Când e criză pentru toți, dar nu și pentru băieții de la gaz

Guvernul a descoperit, brusc, că are inimă mare – dar doar pentru Romgaz. În ședința de vineri, Executivul a aprobat, prin memorandum, majorarea salariilor din companie cu 6,5%, începând cu 1 iunie 2026.

Nu prin lege, nu prin mare transparență, ci discret, „pe surse” la început, și abia apoi cu documentul scos la lumină, semnat de:

• Ilie Bolojan – ministru interimar al Energiei,
• Oana Gheorghiu – vicepremier interimar,
• Alexandru Nazare – ministru interimar al Finanțelor.

Când e vorba de tăieri, se dau ordonanțe și conferințe. Când e vorba de măriri la o companie de stat „de casă”, se lucrează cu memorandume și comunicate atent ambalate.

„Nu mai facem față pieței”. Săracii giganți monopol de stat

Justificările oficiale pentru creșterea salariilor la Romgaz par rupte din manualul de plângeri al corporațiilor cu profit record:

• „Anul trecut, creșterea salarială a fost sub nivelul pieței de specialitate.”
• „E nevoie de măsuri pentru păstrarea angajaților performanți.”
• „Compania are în plan investiții majore, e complicat să mai ții oamenii buni.”

Memorandumul plânge, în esență, de mila unei companii uriașe, de stat, care:

• e pe profit,
• are poziție strategică,
• și se vaită că „nu mai poate concura la salarii” cu privații.

Așa că soluția găsită nu e piața liberă, nu e eficiența, nu e reforma, ci reflexul clasic: mai mulți bani, aprobați politic, printr-un document netrecut la vedere pe ordinea de zi inițială.

40,6 milioane lei „indexare”: o mică atenție pentru motivația personalului

În cifre, „modestul” 6,5% arată așa:

• Majorarea totală: 40.654.274 lei, conform memorandumului.
• Data de aplicare: 1 iunie 2026.

Explicația oficială:
„Menținerea angajaților, în special a celor direct productivi (inclusiv cu studii superioare, TESA) (…) devine din ce în ce mai dificilă”, în condițiile în care competitorii din piață oferă salarii mai mari, iar anterior au existat „multiple restricții legislative” la indexări.

Traducere: ani de zile, statul a pus frână generală la creșteri, acum, când e nevoie să nu fugă oamenii buni din companiile „strategice”, se ridică frâna, dar selectiv. Când e pentru bugetari de rând sau sectoare uitate de lume, ni se explică doct că „nu sunt resurse” și „trebuie responsabilitate bugetară”. Când e pentru Romgaz – hop, se găsesc peste 40 de milioane.

Neptun Deep, Iernut, Azomureș: lista de proiecte, folosită ca paravan

Guvernul scoate artileria grea a proiectelor pentru a justifica mărirea:

• Proiectul strategic Neptun Deep;
• Finalizarea centralei de la Iernut;
• Acordul de principiu cu Azomureș pentru preluarea activității operaționale.

Se mai flutură, în treacăt, și cifra magică:

• „Cel mai mare program de investiții din istoria societății, de aproximativ 5,6 miliarde lei”.

Morala oficială: dacă Romgaz e „strategic” și investește masiv, automat trebuie să creștem salariile, altfel nu se mai face nimic. Responsabilizarea costurilor? Management pe bune? Condiționarea măriri de performanță reală, nu doar de titulatura de „strategic”? Nu se discută.

Strategia e simplă: spui „securitate energetică” și „stabilitatea pieței de gaze” și orice critică devine, brusc, atac la siguranța națională.

Memorandum pe sub masă: trei proiecte anunțate, unul gras strecurat

Piesa cea mai „amuzantă” a întregii povești ține de transparență:

• Pe ordinea de zi au fost anunțate inițial trei proiecte.
• În comunicatul de după ședință apar patru.
• Dar niciun cuvânt despre salariile de la Romgaz.

Decizia privind majorarea cu 6,5% apare inițial doar „pe surse”, apoi abia ulterior Guvernul face public memorandumul. Practic, un bonus financiar de zeci de milioane de lei, aprobat într-un mod în care omul obișnuit să nu priceapă prea mult din proceduri nici nu știe exact când și cum a fost aruncat pe masă.

Nu vorbim de o pensie minimă. Vorbim de un colos energetic de stat, implicat în proiecte majore, unde fiecare decizie de acest tip ar trebui discutată și analizată în plenă lumină. În schimb, totul miroase a „hai să nu stricăm imaginea, vedem noi după ce trece”.

Statul sărac la profesori și doctori, darnic la „strategici”

Contrastul e inevitabil:

• la educație, sănătate, asistență socială, orice cerere de creștere salarială e întâmpinată cu lecții de „sustenabilitate” și „disciplină bugetară”;
• la companii de stat mari, cu profit, se trece direct la memorandum și majorare, sub pretextul „competiției pe piața muncii”.

Nu e vorba că angajații Romgaz n-ar merita salarii competitive. Problema este dublul standard:

• pentru cei „strategici”, angajați într-o companie de stat bine așezată, se găsesc imediat argumente și bani;
• pentru cei care țin pe umeri sisteme întregi subfinanțate, se inventează comisii, discuții, amânări și promisiuni abstracte pentru „după reformă”.

Concluzie: Romgaz, laboratorul perfect al salariilor „strategic” discrete

Guvernul își ambalează decizia într-o frază impecabilă de comunicat:

„Decizia de majorare a salariilor angajaţilor Romgaz cu 6,5% (…) are în vedere rolul strategic al Romgaz (…) și nevoia de menţinere a stabilităţii şi motivării resursei umane.”

Sună tehnic, grav, responsabil. Dar, dincolo de limbajul lustruit, rămâne imaginea următoare:

• o companie de stat pe profit;
• un memorandum discret, cu zeci de milioane în joc;
• un Guvern care nu simte nevoia să își asume direct, transparent, o astfel de decizie încă de la început.

Când e vorba de bani pentru sistemul public la scară largă, totul se transformă în criză, deficit și avertismente europene. Când e vorba de bani pentru un colos „strategic”, se poate și altfel: repede, tăcut, cu explicații frumos ambalate, după ce trece trenul ședinței de Guvern.

În România, nu toți suntem „strategici”. Unii suntem doar contribuabili. Cei de la Romgaz tocmai au aflat, negru pe alb, de ce e bine să fii în prima categorie. (Irinel I.).