care sistemul o vrea de la cetățeni. (Cristina T.).
CARACATIȚA DE CARTIER DIN „MINISTERUL DE TOATE”
Economia, Digitalizarea, Antreprenoriatul, Turismul și… Renovările la negru
În timp ce Guvernul predică austeritatea cu ton de preot la slujba de înmormântare a economiei, în Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului se desfășoară o veritabilă operetă administrativ-penală. Ceea ce, la prima vedere, părea doar un moft de protocol al unui demnitar cu gust pentru lux discret s-a dovedit, la o simplă ridicare a mochetei, o mostră de manual despre cum arată complicitățile, suveicile și rețelele subterane de interese din vârful statului.
În timp ce țara numără bani pentru pâine, în minister se numără galerii duble de draperii groase, schimbate ca în showroom de designer. Legile și bugetele sunt fentate cu o lejeritate aproape sportivă, iar în centrul acestui ecosistem administrativ toxic răsare nu doar axa funcționarilor „de specialitate”, ci mai ales figura politică ce dă umbrela: Daniela Vișoianu, directoarea de cabinet a ministrului Irinel Ambrozie Darău.
„CAREUL DE AȘI” DE LA VÂRF
Cum arată o umbrelă politică sub care plouă cu favoruri
Pentru a înțelege cum un minister strategic – Economia, Digitalizarea, Antreprenoriatul și Turismul – a devenit teatru de operațiuni pentru manevre administrative de tip suveică, trebuie privită cu atenție camarila din jurul ministrului Irinel Ambrozie Darău. Pe holuri se șoptește deja, cu un amestec de teamă și sarcasm, că ministrul nu se mișcă fără „triada de influență”, cu Daniela Vișoianu în frunte.
În calitate de directoare de cabinet, Vișoianu controlează agenda, accesul, și, mai ales, filtrul politic al deciziilor. Această „pricepere” de a naviga prin sistem oferă protecția ideală sub care restul grupului – secretarul general Adriana Laura Miron, directoarea generală Mina și directorul general Adrian-Viorel Dragomir – își poate derula liniștit jocurile de culise.
Pe scurt: strânsa conexiune Vișoianu–ministru funcționează ca un scut anti-semnale de alarmă. Orice mecanism intern de control se blochează în fața acestei uși politice, lăsând rețeaua tehnică să opereze în voie. Ministerul e oficial pe recesiune, neoficial pe „relațiuni”.
PROGRAM DE NOAPTE CU DRAperii GROASE
„Lucrez doar noaptea”: când tabieturile devin politică de investiții
Sub această acoperire politică la nivel înalt a explodat scandalul renovării ilegale și preferențiale a biroului Secretarului General, Adriana Miron. Pe repede-înainte, ca în reality show de amenajări interioare, biroul acesteia a fost transformat radical: mocheta schimbată, pereții zugrăviți, galerii duble instalate, draperii groase și opace montate cu sfințenie.
Motivul invocat intern, demn de un roman de proză scurtă absurdă: doamna secretar general „lucrează doar noaptea”, iar lumina zilei îi tulbură productivitatea. Zilele sunt pentru muritori de rând, nopțile pentru decidenții cu draperii blackout și bugete „off the record”.
VÂNĂTOAREA DE „PLOȘNIȚE”
Paranoia interceptărilor, cu prize noi și bani vechi
Pe lângă decorul opac, paranoia interceptărilor a devenit noua normă de lucru. Au fost montate prize noi și corpuri de iluminat noi, sub pretextul „securității”, pentru a neutraliza posibile sisteme de urmărire audio, așa-numitele „ploșnițe în prize”.
Rămâne întrebarea de bun-simț: ce firmă „specializată” a fost chemată, cu atâta discreție, să dezumfle ploșnițele din infrastructura electrică a statului? Evident, fără contract, fără licitație, dar cu acces liber în incinta ministerului.
De aici, farsa se transformă în potențial dosar penal:
- Fentarea legii achizițiilor publice:
Pentru că banul public nu era accesibil din cauza restricțiilor și lipsei de prevedere bugetară, s-a apelat la așa-zise „sponsorizări” cu proveniență neclară. Ministerul a permis accesul unei firme private în instituție și a derulat lucrările fără niciun contract, fără bani prinși în buget.
Sponsorizările fantomă au devenit noul buget paralel. - Abuz și umilință instituțională:
Pentru a păstra discreția, un șef de serviciu a fost smuls din atribuțiile oficiale și transformat, timp de trei zile, în paznic personal al muncitorilor firmei private. Funcția publică, redefinită: de la management la bodyguard de șantier ilegal.
SECRETAR GENERAL CU GALETA ÎN MINISTER ȘI DOSARUL ÎN INSTANȚĂ
Reabilitarea pe hârtie, explozivul din prezent
Pentru cunoscătorii jocurilor politice bucureștene, modul relaxat în care sunt călcate normele în picioare nu e o surpriză dacă ne uităm la profilul juridic al Adrianei Miron.
Conform surselor judiciare, doamna secretar general are deja la activ o condamnare penală. Din punct de vedere legal, este astăzi reabilitată – ceea ce îi permite, din punct de vedere tehnic, să ocupe o funcție publică de asemenea anvergură. Practic, condamnarea a fost ștearsă din CV-ul oficial, nu și din realitatea de facto.
Și totuși, în timp ce contrasemnează ordine de ministru și avizează bugete publice, Adriana Miron are în derulare încă un dosar penal, aflat pe rolul instanțelor. Cu un picior în minister și altul în sala de judecată, prioritățile ei se aliniază natural: mai întâi autoconservarea, apoi interesul public – dacă mai rămâne timp între două ședințe de judecată și o rundă de montat draperii.
ALIANȚA DISPERAȚILOR
Cum se cumpără „imunitatea” cu mochete și mobilă
Întrebarea care circulă pe holuri e simplă și usturătoare: cine a permis acest circ? Cine a dat undă verde accesului ilegal al firmei private în instituție?
Răspunsul duce direct la Direcția Generală Management Instituțional (DGMI), condusă de Adrian-Viorel Dragomir. De pe această poziție, el controla achizițiile, logistica și patrimoniul instituției – adică exact butoanele necesare pentru a transforma un moft personal într-un șantier de tip „facem, că se poate”.
Cunoscând foarte bine vulnerabilitățile și trecutul penal al Adrianei Miron, Dragomir a pus la dispoziție toată logistica direcției pentru refacerea și mobilarea noului birou de secretar general. Nu din devoțiune pentru estetică, ci din instinct de supraviețuire.
Rămas fără susținere politică și izolat în fotoliul de la DGMI, Dragomir și-a găsit colacul de salvare în doamna „hărțuită de dosare” Miron. Prin aprobarea personală și executarea rapidă a unor lucrări nebugetate, cu ignorarea totală a normelor, el și-a cumpărat, de facto, „imunitatea” în fața unei viitoare epurări administrative.
DE LA „PROFESIONALISM EXCEPȚIONAL” LA EXILAȚI PNRR
Când ești dat afară „ca puricii”, dar revii ca factor de influență
Parcursul lui Adrian Dragomir explică perfect acest joc de glezne executat în birourile oficiale. La fuziunea ministerelor din care a rezultat actualul mamut guvernamental, fostul ministru l-a lăsat pe dinafară, preferând numirea unui alt înalt funcționar. Oficial, din motive de „profesionalism excepțional” – expresie folosită ironic de colegi pentru a descrie un mod de lucru rigid, controversat și orientat mai degrabă spre interese de grup, nu spre interes public.
Ruptura definitivă s-a produs când fostul ministru s-a descotorosit de Dragomir „precum câinele de purici”, lăsându-l moștenire toxică următoarei conduceri. Pe același calapod a picat și Leila Banciu, „apropiata” lui și director general considerat „șefa banilor din PNRR” – persoana-cheie care controla direct robinetul euroilor din Planul Național de Redresare și Reziliență.
Noua echipă de conducere de atunci a refuzat să-și asocieze numele cu metodele lor de lucru, abandonându-i pe amândoi. Faptul că acești actori „de prestigiu” au fost reciclați în actuala rețea, chiar sub ochii cabinetului condus politic de Daniela Vișoianu, ridică un semn de întrebare cât o pancartă: ce fel de stat de drept e acela în care exilații PNRR se întorc pe ușa din spate direct în centru de comandă?
MONEDA DE SCHIMB: UN TRON DE AUR LA COMUNICAȚII ELECTRONICE
Cum se răsplătește ascultarea orbească
Serviciul făcut la timp nu rămâne niciodată nerăsplătit într-un sistem clădit pe loialități obscure. Devotamentul lui Adrian Dragomir față de tabieturile nocturne și capriciile de decor ale șefei sale a fost decontat prompt.
Ca premiu pentru gestionarea discretă și eficientă a șantierului nebugetat din biroul Adrianei Miron, aceasta l-a propulsat pe Dragomir direct pe scaunul de director general al Direcției Generale Comunicații Electronice, Politici și Strategii în Digitalizare.
Mutarea este de aur: îl scoate definitiv din zona administrativă secundară și îl așază la butoanele unui domeniu strategic, cu miză financiară și tehnologică uriașă. În administrația românească, supunerea oarbă la șantiere dubioase se premiază cu acces la infrastructura digitală a statului. Cariera de „paznic de mochete” se transformă instant în „strateg în digitalizare”.
ECHIPĂ PENTRU NOAPTEA LUNGĂ A INSTITUȚIEI
Secretarul general adjunct, introdus pe furiș în organigramă
În timp ce renovările pentru „programul de noapte” curgeau lin, aparatul de conducere a fost îmbogățit cu un nou personaj: secretarul general adjunct Marian Niculescu, aterizat în instituție pe filiere greu de explicat la lumina zilei.
Întrebarea care persistă, în șoaptă și cu zâmbet amar, pe holuri: pentru ce a fost, de fapt, adus Marian Niculescu? Pentru competență administrativă sau pentru a face „echipă bună” în tura de noapte cu o doamnă secretar general pretențioasă la decor și presată de probleme penale?
Coincidență? Poate. Sau poate încă un pion plasat strategic, pentru ca noaptea, când lumina e oprită de draperii groase, mesele să poată fi aranjate în liniște.
CINE PLĂTEȘTE NOTA? CETĂȚEANUL, CA DE OBICEI
Recesiune pentru popor, mochete de lux pentru sistem
În timp ce cetățenii se luptă cu facturi, inflație și recesiune, în minister se joacă un cinic joc de cărți: banii publici nebugetați și funcțiile strategice devin monedă de schimb între directori generali controversați, secretari adjuncți aterizați pe filiere obscure și un secretar general cu trecut penal și prezent exploziv.
Peste toate tronează figura Danielei Vișoianu, directoarea de cabinet a ministrului, care, în loc să garanteze integritatea instituției, pare să ofere acoperirea politică acestui cerc închis de interese și recompense.
Rămâne doar de văzut dacă procurorii și Curtea de Conturi vor găsi curajul – și interesul – să tragă de mocheta groasă a acestui minister până când caracatița își va arăta toate tentaculele. Sau dacă, în stilul consacrat, dosarul va fi mutat „la noapte”, odată cu draperiile, prizele și „ploșnițele” scoase din circuit. (Cristina T.).
Exclusiv
Link-ul, noul timbru sec al Poliției Române. Cum se spală IGPR pe mâini cu un URL, când legea cere răspuns scris
IGPR la întrebări incomode: „Vreți documente? Luați un link și nu mai deranjați”
Când Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere, în baza Legii 544/2001, informații de interes public, Inspectoratul General al Poliției Române nu răspunde. Sau, mai exact, mimează că răspunde: aruncă un link, un comunicat generic și consideră „cazul închis”.
Sindicatul „Diamantul” revine însă, în 16 iunie 2026, cu o reclamație administrativă (SPRD nr. 18/16.06.2026) către Inspectoratul General al Poliției Române – în atenția inspectorului general –, prin care pune pe masă, negru pe alb, ceea ce IGPR încearcă să ascundă după perdeaua unui „copy–paste” de comunicat de imagine.
Legea 544/2001 vs. „dați click aici”: când obligația scrisă e aruncată în brațele internetului
În fapt, povestea începe cu cererea nr. 16/10.06.2026, prin care Sindicatul „Diamantul”, entitate legal constituită (Sentința civilă nr. 22PJ/23.11.2006, dosar nr. 15033/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 București, CIF 19544011, sediu în București, str. Ienăchiță Văcărescu nr. 17A, sector 4), cere IGPR șapte categorii de informații și documente.
Nu despre rețete de zacuscă, ci despre:
- accesul organizațiilor sindicale în școlile de poliție,
- temeiurile normative ale acestui acces,
- egalitatea de tratament între sindicate.
Cererea este înregistrată la IGPR sub nr. 407.197/10.06.2026. Până aici, procedură.
Răspunsul? O perlă: Centrul de Informare și Relații Publice al IGPR emite adresa nr. 407.214/15.06.2026, în care nu comunică absolut niciuna dintre informațiile cerute, ci oferă un link către un comunicat postat pe site (https://politiaromana.ro/…/comunicate/informare1781516058).
Adică, în loc să răspundă punctual, în baza art. 7 din Legea nr. 544/2001 („răspuns în scris, comunicat solicitantului”), IGPR ridică din umeri digital: „e pe net, căutați!”
Comunicarea „din oficiu”: când IGPR confundă conferința de presă cu obligația legală
La adresa indicată, nu se găsește niciunul dintre răspunsurile cerute, niciun act, niciun număr, nicio dată, nimic concret. Doar o poziție „de imagine”: IGPR declară solemn că nu favorizează niciun sindicat, că totul se desfășoară legal, că lumea e frumoasă și democrația înflorește.
Legea 544/2001 e mai puțin impresionată de asemenea poezie.
Art. 5 – informarea „din oficiu”, prin comunicate și site.
Art. 6 și 7 – informarea „la cerere”, punctuală, obligatorie.
IGPR încearcă să se spele cu săpunul „comunicatului din oficiu” pe mâinile murdare de obligația „răspunsului la cerere”. Doar că legea nu prevede nicăieri: „dacă ai comunicat ceva generic pe site, poți ignora cererile precise”.
În plus, Normele metodologice (art. 15 alin. (3) din HG nr. 123/2002) sunt explicite: informațiile solicitate se comunică în formatul cerut de solicitant – scris, pe hârtie sau electronic. Sindicatul „Diamantul” a cerut răspuns la adresa de corespondență sau, electronic, la petitii.sprdiamantul@yahoo.com.
IGPR livrează un link. Nici hârtie, nici PDF, nici măcar un „attached”. Doar „click aici și descurcă-te”.
Tombole, telefoane Galaxy și afișe sindicale în școala de poliție: „nu există, dar uite pozele”
Sindicatul „Diamantul” nu bate la poartă de dragul teoriei. În sprijinul cererii, atașează două fotografii care, dacă n-ar fi vorba de o instituție de forță, ar putea trece drept material promoțional de mall:
- materiale inscripționate cu sigla și denumirea Sindicatului Național al Polițiștilor și al Personalului Contractual (S.N.P.P.C.);
- telefoane mobile Galaxy A17 5G, prezentate ca „premii” la tombolă;
- totul, într-un spațiu cu dotări clar inscripționate ca aparținând unei școli de agenți de poliție.
Sursa indicată: Școala de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj-Napoca, subordonată IGPR.
Adică exact acel tip de „activitate de promovare și atragere de membri” – cu tombole și premii – despre care IGPR, în comunicatul său „de imagine”, susține că nu are bază factuală sau că nu ar implica favorizarea vreunei organizații. Pozele, însă, spun altceva.
Iar când pozele contrazic comunicatul, nu mai ajunge să ridici din umeri pe site. Trebuie să livrezi actele: cine a aprobat, în baza cărui ordin, ce acces are un sindicat față de altele, ce norme s-au aplicat.
„Refuzul motivat”? Nu, „refuzul mascat în link”: cum se evită art. 7 din Legea 544/2001
Legea 544 e clară ca o somație: dacă refuzi comunicarea informațiilor, o faci motivat, în 5 zile, cu trimitere la art. 12 – excepțiile prevăzute de lege (securitate națională, date personale, etc.).
În cazul de față:
- Nu se comunică niciuna dintre cele 7 informații cerute.
- Nu se invocă niciun articol de la art. 12.
- Nu se motivează nimic.
Se trimite doar un link cu un comunicat general, care nici măcar nu atinge obiectul concret al cererii. În termeni juridici, asta se numește refuz nejustificat. În termeni de pamflet, se numește „poftim, ia un link și lasă-ne în pace”.
Sindicatul „Diamantul” subliniază și contradicția internă a răspunsului: IGPR proclamă că este neutru și legalist, dar refuză să pună pe masă singurele documente care ar putea proba această neutralitate.
Întrebările incomode pe care IGPR le ascunde sub covorul „nu comentăm, vedeți comunicatul”
Reclamația administrativă cere, punctual, ceea ce IGPR se ferește să spună clar:
- A știut IGPR, a coordonat sau a aprobat activități de promovare și atragere de membri (cu premii, tombole, telefoane) ale unei organizații sindicale – de exemplu, S.N.P.P.C. – în Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina și/sau în alte școli subordonate? Da sau nu?
- Există vreun ordin, dispoziție, instrucțiune sau alt act intern care reglementează accesul sindicatelor și al terților în școlile de poliție și activitățile cu cursanții? Cu număr, dată și copie.
- Există acte interne prin care accesul unor organizații sindicale în școli a fost restricționat sau interzis? Cu temei legal, copie și mențiunea dacă se aplică tuturor, în mod egal.
- A încheiat IGPR vreun protocol, acord sau înțelegere cu vreun sindicat, prin care îi acordă acces sau „facilități” în unitățile de învățământ? Unde e documentul?
- Au beneficiat toate organizațiile sindicale reprezentative de același tip de acces și facilități? Dacă nu, ce solicitări au fost respinse sau ignorate și din ce motive?
- Ce măsuri a dispus IGPR pentru a asigura neutralitatea instituției și a unităților subordonate față de competiția dintre sindicate, mai ales față de cursanți, care sunt în formare inițială și, deci, vulnerabili la „campanii promoționale”?
- Care este structura și funcția persoanelor din IGPR competente să aprobe sau să avizeze accesul sindicatelor în școlile de poliție?
Pe scurt: cine dă cheile școlilor în mâna sindicatelor, pe ce bază, cu ce reguli și de ce unii par să intre mai des decât alții?
Când „funcționarul desemnat” devine problema: abaterea disciplinară numită „nu aplic legea”
Sindicatul „Diamantul” nu se oprește la simpla constatare a refuzului. Cere aplicarea art. 21 din Legea nr. 544/2001:
- să se constate că adresa nr. 407.214/15.06.2026 NU este un răspuns în sensul art. 7;
- să se facă cercetare administrativă cu privire la refuzul de comunicare;
- să fie identificați:
- funcționarul desemnat cu aplicarea Legii 544/2001 la nivelul Centrului de Informare și Relații Publice,
- persoana care a dispus și a semnat adresa cu „link-ul-minune”;
- să fie angajată răspunderea disciplinară a celui vinovat.
Art. 21 alin. (1) e fără echivoc: refuzul explcit sau tacit al funcționarului desemnat de a aplica Legea 544/2001 constituie abatere disciplinară. Nu „scăpare”, nu „eroare de comunicare”, nu „neînțelegere”. Abatere disciplinară.
Sindicatul cere și ca răspunsul la această reclamație să fie transmis în termen de 15 zile, în condițiile legii, și să conțină:
- informațiile de interes public cerute inițial;
- mențiunea sancțiunilor disciplinare aplicate persoanei vinovate.
Altfel spus: nu doar „dați-ne actele”, ci și „cine a decis să nu respecte legea și ce pățește pentru asta?”.
De la PR la contencios: când IGPR riscă să fie chemat în fața instanței pentru un link
În final, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, prin președinte Vitalie Josanu, pune IGPR în fața unei alegeri simple:
- fie respectă Legea 544/2001, comunică efectiv informațiile solicitate și își asumă sancționarea disciplinară a celor care au tratat drept opțională obligația de transparență;
- fie se pregătește de instanță, în temeiul art. 22 din Legea 544/2001, pentru a fi obligat prin hotărâre judecătorească să facă ceea ce ar fi trebuit să facă din oficiu: să răspundă clar, complet și motivat.
Răspunsul este așteptat la adresa de corespondență a sindicatului sau, în format electronic, la petitii.sprdiamantul@yahoo.com.
Până atunci, rămâne întrebarea:
În Poliția Română, Legea 544/2001 e un act normativ obligatoriu sau doar încă un link aruncat, cu nonșalanță, într-un comunicat de PR? (Cerasela N.).
Arde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)
Ardere, fum gros, 112. Șoc și groază: cetățeanul… deranjează Pe 19 mai 2026, într-o comună din România reală – Scorțeni,...
Noaptea, ca hoții de mochete. Pamflet despre caracatița de lux din Ministerul Economiei
CARACATIȚA DE CARTIER DIN „MINISTERUL DE TOATE” Economia, Digitalizarea, Antreprenoriatul, Turismul și… Renovările la negru În timp ce Guvernul predică...
Link-ul, noul timbru sec al Poliției Române. Cum se spală IGPR pe mâini cu un URL, când legea cere răspuns scris
IGPR la întrebări incomode: „Vreți documente? Luați un link și nu mai deranjați” Când Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere,...
TRĂDĂTOR CU GRAD ȘI CU TUNEL INUNDAT. Cum a schimbat Adrian Veștea PNL pe un bilet la „Guvernul Sistemului”
Premierul de carton și nașterea unui trădător cu epoleți Măștile au căzut. Ce a defilat în ultimele 24 de ore...
De vânzare: stat de drept ușor folosit, preț negociabil în milioane de euro
700 DE MILIOANE ȘI-O LEGE LA OFERTĂ Cum s-a „prostituat” legea pentru PNRR, la Curtea de Apel București FSANP LA...
JUSTIȚIARUL DE TERASĂ CU TIKTOK LA CENTURĂ ȘI MORALĂ LA REDUCERE
CUM SE NAȘTE UN EROU DE LIVE DINTR-O TRAGEDIE REALĂ În județul Neamț, unde oamenii încă mai știu ce înseamnă...
VICEPRIMARUL CARE NU SE FEREȘTE DE ADEVĂR: ALEXANDRU SĂRARU ȘI BĂTĂLIA PENTRU IDENTITATEA PLOIEȘTIULUI
CÂND ALȚII TAC DE FRICĂ, SĂRARU SPUNE PE NUME Într-un context politic în care prea mulți aleși preferă să tacă,...
Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
O știre pozitivă, dar prea pozitivă ca să intereseze pe cineva? La capitolul „fapte pozitive” din județul Prahova, unde de...
De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
Restaurant „de fițe”, clientele de clan: Ploieștiul și-a făcut ring de luptă în centru În centrul Ploieștiului, la doi pași...
Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
Când nu te mai țin nervii la ședință, te ține pensia specială Un șef din IPJ Prahova, etern împuternicit pe...
Cămătar Center Bărcănești: drum național ocupat, instituții în poziția ghiocel (IPJ PRAHOVA)
Magazin cu roți pe DN, legea în șanț: cum a ajuns Bărcăneștiul parcare pentru un „cămătar strategic” Comerț pe carosabil,...
Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
Evadare de pe șantier: sirene, comisii, ședințe, breaking news Când un deținut a fugit de la punctul de lucru exterior...
Protejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)
Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.
Băicoi, republica panourilor ilegale: „STOP VEXLER”, START CIRC. Statul numără melci, extremismul ridică schele
Băicoi, kilometrul zero al tupeului: panouri fără acte, lege făcută afiș Pe DN1, la Băicoi, între Forja Neptun și viitorul...
Republica Scorțeni: Codul Penal – regulament de ordine interioară, avertizorul de integritate – dușmanul poporului
Pe 12 iunie 2026, ziarul de investigații Incisiv de Prahova a publicat articolul „Primăria teroarei: Micuța comună Scorțeni și marele...
-
Exclusivacum 2 zile
Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
-
Exclusivacum 2 zile
Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
-
Exclusivacum 2 zile
De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
-
Exclusivacum 2 zile
Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
-
Exclusivacum 4 zileEVADARE CU BONUS LA PUSCARIA MĂRGINENI: CÂND SARE DEȚINUTUL GARDUL, SARE ȘI SALARIUL DIRECTORULUI
-
Ancheteacum 5 zileSabotaj la vârful Armatei? Ministrul Radu Miruță, acuzat de „manipulare mizerabilă” pentru a îngropa industria de apărare românească
-
Exclusivacum 3 zile
Protejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)
-
Exclusivacum 5 zileDN1, Băicoi: unde se întâlnesc extremismul pe carton, melcul instituțional și un mormânt de 5.000 de ani