Featured
Coldea nu doar se ridiculizează, dar se împușcă în picior singur
(Preluare Inpolitics):
Florian Coldea a vorbit, pentru prima oară de la declanșarea taifunului mediatic în jurul persoanei sale. A făcut-o printr-un comunicat lung, întru dezvinovățire, ceea ce e firesc, la urma-urmei. Dar, vai, ce dezamăgire, cel puțin pentru autorul acestor rînduri, care, prizonier, poate, al tezelor induse de cărți și filme de spionaj, din fragedă copilărie, a crezut mereu că mai-marii serviciilor secrete sunt superinteligenți, abili, cultivați și, mai ales, manipulatori. Analizînd comunicatul lui Coldea, urmărind tezele și ideile care formează apărarea lui, m-am dezumflat ca un balon. Într-o compunere gen clasa a 8-a, Coldea nu doar se ridiculizează, dar se împușcă în picior singur, folosind în apărarea lui exact lucrurile pe care le aruncă în cîrca adversarilor, dar la o scară mult mai mare. În plus, în loc să încerce, abil, să-și atragă susținători, generalul recurge la atacuri împrăștiate, menite să ducă exact la efectul contrar.
Probabil dacă Ceaușescu nu ar fi ajuns la execuție, ci la pușcărie, de acolo, pe la finele anului 1990, s-ar fi apărat în același stil: am fost mereu un om cinstit, muncitor, devotat poporului; am fost linșat mediatic, s-a spus despre mine că am robinete de aur la baie, că mă îmbăiez în sînge de copil, că purtam costume doar o dată, apoi le ardeam. Agenturile străine și dușmanii poporului au făcut asta, nimic nu era adevărat etc.
Principalele observații:
– Coldea se prezintă ca o Albă ca Zăpada maculată de conspiraționiști, inclusiv în slujba Rusiei ori a altor puteri ostile României. El reproșează puternic lipsa de probe, de dovezi împotriva sa, dar el însuși nu prezintă nici cea mai mică probă în sprijinul acuzațiilor sale, unele foarte grave.
– Ca să ne facem o idee, în text apare de nu mai puțin de 41 de ori cuvîntul ”unor”, articol nehotărît care dă un sens general substantivelor pe care le precede, un caracter difuz, obscur, ex. ”unor persoane”, ”unor trusturi”, ”unor pîrghii”, ”unor puteri străine”, ”unor emisiuni”, ”unor fapte” șamd.
– Mai trist, fostul șef al SRI folosește cea mai necăjită retorică în apărarea sa, una intrată demult în folclor: dai în mine, dai în fabrici și în uzine.
– Ba, Coldea chiar trece de nivelul de uzine: atacurile la adresa lui vor să distragă ”voit și cointeresat atenția publică de la problemele reale ale cetățenilor și de la agenda europeană”. Se vrea ” deturnarea atenției opiniei publice, prin subiecte false, de la problemele reale și interesele legitime ale societății românești și ale Europei în această perioadă electorală marcată și de un context de securitate complex și volatil, în care vectori de influență sau sorginte estică încearcă să submineze încrederea cetățenilor în instituțiile fundamentale ale statului român și în vocația euroatlantică a României”.
– Ați reținut, da? Criticile, justificate ori ba, la adresa unui fost general au menirea să perturbe interesele Europei și să facă jocurile esticilor (Rusia, Belarus, China sunt toate la est).
– În plus, el afirmă că autorii dezvăluirilor/acuzațiilor ”vizează, prin reluarea campaniei agresive de denigrare, crearea, prin intermediul trusturilor media pe care le conduc sau le reprezintă, a unor pârghii de presiune care să le permită influențarea agendei publice, dar și a deciziilor autorităților, atât la nivel politic, cât și instituțional”.
– Cum spuneam, Coldea se apără în fața acuzațiilor cu unele similare, dar mai grave: ”Actuala campanie mediatică, programată și calculată, nu urmărește prezentarea adevărului și susținerea interesului public, ci are la bază motive și obiective nedeclarate, care vizează susținerea unor interese personale și de grup, ilegitime în raport cu cetățenii onești, în scopul obținerii unor beneficii cu valență electorală, dar și de natură economică”. Deci presa care relatează despre cazul său face clar și indubitabil jocuri politice și economice mărețe. Ceva dovezi?
– Generalul denunță ”asocieri inventate cu personaje dubioase” folosite împotriva sa, dar, ce să vezi, mulți dintre adversarii incriminați i-au fost apropiați în timp, începînd cu Sebastian Ghiță, Dan Andronic sau alții. Apropo, în cazul Watergate, ziariștii de la Washington Post au dărmat președintele SUA prin asociere, într-un garaj subteran, cu un personaj dubios și anonim, a cărui identitate s-a aflat tîrziu, asta așa, în treacăt vorbind.
– El deplînge ”atacuri la persoană și la membrii familiei”. Păi, cînd soția îți e general activ al SRI nu prea se cheamă atac la familie, ci critică instituțională.
– Coldea merge pînă la a insinua că atacatorii săi sunt rezerviști ai fostei Securități și din serviciile din spațiul estic.
– ”Spre deosebire de responsabili din alte servicii, nu m-am implicat în niciun fel în activități politice sau care ar fi putut aduce (sau interpretate ca putând aduce) prejudicii Serviciului, autorităților naționale sau actorilor politici” mai clamează el. Numai că în România, deocamdată nu e ilegal ca foștii șefi din servicii să intre în politică, iar înțepătura lui îl vizează în primul rînd pe omologul său de la SIE, gen.Silviu Predoiu, care, culmea, i-a luat apărarea de la debutul scandalului. Altă eroare.
– Precizînd că nu s-a angajat în contracte de consultanță ”cu instituții de stat sau cu actori din spectrul politic al României”, generalul confirmă – dacă mai era nevoie – că lucrează pentru guvernul Albaniei, dar poate ar fi momentul să ne întrebăm dacă nu or mai fi și alte guverne străine?
– El mai susține că e discutat în cadrul ”unor emisiuni pe un fals subiect de interes public, puternic mediatizat anterior sub forma de breaking news, pe lângă prezentarea deformată / exagerată a unor (așa-zise) aspecte de noutate, sunt reluate subiecte vechi reinterpretate, cu titluri bombastice care se succed pe burtiere”. Dacă dedesubturile statului-paralel și abuzurile instituționale de nivel înalt sunt ”fals subiect de interes public” nu știm ce să mai comentăm.
– Poate cel mai grav, însă, în apărarea sa Coldea atrage profund SRI, inclusiv prin formula de final ”Patria a priori”, formula stupidă care constituie deviza serviciului. (Stupidă, pentru că nu înseamnă nimic în latină, formula ”Patria înainte de toate” fiind, de fapt, ”Patria ante omnia”). Formula SRI apare de 10 ori în text, iar ”serviciul” de alte 4 ori. Cei care vin cu dezvăluiri și acuzații în această perioadă ”au ca numitor comun dorința revanșardă față de activitatea SRI din perioada mandatului meu”. Deci, dai în mine, dai în fabricile și uzinele SRI.
– În încercarea de a se apăra, Coldea o tîrîște în luptă pînă și pe Laura Kovesi, spunînd că ”defăimarea mea are și un scop preventiv, în eventualitatea prezumptivei susțineri, de către mine, a unor persoane sau mișcări politice, respectiv a posibilității revenirii unor persoane pe o funcție importantă a statului român și revigorării luptei anticorupție”. Kovesi for president, nu-i așa?
– Mai mult, el bagă în malaxor și PSD și PNL, spunînd că cei care fac dezvăluirile în cazul său urmăresc ”influențarea / setarea agendei publice în raport cu interesele lor, prin presiuni – la limita șantajului – generate de pârghiile mediatice create asupra decizionalilor politici, aflați într-un context electoral sensibil”.
Ori, ”decizionalii politici” aflați în context electoral sensibil sunt Ciolacu, Ciucă și ale lor partide de guvernămînt.
Coldea merge și mai departe, susținînd că adversarii săi mai urmăresc și ”generarea și întreținerea unui climat favorabil pentru un cadru legislativ (mai) permisiv în raport cu faptele de corupție”.
O ploaie de acuzații grele, cum spuneam, fără o minimă probă ori măcar promisiunea unor probe, aruncate de Florian Coldea în capul presei române și a figurilor care au formulat denunțuri împotriva sa pe care nu un comunicat de presă le dezamorsează, ci ancheta în curs a procurorilor.
Una peste alta, sarcastic vorbind, dacă generalul nu mai poate face justiție televizată, din lipsă de mijloace, s-a chinuit să facă justiție ”comunicată”.
Printr-un comunicat necăjit, în opinia noastră, integral mai jos, care mai rău îl îngroapă decît îl curăță.
COMUNICAT
Având în vedere intensificarea, în ultima perioadă, inclusiv pe parcursul campaniei electorale, a referirilor în spațiul public la adresa mea, parte a unei noi campanii mediatice agresive, derulată de mai multe luni, la peste 7 ani de la trecerea în rezervă și în condițiile în care nu ocup și nu am candidat pentru vreo funcție publică, consider că este oportun să fac o serie de precizări, pentru corecta informare a opiniei publice.
Doresc, de asemenea, să clarific de ce actuala campanie mediatică, programată și calculată, nu urmărește prezentarea adevărului și susținerea interesului public, ci are la bază motive și obiective nedeclarate, care vizează susținerea unor interese personale și de grup, ilegitime în raport cu cetățenii onești, în scopul obținerii unor beneficii cu valență electorală, dar și de natură economică.
Trebuie să o spun clar și răspicat, așa cum de altfel se poate observa și în mod direct, că principalii actori / susținători ai acesteia, majoritatea implicați și în campaniile anterioare împotriva mea, sunt moguli media binecunoscuți – Maricel Păcuraru (condamnat definitiv), Sebastian Ghiță (fugar, din 2016, în Serbia, suspectat de implicare directă sau indirectă în mai multe activități ilegale), Dan Voiculescu (condamnat definitiv) și principalii lor colaboratori din zona media – Dan Andronic, Cristian Burci, Anca Alexandrescu și alții, gen Cozmin Gușă (lista este mult mai lungă).
Toți actorii implicați în organizarea și orchestrarea acesteia au, în principal, ca numitor comun dorința revanșardă față de activitatea SRI din perioada mandatului meu și de persoanele care au fost implicate în lupta împotriva corupției (întruchipate simbolic în persoana mea, Factotum care aș fi acționat împotriva legii și a intereselor statului român).
Cei in cauză vizează, prin reluarea campaniei agresive de denigrare, crearea, prin intermediul trusturilor media pe care le conduc sau le reprezintă, a unor pârghii de presiune care să le permită influențarea agendei publice, dar și a deciziilor autorităților, atât la nivel politic, cât și instituțional.
Aceste demersuri ilegitime generează vulnerabilități și riscuri exploatate deja de persoane interesate, dar care pot fi valorificate și de actori ostili statului român și partenerilor euroatlantici, mai ales în condițiile actualei perioade complexe de securitate, dublată de contextul electoral.
Intensitatea și vehemența actualei campanii mediatice, volumul de resurse și timp alocate, modalitățile de acțiune utilizate, diseminarea de scenarii alarmiste și teorii conspiraționiste, propagarea insistentă a unor minciuni sfruntate care sfidează logica elementară și a unor aberații de factură patologică demonstrează miza consistentă, dar și determinarea celor în cauză de a-și atinge obiectivele urmărite.
Faptul că aceleași personaje decredibilizate (majoritatea confruntate cu probleme de ordin legal) continuă să acționeze astfel îmi reîntărește convingerea că atât SRI, cât și eu ne-am făcut datoria, în slujba cetățenilor României, pentru protejarea intereselor naționale, combătând fenomenul corupției, în mod special cel la nivel înalt, care submina instituțiile fundamentale ale statului român și afecta credibilitatea euroatlantică a țării noastre. Toate aceste eforturi s-au realizat cu respectarea legii și a responsabilităților SRI, aspect confirmat de nenumăratele verificări efectuate de instituțiile abilitate.
Ca fost militar și angajat al SRI, nu mă intimidează reluarea virulentă a atacurilor la adresa mea. Mi-am asumat de la început și continui să îmi asum deciziile și acțiunile întreprinse, precum și consecințele acestora.
Nimeni nu este deasupra legii și încurajez, în continuare, orice persoană care are informații despre abuzuri sau acte ilegale întreprinse de SRI in perioada mandatului meu sau de mine personal, inclusiv dupa trecerea în rezervă, să se adreseze instituțiilor abilitate ale statului român, în care am încredere că își vor face datoria.
Pentru corecta informare a opiniei publice, precizez următoarele:
după trecerea în rezervă, în anul 2017, similar practicii de la nivel euroatlantic, am apreciat util să pun la dispoziție experiența acumulată în peste 20 de ani de activitate în cadrul SRI, ca angajat civil al Academiei Naționale de Informații Mihai Viteazul, atât prin promovarea studiilor de securitate în zona universitară – din țară și străinătate, cât și prin participarea activă, răspunzând invitațiilor primite, la numeroase conferințe internaționale de securitate;
respectând constrângerile impuse de prevederile legale și cutumele aplicabile fostelor cadre militare și demnitarilor din domeniu, dar și cadrelor civile ale Serviciului, am rămas o persoană discretă în spațiul public și, spre deosebire de responsabili din alte servicii, nu m-am implicat în niciun fel în activități politice sau care ar fi putut aduce (sau interpretate ca putând aduce) prejudicii Serviciului, autorităților naționale sau actorilor politici;
am răspuns cu promptitudine tuturor solicitărilor instituțiilor abilitate implicate în cercetarea și investigarea unor presupuse abuzuri ale Serviciului sau ale unor cadre ale acestuia (inclusiv persoana mea), sesizate inclusiv în cadrul unor campanii media agresive ale unor trusturi care sunt implicate și astăzi în activități similare. Rezultatele investigațiilor au fost categorice, nefiind confirmate în perioada mandatului meu niciun fel de ilegalități sau abuzuri la nivel instituțional ori care să aibă vreo legatură cu persoana mea;
după 4 ani de la trecerea în rezervă, împreună cu un fost coleg cu înaltă ținută morală și profesională, dovedită în cadrul unei cariere impecabile, un reputat specialist în domeniul IT&C, am convenit să colaborăm în domeniul privat, similar practicii la nivel euro-atlantic, valorificând experiența acumulată. Am devenit acționar și angajat, respectând constrângerile aplicabile oricărui angajat SRI (este interzisă ocuparea poziției de administrator, nu poate fi acționar majoritar, firma nu trebuie să aibă acționari străini, este interzisă implicarea în activități cu caracter politic sau realizarea de declarații / acțiuni cu mass media, este obligatorie raportarea tuturor călătoriilor în străinătate, informarea cu privire la relaționarea cu entități străine etc.);
nu am realizat niciun fel de activități / contracte de consultanță cu instituții de stat sau cu actori din spectrul politic al României și nici nu am interferat cu activitatea profesională anterioară. Am fost preocupat, în continuare, de respectarea legalității, protejarea și promovarea intereselor statului român, realitate certificată inclusiv de acordarea și reînnoirea avizului de securitate din partea SRI (aviz care presupune procese complexe de verificare);
în această perioadă, la solicitarea mea, conducerea ANIMV a aprobat cererea de acordare a unui concediu fără plată.
Actuala campanie mediatică, axată pe denigrarea activității mele profesionale anterioare, dar și a celei derulate în mediul privat, a devenit mai agresivă în perioada campaniei electorale, context în care, în plus, dezbateri prezentate ca având conținut electoral au avut ca subiect principal persoana mea, distrăgându-se voit și cointeresat atenția publică de la problemele reale ale cetățenilor și de la agenda europeană.
Modalitățile de acțiune, așa cum se poate observa, au utilizat rețeta consacrată, deja validată din campaniile mediatice anterioare – metode clasice de manipulare și dezinformare; asocieri inventate cu personaje dubioase; fabricarea unor prezumtive scandaluri; atacuri la persoană și la membrii familiei, precum și la unii apropiați fără vreo legătură cu subiectele dezbătute etc.
În cadrul unor emisiuni pe un fals subiect de interes public, puternic mediatizat anterior sub forma de breaking news, pe lângă prezentarea deformată / exagerată a unor (așa-zise) aspecte de noutate, sunt reluate subiecte vechi reinterpretate, cu titluri bombastice care se succed pe burtiere.
Nu lipsesc din acest repertoriu scenarii alarmiste și teorii conspiraționiste (întâlniri de taină, rețele subterane, subminarea / preluarea puterii în stat, control decizional la nivel înalt, acțiuni în slujba unor puteri străine etc.).
Pentru amplificarea mediatizării, așa-zisele dezvăluiri sunt preluate și promovate pe toate canalele media controlate de mogulii media menționați, cu denaturarea unor fapte sau situații și analizarea în detaliu a unor date neverificate, supoziții, insinuări etc. Înțeleg, fără să fiu surprins, că unul dintre jurnaliștii implicați are o obsesie maladivă față de persoana mea, inventând subiecte și scenarii din ce în ce mai fanteziste.
Sunt invitate în emisiuni doar persoane cu opinii favorabile temei dezbătute (aceiași jurnaliști, rezerviști, politicieni, „experți”), urmărindu-se provocarea unor reacții, care ulterior sunt amplificate și utilizate în discuții / dezbateri pe alte teme, cu asocieri forțate etc. Opiniile sau argumentele contrare sunt respinse și catalogate ca venind din partea unui susținător al așa-zisului Stat Paralel, fiind chiar criticați cei care nu răspund încurajărilor de formulare a unor plângeri penale împotriva mea sau exercitate inclusiv presiuni asupra instituțiilor abilitate pentru a demara sau impulsiona anumite investigații.
Elementul central al campaniei este presupusa mea implicare în coordonarea unui amplu mecanism monstruos de influențare a actului de justiție, în funcție de interesele SRI din mandatul meu, de interesele mele personale, la ordin, sau, chiar, cu implicarea unor actori externi.
Alegațiile în acest sens, prezentate insistent, fără niciun element de susținere care să fie fundamentat pe documente sau probe, ignoră cu bună știință rezultatele investigațiilor oficiale în acest sens și subminează rolul și competențele unor instituții fundamentale ale statului român (serviciile de informații, Ministerul Public, Ministerul Justiției etc.), precum și activitatea exercitată de reprezentanții acestora (ofițeri de informații, polițiști, polițiști judiciari, procurori, judecători de la toate nivelurile etc.), cu consecințe asupra încrederii cetățenilor în actul de justiție și funcționarea statului de drept.
A doua temă principală a companiei se bazează pe lansarea și promovarea, de o manieră similară, de alegații fără susținere faptică referitoare la sprijinirea (sau, chiar, crearea) de către SRI în mandatul meu sau de mine personal, inclusiv după trecerea în rezervă, cu influențe externe, a unor partide și oameni politici, invocându-se utilizarea unor mijloace și metode ilegale (intimidări, șantaje, ofițeri acoperiți etc.). Alegațiile respective, dincolo de gravitatea lor majoră, pot influența derularea competiției electorale și riscă să afecteze procesul democratic din țara noastră. Un exemplu relevant în acest sens sunt dezinformările referitoare la presupusele mele legături cu mai mulți oameni și partide politice angajate în actuala competiție electorală, pe care, în pofida dezmințirilor categorice, cei care le lansează continuă să le vehiculeze ca pe niște certitudini, în absența oricăror dovezi.
Acestor două teme centrale li se adaugă o varietate inepuizabilă de așa-zise dezvăluiri, de la proprietăți de lux în afara României, pe numele meu sau al unor intermediari, legături cu rețele de criminalitate organizată transfrontalieră, șantaje și presiuni la adresa unor politicieni sau oameni de afaceri, conexiuni cu rude inventate (veri, frați) etc. Toate acestea, prezentate insistent ca adevăruri, nu sunt decât niște minciuni sfruntate, care îi compromit pe cei care le promovează.
În ceea ce privește principalii actori (și susținători) ai actualei campanii mediatice, așa cum am amintit, majoritatea au fost, de asemenea, implicați în campania anterioară pe același subiect și, cu toate că verificările efectuate de autorități au fost foarte clare în ceea ce privește legalitatea activităților întreprinse la nivel instituțional și personal, ei continuă să se prezinte, într-o manieră deșănțată și vehementă, drept luptători neînfricați și critici fervenți ai așa-zisului Stat Paralel (neidentificat sau certificat de către autorități) și ai reprezentanților săi (în esență reprezentați de mine).
Țin să reamintesc faptul că, în cvasitotalitatea lor, cei menționați mai sus, dar nu numai ei, lasă să se înțeleagă / susțin, în diferite medii, că dispuneau / dispun de relații la nivelul serviciilor de informații (inclusiv rezerviști care au ocupat funcții importante). Deși cunosc o serie de date în acest sens, respect, în continuare, principiile fundamentale ale activității de intelligence și nu o să confirm sau infirm afirmațiile respective. Remarc, însă, că persoanele în cauză sunt acum cei mai virulenți critici la adresa instituției din mandatul meu și a mea, în mod deosebit.
Menționez, totodată, că afirmațiile și atitudinea lor publică relevă că au un nivel scăzut (ca să fiu îngăduitor) al culturii de securitate specifice unei societăți democratice (seduși și influențați de ceea ce a reprezentat fosta Securitate, serviciile din spațiul estic sau experiența Serviciului în primii ani de existență), precum şi o viziune total deformată despre competențele și responsabilitățile unui serviciu de informații al unei țări membre NATO și UE.
Pe acest fond, subliniez că reluarea campaniei mediatice deșănțate, pe alocuri abjecte, la adresa mea are drept cauze principale:
inițiatorii și susținătorii acesteia consideră (în mod eronat) că, prin activitatea desfășurată (în trecut, cu extensie în prezent), sunt principala cauză a problemelor generate de încălcarea legii cu care s-au confruntat mogulii media amintiți și persoane interesate din anturajul lor, pe care aceștia le susțin cointeresat, dar și a nerealizării, de către ei, a unor obiective în zona de bussines și / sau a unor proiecte politice.
Spre exemplu, este de notorietate faptul că Maricel Păcuraru, patronul trustului Realitatea, face demersuri susținute pentru preluarea forțată a firmei Romprest, având un interes direct în sprijinirea denunțătorului în dosarul penal în curs, dată fiind relaționarea acestuia din urmă cu o persoană din dosar, angajată a firmei respective.
De asemenea, patronul trustului Realitatea este implicat activ în campania electorală în favoarea unor persoane și formațiuni politice – unele dintre acestea fiind ostile vocației euro-atlantice a României.
Sebastian Ghiță susține că eu sunt responsabil de problemele legale cu care se confruntă apropiați / interpuși de-ai săi, din județul Prahova, suspectați de fraudarea de fonduri europene. Acesta este, de asemenea, implicat activ, prin trustul România TV, în campania electorală din țara noastră, pretinzând că menține legătura cu diverși actori relevanți de pe scena politică internă în sprijinul cărora acționează.
Fugarul Sebastian Ghiță are conexiuni la nivel înalt cu autoritățile de la Belgrad, beneficiind de protecția instituțiilor sârbe în fața cererilor de extrădare ale autorităților române. Aflat sub controlul oficialilor sârbi, Sebastian Ghiță este folosit, în prezent, de unii decizionali de la Belgrad și are legături cu o serie de interfețe economice (unele suspecte ca fiind proxy ale Federației Ruse) pentru realizarea și promovarea unor interese obscure. Asupra acestui subiect îmi rezerv dreptul de a reveni la momentul potrivit.
Pe de altă parte, denunțătorul amintit mai sus a afirmat, de mai multe ori, în mediul unor apropiați, că, pe fondul situației dificile cu care se confrunta (fusese condamnat deja în primă instanță) a fost sprijinit și orientat în acțiunile sale urmare a discuțiilor / întâlnirilor realizate cu Anca Alexandrescu (la sfârșitul anului 2023) și, ulterior, cu Cristian Burci și Sebastian Ghiță, care i-au promis sprijin în aceste demersuri, care ar putea să îi faciliteze rezolvarea problemelor sale juridice;
refuzul de a negocia cu mogulii în cauză (prin declinarea mai multor invitații și oferte, transmise direct sau prin intermediari) „reabilitarea” imaginii mele, prin delimitarea de anumite persoane și activități, respectiv în schimbul unor dezvăluiri sensibile din interiorul „sistemului” (care, eventual, să le confirme celor interesați, fie și parțial, teoriile cu privire la situații în care am fost implicat / pe care le cunosc). Se adaugă și refuzul meu de asociere cu ei, prin activități de consultanță, care să îi ajute în atingerea unor obiective politice și de business.
Cel mai grav este faptul că, prevalându-se de denigrarea mea, inițiatorii actualei companii mediatice urmăresc obiective nedeclarate și ilegitime cu mize și implicații substanțiale:
influențarea / setarea agendei publice în raport cu interesele lor, prin presiuni – la limita șantajului – generate de pârghiile mediatice create asupra decizionalilor politici, aflați într-un context electoral sensibil. Factorii de decizie politică și conducătorii unor instituții publice sunt practic obligați să se raporteze la subiectele de interes pentru mogulii media sau, chiar, să adopte decizii cu consecințe negative asupra activității anumitor instituții ale statului;
crearea unor avantaje pentru anumite persoane și forțe politice, precum și generarea unor breșe și vulnerabilități ce sunt deja exploatate de actori interni și, mai mult, pot fi valorificate de către actori externi ostili statului român și partenerilor euroatlantici;
generarea și întreținerea unui climat favorabil pentru un cadru legislativ (mai) permisiv în raport cu faptele de corupție, respectiv pentru impulsionarea acțiunilor de reabilitare a persoanelor și entităților condamnate printr-o sentință definitivă și irevocabilă.
A se vedea în acest sens eforturile Antena 3, care, în pofida asocierii cu un post de anvergură internațională, continuă să promoveze valori contrare statului de drept în ceea ce privește lupta împotriva corupției (inclusiv recuperarea prejudiciilor), delegitimând-o prin conexare cu concepte specifice teoriilor conspiraționiste, precum “Statul Paralel”;
deturnarea atenției opiniei publice, prin subiecte false, de la problemele reale și interesele legitime ale societății românești și ale Europei în această perioadă electorală marcată și de un context de securitate complex și volatil, în care vectori de influență sau sorginte estică încearcă să submineze încrederea cetățenilor în instituțiile fundamentale ale statului român și în vocația euroatlantică a României;
decredibilizarea mea publică se dorește a fi un semnal pentru oricine ar îndrăzni să se mai implice în acțiuni de combatere a actelor de mare corupție, în special a unor moguli media și a intereselor lor, cu consecințe care pot genera vulnerabilizarea în ceea ce privește implicarea și determinarea instituțiilor (și a reprezentanților acestora) cu responsabilități în combaterea corupției. Cei în cauză consideră că defăimarea mea are și un scop preventiv, în eventualitatea prezumptivei susțineri, de către mine, a unor persoane sau mișcări politice, respectiv a posibilității revenirii unor persoane pe o funcție importantă a statului român și revigorării luptei anticorupție.
Subliniez gravitatea preocupărilor mogulilor menționați de a-și (re)dobândi pârghii de presiune avute în trecut, dar pe care le consideră diminuate odată cu întărirea instituțiilor statului, în contextul luptei împotriva corupției.
În viziunea lor subversivă, respectivele pârghii sunt de natură să le permită influențarea factorului politic și a activității unor instituții fundamentale ale statului (cu accent pe cele din domeniul justiției), susținerea unor interese de natură politică (ale unor persoane sau forțe politice) sau economică, respectiv oferirea cointeresată a unei tribune de exprimare așa-ziselor victime, în fapt persoane cu probleme de ordin penal.
Referitor la acuzațiile care mi se aduc, reiterez faptul că sunt nevinovat. Din respect pentru activitatea instituțiilor abilitate, nu voi formula comentarii sau precizări detaliate, ci mă voi limita la câteva observații.
Suntem într-o situație cu care m-am confruntat de mai multe ori, în care hoții, ajutați de alți hoți, strigă: „Hoții!”
Astfel, în speranța unor soluții favorabile, persoane care se confruntă cu probleme de ordin legal (condamnate în primă instanță) recurg la gesturi disperate (denunțuri nesusținute faptic, acuzații publice nefondate etc.), sprijinite interesat de moguli media (la rândul lor cu probleme penale) pentru atingerea propriilor obiective.
Nu cred că o persoană de bună credință își poate imagina că, după experiențele de acest fel cu care m-am confruntat ca fost șef de operațiuni al unui serviciu de informații, aș putea promite sprijin, în afara cadrului legal, unor persoane care se confruntă cu probleme penale, cu atât mai mult unui necunoscut, într-o singură interacțiune fortuită de câteva secunde, după refuzuri repetate de a-l întâlni, tocmai din cauza respectivelor probleme. Cu atât mai puțin că aș oferi un astfel de sprijin prin intermediul / împreună cu persoane cu care nu m-am întâlnit niciodată sau cu care nu am interacționat în perioada precizată de denunțător.
Reiterez deschiderea și disponibilitatea față de instituțiile abilitate ale statului român și reafirm, cu convingere, încrederea în capacitatea acestora de a stabili adevărul.
Patria a priori!
General-locotenent (r)
19.06.2024 Florian COLDEA
Exclusiv
Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene
România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor
În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o reformă curajoasă și nici printr-un lider vizionar, ci printr-un spectacol grotesc: Curtea Constituțională a anulat integral primul tur al alegerilor prezidențiale. Motivul oficial: TikTok s-a transformat, potrivit autorităților, în armă de manipulare hibridă în favoarea candidatului suveranist Călin Georgescu.
Nu mitinguri fraudate, nu saci de voturi dispăruți, nu buletine tipărite în garaj. Nu. Algoritmi, boți și „actori ostili externi”.
Democrația românească nu ar fi căzut la urne, ci în feed-ul de TikTok.
Documentele declasificate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și rapoartele SRI, SIE, STS au completat tabloul oficial: mecanismele de moderare ale TikTok au eșuat în a marca și trata corect conținutul electoral, permițând o amplificare artificială, disproporționată, a unui singur candidat în raport cu restul.
Întrebarea care arde însă dincolo de comunicate și rapoarte este simplă:
Când aperi democrația și când, de fapt, o confisți în numele „securității naționale” și al „integrității procesului electoral”?
Bruxelles-ul moralist: „Vă protejăm de voi înșivă, prin algoritmi curați”
Versiunea oficială de la București și Bruxelles este bine împachetată: România ar fi fost victima unei operațiuni hibride, iar statul – ghidat de lumina regulamentelor europene și a Actului privind Serviciile Digitale (DSA) – ar fi intervenit eroic.
Pe limbaj de pamflet, rețeta arată așa:
– algoritmul devine noul bau-bau;
– DSA devine noua bâtă de „igienizare a discursului”;
– iar cetățeanul este considerat prea slab pentru a discerne singur, deci trebuie „protejat” prin ștergeri, limitări, etichetări și, la nevoie, prin anularea votului.
Așa se naște doctrina de „democrație defensivă”: dacă nu iese cine trebuie, înseamnă că au greșit algoritmii, nu partidele.
Washington-ul nervos: Congresul descoperă „exportul de cenzură” made in UE
Ceea ce părea o criză internă românească a devenit, peste ocean, probă într-un dosar mult mai mare. Sub conducerea lui Jim Jordan (R-OH), președintele Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților, Congresul SUA a început să scormonească în culisele relației dintre Comisia Europeană și giganții tech.
Din scrisorile oficiale și citațiile transmise către TikTok, Meta și celelalte mari platforme online (a se vedea corespondența publicată de Comisia Judiciară a Camerei Reprezentanților), reiese, potrivit lui Jordan, că:
- companiile de tehnologie au pus la dispoziția Congresului mii de documente interne și comunicări cu Comisia Europeană și cu statele membre ale UE;
- aceste documente indică, în viziunea Comisiei Judiciare, amploarea unei campanii globale de cenzură orchestrate de Bruxelles;
- UE ar fi constrâns platformele să elimine discurs legal, să-și rescrie politicile de moderare la nivel global și să impună restricții de exprimare nu doar pentru europeni, ci și pentru utilizatorii americani;
- în loc să-și revizuiască abordarea, Comisia Europeană ar părea că își dublează eforturile de cenzură, încercând în același timp să le ascundă de public;
- până în prezent, Comisia Europeană nu a reușit să formuleze, în percepția anchetatorilor din Congres, o respingere convingătoare a dovezilor prezentate.
În acest decor, România devine cazul-șoc:
țară membră UE, alegeri anulate, rețea socială chineză, „actori ostili externi” – o combinație perfectă pentru a arăta cum se îmbină cenzura politică, geopolitica și ingineria algoritmică.
Mesajele care se autodistrug: „transparența” UE intră pe Signal și dispare
În martie 2026, ancheta Congresului SUA a făcut un salt exploziv. Au fost emise citații oficiale (subpoenas) către TikTok, Meta, Alphabet, Microsoft, OpenAI, xAI și alți giganți, după ce a apărut numele lui Prabhat Agarwal, șeful echipei de aplicare a DSA în cadrul Comisiei Europene.
Potrivit documentelor invocate public de Comisia Judiciară, Agarwal le-ar fi sugerat colegilor să folosească aplicații de mesagerie criptată cu funcții de auto-ștergere (precum Signal) atunci când se comunică dispoziții sensibile către reprezentanții platformelor online și către responsabili de la nivel național din statele membre.
Concluziile provizorii formulate de Comisia Judiciară a Congresului SUA:
- Obstrucționarea anchetei: oficiali europeni ar fi încercat să-și șteargă urmele, făcând dificilă reconstituirea presiunilor puse pe companiile tech;
- Cenzura extrateritorială: prin amenințarea cu amenzi până la 6% din cifra de afaceri globală, DSA devine, din perspectiva Congresului, o ghilotină financiară care împinge platformele să limiteze discursul politic inclusiv pentru utilizatorii americani, ocolind Primul Amendament.
Pe scurt: reglementăm în numele „transparenței”, dar vorbim pe canale care își șterg singure memoria. Iar România este primul loc unde efectele acestui dans opac se văd direct în urne.
România, prinsă la mijloc între două dogme care nu se suportă
Dincolo de jargonul juridic, conflictul este de fapt unul între două dogme politice ireconciliabile:
- Dogma Bruxelles-ului: „Democrația trebuie apărată, dacă e nevoie, chiar de deciziile propriilor cetățeni, cu ajutorul experților, al regulatorilor și al algoritmilor controlați.”
- Dogma Washington-ului (aripa Jordan): „Libertatea de exprimare este aproape absolută; cine controlează moderarea și penalizează discursul face cenzură politică, nu protecție democratică.”
Cazul alegerilor din România este transformat în afiș de campanie pentru ambele tabere:
- Pentru Comisia Europeană și autoritățile de la București, România devine demonstrația practică a faptului că, fără intervenție fermă, algoritmii și campaniile obscure pot deturna votul.
- Pentru Congresul SUA, România este proba vie că, sub pretextul „combaterii dezinformării”, un aparat birocratic poate legitima anularea votului popular atunci când rezultatul nu convine.
Utilizatorul român, captiv într-o bulă filtrată, cu buletin și buletin de vot
Pentru România, efectele se simt pe trei niveluri majore:
- Credibilitate instituțională: Rapoartele serviciilor secrete și decizia Curții Constituționale se află sub lupa unei investigații externe. Dacă ancheta Congresului SUA va sugera că deciziile de moderare ale TikTok au fost influențate sau deturnate de canale neoficiale ale unor oficiali europeni, legitimitatea anulării alegerilor riscă să se prăbușească, transformând „apărarea democrației” în abuz transnațional de putere.
- Subordonare tehnologică: Platformele sociale aplică deja setări și filtre speciale pentru spațiul european. Utilizatorul român riscă să trăiască într-o bulă informațională puternic filtrată, în care ceea ce nu trece de grila reglementatorilor nu mai apare în feed – nu pentru că nu există, ci pentru că a fost etichetat ca „risc”, „dezinformare”, „conținut problematic”.
- Precedent electoral periculos: Reluarea alegerilor deschide o cutie a Pandorei. De acum înainte, de fiecare dată când un candidat „neconvenabil” obține o victorie organică prin canale alternative, narațiunea „interferenței algoritmice” poate fi scoasă din sertar pentru a cere invalidarea rezultatului.
Cine stăpânește algoritmul, stăpânește democrația
Anularea alegerilor din România nu este un accident izolat, ci primul mare seism produs de coliziunea dintre:
- legile statelor naționale,
- regulamentele Uniunii Europene,
- algoritmii platformelor globale,
- și ambițiile politice de la Washington și Bruxelles.
În timp ce Bruxelles-ul invocă „securitatea națională” și „integritatea alegerilor”, Washington-ul acuză apariția unui aparat global de cenzură. La mijloc rămâne cetățeanul român – primul alegător dintr-o democrație declarată matură căruia i s-a spus, practic:
„Votul tău e valabil… până când algoritmii și birocrații decid că nu mai este.”
Cenzura nu mai poartă uniformă, nu mai închide tipografii și nu mai confiscă ziare de pe tarabe. Cenzura de azi vine cu logo de platformă, interfață prietenoasă, politici de „siguranță”, mesaje criptate care se auto-șterg și, la final, cu puterea de a reseta urnele.
2026-03-16-jdj-to-meta-zuckerberg-re-preservation 2026-03-16-jdj-to-tiktok-custodian-of-records-re-preservation
Tabel sintetic: Războiul narativelor pe spinarea României
| Aspect | Bruxelles și București – „Democrație defensivă” | Congresul SUA (Jim Jordan & co.) – „Libertate vs. cenzură” |
|---|---|---|
| Interpretarea cazului România | Protecție a securității naționale și a integrității alegerilor | Exemplu de abuz de reglementare și anulare a votului sub pretext digital |
| Rolul DSA | Cadru legitim de transparență și responsabilizare a platformelor | Pârghie de șantaj financiar și export de cenzură la nivel global |
| Rolul TikTok și al platformelor | Vinovate de încălcarea normelor electorale și de amplificare nejustă a unui candidat | Victime ale presiunii politice a UE, forțate să limiteze discurs legal |
| Algoritmii | Vector de dezinformare și risc de securitate ce trebuie controlați | Pretext comod pentru intervenții politice și control asupra opoziției |
| Anularea alegerilor | Măsură „excepțională, dar necesară” pentru a salva democrația | Semn de capturare a procesului electoral de către birocrați și regulatorii UE |
| Poziția României | Stat „protejat” în războiul informațional | Cobai într-un experiment de cenzură transnațională |
| Mesaj către cetățean | „Te apărăm de manipulare, ai încredere în instituții și în reguli stricte” | „Ți-au anulat votul în numele unei corectitudini algoritmice foarte discutabile” |
(Cristina T.).
Exclusiv
O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă ceea ce instituția ar fi trebuit să facă din oficiu: să sesizeze încălcarea normelor de securitate și sănătate în muncă la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu.
Acolo unde, pe hârtie, ar trebui să existe „condiții optime de lucru pentru personalul MAI”, în realitate polițiștii își desfășoară activitatea zilnic într-un mediu care le pune în pericol sănătatea și siguranța. Nu vorbim despre mofturi, ci despre un amestec de neglijență, indiferență și dispreț față de cei care duc, efectiv, greul muncii de zi cu zi.
O adresă și un dosar: așa arată „grija” sistemului față de propriii oameni

Demersul sindicatului nu a putut fi îngropat sub preș. Prin adresa nr. 915163/2026, Direcția Control Intern a Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) comunică faptul că, în urma sesizărilor formulate de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, conducerea IPJ Sibiu a dispus declanșarea cercetării prealabile privind respectarea obligațiilor legale la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă.
Tradus din birocrată în română: după ce polițiștii au tras semnalul de alarmă prin sindicat, IPJ Sibiu s-a văzut obligat să mimeze, deocamdată, trezirea. S-a descoperit, brusc, că poate ar trebui verificat dacă nu cumva normele de securitate și sănătate în muncă sunt călcate în picioare chiar acolo unde polițiștii își riscă sănătatea.
Condițiile de muncă ale polițistului nu sunt moft: dar sistemul le tratează ca pe o glumă proastă
„Diamantul” repetă răspicat un adevăr care, în mod normal, ar trebui să fie banal: condițiile de muncă ale polițistului nu sunt un moft, ci o obligație a instituției.
Realitatea însă arată altfel:
– polițistul e bun la intervenții, la reținerea infractorilor, la asumat riscuri;
– dar când vine vorba de aer respirabil, spații sigure, igienă și respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă, brusc totul devine „vedem”, „analizăm”, „cercetăm prealabil”.
Acolo unde condițiile sunt încălcate, sindicatul este obligat să facă ceea ce ar trebui să fie reflex instituțional: să sesizeze, să insiste și să urmărească până la capăt. Fără presiunea sindicatelor, multe „centre de reținere” ar rămâne, liniștite, centre de risc maxim pentru propriii polițiști.
Vocea din teren versus zidul de beton din birouri: cine chiar apără polițistul?
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” își exprimă deschis recunoștința față de colegii care au semnalat situațiile de la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu. Ei sunt cei care văd zilnic realitatea: infiltrații, igrasie, instalații precare, spații improprii, norme de securitate și sănătate în muncă tratate ca niște recomandări opționale.
„Sunteți vocea din teren, iar noi vă suntem scutul” – transmite sindicatul. O frază care sună frumos, dar care, din păcate, spune și altceva: fără vocea din teren și fără „scutul” sindical, instituția i-ar lăsa pe polițiști exact unde sunt acum – între pereți care crapă și rapoarte care mint.
Scut sindical, armură de hârtie instituțională: cât valorează o viață de polițist într-un centru de arest?
Faptul că a fost nevoie de sesizarea Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” și de o adresă oficială a Direcției Control Intern, cu număr de înregistrare și formulări seci, arată cât de puțin contează, în practică, sănătatea și siguranța polițistului.
Instituția funcționează după principiul:
– până nu există sesizare, „nu știm”;
– până nu există scandal, „nu e problemă”;
– până nu se cer hârtii, „merge și-așa”.
Iar când, în sfârșit, se mișcă ceva, totul începe cu „cercetare prealabilă”, nu cu „remediere imediată”.
Până când normele de securitate și sănătate în muncă vor fi aplicate pentru polițiști cu aceeași strictețe cu care sunt aplicate legea și regulamentele pentru cetățeni, rămâne valabilă formula amar de exactă a „Diamantului”:
polițiștii sunt vocea din teren, sindicatul le este scutul.
Instituția, în schimb, prea des rămâne doar un zid rece, pe care se lipește o adresă cu număr și semnătură. (Cristina T.).
Exclusiv
O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți
Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă
Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță, dezvăluie Sindicatul Europol. În mai puțin de patru zile de la momentul în care ministrul interimar al muncii a aruncat în „transparență decizională” proiectul noii Legi a salarizării – la solicitarea Președintelui României, ca să se bifeze frumos și la capitolul „implicarea Cotrocenilor” – Guvernul a ajuns în postura penibilă de a fi redus la rangul de „martor asistent” în propriul circ legislativ.
Executivul, care se visa mare reformator al sistemului bugetar, a ajuns să privească de pe tușă cum instanța îi scoate siguranțele de la panoul de comandă chiar pe tema de care se lăuda mai tare: „noua Lege a salarizării”.
Curtea de apel București trage cablul din priză: consultarea este suspendată oficial
Totul a pornit de la o acțiune în instanță introdusă de Federația Sanitar, care a decis să nu mai înghită „consultarea publică” făcută în stil „repede, prost și pe tăcute”. Ca urmare a acestei acțiuni, Curtea de apel București a emis o ordonanță președințială prin care:
- suspendă procedura de consultare publică a proiectului Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice;
- stabilește că măsura produce efecte până la soluționarea cauzei pe fond.
Cu alte cuvinte, tot mecanismul de consultare publică, așa cum a fost el șmecherește pus în mișcare de Guvern, a fost pus pe pauză, cu ștampilă de instanță. Nu s-a mai mers pe clasicul „lasă, că merge și-așa”, ci pe „stop, vedem întâi dacă e legal ce încercați să vindeți drept reformă”.
Guvernul primește lecția de bază: nu reformezi bugetarii călcând legea în picioare
În funcție de modul în care va fi soluționată cauza pe fond, Guvernul României riscă să primească, negru pe alb, un mesaj pe care nici cel mai talentat consilier de imagine nu-l poate parfuma:
- nu poți pretinde că reformezi sistemul bugetar ignorând legea;
- nu poți mima consultarea publică bifând niște proceduri formale;
- nu poți impune decizii cu impact asupra a sute de mii de angajați din sectorul public fără un dialog real.
După cum subliniază Sindicatul Europol, orice reformă serioasă trebuie:
- construită transparent;
- făcută cu respectarea cadrului legal;
- bazată pe un dialog real cu organizațiile sindicale, nu pe simulări administrative și consultări de fațadă, puse pe site cât să treacă de ochiul neavizat.
Spectacolul de „democrație de carton”, în care Guvernul întreabă de formă și decide de fapt, a ajuns în fața instanței, iar instanța a decis să dea cu decorul de pereți până se lămurește dacă piesa respectă sau nu legea.
„Marea reformă” parcată la dosar: întregul traseu al legii este în aer
Ca efect direct al ordonanței președințiale emise de Curtea de apel București, întregul parcurs de adoptare a noii Legi a salarizării este suspendat. Proiectul care trebuia să regleze salariile personalului plătit din fonduri publice a fost trimis, elegant, la colț, să aștepte.
Decizia nu este definitivă:
- hotărârea Curții de apel București poate fi atacată cu recurs;
- termenul pentru recurs este de 5 zile de la comunicare.
Până una-alta, Guvernul nu mai poate continua, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, procedura de consultare publică pe care a încercat să o ruleze pe modul „formal, rapid și, dacă se poate, pe șest”.
De la „reformă istorică” la „martor asistent”: anatomia unei aroganțe birocratice
Situația de azi, așa cum reiese din informațiile făcute publice de Sindicatul Europol și din acțiunea Federației Sanitar, arată un Executiv care a încercat să:
- dea impresia că ascultă societatea, dar să evite dialogul real cu sindicatele;
- treacă pe repede înainte o lege cu impact uriaș asupra a sute de mii de bugetari;
- se ascundă în spatele formulei „transparență decizională”, fără să respecte spiritul ei: participarea efectivă a celor afectați.
Rezultatul: Guvernul se vede obligat să asiste, ca un figurant cu obligație de prezență, la derularea unui proces care îi verifică tocmai corectitudinea „consultării” cu care se lăuda. Din mare jucător, a devenit spectator de categorie „martor asistent”.
Justiția decide, sindicatele veghează, Guvernul așteaptă cu pixul în aer
Parcursul procesului va fi urmărit pas cu pas de organizațiile sindicale – Federația Sanitar, care a inițiat acțiunea, și Sindicatul Europol, care a dezvăluit public blocajul. Acestea anunță că vor informa în dinamică privind finalitatea cauzei, mai ales în condițiile în care decizia Curții de apel București poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Până la o soluție pe fond și până la eventuala judecare a recursului, Legea salarizării stă cu frâna trasă, iar Guvernul are o ocazie rară: să priceapă că „reforma” făcută prin mimă, prin șmecherii de calendar și prin consultări de fațadă nu trece testul unei instanțe care chiar citește legea. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 2 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 4 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 3 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 3 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 2 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum o zi„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum o zi„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii



