Connect with us

Featured

Nicolae Ionel Ciucă: Planul Hrebenciuc și pericolele pentru democrația românească

Publicat

acum 2 ani

pe

„PLANUL HREBENCIUC

Domnul Ciolacu nu are doar meditatori de engleză și economie, ci și meditatori care-i supraveghează pașii politici. Meditatorii din umbră ai domnului Ciolacu au conceput planul Hrebenciuc, pentru a-l aduce pe Simion în turul doi.

De fapt, meditatorul șef este Viorel Hrebenciuc. L-a învățat cum să-i elimine contracandidații, prin tranzacții cu voturile membrilor #PSD care să ajungă pe buletinele de vot ale AUR. De ce? Pentru că pe listele AUR se află chiar membrii PSD! Împreună cu vicleșugul pus în scenă la CCR, planul Hrebenciuc prinde contur.

Scopul final este formarea unei majorități iliberale, antidemocratice, după modelul lui Victor Orban din Ungaria, pentru a desăvârși visul politic al lui Liviu Dragnea: un stat autocrat, controlat de sus până jos de către PSD și AUR, așa cum PSD a guvernat în trecut cu partidul extremist de tristă amintire, PRM.

Domnul Ciolacu se jură că nu va sta la masă cu George Simion. Nici nu va fi nevoie, pentru că îi va lua masa cu totul, adică chiar pe parlamentarii pe care i-a plasat pe listele AUR. Rezultatul pentru România ar fi mai mult decât dezastruos. Prin ajutorul oferit lui George Simion și partidului său, care va fi avantajat la alegerile parlamentare, dacă intră în turul al doilea, mișcarea anti-europeană va fi validată și întărită la un nivel la care nu a mai fost niciodată în țara noastră.

În 1989, fondatorul lor suna la Moscova să ceară ajutor, în 2009, candidatul lor mergea la Moscova să ceară sprijin, acum vor să aducă Moscova în Parlament, nici nu mai e nevoie să se deplaseze până acolo. Acesta este modul de a face politică al PSD, neschimbat de 34 de ani. Le-am oferit ȘANSA de a face politică altfel, de a privi spre Vest, nu spre Est. Degeaba te duci să mănânci la McDonald’s, dacă tot Matrioșka aduci la masă. Și câțiva cartofi prăjiți pentru Hrebenciuc.

Apelul meu este către români, să vină alături de mine, în primul și în al doilea tur de alegeri, pentru a putea evita ca PSD, Marcel Ciolacu și meditatorii lui să controleze toată România. Sunt singurul candidat care are puterea de a-i opri și de a păstra România pe o traiectorie democratică, cu valori liberale și echitabile.”

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
incisiv.national@gmail.com
.....
Articole pe aceiasi tema:

Exclusiv

Fermierii prahoveni din cea mai mare asociație rup tăcerea: scrisoare de mulțumire către fostul ministru Barbu pentru oprirea „experimentului” antigrindină

Publicat

acum 10 ore

pe

iulie 29, 2026

De

Mafia antigrindină, pusă pe uscat: doi ani fără rachete, cu ploaie, recolte și o scrisoare care face praf „știința de birt”

Doi ani fără „norii chimici”: când tăcerea tunurilor a lăsat cerul să vorbească

În timp ce Curtea de Conturi a României confirmă negru pe alb că Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP) și AASNACP au încălcat legea, au ignorat recomandările de audit și au pompat bani în hectare fantomă și eficiențe „estimative”, nu demonstrate (adresă nr. 39458/24.07.2026), pe câmp s‑a întâmplat ceva ce nu încape în tabelele lor: cerul a fost, pentru prima dată după mult timp, lăsat în pace.

Nu din mila norilor, ci dintr‑o decizie politică rară: fostul ministru al Agriculturii, Florin‑Ionuț Barbu, a oprit un mecanism puternic, apărat cu ghearele de rețele, reflexe și bani publici.

Această pauză de rachetă se vede acum într‑un document care nu e nici raport, nici audit, nici notă de fundamentare, ci exact opusul limbajului de lemn: o scrisoare de mulțumire a fermierilor prahoveni către fostul ministru Barbu, semnată prin Adrian Mocanu, președinte al Asociației Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova.

„Norii nu citesc hotărâri”: fermierii fac literatură acolo unde statul face literă moartă

Scrisoarea începe cu o palmă fină, dar grea, dată întregului aparat de propagandă antigrindină:

„Există hotărâri care schimbă bugete.
Există hotărâri care schimbă guverne.
Și există, mult mai rar, hotărâri care schimbă cerul.”

Fermierii reamintesc un lucru pe care SNACP și AASNACP refuză să‑l înțeleagă chiar și după ce Curtea de Conturi i‑a prins cu legea călcată în picioare: natura nu are cont de Facebook, nu se prezintă la conferințe de presă și nu își ia notițe din „rapoartele de eficiență”.
Norii „observă întotdeauna”, dar nu licitații, ci libertatea de a se forma, de a se deplasa și de a plânge unde îi duce fizica, nu unde le indică rachetele chimice.

„Ei nu citesc hotărâri, nu urmăresc sondaje, nu se tem de conferințe de presă și nu aplaudă pe nimeni. Ei cunosc doar limbajul vechi al libertății.”

În clipa în care tunurile au tăcut, natura și‑a reluat meseria „de dinaintea ministerelor, licitațiilor, procedurilor și contractelor”:
„Au început să plouă. Nu peste rapoarte. Nu peste statistici. Ci peste rădăcini.”

Rădăcinile, nu rachetele: cine a dat cu subsemnatul pentru recoltele bune

În timp ce AASNACP continuă, conform documentelor analizate de Incisiv de Prahova și confirmate de Curtea de Conturi, să declare 2,3 milioane ha „protejate” pe hârtie, fără defalcare pe UAT‑uri, fără identificarea fermierilor beneficiari, fără corelare serioasă cu datele APIA, fermierii din Prahova descriu alt tip de „raport de eficiență”:

„În lumea vegetală nu există ideologii. Nu există televiziuni, rețele sociale, orgolii de partid sau declarații rostite pentru camere. Există doar apa care vine sau nu vine. Atât.”

Rădăcina nu semnează procese‑verbale și nu „apreciază” din burtă, cum au făcut ani de zile rapoartele SNACP, așa cum reiese din auditul Curții de Conturi: ea știe doar dacă a primit apă. Punct.

După doi ani fără rachete, mărturia e limpede:

„Anul acesta, câmpurile aproape că au uitat să mai fie galbene de sete. Rapița a scris unele dintre cele mai frumoase pagini ale agriculturii recente. Grâul și-a umplut spicul fără grabă… Țarina n-a mai părut un bolnav ținut în viață cu perfuzii, ci un organism care respiră firesc, adânc, pe sub tălpile noastre.”

Asta se potrivește perfect cu datele oficiale ale Direcției Agricole Prahova, invocate și în anchetele Incisiv de Prahova:
– 2025, an fără intervenții antigrindină,
– grâu și rapiță la record istoric pe seria 2014–2025,
– orz și legume la niveluri foarte ridicate,
– floarea‑soarelui în jurul mediei multianuale.

Nu spune nimeni serios că „oprirea rachetelor a făcut recolta”. Dar prăbușește în ridicol șantajul permanent: „fără noi muriți”.
Când sistemul nu trage, pământul nu moare. Când sistemul tace, pământul vorbește.

Pământul are memorie. Statul are sertare

Curtea de Conturi scrie în documentele sale că: – bilanțul de mediu pentru intervențiile antigrindină este vechi din 2007,
– programul antigrindină e împins până în 2040,
– recomandările de actualizare și evaluare reală a impactului asupra mediului au fost ignorate ani la rând.

AASNACP, într‑un răspuns oficial citat de Incisiv de Prahova, a ajuns la absurdul „științei de birt”:
„După aprobarea Programului Național Antigrindină 2024–2040, în anul următor urmează să fie achiziționat studiul privind impactul asupra mediului…”

Adică întâi dăm cu rachete până în 2040, apoi vedem ce au făcut cu cerul.

Fermierii pun diagnosticul exact opus:

„Pământul are o memorie mai lungă decât arhivele statului. În fiecare brazdă rămâne câte ceva din fiecare decizie omenească. (…) O ploaie căzută la timpul ei rămâne pentru totdeauna în bobul de grâu pe care îl va mânca un copil peste câteva luni.”

În timp ce AASNACP se spală pe mâini: nu are atribuții pe sănătate, pe lanț trofic, pe produse apicole sau organisme acvatice, dar garantează cu nonșalanță că „nu există efecte negative semnificative”, fermierii vorbesc despre responsabilitatea reală: nu hârtia, ci hrana.

Între „știința” cu rachetă și îndoiala cu bun‑simț

Curtea de Conturi notează, oficial, că: – eficiența fizică a sistemului antigrindină nu este demonstrată, ci „declarată”;
– lipsesc zone martor, măsurători comparative, analize independente;
– nu există cost clar pe hectar efectiv protejat, doar pe „hectar declarat protejat”;
– recomandările repetate privind impactul asupra mediului, corelarea datelor de precipitații și delimitarea suprafețelor reale au fost tratate ca niște post‑it‑uri lipite pe un seif plin.

În fața acestei „certitudini” oficiale, fermierii îi atribuie fostului ministru Barbu exact gestul pe care instituțiile care se bat cu pumnul în piept că „fac știință” l‑au refuzat sistematic:

„În politică, este aproape întotdeauna mai simplu să continui ceea ce există decât să accepți o pauză, o evaluare, o îndoială.
Dar îndoiala, atunci când vine din grijă, este una dintre cele mai curate forme ale curajului.”

SNACP și AASNACP au preferat dogma intereselor: „noi tragem, voi plătiți, Curtea recomandă, noi ignorăm”.
Ministrul – pentru o dată – a ales pauza, nu racheta.

„Poate că acesta este cel mai important lucru pe care l-ați făcut. Nu ați pretins că dețineți adevărul. Ați avut răbdarea să-i faceți loc.”

„Civilizația începe când nu te mai crezi proprietarul lumii”: fermierii fac teologie, statul face chimie la nor

Curtea de Conturi a confirmat ceea ce Incisiv de Prahova și fermierii spun de ani de zile:
– „suprafețele protejate” sunt slab definite;
– protocolul cu APIA e folosit mai mult ca decor decât ca instrument serios;
– responsabilitatea pentru sănătate, mediu, precipitații e împărțită în așa fel încât să nu mai fie a nimănui.

În oglindă, fermierii scriu cu o liniște care lovește mult mai tare decât orice tiradă politică:

„În fond, civilizația începe cu adevărat în clipa în care omul încetează să creadă că este proprietarul lumii și acceptă că este doar administratorul ei vremelnic.”

Sistemul antigrindină a acționat exact invers: ca și cum ar fi proprietarul cerului, cu drept de uzufruct chimic asupra norilor, iar pământul – un detaliu contabil de bifat în rapoarte.

„Nu mulțumim pentru recolte. Mulțumim pentru că ați închis tunurile”

Scrisoarea fermierilor prahoveni – rezultat al consultărilor în care peste 93% au spus NU repornirii sistemului – nu cade în capcana triumfalismului:

„Astăzi, după doi ani, fermierii nu vă mulțumesc doar pentru recoltele bune.
Recoltele vin și pleacă.
Anotimpurile se schimbă.
Vor exista și ani grei.
Dar există ceva mai prețios decât un an bogat: încrederea că natura trebuie ascultată înainte de a fi corectată.”

Pentru o clasă politică obișnuită cu laudele plătite și cu „mulțumirile” de protocol, este un mesaj devastator: oamenii nu laudă un om pentru că le‑a dat ceva. Îi mulțumesc pentru că a avut curajul să nu le mai ia ceva: libertatea cerului.

„Vă mulțumim pentru că, acum doi ani, ați avut curajul să lăsați cerul să vorbească.”

În timp ce vicepremierul Tánczos Barna plânge pe televizoare că „nu e corect ca fermierii din Prahova să decidă pentru Călărași”, fermierii spun altceva: nu vor să decidă pentru alții, dar refuză să fie material de laborator într‑un experiment fără studii independente, fără transparență, fără asumarea răspunderii.

De la „probă la dosar” la „recunoștință pe câmp”: cum arată adevărul când nu mai e tras cu racheta

Din: – raportul AASNACP 2025 (nr. 25/14.01.2026);
– răspunsurile AASNACP nr. 1965/06.05.2026;
– răspunsul ANM nr. 2853/05.06.2026;
– memoriul Asociației Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova;
– scrisoarea deschisă a fermierilor;
– și, mai ales, din adresa Curții de Conturi a României nr. 39458/24.07.2026,

rezultă un tablou deja descris, pe scurt, de Incisiv de Prahova:
– un sistem care, în 2025, nu a tras nicio rachetă, dar a consumat aproape 100 de milioane de lei;
– 2,3 milioane ha „protejate” doar în PowerPoint;
– bilanț de mediu din 2007 pentru un program împins până în 2040;
– recomandări ale Curții de Conturi ignorate;
– audit intern impecabil pe hârtie, într‑un sistem găurit în realitate;
– fermieri transformați în cobai fără consimțământ, dar cu nota de plată în mână.

Noutatea nu mai este doar că „sistemul minte”. Curtea de Conturi a certificat acest lucru. Noutatea este reacția câmpului: doi ani fără intervenții, cu recolte remarcabile și o scrisoare care pune, cu o simplitate dezarmantă, întrebarea pe care nicio instituție nu a vrut s‑o audă:

Dacă, atunci când nu trage nimeni în nori, ploaia vine, pământul respiră și recoltele sunt bune, ce anume mai apără, de fapt, mafia antigrindină?

Fermierii au dat deja răspunsul lor, cu o semnătură și o frază greu de uitat:

„Fermierii din Prahova care au învățat, încă o dată, că uneori cea mai bună intervenție asupra naturii este respectul.”

Concluzie: când rachetele tac, se aude adevărul

Curtea de Conturi a certificat oficial ce striga presa de investigație și fermierii de ani de zile: lege încălcată, recomandări de audit ignorate, bani publici tocați pe „suprafețe protejate” mai ales pe hârtie, eficiență „din vorbe”, nu din măsurători.

Scrisoarea fermierilor prahoveni către fostul ministru Florin‑Ionuț Barbu mai adaugă ceva ce nu încape în niciun raport: dovada că, atunci când tunurile tac, pământul începe să vorbească, iar norii încetează să mai fie proprietatea mafiei antigrindină.

Până când:

  • studiile de impact nu vor fi independente, actualizate și publice,
  • „hectarele protejate” nu vor fi dovedite, nu doar desenate,
  • eficiența fizică nu va fi măsurată, nu doar proclamată,
  • iar cei care au ignorat deliberat legea și recomandările Curții de Conturi nu vor răspunde cu nume, funcție și patrimoniu,

orice tentativă de repornire a Sistemului Național Antigrindină nu mai este „politică agricolă”, ci un atentat direct la bun‑simț, la lege și la memoria pământului.

Fermierii au ales, prin scrisoarea lor, tabăra în care stau:
nu între rachete și grindină, ci între zgomotul certitudinilor interesate și liniștea grea a adevărului care cade, fără spectacol, odată cu o ploaie la timp.

Alaturat aveti scrisoarea fermierilor prahoveni:

„ Doi ani în care cerul a fost lăsat să vorbească

Stimate domnule Florin-Ionuț Barbu,

fost ministru al agriculturii și dezvoltării rurale,

Există hotărâri care schimbă bugete.
Există hotărâri care schimbă guverne.
Și există, mult mai rar, hotărâri care schimbă cerul.

Acum doi ani, într-o vreme în care fiecare tabără își revendica, cu voce ridicată, monopolul adevărului, dumneavoastră ați avut curajul unui gest greu în politică: ați acceptat că, înainte de a merge mai departe, trebuie puse întrebări. Ați lăsat zgomotul să se oprească, măcar pentru o vreme, ca natura să poată fi ascultată.

Poate că, în acea zi, în aparență, nu s-a schimbat nimic.

Soarele a răsărit la aceeași oră.
Vântul a trecut peste dealuri cu aceeași nepăsare.
Păsările și-au văzut de zborul lor.

Numai norii au observat.

Norii observă întotdeauna.

Ei nu citesc hotărâri, nu urmăresc sondaje, nu se tem de conferințe de presă și nu aplaudă pe nimeni. Ei cunosc doar limbajul vechi al libertății. Iar când au simțit că oamenii au încetat, fie și pentru un timp, să le mai traseze drumuri pe cer și să le spună unde au voie să plângă, și-au reluat meseria lor de dinaintea ministerelor, licitațiilor, procedurilor și contractelor.

Au început să plouă.

Nu peste rapoarte.
Nu peste statistici.
Ci peste rădăcini.

Și rădăcinile au înțeles primele.

În lumea vegetală nu există ideologii. Nu există televiziuni, rețele sociale, orgolii de partid sau declarații rostite pentru camere. Există doar apa care vine sau nu vine. Atât. O rădăcină nu poate fi convinsă prin discursuri. Ea știe un singur adevăr: dacă primește apă, trăiește; dacă nu, se stinge.

Iar în acești doi ani, rădăcinile au depus mărturie.

Lanurile au devenit din nou biblioteci deschise, în care fiecare spic scrie aceeași propoziție simplă: ploaia nu este doar apă. Este memorie.

Anul acesta, câmpurile aproape că au uitat să mai fie galbene de sete. Rapița a scris unele dintre cele mai frumoase pagini ale agriculturii recente. Grâul și-a umplut spicul fără grabă, cu răbdarea aceea pe care numai pământul o mai are. Țarina n-a mai părut un bolnav ținut în viață cu perfuzii, ci un organism care respiră firesc, adânc, pe sub tălpile noastre.

Nu știm dacă istoria va reține toate aceste recolte.

Dar știm că pământul le ține minte.

Pământul are o memorie mai lungă decât arhivele statului. În fiecare brazdă rămâne câte ceva din fiecare decizie omenească. Nu imediat. Uneori după un an. Alteori după zece. Alteori după o generație. Dar rămâne.

De aceea, gesturile politice care ating natura sunt diferite de toate celelalte.

O lege poate fi abrogată.
Un guvern poate fi schimbat.
Un ordin poate fi retras.

Dar o ploaie căzută la timpul ei rămâne pentru totdeauna în bobul de grâu pe care îl va mânca un copil peste câteva luni.

Aceasta este responsabilitatea adevărată.

Poate că mulți nu vor înțelege niciodată riscul pe care vi l-ați asumat atunci când ați ales să opriți un mecanism puternic, bine apărat de interese și obișnuințe. În politică, este aproape întotdeauna mai simplu să continui ceea ce există decât să accepți o pauză, o evaluare, o îndoială.

Dar îndoiala, atunci când vine din grijă, este una dintre cele mai curate forme ale curajului.

Numai oamenii slabi se prefac că știu totul.
Numai oamenii puternici acceptă că adevărul trebuie verificat.

Poate că acesta este cel mai important lucru pe care l-ați făcut.

Nu ați pretins că dețineți adevărul.
Ați avut răbdarea să-i faceți loc.

Iar adevărul, ca ploaia, nu vine niciodată atunci când îl obligi. Vine atunci când găsește cerul deschis.

Astăzi, după doi ani, fermierii nu vă mulțumesc doar pentru recoltele bune.

Recoltele vin și pleacă.
Anotimpurile se schimbă.
Vor exista și ani grei.

Dar există ceva mai prețios decât un an bogat: încrederea că natura trebuie ascultată înainte de a fi corectată.

Această lecție valorează mai mult decât orice producție-record.

În fond, civilizația începe cu adevărat în clipa în care omul încetează să creadă că este proprietarul lumii și acceptă că este doar administratorul ei vremelnic.

Vă mulțumim pentru că, acum doi ani, ați avut curajul să lăsați cerul să vorbească.

Și vă dorim să aveți aceeași înțelepciune ori de câte ori viitorul vă va pune din nou în fața unei alegeri între zgomotul certitudinilor și liniștea adevărului.

Cu recunoștință,

fermierii din Prahova care au învățat, încă o dată, că uneori cea mai bună intervenție asupra naturii este respectul

prin

Adrian Mocanu

Președinte

Asociatia Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova”

 

 

Citeste in continuare

Exclusiv

România offline: când cade serverul, se aprinde „grija” față de deținuți

Publicat

acum 15 ore

pe

iulie 29, 2026

De

Atac cibernetic sau scuză perfectă?

Din păcate – sau poate din tradiție – ne trezim din nou în Evul Mediu digital: infrastructura bazelor de date a picat la pământ, sub un atac de tip ransomware. Adică niște băieți isteți de prin internet au pus la pământ ce statul abia ținea în viață.

Aplicațiile nu mai funcționează „până când nu se finalizează investigația”. Cu alte cuvinte: nu merge nimic și nu știm când o să meargă, dar dă bine să spunem „investigație”, că sună serios.

Cavaleri digitali în drum spre ANP

Pentru atmosferă de film SF low-budget, ni se comunică solemn că o echipă de la Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) „se află în drum spre ANP pentru sprijin”.
Imaginea e clară: niște specialiști cu laptopuri în brațe, alergând eroic prin coridoarele administrației, încercând să reînvie servere care plâng în silențios.

Între timp, realitatea este simplă: sistemele sunt moarte. Statul a aflat ce știm cu toții de ani de zile: când e nevoie de tehnologie, se oprește tot.

Lista de „nu funcționează”: România pe modul avion

În acest decor apocaliptic, suntem anunțați elegant ce NU funcționează. Și este o listă demnă de „exit complete”:

  • IMS Web – proiectul digital de mare viitor: praf.
  • Infokiosk-urile – acele totemuri electronice de decor: inutile oficial.
  • Telefonia pentru deținuți – adio apeluri, adio convorbiri, bine ați venit, tensiuni.
  • Portalul pentru programarea vizitelor – vizitele, la mica înțelegere sau la ghișeu cu pixul.
  • Mailul intern – rebotezat urgent „poșta din gură în gură” și „bârfa de birou”.

Cu alte cuvinte, tot ce era cât de cât modern s-a întors instant la caiet, pix, dispoziție verbală și „am zis eu să se facă”.

Când sistemele cad, descoperim brusc „grija” față de deținuți

Și aici începe adevăratul pamflet al realității: odată ce s-au prăbușit IMS Web, infokiosk-urile, telefonia pentru deținuți, portalul de programare a vizitelor și mailul intern, vine indicația supremă:

„Vă rugăm să dispuneți măsuri de intensificare a activităților de cunoaștere a problemelor cu care se confruntă persoanele private de libertate, pentru prevenirea evenimentelor negative și menținerea climatului de ordine și disciplină.”

Tradus:
„Nu mai merge nimic, așa că poate acum chiar vorbiți cu oamenii, în loc să vă uitați în ecran.”

De ani de zile, deținuții există mai mult în tabele, rapoarte și statistici. Acum, când a murit tehnica, sistemul descoperă deodată că trebuie să afle „starea de spirit”. Când totul mergea, nimeni nu era prea preocupat să „cunoască problemele”. Acum, fără net, descoperim umanitatea… la urgență.

Stare de spirit cu raport la minut

Ni se mai spune clar:

„Orice problemă identificată pe această linie (starea de spirit în rândul efectivelor) va fi transmisă urgent ofițerului coordonator din cadrul DSDRP.”

Efect: România birocratică își pune imediat reflexul tradițional în mișcare:
– Ce facem când e criză?
– Încă un nivel de raportare!

Nu există aplicații, nu există portal, nu există mail intern, dar ofițerul coordonator din cadrul DSDRP va primi „urgent” orice informație. Cum? Semne de fum? Post-it lipit pe ușă? Raport scris de mână și dus personal cu mașina instituției?

Important e să apară „urgent” în vreo hârtie, ca să fie acoperită „răspunderea”.

Când instruirile vin „în cel mai scurt timp”

Ca în orice situație românească de avarie, finalul comunicării este o capodoperă:

„În cel mai scurt timp, vă transmitem instrucțiuni scrise (adresă ANP).”

Traducere cinică:
„Deocamdată, improvizați. O să vedem noi ce scriem după ce ne dregem din șoc.”

Deși sistemele informatice sunt blocate de ransomware, deși se vorbește de DNSC „în drum”, deși nimic nu funcționează, reflexul suprem rămâne același: încă o adresă ANP, cu „instrucțiuni scrise”. Când totul arde, soluția e: hârtie.

Concluzie: ransomware-ul ca radiografie a unui sistem

În câteva rânduri, acest episod ne arată tot:

  • Infrastructură IT fragilă, pusă la pământ de un atac ransomware.
  • Dependență totală de aplicații pe care nimeni nu le înțelege cu adevărat, până când se blochează.
  • DNSC chemat ca pompier digital, trimis „în drum”, în timp ce realitatea fierbe în penitenciare.
  • Deținuții tăiați de la telefon, de la portal de vizite, de la mijloace minime de comunicare.
  • Personalul din penitenciare împins să facă, în sfârșit, muncă reală de contact uman: „cunoașterea problemelor”.
  • Birocrația care își păstrează reflexul de bază: „raportați urgent”, „în cel mai scurt timp, adresa ANP”.

Ransomware-ul lovește calculatoarele, dar dezvăluie o situație veche: în loc de sistem modern, avem un decor digital peste o structură de hârtie și improvizație.
Când se oprește curentul în server, nu rămânem doar în întuneric tehnic. Rămânem față în față cu adevărul: statul e bun la formulări, slab la funcționare. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Hipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”

Publicat

acum 22 de ore

pe

iulie 29, 2026

De

„Ținutul Vinului” cu parfum de dopaj: turism de broșură, laborator de culise

În proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești este vândut ca atracție-vedetă: singurul hipodrom modern de trap din România, locul unde – oficial – „tradiția sporturilor ecvestre se îmbină cu evenimente spectaculoase, activități pentru întreaga familie și momente memorabile” (conform comunicărilor oficiale ale Hipodromului și materialelor „Prahova Tips & Tricks”).

În tribune: copii cu popcorn, selfie-uri cu cai lucioși, zâmbete.
În culise: dopaj, refuz de antidoping, hotărâri croșetate pe lângă regulament, interese obscure și o comisie care pare mai preocupată să protejeze un proprietar decât să apere sportul și animalele.

Din „Ținutul Vinului”, am ajuns oficial în „Ținutul Dopajului Protejat”.

Marele Premiu de Trap: refuz antidoping, trofeu păstrat. „Sport curat” cu ștampilă locală

Duminică, 5 iulie, la Hipodromul Ploiești are loc Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică pentru trăpașii de 4 ani, sub deviza „Carol I al României”. Vreme bună, 6 curse, 37 de cai la start, demonstrații, „experiențe pentru toată familia”.

După Derby, impresarii cer control antidoping – procedură firească într-un sport care vrea să pară curat. Calul câștigător, VULEJIE STI, refuză recoltarea probelor biologice pentru control antidoping (fapt consemnat în Hotărârea nr. 2 a Comisiei de Apel a CSM Ploiești).

În orice stat normal: STOP JOC, descalificare, sesizare penală.
La Ploiești: amendă, suspendare 60 de zile… și titlul rămâne neatins.

Formula locală de „integritate” sportivă:
Refuz de antidoping + amendă + suspendare scurtă = Campion rămâi, trofeul nu se atinge.

Regulamentul ANARZ: „Descalificare obligatorie și sesizare penală”. Comisia: „Doar o mică pauză de 60 de zile…”

Regulamentul General al Curselor de Trap din România, publicat de ANARZ (document oficial disponibil pe site-ul anarz.eu), spune clar:

  • orice încălcare a regulamentului atrage descalificarea calului din cursa respectivă, pe lângă sancțiunile specifice;
  • refuzul recoltării probelor pentru control antidoping nu e glumă, ci motiv de:
    • descalificare (art. 111),
    • sancțiuni sportive (art. 95),
    • și, la fapte grave (refuz probe, suspiciuni de substituire, fals, samavolnicii asupra pașaportului etc.), obligația de a sesiza organele de urmărire penală (art. 95, inclusiv alin. 3 – sursa: ANARZ, Regulamentul General al Curselor de Trap).

Cu alte cuvinte, „meniul” obligatoriu pentru refuzul antidoping este:
Descalificare + sancțiuni sportive + sesizare penală.

Ce face, în schimb, sistemul de la Ploiești, potrivit elementelor de noutate și Hotărârii nr. 2?

  • îl lasă pe cal câștigător al Marelui Premiu;
  • dă o suspendare de 60 de zile pentru cal și proprietar pe hipodrom;
  • aplică o amendă de 4.000 lei;
  • nu atinge trofeul și nu șterge victoria.

Sancțiune după modelul „noaptea minții”:
Calul e „prea dopabil” pentru a alerga 60 de zile, dar suficient de „curat pe hârtie” ca să rămână campion.

Sancțiune Frankenstein: „Suspendăm calul, nu suspendăm titlul”

Absurditatea deciziei sare în ochi:

  • calul VULEJIE STI refuză controlul antidoping;
  • Comisia constată încălcarea regulamentului, aplică amendă și suspendă:
    • calul – 60 de zile fără curse;
    • proprietarul – 60 de zile fără acces pe hipodrom;
  • dar nu retrage titlul, nu anulează rezultatul Marelui Premiu.

Unde s-a mai văzut ca un cal să fie considerat suficient de problematic încât să fie suspendat, dar prea „delicat” ca să-i fie luat Marele Premiu?
Este exact situația semnalată ca „strigătoare la cer” în relatările din interior: se recunoaște încălcarea, se dă amendă, dar nu se aplică sancțiunea centrală – descalificarea.

Mai mult, sancțiunea aleasă (strict suspendare 60 de zile pentru cal) nu are bază regulamentară ca substitut al descalificării. Pare, după cum se afirmă, că a fost construită intenționat „șubred”, pentru a putea fi atacată ulterior în civil, astfel încât chiar și această pedeapsă minimală să cadă în instanță ca „neavând temei legal”.

Pe scurt:
calul câștigă, refuză dopajul, rămâne campion;
proprietarul stă 60 de zile pe tușă; regulamentul e pus pe silent.

„Nae” în fruntea comisiei: de la CV politic la arbitraj antidoping

Alexandri Nicolae

În fruntea Comisiei de Apel – cea care răsucește regulamentul pe toate părțile – se află Nicolae Alexandri, fost prefect, fost deputat, fost director general prin diverse instituții, conform propriului CV Europass (document oficial: Alexandri Nicolae, curriculum vitae, cu funcții la Prefectura Prahova, Poșta Română, Conpet, Camera Deputaților etc.).

Specializare în trap? Zero în CV.
Specializare în antidoping, medicină veterinară sau sport ecvestru? Zero în CV.

Și totuși, acest „Nae” (cum este numit în relatările pamfletare din interior) conduce Comisia de Apel, care decide:

  • cine este sau nu descalificat;
  • cum se „interpretează” obligatoriu regulamentul ANARZ;
  • și dacă refuzul antidoping este tratat ca faptă gravă sau ca abatere ușor „cosmetizabilă”.

În loc să vedem juriști specializați în drept sportiv, medici veterinari, oameni cu expertiză reală în integritatea competițiilor, avem un produs tipic al sistemului de plantat oameni pe funcții, ajuns să hotărască asupra unui scandal cu potențiale implicații penale și de protecție a animalelor.

Comisia de 3… devine comisia de 5: când regulamentul se umflă ca să încapă „oamenii potriviți”

Conform normelor, comisia este prevăzută cu 3 membri. Clar. Fix. Nu „3 + prietenii de ocazie”.

Potrivit informațiilor din interior:

  • „Nae Alexandri”, aflat în poziția de președinte al comisiei, decide să mărească comisia de la 3 la 5 membri, fără temei legal clar;
  • membrii existenți sunt sunați, întrebați dacă „sunt de acord” să fie lărgită comisia deja constituită;
  • scopul perceput: introducerea unor noi membri „de-ai casei”, astfel încât votul final să fie sigur în sensul dorit.

Adică, în loc să se aplice regulamentul la litera lui, se modifică pe repede-înainte arhitectura comisiei, exact în momentul în care trebuie judecat refuzul unui test antidoping în cursa Marelui Premiu.

Imagine grotescă:

  • art. 95 și 111 din Regulamentul ANARZ cer descalificare și sesizare penală;
  • Comisia de Apel se preocupă… să-și schimbe efectiv propria componență numerică, pentru a-și asigura majoritatea „corectă”.

„Stimatu’ de la trap”: dopaj, interese și motorină din „gurile rele”

În centrul scandalului: proprietarul calului câștigător, prezentat în interior ca „Stimatu’” – personaj despre care mai multe surse din lumea trapului afirmă că:

  • nu este la prima abatere privind dopajul cailor;
  • în trecut, s-ar fi folosit de schimbări de proprietar (ex. cazul calului NELSTROM) pentru a „dilua urmele” în fața testelor antidoping;
  • ar fi exercitat presiuni și amenințări asupra comisiilor, fără să fie serios sancționat.

Și, „bonus”:
„gurile rele” din târg îl leagă de un antrepozit fiscal suspect, din care motorina ar ajunge „prin interpusi” către RATP/TCE – afirmații care, chiar prezentate ca zvonuri, conturează o umbrelă de influență economică ce face ca un simplu regulament sportiv să pară o glumă proastă pe fundal.

Important: acestea sunt relatări și acuzații vehiculate în spațiul intern al hipodromului și în mediul local, nu hotărâri definitive ale vreunei instanțe. Dar exact astfel de „legături” percepute fac ca decizia comisiei – care îl menajează la capitolul titlu și descalificare – să miroasă a favoritism și complicitate, nu a aplicare obiectivă a regulilor.

„Toți caii de pe podium au fost drogați!” – când președintele Federației spală rufele direct în public

Anterior, într-o relatare anterioară, era atribuită președintelui Federației Române de Trap, Marian Manea, o declarație șoc:

„Mă lupt cu acest flagel de ani de zile! Este extrem de greu să-l eradichez! Toți caii de pe podium au fost drogați! Este inuman, este inadmisibil!”

Dacă această afirmație este corect reprodusă, avem:

  • o recunoaștere din vârf că dopajul la trap este un flagel, nu o excepție;
  • o situație în care chiar președintele Federației admite că podiumul este „contaminat”.

În acest context, faptul că, în cazul VULEJIE STI:

  • refuzul antidoping nu produce descalificare,
  • ci doar o suspendare temporară,
  • iar trofeul rămâne neatins,

transformă regulamentul ANARZ într-un simplu PDF decorativ pe site, citat frumos în hotărâri și încălcat în practică „la scenă deschisă”.

Opinia separată din Hotărârea 2: doi membri spun pe față „TREBUIA DESCALIFICAT!”

Hotararea 2- final

În Hotărârea nr. 2 a Comisiei de Apel CSM Ploiești (document oficial):

  • decizia finală este luată cu majoritate;
  • există o opinie separată (formulată de membrii Turcea Petrica și Popescu Cătălin – vezi paginile 9–12 ale documentului), care spune clar:
  1. Refuzul recoltării probelor pentru antidoping este dovedit prin procesul-verbal și procesele verbale de recoltare;
  2. Conform art. 111 din Regulamentul ANARZ, acest refuz atrage descalificarea calului;
  3. Orice altă soluție (doar amendă, doar suspendare) nu respectă regulamentul;
  4. Situația are și implicații de protecție a animalelor și de drept penal, fiind incidente prevederile Legii 205/2004 privind protecția animalelor și obligația de sesizare a organelor de urmărire penală (art. 95.3 din regulament);
  5. Se cere expres:
    • descalificarea calului VULEJIE STI din cursa Marele Premiu de Trap;
    • anularea rezultatului și adaptarea clasamentului;
    • evidențierea faptului că neaplicarea acestor prevederi contravine integrității competiției.

Cu alte cuvinte, chiar în interiorul comisiei există oameni care spun negru pe alb:

„Refuzul antidoping + păstrarea titlului = încălcarea regulamentului și lovitură dată credibilității sportului.”

Majoritatea, însă, a mers pe formula comodă: suspendare 60 zile + amendă, dar fără atingerea trofeului.

Copiii din tribune: curs intensiv de „Regulamentul e opțional”

Proiectul „Prahova Tips & Tricks” vinde Hipodromul Ploiești ca locul ideal pentru „experiențe memorabile pentru toată familia”.
Experiența reală pentru copiii din tribune:

  • vezi un cal câștigător refuzând să fie testat antidoping;
  • afli că există un regulament strict (ANARZ, art. 95 și 111), dar că poate fi „adaptat”;
  • constați că titlul se păstrează chiar dacă refuzi controlul;
  • mai auzi pe surse că „toți caii de pe podium au fost drogați”;
  • și citești apoi că Poliția Animalelor și organele penale ar trebui, teoretic, sesizate.

Lecția de morală livrată pe viu:

  • regulile sunt pentru pliante, nu pentru aplicare;
  • dacă ești suficient de „important”, testul antidoping devine opțional;
  • „fair-play”-ul există doar în comunicate și discursuri festive.

De la „Tips & Tricks” turistice la „Tips & Tricks” pentru fraudă sportivă

Dacă s-ar aplica măcar standardul minim de normalitate, situația VULEJIE STI + „Stimatu’” + „Nae & comisia umflată” ar impune:

  1. Reanalizarea oficială a hotărârii prin care calul a fost lăsat să-și păstreze titlul;
  2. Aplicarea integrală a Regulamentului ANARZ:
    • descalificare,
    • sancțiuni financiare,
    • interdicții de acces pe hipodrom;
  3. Sesizarea organelor de urmărire penală, în baza art. 95 și art. 95.3, pentru:
    • refuzul recoltării probelor;
    • eventuale fraude sportive;
    • posibile rele tratamente aplicate animalelor;
  4. Acțiunea fermă a Poliției Animalelor:
    • controale,
    • analize ale substanțelor administrate cailor,
    • verificarea tuturor celor care manipulează aceste „tratate” chimice.

În loc de asta, avem:

  • o sancțiune improvizată (suspendare 60 zile pentru cal și proprietar, fără temei solid și fără descalificare);
  • o comisie care se umflă de la 3 la 5, în mijlocul scandalului;
  • un președinte de comisie fără specializare în domeniu, dar cu istoric politic consistent, care „dirijează” interpretarea regulamentului;
  • zvonuri persistente despre interese paralele în motorină și rețele de influență.

Concluzie: Hipodromul Ploiești – de la „bijuterie turistică” la caz de manual pentru procurori

Hipodromul Ploiești riscă să rămână în istorie nu ca atracția-vedetă din „Ținutul Vinului”, ci ca studiu de caz despre:

  • cum se refuză testele antidoping fără pierderea titlului;
  • cum se suspendă calul, dar se salvează trofeul;
  • cum se umflă comisiile după nevoi;
  • cum se transformă un regulament clar (ANARZ, art. 95 și 111) într-o simplă recomandare decorativă;
  • cum protecția animalelor și integritatea sportului sunt sacrificate pe altarul „stimabililor” cu influență.

Pentru turiștii ademeniți de sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar fi cinstit să se adauge, în mic, dar clar:

„…și, din când în când, un tur prin culisele unde caii refuză antidoping, regulamentul se rescrie din pix, iar comisiile se măresc cât să încapă toți oamenii ‘buni’.”

Aici nu mai e loc de marketing.
Este loc de anchetă, de răspundere și de penal. Vom recveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv10 ore ago

Fermierii prahoveni din cea mai mare asociație rup tăcerea: scrisoare de mulțumire către fostul ministru Barbu pentru oprirea „experimentului” antigrindină

Mafia antigrindină, pusă pe uscat: doi ani fără rachete, cu ploaie, recolte și o scrisoare care face praf „știința de...
Exclusiv15 ore ago

România offline: când cade serverul, se aprinde „grija” față de deținuți

Atac cibernetic sau scuză perfectă? Din păcate – sau poate din tradiție – ne trezim din nou în Evul Mediu...
Exclusiv22 de ore ago

Hipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”

„Ținutul Vinului” cu parfum de dopaj: turism de broșură, laborator de culise În proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks –...
Exclusiv22 de ore ago

„Sporul de antenă” sau cum îți fură MAI ție banii cu formula ținută la sertar

„Secret de serviciu”: cum se calculează, de fapt, sporul pentru condiții grele În Ministerul Afacerilor Interne, adevărata artă nu e...
Exclusiv22 de ore ago

Șoferul apocalipsei pe cocaină și cu permisul suspendat, salvat de la propria prostie de „noua generație” de polițiști

Cursa prostiei dintre Deda și Toplița sau cum să-ți distrugi viața (și pe a altora) într-o singură tură de cocaină...
Exclusiv2 zile ago

O nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor

De la cod roșu la cod penal În România, a devenit un ritual aproape liturgic: când un demnitar intră în...
Exclusiv2 zile ago

Republica „SECRET”: cum a secretizat MAI ceea ce scrie negru pe alb în Monitorul Oficial

„Dezvăluie Sindicatul Diamantul”: când totul e public, doar tupeul e clasificat Dezvăluie Sindicatul Diamantul: în Ministerul Afacerilor Interne s-a inventat...
Exclusiv2 zile ago

Academia de Haos a Poliției Române: „Jurați credință confuziei!”

Ceremonia absurdului: jurământ cu bilețelul alb în mână Debutul în carieră al promoției iulie 2026 de la Academia de Poliție...
Exclusiv2 zile ago

ANP, în căutare de buton „RESET”: de la Autoritate la Folderul JUNK al statului român

„Dezvăluie Federația”: când generalul bâlbâie ordine, barca penitenciarelor ia apă Dezvăluie Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor că ANP...
Exclusiv3 zile ago

Curtea de Conturi bate cu ciocănelul în nor: „Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente

Sub cerul României, legea e „sub limita de cuantificare” În timp ce fermierii stau cu ochii în nori și cu...
Exclusiv3 zile ago

O nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX 

„Siguranță și încredere” – slogan pentru fraieri, academie pentru cămătari În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului...
Exclusiv3 zile ago

„Unitate pe fluturașul de salariu”: Polițiștii de penitenciare ies în stradă cu halatul alb de braț

Sindicate încolțite: când doctorul și gardianul ajung la aceeași „secție” – protestul Cosmin Dorobanțu, președintele FSANP, a anunțat cu solemnitatea...
Exclusiv3 zile ago

Rulotă fantomă de 70.000 € plimbată prin Europa și parcată în Reșița. Poliția descoperă, hoțul “uită” să o mai ducă înapoi

Autorulotă de lux “evadată” din Spania, găsită la plimbare în Caraș-Severin În România lui 2026, nimic nu mai miră pe...
Exclusiv4 zile ago

ANP, mare maestru al selfie-ului penitenciar: când „Poliția bate interlopi, noi pozăm garduri”

MAI dă cu interlopul de pereți, ANP dă cu filtrul pe Instagram În timp ce Ministerul Afacerilor Interne (MAI) își...
Exclusiv5 zile ago

Caracatița cu carnet de partid: MEDAT, ministerul în care reforma e doar o glumă proastă

„Prezentul fără perdea”, dar cu draperii groase la MEDAT Istoricul și jurnalistul Marius Oprea avertiza, în rubrica sa „Prezentul fără...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv