Featured
Coldea nu doar se ridiculizează, dar se împușcă în picior singur
(Preluare Inpolitics):
Florian Coldea a vorbit, pentru prima oară de la declanșarea taifunului mediatic în jurul persoanei sale. A făcut-o printr-un comunicat lung, întru dezvinovățire, ceea ce e firesc, la urma-urmei. Dar, vai, ce dezamăgire, cel puțin pentru autorul acestor rînduri, care, prizonier, poate, al tezelor induse de cărți și filme de spionaj, din fragedă copilărie, a crezut mereu că mai-marii serviciilor secrete sunt superinteligenți, abili, cultivați și, mai ales, manipulatori. Analizînd comunicatul lui Coldea, urmărind tezele și ideile care formează apărarea lui, m-am dezumflat ca un balon. Într-o compunere gen clasa a 8-a, Coldea nu doar se ridiculizează, dar se împușcă în picior singur, folosind în apărarea lui exact lucrurile pe care le aruncă în cîrca adversarilor, dar la o scară mult mai mare. În plus, în loc să încerce, abil, să-și atragă susținători, generalul recurge la atacuri împrăștiate, menite să ducă exact la efectul contrar.
Probabil dacă Ceaușescu nu ar fi ajuns la execuție, ci la pușcărie, de acolo, pe la finele anului 1990, s-ar fi apărat în același stil: am fost mereu un om cinstit, muncitor, devotat poporului; am fost linșat mediatic, s-a spus despre mine că am robinete de aur la baie, că mă îmbăiez în sînge de copil, că purtam costume doar o dată, apoi le ardeam. Agenturile străine și dușmanii poporului au făcut asta, nimic nu era adevărat etc.
Principalele observații:
– Coldea se prezintă ca o Albă ca Zăpada maculată de conspiraționiști, inclusiv în slujba Rusiei ori a altor puteri ostile României. El reproșează puternic lipsa de probe, de dovezi împotriva sa, dar el însuși nu prezintă nici cea mai mică probă în sprijinul acuzațiilor sale, unele foarte grave.
– Ca să ne facem o idee, în text apare de nu mai puțin de 41 de ori cuvîntul ”unor”, articol nehotărît care dă un sens general substantivelor pe care le precede, un caracter difuz, obscur, ex. ”unor persoane”, ”unor trusturi”, ”unor pîrghii”, ”unor puteri străine”, ”unor emisiuni”, ”unor fapte” șamd.
– Mai trist, fostul șef al SRI folosește cea mai necăjită retorică în apărarea sa, una intrată demult în folclor: dai în mine, dai în fabrici și în uzine.
– Ba, Coldea chiar trece de nivelul de uzine: atacurile la adresa lui vor să distragă ”voit și cointeresat atenția publică de la problemele reale ale cetățenilor și de la agenda europeană”. Se vrea ” deturnarea atenției opiniei publice, prin subiecte false, de la problemele reale și interesele legitime ale societății românești și ale Europei în această perioadă electorală marcată și de un context de securitate complex și volatil, în care vectori de influență sau sorginte estică încearcă să submineze încrederea cetățenilor în instituțiile fundamentale ale statului român și în vocația euroatlantică a României”.
– Ați reținut, da? Criticile, justificate ori ba, la adresa unui fost general au menirea să perturbe interesele Europei și să facă jocurile esticilor (Rusia, Belarus, China sunt toate la est).
– În plus, el afirmă că autorii dezvăluirilor/acuzațiilor ”vizează, prin reluarea campaniei agresive de denigrare, crearea, prin intermediul trusturilor media pe care le conduc sau le reprezintă, a unor pârghii de presiune care să le permită influențarea agendei publice, dar și a deciziilor autorităților, atât la nivel politic, cât și instituțional”.
– Cum spuneam, Coldea se apără în fața acuzațiilor cu unele similare, dar mai grave: ”Actuala campanie mediatică, programată și calculată, nu urmărește prezentarea adevărului și susținerea interesului public, ci are la bază motive și obiective nedeclarate, care vizează susținerea unor interese personale și de grup, ilegitime în raport cu cetățenii onești, în scopul obținerii unor beneficii cu valență electorală, dar și de natură economică”. Deci presa care relatează despre cazul său face clar și indubitabil jocuri politice și economice mărețe. Ceva dovezi?
– Generalul denunță ”asocieri inventate cu personaje dubioase” folosite împotriva sa, dar, ce să vezi, mulți dintre adversarii incriminați i-au fost apropiați în timp, începînd cu Sebastian Ghiță, Dan Andronic sau alții. Apropo, în cazul Watergate, ziariștii de la Washington Post au dărmat președintele SUA prin asociere, într-un garaj subteran, cu un personaj dubios și anonim, a cărui identitate s-a aflat tîrziu, asta așa, în treacăt vorbind.
– El deplînge ”atacuri la persoană și la membrii familiei”. Păi, cînd soția îți e general activ al SRI nu prea se cheamă atac la familie, ci critică instituțională.
– Coldea merge pînă la a insinua că atacatorii săi sunt rezerviști ai fostei Securități și din serviciile din spațiul estic.
– ”Spre deosebire de responsabili din alte servicii, nu m-am implicat în niciun fel în activități politice sau care ar fi putut aduce (sau interpretate ca putând aduce) prejudicii Serviciului, autorităților naționale sau actorilor politici” mai clamează el. Numai că în România, deocamdată nu e ilegal ca foștii șefi din servicii să intre în politică, iar înțepătura lui îl vizează în primul rînd pe omologul său de la SIE, gen.Silviu Predoiu, care, culmea, i-a luat apărarea de la debutul scandalului. Altă eroare.
– Precizînd că nu s-a angajat în contracte de consultanță ”cu instituții de stat sau cu actori din spectrul politic al României”, generalul confirmă – dacă mai era nevoie – că lucrează pentru guvernul Albaniei, dar poate ar fi momentul să ne întrebăm dacă nu or mai fi și alte guverne străine?
– El mai susține că e discutat în cadrul ”unor emisiuni pe un fals subiect de interes public, puternic mediatizat anterior sub forma de breaking news, pe lângă prezentarea deformată / exagerată a unor (așa-zise) aspecte de noutate, sunt reluate subiecte vechi reinterpretate, cu titluri bombastice care se succed pe burtiere”. Dacă dedesubturile statului-paralel și abuzurile instituționale de nivel înalt sunt ”fals subiect de interes public” nu știm ce să mai comentăm.
– Poate cel mai grav, însă, în apărarea sa Coldea atrage profund SRI, inclusiv prin formula de final ”Patria a priori”, formula stupidă care constituie deviza serviciului. (Stupidă, pentru că nu înseamnă nimic în latină, formula ”Patria înainte de toate” fiind, de fapt, ”Patria ante omnia”). Formula SRI apare de 10 ori în text, iar ”serviciul” de alte 4 ori. Cei care vin cu dezvăluiri și acuzații în această perioadă ”au ca numitor comun dorința revanșardă față de activitatea SRI din perioada mandatului meu”. Deci, dai în mine, dai în fabricile și uzinele SRI.
– În încercarea de a se apăra, Coldea o tîrîște în luptă pînă și pe Laura Kovesi, spunînd că ”defăimarea mea are și un scop preventiv, în eventualitatea prezumptivei susțineri, de către mine, a unor persoane sau mișcări politice, respectiv a posibilității revenirii unor persoane pe o funcție importantă a statului român și revigorării luptei anticorupție”. Kovesi for president, nu-i așa?
– Mai mult, el bagă în malaxor și PSD și PNL, spunînd că cei care fac dezvăluirile în cazul său urmăresc ”influențarea / setarea agendei publice în raport cu interesele lor, prin presiuni – la limita șantajului – generate de pârghiile mediatice create asupra decizionalilor politici, aflați într-un context electoral sensibil”.
Ori, ”decizionalii politici” aflați în context electoral sensibil sunt Ciolacu, Ciucă și ale lor partide de guvernămînt.
Coldea merge și mai departe, susținînd că adversarii săi mai urmăresc și ”generarea și întreținerea unui climat favorabil pentru un cadru legislativ (mai) permisiv în raport cu faptele de corupție”.
O ploaie de acuzații grele, cum spuneam, fără o minimă probă ori măcar promisiunea unor probe, aruncate de Florian Coldea în capul presei române și a figurilor care au formulat denunțuri împotriva sa pe care nu un comunicat de presă le dezamorsează, ci ancheta în curs a procurorilor.
Una peste alta, sarcastic vorbind, dacă generalul nu mai poate face justiție televizată, din lipsă de mijloace, s-a chinuit să facă justiție ”comunicată”.
Printr-un comunicat necăjit, în opinia noastră, integral mai jos, care mai rău îl îngroapă decît îl curăță.
COMUNICAT
Având în vedere intensificarea, în ultima perioadă, inclusiv pe parcursul campaniei electorale, a referirilor în spațiul public la adresa mea, parte a unei noi campanii mediatice agresive, derulată de mai multe luni, la peste 7 ani de la trecerea în rezervă și în condițiile în care nu ocup și nu am candidat pentru vreo funcție publică, consider că este oportun să fac o serie de precizări, pentru corecta informare a opiniei publice.
Doresc, de asemenea, să clarific de ce actuala campanie mediatică, programată și calculată, nu urmărește prezentarea adevărului și susținerea interesului public, ci are la bază motive și obiective nedeclarate, care vizează susținerea unor interese personale și de grup, ilegitime în raport cu cetățenii onești, în scopul obținerii unor beneficii cu valență electorală, dar și de natură economică.
Trebuie să o spun clar și răspicat, așa cum de altfel se poate observa și în mod direct, că principalii actori / susținători ai acesteia, majoritatea implicați și în campaniile anterioare împotriva mea, sunt moguli media binecunoscuți – Maricel Păcuraru (condamnat definitiv), Sebastian Ghiță (fugar, din 2016, în Serbia, suspectat de implicare directă sau indirectă în mai multe activități ilegale), Dan Voiculescu (condamnat definitiv) și principalii lor colaboratori din zona media – Dan Andronic, Cristian Burci, Anca Alexandrescu și alții, gen Cozmin Gușă (lista este mult mai lungă).
Toți actorii implicați în organizarea și orchestrarea acesteia au, în principal, ca numitor comun dorința revanșardă față de activitatea SRI din perioada mandatului meu și de persoanele care au fost implicate în lupta împotriva corupției (întruchipate simbolic în persoana mea, Factotum care aș fi acționat împotriva legii și a intereselor statului român).
Cei in cauză vizează, prin reluarea campaniei agresive de denigrare, crearea, prin intermediul trusturilor media pe care le conduc sau le reprezintă, a unor pârghii de presiune care să le permită influențarea agendei publice, dar și a deciziilor autorităților, atât la nivel politic, cât și instituțional.
Aceste demersuri ilegitime generează vulnerabilități și riscuri exploatate deja de persoane interesate, dar care pot fi valorificate și de actori ostili statului român și partenerilor euroatlantici, mai ales în condițiile actualei perioade complexe de securitate, dublată de contextul electoral.
Intensitatea și vehemența actualei campanii mediatice, volumul de resurse și timp alocate, modalitățile de acțiune utilizate, diseminarea de scenarii alarmiste și teorii conspiraționiste, propagarea insistentă a unor minciuni sfruntate care sfidează logica elementară și a unor aberații de factură patologică demonstrează miza consistentă, dar și determinarea celor în cauză de a-și atinge obiectivele urmărite.
Faptul că aceleași personaje decredibilizate (majoritatea confruntate cu probleme de ordin legal) continuă să acționeze astfel îmi reîntărește convingerea că atât SRI, cât și eu ne-am făcut datoria, în slujba cetățenilor României, pentru protejarea intereselor naționale, combătând fenomenul corupției, în mod special cel la nivel înalt, care submina instituțiile fundamentale ale statului român și afecta credibilitatea euroatlantică a țării noastre. Toate aceste eforturi s-au realizat cu respectarea legii și a responsabilităților SRI, aspect confirmat de nenumăratele verificări efectuate de instituțiile abilitate.
Ca fost militar și angajat al SRI, nu mă intimidează reluarea virulentă a atacurilor la adresa mea. Mi-am asumat de la început și continui să îmi asum deciziile și acțiunile întreprinse, precum și consecințele acestora.
Nimeni nu este deasupra legii și încurajez, în continuare, orice persoană care are informații despre abuzuri sau acte ilegale întreprinse de SRI in perioada mandatului meu sau de mine personal, inclusiv dupa trecerea în rezervă, să se adreseze instituțiilor abilitate ale statului român, în care am încredere că își vor face datoria.
Pentru corecta informare a opiniei publice, precizez următoarele:
după trecerea în rezervă, în anul 2017, similar practicii de la nivel euroatlantic, am apreciat util să pun la dispoziție experiența acumulată în peste 20 de ani de activitate în cadrul SRI, ca angajat civil al Academiei Naționale de Informații Mihai Viteazul, atât prin promovarea studiilor de securitate în zona universitară – din țară și străinătate, cât și prin participarea activă, răspunzând invitațiilor primite, la numeroase conferințe internaționale de securitate;
respectând constrângerile impuse de prevederile legale și cutumele aplicabile fostelor cadre militare și demnitarilor din domeniu, dar și cadrelor civile ale Serviciului, am rămas o persoană discretă în spațiul public și, spre deosebire de responsabili din alte servicii, nu m-am implicat în niciun fel în activități politice sau care ar fi putut aduce (sau interpretate ca putând aduce) prejudicii Serviciului, autorităților naționale sau actorilor politici;
am răspuns cu promptitudine tuturor solicitărilor instituțiilor abilitate implicate în cercetarea și investigarea unor presupuse abuzuri ale Serviciului sau ale unor cadre ale acestuia (inclusiv persoana mea), sesizate inclusiv în cadrul unor campanii media agresive ale unor trusturi care sunt implicate și astăzi în activități similare. Rezultatele investigațiilor au fost categorice, nefiind confirmate în perioada mandatului meu niciun fel de ilegalități sau abuzuri la nivel instituțional ori care să aibă vreo legatură cu persoana mea;
după 4 ani de la trecerea în rezervă, împreună cu un fost coleg cu înaltă ținută morală și profesională, dovedită în cadrul unei cariere impecabile, un reputat specialist în domeniul IT&C, am convenit să colaborăm în domeniul privat, similar practicii la nivel euro-atlantic, valorificând experiența acumulată. Am devenit acționar și angajat, respectând constrângerile aplicabile oricărui angajat SRI (este interzisă ocuparea poziției de administrator, nu poate fi acționar majoritar, firma nu trebuie să aibă acționari străini, este interzisă implicarea în activități cu caracter politic sau realizarea de declarații / acțiuni cu mass media, este obligatorie raportarea tuturor călătoriilor în străinătate, informarea cu privire la relaționarea cu entități străine etc.);
nu am realizat niciun fel de activități / contracte de consultanță cu instituții de stat sau cu actori din spectrul politic al României și nici nu am interferat cu activitatea profesională anterioară. Am fost preocupat, în continuare, de respectarea legalității, protejarea și promovarea intereselor statului român, realitate certificată inclusiv de acordarea și reînnoirea avizului de securitate din partea SRI (aviz care presupune procese complexe de verificare);
în această perioadă, la solicitarea mea, conducerea ANIMV a aprobat cererea de acordare a unui concediu fără plată.
Actuala campanie mediatică, axată pe denigrarea activității mele profesionale anterioare, dar și a celei derulate în mediul privat, a devenit mai agresivă în perioada campaniei electorale, context în care, în plus, dezbateri prezentate ca având conținut electoral au avut ca subiect principal persoana mea, distrăgându-se voit și cointeresat atenția publică de la problemele reale ale cetățenilor și de la agenda europeană.
Modalitățile de acțiune, așa cum se poate observa, au utilizat rețeta consacrată, deja validată din campaniile mediatice anterioare – metode clasice de manipulare și dezinformare; asocieri inventate cu personaje dubioase; fabricarea unor prezumtive scandaluri; atacuri la persoană și la membrii familiei, precum și la unii apropiați fără vreo legătură cu subiectele dezbătute etc.
În cadrul unor emisiuni pe un fals subiect de interes public, puternic mediatizat anterior sub forma de breaking news, pe lângă prezentarea deformată / exagerată a unor (așa-zise) aspecte de noutate, sunt reluate subiecte vechi reinterpretate, cu titluri bombastice care se succed pe burtiere.
Nu lipsesc din acest repertoriu scenarii alarmiste și teorii conspiraționiste (întâlniri de taină, rețele subterane, subminarea / preluarea puterii în stat, control decizional la nivel înalt, acțiuni în slujba unor puteri străine etc.).
Pentru amplificarea mediatizării, așa-zisele dezvăluiri sunt preluate și promovate pe toate canalele media controlate de mogulii media menționați, cu denaturarea unor fapte sau situații și analizarea în detaliu a unor date neverificate, supoziții, insinuări etc. Înțeleg, fără să fiu surprins, că unul dintre jurnaliștii implicați are o obsesie maladivă față de persoana mea, inventând subiecte și scenarii din ce în ce mai fanteziste.
Sunt invitate în emisiuni doar persoane cu opinii favorabile temei dezbătute (aceiași jurnaliști, rezerviști, politicieni, „experți”), urmărindu-se provocarea unor reacții, care ulterior sunt amplificate și utilizate în discuții / dezbateri pe alte teme, cu asocieri forțate etc. Opiniile sau argumentele contrare sunt respinse și catalogate ca venind din partea unui susținător al așa-zisului Stat Paralel, fiind chiar criticați cei care nu răspund încurajărilor de formulare a unor plângeri penale împotriva mea sau exercitate inclusiv presiuni asupra instituțiilor abilitate pentru a demara sau impulsiona anumite investigații.
Elementul central al campaniei este presupusa mea implicare în coordonarea unui amplu mecanism monstruos de influențare a actului de justiție, în funcție de interesele SRI din mandatul meu, de interesele mele personale, la ordin, sau, chiar, cu implicarea unor actori externi.
Alegațiile în acest sens, prezentate insistent, fără niciun element de susținere care să fie fundamentat pe documente sau probe, ignoră cu bună știință rezultatele investigațiilor oficiale în acest sens și subminează rolul și competențele unor instituții fundamentale ale statului român (serviciile de informații, Ministerul Public, Ministerul Justiției etc.), precum și activitatea exercitată de reprezentanții acestora (ofițeri de informații, polițiști, polițiști judiciari, procurori, judecători de la toate nivelurile etc.), cu consecințe asupra încrederii cetățenilor în actul de justiție și funcționarea statului de drept.
A doua temă principală a companiei se bazează pe lansarea și promovarea, de o manieră similară, de alegații fără susținere faptică referitoare la sprijinirea (sau, chiar, crearea) de către SRI în mandatul meu sau de mine personal, inclusiv după trecerea în rezervă, cu influențe externe, a unor partide și oameni politici, invocându-se utilizarea unor mijloace și metode ilegale (intimidări, șantaje, ofițeri acoperiți etc.). Alegațiile respective, dincolo de gravitatea lor majoră, pot influența derularea competiției electorale și riscă să afecteze procesul democratic din țara noastră. Un exemplu relevant în acest sens sunt dezinformările referitoare la presupusele mele legături cu mai mulți oameni și partide politice angajate în actuala competiție electorală, pe care, în pofida dezmințirilor categorice, cei care le lansează continuă să le vehiculeze ca pe niște certitudini, în absența oricăror dovezi.
Acestor două teme centrale li se adaugă o varietate inepuizabilă de așa-zise dezvăluiri, de la proprietăți de lux în afara României, pe numele meu sau al unor intermediari, legături cu rețele de criminalitate organizată transfrontalieră, șantaje și presiuni la adresa unor politicieni sau oameni de afaceri, conexiuni cu rude inventate (veri, frați) etc. Toate acestea, prezentate insistent ca adevăruri, nu sunt decât niște minciuni sfruntate, care îi compromit pe cei care le promovează.
În ceea ce privește principalii actori (și susținători) ai actualei campanii mediatice, așa cum am amintit, majoritatea au fost, de asemenea, implicați în campania anterioară pe același subiect și, cu toate că verificările efectuate de autorități au fost foarte clare în ceea ce privește legalitatea activităților întreprinse la nivel instituțional și personal, ei continuă să se prezinte, într-o manieră deșănțată și vehementă, drept luptători neînfricați și critici fervenți ai așa-zisului Stat Paralel (neidentificat sau certificat de către autorități) și ai reprezentanților săi (în esență reprezentați de mine).
Țin să reamintesc faptul că, în cvasitotalitatea lor, cei menționați mai sus, dar nu numai ei, lasă să se înțeleagă / susțin, în diferite medii, că dispuneau / dispun de relații la nivelul serviciilor de informații (inclusiv rezerviști care au ocupat funcții importante). Deși cunosc o serie de date în acest sens, respect, în continuare, principiile fundamentale ale activității de intelligence și nu o să confirm sau infirm afirmațiile respective. Remarc, însă, că persoanele în cauză sunt acum cei mai virulenți critici la adresa instituției din mandatul meu și a mea, în mod deosebit.
Menționez, totodată, că afirmațiile și atitudinea lor publică relevă că au un nivel scăzut (ca să fiu îngăduitor) al culturii de securitate specifice unei societăți democratice (seduși și influențați de ceea ce a reprezentat fosta Securitate, serviciile din spațiul estic sau experiența Serviciului în primii ani de existență), precum şi o viziune total deformată despre competențele și responsabilitățile unui serviciu de informații al unei țări membre NATO și UE.
Pe acest fond, subliniez că reluarea campaniei mediatice deșănțate, pe alocuri abjecte, la adresa mea are drept cauze principale:
inițiatorii și susținătorii acesteia consideră (în mod eronat) că, prin activitatea desfășurată (în trecut, cu extensie în prezent), sunt principala cauză a problemelor generate de încălcarea legii cu care s-au confruntat mogulii media amintiți și persoane interesate din anturajul lor, pe care aceștia le susțin cointeresat, dar și a nerealizării, de către ei, a unor obiective în zona de bussines și / sau a unor proiecte politice.
Spre exemplu, este de notorietate faptul că Maricel Păcuraru, patronul trustului Realitatea, face demersuri susținute pentru preluarea forțată a firmei Romprest, având un interes direct în sprijinirea denunțătorului în dosarul penal în curs, dată fiind relaționarea acestuia din urmă cu o persoană din dosar, angajată a firmei respective.
De asemenea, patronul trustului Realitatea este implicat activ în campania electorală în favoarea unor persoane și formațiuni politice – unele dintre acestea fiind ostile vocației euro-atlantice a României.
Sebastian Ghiță susține că eu sunt responsabil de problemele legale cu care se confruntă apropiați / interpuși de-ai săi, din județul Prahova, suspectați de fraudarea de fonduri europene. Acesta este, de asemenea, implicat activ, prin trustul România TV, în campania electorală din țara noastră, pretinzând că menține legătura cu diverși actori relevanți de pe scena politică internă în sprijinul cărora acționează.
Fugarul Sebastian Ghiță are conexiuni la nivel înalt cu autoritățile de la Belgrad, beneficiind de protecția instituțiilor sârbe în fața cererilor de extrădare ale autorităților române. Aflat sub controlul oficialilor sârbi, Sebastian Ghiță este folosit, în prezent, de unii decizionali de la Belgrad și are legături cu o serie de interfețe economice (unele suspecte ca fiind proxy ale Federației Ruse) pentru realizarea și promovarea unor interese obscure. Asupra acestui subiect îmi rezerv dreptul de a reveni la momentul potrivit.
Pe de altă parte, denunțătorul amintit mai sus a afirmat, de mai multe ori, în mediul unor apropiați, că, pe fondul situației dificile cu care se confrunta (fusese condamnat deja în primă instanță) a fost sprijinit și orientat în acțiunile sale urmare a discuțiilor / întâlnirilor realizate cu Anca Alexandrescu (la sfârșitul anului 2023) și, ulterior, cu Cristian Burci și Sebastian Ghiță, care i-au promis sprijin în aceste demersuri, care ar putea să îi faciliteze rezolvarea problemelor sale juridice;
refuzul de a negocia cu mogulii în cauză (prin declinarea mai multor invitații și oferte, transmise direct sau prin intermediari) „reabilitarea” imaginii mele, prin delimitarea de anumite persoane și activități, respectiv în schimbul unor dezvăluiri sensibile din interiorul „sistemului” (care, eventual, să le confirme celor interesați, fie și parțial, teoriile cu privire la situații în care am fost implicat / pe care le cunosc). Se adaugă și refuzul meu de asociere cu ei, prin activități de consultanță, care să îi ajute în atingerea unor obiective politice și de business.
Cel mai grav este faptul că, prevalându-se de denigrarea mea, inițiatorii actualei companii mediatice urmăresc obiective nedeclarate și ilegitime cu mize și implicații substanțiale:
influențarea / setarea agendei publice în raport cu interesele lor, prin presiuni – la limita șantajului – generate de pârghiile mediatice create asupra decizionalilor politici, aflați într-un context electoral sensibil. Factorii de decizie politică și conducătorii unor instituții publice sunt practic obligați să se raporteze la subiectele de interes pentru mogulii media sau, chiar, să adopte decizii cu consecințe negative asupra activității anumitor instituții ale statului;
crearea unor avantaje pentru anumite persoane și forțe politice, precum și generarea unor breșe și vulnerabilități ce sunt deja exploatate de actori interni și, mai mult, pot fi valorificate de către actori externi ostili statului român și partenerilor euroatlantici;
generarea și întreținerea unui climat favorabil pentru un cadru legislativ (mai) permisiv în raport cu faptele de corupție, respectiv pentru impulsionarea acțiunilor de reabilitare a persoanelor și entităților condamnate printr-o sentință definitivă și irevocabilă.
A se vedea în acest sens eforturile Antena 3, care, în pofida asocierii cu un post de anvergură internațională, continuă să promoveze valori contrare statului de drept în ceea ce privește lupta împotriva corupției (inclusiv recuperarea prejudiciilor), delegitimând-o prin conexare cu concepte specifice teoriilor conspiraționiste, precum “Statul Paralel”;
deturnarea atenției opiniei publice, prin subiecte false, de la problemele reale și interesele legitime ale societății românești și ale Europei în această perioadă electorală marcată și de un context de securitate complex și volatil, în care vectori de influență sau sorginte estică încearcă să submineze încrederea cetățenilor în instituțiile fundamentale ale statului român și în vocația euroatlantică a României;
decredibilizarea mea publică se dorește a fi un semnal pentru oricine ar îndrăzni să se mai implice în acțiuni de combatere a actelor de mare corupție, în special a unor moguli media și a intereselor lor, cu consecințe care pot genera vulnerabilizarea în ceea ce privește implicarea și determinarea instituțiilor (și a reprezentanților acestora) cu responsabilități în combaterea corupției. Cei în cauză consideră că defăimarea mea are și un scop preventiv, în eventualitatea prezumptivei susțineri, de către mine, a unor persoane sau mișcări politice, respectiv a posibilității revenirii unor persoane pe o funcție importantă a statului român și revigorării luptei anticorupție.
Subliniez gravitatea preocupărilor mogulilor menționați de a-și (re)dobândi pârghii de presiune avute în trecut, dar pe care le consideră diminuate odată cu întărirea instituțiilor statului, în contextul luptei împotriva corupției.
În viziunea lor subversivă, respectivele pârghii sunt de natură să le permită influențarea factorului politic și a activității unor instituții fundamentale ale statului (cu accent pe cele din domeniul justiției), susținerea unor interese de natură politică (ale unor persoane sau forțe politice) sau economică, respectiv oferirea cointeresată a unei tribune de exprimare așa-ziselor victime, în fapt persoane cu probleme de ordin penal.
Referitor la acuzațiile care mi se aduc, reiterez faptul că sunt nevinovat. Din respect pentru activitatea instituțiilor abilitate, nu voi formula comentarii sau precizări detaliate, ci mă voi limita la câteva observații.
Suntem într-o situație cu care m-am confruntat de mai multe ori, în care hoții, ajutați de alți hoți, strigă: „Hoții!”
Astfel, în speranța unor soluții favorabile, persoane care se confruntă cu probleme de ordin legal (condamnate în primă instanță) recurg la gesturi disperate (denunțuri nesusținute faptic, acuzații publice nefondate etc.), sprijinite interesat de moguli media (la rândul lor cu probleme penale) pentru atingerea propriilor obiective.
Nu cred că o persoană de bună credință își poate imagina că, după experiențele de acest fel cu care m-am confruntat ca fost șef de operațiuni al unui serviciu de informații, aș putea promite sprijin, în afara cadrului legal, unor persoane care se confruntă cu probleme penale, cu atât mai mult unui necunoscut, într-o singură interacțiune fortuită de câteva secunde, după refuzuri repetate de a-l întâlni, tocmai din cauza respectivelor probleme. Cu atât mai puțin că aș oferi un astfel de sprijin prin intermediul / împreună cu persoane cu care nu m-am întâlnit niciodată sau cu care nu am interacționat în perioada precizată de denunțător.
Reiterez deschiderea și disponibilitatea față de instituțiile abilitate ale statului român și reafirm, cu convingere, încrederea în capacitatea acestora de a stabili adevărul.
Patria a priori!
General-locotenent (r)
19.06.2024 Florian COLDEA
Exclusiv
„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă
Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem”
Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor Interne să răspundă, în esență, cu un „mulțumim pentru interes, dar nu”. Povestea începe cu un polițist de frontieră care a avut tupeul suprem într-un stat „democratic”: a vrut să vadă actul după care e obligat să își facă permanența de acasă. Și de aici începe circul birocratic cu iz de farsă de prost gust, descris pe larg de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual „Diamantul”.
Agentul-șef principal de poliție Sebastian-Alin Rusu, de la Sectorul Poliției de Frontieră Siret, a fost sancționat cu „mustrare scrisă” pentru că nu s-a prezentat la chemare în timpul unei permanențe făcute de acasă, în afara programului. Adică nu a răspuns la un ordin secret, emis în baza unui alt ordin secret, despre care nu avea voie să știe prea multe, dar era obligat să-l respecte.
Omul a făcut ce scrie în manualul de bun-simț juridic: a cerut să vadă ordinul. A contestat clasificarea la minister în noiembrie 2024, a cerut declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 – actul care reglementează serviciul de permanență și accesul în unitățile ministerului, inclusiv permanența de acasă. În loc de transparență, a primit… ping-pong instituțional.
Ordinul fantomă: sancționăm după el, dar nu ți-l arătăm
Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/108/2011 este clasificat „secret de serviciu”. Cu alte cuvinte: după el se fac planificări, se dau sarcini, se dau sancțiuni, dar când întrebi „ce scrie acolo?”, ți se răspunde cu aer superior: „Nu e pentru ochii tăi, dar e pentru timpul tău liber.”
În noiembrie 2024, polițistul contestă clasificarea la minister. Ministerul face ce știe mai bine: pasează problema. Direcția Secretariat General, condusă atunci de chestorul de poliție Marius Tache, trimite cererea la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Iar Poliția de Frontieră, prin inspectorul general Cornel-Laurian Stoica, îi comunică polițistului, cu o gravitate birocratică impecabilă, că poate face… contestație „la autoritatea care a clasificat informația”. Adică exact acolo unde depusese deja cererea.
Nu e refuz, e doar comedie administrativă repetată.
Judecătoarea descrie „cercul vicios”, apoi îl reînnoiește cu ștampilă
Sătul să fie plimbat ca o hârtie între departamente, Rusu dă în judecată ministerul. În mai 2025 ajunge la Curtea de Apel Suceava, unde dosarul e judecat de Cristina-Daniela Dănilă. Și aici se întâmplă ceva rar: instanța scrie negru pe alb ceea ce toți simt pe pielea lor.
Judecătoarea constată că ministerul a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea, că a pasat-o altor instituții „fără a o analiza pe fond”, și că a invocat secretul fără să verifice dacă secretul se mai justifică, „ermetizând cercul vicios al refuzului”. Adică ministerul își apără secretele prin simplul fapt că refuză să le mai analizeze. Perfect rotund, perfect absurd.
Normalitatea ar fi fost ca instanța să rupă acest cerc: să se uite ea însăși pe ordin, să vadă dacă are ce căuta la „secret de serviciu” și să decidă dacă trebuie declasificat sau nu.
Numai că, după ce descrie impecabil cercul, judecătoarea se așază cumințelă în el.
„Nu e treaba noastră, e treaba lor”: cum se spală pe mâini puterea judecătorească
În loc să judece fondul, instanța decide că „aprecierea îndeplinirii condițiilor de fond asupra clasificării constituie exclusiv atributul pârâtului”. Cu alte cuvinte: doar ministerul care a pus ștampila pe „secret” poate aprecia dacă ștampila mai are sens. Orice altă abordare ar însemna, spune instanța, „interferarea în atribuțiile administrației, cu depășirea prerogativelor puterii judecătorești”.
Rezultatul? Ministerul este obligat doar „să soluționeze” petiția reclamantului, nu să declasifice, nu să justifice serios, nu să producă un act de decizie verificabil. Cercul vicios pe care sentința îl descrie este repornit fix prin sentință. Elegant, legalist, steril.
În traducere liberă: „Da, refuzul e nejustificat. Da, ministerul a greșit. Dar tot ministerul trebuie să-și verifice singur propria greșeală, iar noi stăm pe margine și așteptăm să vedem dacă se răzgândește.”
Ministerul, varianta copy–paste: aceeași poveste, același refuz, alt „apreciem”
Partea cea mai cinică apare după ce sentința rămâne definitivă, în octombrie 2026. Ministerul e obligat de instanță să „soluționeze” cererea de declasificare. Ce face?
Pe 11 noiembrie 2026, la mai puțin de o lună după ce sentința a devenit definitivă, Direcția Secretariat General emite o adresă nouă. Nu de la ministru, nu de la cineva cu responsabilitate politică, ci „p. Director”, semnată de comisarul-șef de poliție Andreea Teodorescu. Adresa e rezultatul – ni se spune – „consultării structurilor de specialitate”, evident nenumite.
Conținutul? O reluare aproape la indigo a argumentelor din întâmpinarea depusă în proces în iulie 2025:
– clasificarea „a fost atribuită de persoana împuternicită prin lege”;
– „termenul de clasificare nu a expirat”;
– polițistul nu se încadrează în cazurile de declasificare din Standardele HG 585/2002;
Și, la final, lovitura de grație birocratică:
„apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.
Nu se indică niciun act formal de decizie, cu număr și dată, pe care un judecător să-l poată verifica. Doar un „apreciem” aruncat cu o nonșalanță administrativă care sfidează și legea contenciosului, și hotărârea judecătorească. Judecata e înlocuită cu „apreciem”, iar responsabilitatea – cu parafa secretariatului.
Justiție pe două viteze: la Suceava – „pas”, la București – „declasificați!”
În timp ce la Suceava instanța s-a ferit să deranjeze prea tare ministerul, la București același ordin S/108/2011 a ajuns la Curtea de Apel, într-o acțiune deschisă de S.P.R. „Diamantul”, în paralel cu procesul lui Rusu.
Dosarul a ajuns la judecătorul Amer Jabre – cunoscut deja publicului după ce, în 2021, a constatat inexistența unor hotărâri „de pandemie” ale CNSU, pentru că nu fuseseră publicate în Monitorul Oficial, deși îngrădeau libertatea de circulație. Adică un judecător obișnuit să se uite și la fond, nu doar la formă.
În noiembrie 2025, la doar 13 zile după sentința de la Suceava, Jabre citește efectiv ordinul S/108/2011, în compartimentul de documente clasificate al instanței. Constată că are „un conținut cvasiidentic cu cel al reglementărilor anterioare, neclasificate” – adică nu e nimic acolo care să justifice teatrul cu „secret de serviciu”. Și obligă ministerul să-l declasifice. Sentința nu e definitivă, dar mesajul e clar: prerogativa administrativă nu poate anula controlul judecătoresc asupra legalității clasificării.
Înalta Curte spusese deja, cu câteva săptămâni înainte, că nu poți ascunde la infinit în spatele „e secret, avem noi grijă”. Dar la Suceava, aceleași principii au fost păstrate în sertar.
Cronologia absurdului: doi ani de pași laterali
Povestea declasificării OMAI S/108/2011, așa cum o reconstituie Sindicatul „Diamantul”, arată ca un manual de obstrucție legalizată:
- 4 noiembrie 2024 – polițistul contestă clasificarea ordinului și cere declasificarea la minister;
- 2 decembrie 2024 – Poliția de Frontieră, căreia cererea fusese pasată, îl trimite înapoi… la minister;
- 22 mai 2025 – acțiune în instanță, la Curtea de Apel Suceava;
- iulie 2025 – ministerul, prin Direcția Generală Juridică (Viorel Tatu), își apără clasificarea pe fond, în întâmpinare;
- 9 decembrie 2025 – sentința de la Suceava: refuzul e nejustificat, dar ministerul e doar obligat „să soluționeze”;
- 22 decembrie 2025 – la București, alt complet obligă ministerul să declasifice același ordin (sentință nedefinitivă);
- 16 octombrie 2026 – sentința de la Suceava rămâne definitivă;
- 11 noiembrie 2026 – ministerul transmite celebra adresă: „apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.
Doi ani pentru același refuz, ambalat de două ori: o dată ca tăcere, a doua oară ca „apreciere”.
Când „apreciem” ține loc de lege: nou proces, aceeași miză
În loc să clarifice ceva, toată această înșiruire de contestații, pasări, procese și adrese a produs doar un lucru sigur: polițistul o ia de la capăt. Rusu a deschis o nouă acțiune, prin care cere din nou instanței să oblige ministerul să declasifice ordinul, cu fond și recurs, ca și cum primii doi ani n-ar fi existat.
În același dosar, a ridicat și o excepție de neconstituționalitate a textelor din Legea nr. 182/2002 pe care se sprijină adresa din noiembrie 2026. Separat, a cerut instanței să constate că sentința de la Suceava nu a fost executată și să aplice ministerului amenda prevăzută de Legea contenciosului: 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. Și a cerut declanșarea cercetării disciplinare pentru cei care au produs, cu seninătate, un „apreciem” în loc de un act de decizie.
Prețul concret al secretului absurd: permanență la ordinul-fantomă
Poate părea un exercițiu juridic steril. Nu este. Pentru polițiștii care fac permanență de acasă, prelungirea acestei farse are un preț foarte concret: în tot acest timp, pot fi planificați și sancționați în baza unui ordin pe care nu îl pot pune pe masă în fața judecătorului. Adică răspund disciplinar după reguli secrete, dar trebuie să se apere pe baza unor principii abstracte, nu pe textul efectiv al regulii.
Stat de drept cu parolă la intrare: „secret de serviciu”.
Concluzie: în România, unele secrete nu apără siguranța națională, ci rușinea instituțională
Cazul Ordinului MAI nr. S/108/2011, așa cum a fost documentat de S.P.R. „Diamantul”, nu vorbește doar despre un act administrativ. Vorbește despre un reflex: acela de a transforma orice abuz într-un „secret de serviciu” și orice control într-un „apreciem că nu e cazul”.
Când o instanță recunoaște un cerc vicios și apoi îl întărește, când un minister își bate joc de o hotărâre judecătorească prin copy–paste birocratic, iar polițiștii sunt ținuți sub un ordin-fantomă care le atinge direct timpul liber și banii, nu mai vorbim de protecția informațiilor clasificate. Vorbim de protecția opacității.
Iar până când cineva va avea curajul – și competența – să spună limpede „declasificați și asumați”, România va rămâne țara în care justiția se face, uneori, cu formule politicoase de genul:
„Apreciem că nu se impune… stat de drept pe bune.” (Cristina T.).
Featured
Lideri de Facebook, penitenciare de decor: like-uri multe, rezultate zero
Leadership la postare: când conduci ANP din newsfeed
Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor le transmite un mesaj direct celor din vârful Administrației Naționale a Penitenciarelor:
mai puține lecții de leadership pe Facebook, mai multe rezultate în spatele gratiilor.
În ultimele zile, conducerea ANP pare să fi descoperit brusc miracolul „principiilor” – desigur, nu în rapoarte oficiale, nu în indicatori de performanță, ci în postări motivaționale pe rețelele sociale. Din online aflăm ce valori au. Din teren știm ce au făcut cu ele în ultimul an și jumătate.
Principii la vedere, rezultate la secret
De pe Facebook aflăm, cu litere mari, despre viziune, responsabilitate, integritate, reformă și alte cuvinte frumoase, numai bune de pus în grafice colorate. În penitenciare, însă, aceleași principii se dizolvă în lipsă de personal, infrastructură prăbușită și improvizații la limita suportabilului.
Federația întreabă, pe bună dreptate: dacă sunteți atât de plini de principii, unde se văd în realitate? În ultimul an și jumătate, oamenii din sistem au văzut altceva: promisiuni în cascadă, poze aranjate, comunicate lucioase – și foarte puține schimbări palpabile.
Planuri de mâine, nu lozinci de ieri
Sindicaliștii pun acum întrebările pe care conducerea ANP le evită cu eleganța unui scroll în jos:
- Ce faceți concret săptămâna viitoare?
- Ce schimbați luna viitoare?
- Ce veți îndrepta, măcar pe hârtie, anul viitor?
Nu în citate inspiraționale, nu în „stories”, nu în postări cu filtre. Ci în decizii, în proceduri, în bugete, în condițiile reale din penitenciare.
Mesajul din interior: mai puțină poză, mai multă treabă
Practic, Federația le spune celor din conducerea ANP, fără ocolișuri:
ajunge cu leadership-ul predat pe Facebook, e timpul pentru leadership exersat în penitenciare.
Nu mai impresionați pe nimeni cu fraze frumoase dacă ele nu se traduc în schimbări reale pentru angajați și deținuți deopotrivă. Sistemul penitenciar nu se repară cu like-uri, share-uri și citate inspiraționale, ci cu muncă serioasă, asumare și rezultate care se văd dincolo de ecran. (Cerasela N.).
(Sursa: mesaj public al Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, adresat conducerii ANP.)
Anchete
Șoferul „atlet” cu 1,00 la suflet: cum a încercat un vasluian beat să fugă de radar cu off-road și vorbe dulci
Cursa de „raliu” pe DE581: de la asfalt la off-road, cu frâna ruptă la bun-simț
Aventura din 10 noiembrie 2026, petrecută pe drumul european DE581, pe raza județului Vaslui, arată încă o dată cum unii șoferi cred că legislația rutieră e opțională, dar norocul obligatoriu. Potrivit relatărilor făcute publice de Sindicatul Europol, un bărbat de 43 de ani, din Bârlad, a decis să transforme șoseaua în pistă de fugă și câmpul în traseu off-road, totul cu o alcoolemie demnă de manualul „Așa nu”.
După ce a ignorat semnalele polițiștilor, șoferul a apăsat cu entuziasm pedala de accelerație și a improvizat aproximativ un kilometru de traseu pe coclauri, ca și cum se pregătea pentru un raliu de amatori, nu pentru încă un dosar penal. Când și-a dat seama că motorul nu-l mai poate ajuta, a trecut la „planul B”: a abandonat mașina și a încercat să-și demonstreze calitățile atletice… pe jos. Din păcate pentru el, probele de fugă nu se dau după regulile lui.
„Nu ne știm de undeva?” – ultima redută a șoferului disperat
După eșecul subit la capitolele viteză și condiție fizică, bărbatul a trecut la faza de „negociere sentimentală”. A încercat să-i convingă pe polițiști că îi cunoaște, că, cine știe, poate au mai stat la povești, s-au întâlnit pe undeva, au avut vreo legătură vagă în trecut. Poate, poate, o presupusă „cunoștință” ar fi putut cântări mai greu decât cifrele reci de pe aparate și decât litera legii.
Realitatea din teren a fost însă mult mai puțin romantică. În loc de „Ce mai faci, prietene?”, polițiștii au avut în față un rezultat de 1,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testării cu aparatul etilotest, așa cum a fost făcut public de Sindicatul Europol. Analizele toxicologice ulterioare au confirmat, elegant și sec, că bărbatul depășise serios limita legală. Prietenia, reală sau imaginară, nu mai avea loc la masa discuțiilor.
Atletism de carton: fugă prin câmp, dar fără medalie, doar cătușe
Scenariul complet arată ca o parodie prost regizată:
– a ignorat semnalele polițiștilor;
– a accelerat;
– a sărit de pe asfalt pe câmp, într-un off-road improvizat;
– și-a abandonat mașina;
– a luat-o la fugă pe jos, ca într-un film ieftin de acțiune;
– și, când totul a eșuat, a mai scos din joben și „arma secretă”: apelul la presupusa „prietenie” cu oamenii legii.
Problema majoră: nici fuga, nici poveștile despre „ne știm noi de undeva” nu țin loc de carnet, de lege și mai ales de bun-simț. Când conduci cu alcoolemie peste limită și pui în pericol toți participanții la trafic, ultimul lucru la care ar trebui să te gândești este dacă polițistul te place sau nu.
Strategia „de socializare” a picat testul de realitate
Din păcate pentru el – dar din fericire pentru normalitate – polițiștii nu s-au lăsat impresionați de această tentativă de „socializare spontană”. Nici „hai că ne știm”, nici „poate rezolvăm” nu au reușit să îndoaie vreun articol de lege.
La 11 noiembrie, bărbatul a fost reținut pentru 24 de ore și urmează să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, pentru dispunerea unei măsuri preventive. De la „prietene, nu ne știm?” la „inculpatul se prezintă în fața procurorului” a fost doar un pas – unul foarte scurt și inevitabil.
Polițiștii – profesioniști, șoferul – exemplu negativ de manual
În tot acest tablou grotesc, singura parte serioasă și sănătoasă este reacția polițiștilor. Conform relatării Sindicatului Europol, agenții au urmat procedurile, au documentat întreaga activitate infracțională și au acționat exact așa cum trebuie atunci când un șofer beat decide să transforme drumul public în pistă personală de evadare.
Agent șef principal Stăncescu Sabin, agent principal Dănilă Marian și agent șef Ghețău Laurențiu merită felicitați pentru profesionalismul cu care au intervenit, punând legea și siguranța rutieră mai presus de tentativele jenante de „negociere” ale unui conducător auto care a ales să pună în pericol viețile celorlalți.
Concluzie: cu 1,00 mg/l nu-ți faci prieteni, îți faci dosar
Povestea acestui șofer din Bârlad este lecția perfectă despre cum să nu procedezi: nu fugi de poliție, nu sari cu mașina pe câmp, nu abandonezi vehiculul, nu joci rolul de atlet ratat și, mai ales, nu încerci să cumperi indulgență la „magazinul de prietenii inventate”.
Radarul nu uită, alcooltestul nu minte, iar legea nu se îmblânzește cu „Nu ne știm noi de undeva?”. În schimb, dosarul penal te așteaptă, punctual, la fiecare asemenea „aventură”. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 4 zileComuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zileTribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 3 zileDirectorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zilePolițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 4 zileParadisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileRepublica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
-
Exclusivacum 3 zileȘeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister




