Există persoane care părăsesc sistemul militar, dar își doresc să se reîntoarcă la un moment dat. Faptul că acum se pot reîncadra în aceeași unitate pe care au părăsit-o este un lucru de care țin cont, în mare măsură.

Batalionul 96 Geniu Cetatea București, primii militari recrutați la poartă au început instrucția la 5 februarie și au încheiat-o la 12 aprilie. Doi dintre aceștia se regăsesc în situația descrisă la început.

Soldatul Cătălin Marius Coman are 38 de ani și este încadrat pe funcția de constructor drumuri și poduri. Cariera de militar component al batalionului a început în 2009, renunțând la kaki în 2019, când a decis să ia calea străinătății în căutarea unui salariu mai mare.

A plecat cu gândul că va fi urmat de familie, dar, după un an de muncă în Germania, soția și copilul nu i s-au putut alătura.

Am lucrat în Germania doar un an, dar am revenit în țară, pentru că nu am putut să stau acolo fără copil și soție, chiar dacă câștigam un salariu foarte bun. A revenit în țară cu gândul de a-și deschide o afacere cu banii câștigați peste graniță.

În timp ce Streinu-Cercel le arăta românilor China, un punct mic pe harta mondială, liniștindu-i că nu vor ajunge să pice pe stradă precum chinezii întrucât coronavirusul e foarte departe de noi, Coman își făcea planuri de investiții.

Unii începuseră deja să cumpere masiv măști și dezinfectanți de pe piața liberă, pe care să-i vândă ulterior în caz de penurie, însă el a deschis o frizerie în Alexandria natală. De mic, a visat să tundă, dezvoltând o adevărată pasiune pentru retezarea podoabei capilare a semenilor.

M-am înscris la un curs de frizerie, am obținut diploma de calificare, și mi-am deschis propria afacere, un salon de frizerie.

Din păcate, în timp ce aștepta clienții, foști colegi de arme ieșiseră în stradă. Stare de urgență, pandemie, distanțare socială. Brusc, comenzile online pentru mașini de tuns au explodat, iar România s-a transformat peste noapte într-o țară de frizeri.

A investit o sumă mare în frizerie, de la echipamente la dotări generale, dar pandemia i-a retezat nu doar elanul, ci și buzunarul.

A fost cea mai mare dezamăgire a vieții mele, pentru că am investit banii câștigați atât de greu în străinătate. Nu aveam clienți, stăteam, pur și simplu, degeaba. Chiar și când s-au mai relaxat restricțiile, tot n-a mers, pentru că erau școlile închise.

Mă bazam foarte mult pe elevi când mi-am făcut planul. Am rezistat în jur de opt luni. În toată această perioadă nu mi-am scos nici măcar cheltuielile de zi cu zi ale salonului. Dezamăgirea a fost atât de mare, încât nu vreau să mai aud de așa ceva.

Unul din motivele pentru care a renunțat la cariera militară a fost și corvoada navetei Alexandria-București. Toată ziua eram pe drumuri, copilul și soția erau acasă, eu veneam la muncă, mai stăteam și pe la prieteni.

După ce s-a spulberat visul cu frizeria, s-a apucat de taximetrie în Alexandria. Sincer, nu m-am așteptam la câștiguri mari, dar am rămas surprins plăcut de ceea ce a urmat.

La  un moment dat, soția sa a terminat cursurile de asistent medical, iar singurul loc unde s-a putut angaja a fost un spital de stat din București.

Viața m-a readus în București, cu tot cu familie. Nu aveam niciun loc de muncă, eram frustrat că trăiam din banii soției. Liberat cu gradul de caporal clasa a II-a în 2019, s-a gândit iar la armată.

Armata m-a educat, am învățat să respect omul, știu să gătesc, știu să-mi fac singur curat. Am venit în armată de drag, în 2009. Mi-a plăcut armata și m-am gândit să revin în sistem. Chiar dacă am ajuns la 38 de ani, încă nu m-au lăsat puterile.

Am fost sportiv, am jucat fotbal și vreau să spun sincer că, în prezent, contează și salariile care au crescut. Pe mine m-a ajutat foarte mult faptul că am lucrat în sistem. Am avut un accident de mașină grav în timp ce activam ca militar. Am stat în concediu medical aproape un an, iar eu, un om simplu, am apreciat că sistemul militar nu mi-a dat cu piciorul.

A dat concurs din nou, a trecut de toate probele, iar caporalii care s-au ocupat de instrucția sa erau dintre foștii săi colegi. Chiar dacă o iau de la capăt, de la gradul de soldat, sunt echilibrat atât profesional, cât și financiar mulțumită armatei.

În momentul acesta, nu-mi mai doresc decât să rămân aici, să lucrez în sistem cât o vrea Dumnezeu. Îmi plac oamenii, mă integrez repede, armata e tot ce-mi trebuie.

Fratele său de 36 de ani, care a încercat să intre în armată în 2009, dar a eșuat, a plecat în Cipru unde a stat șapte ani. A revenit în țară, a muncit în mediul privat, dar nu a fost mulțumit.

I-am dat un sfat prețios, cred eu, trimițându-l să dea probele pentru a deveni soldat profesionist la B96 Geniu. A luat probele și a început instrucția la 7 mai.

Soldatul Viorica Tritade are 35 de ani, fiind pionier cercetaș la B96. După o carieră în vânzări, cu multe amintiri militare culese de la bunicul său, veteran de război, în 2020 a reușit să treacă de probele de concurs pentru SGP, fiind repartizată la B96.

Mi-am dorit din copilărie să devin militar, doar că visul nu s-a materializat în urmă cu 13 ani, când mi-am mai depus un dosar de candidat pentru SGP, însă nu am mers până la capăt.

În 2020 a simțit că a venit vremea să se așeze stabil într-un loc, pentru că munca în vânzări presupune multe deplasări. A fost doar un surogat de stabilitate, pentru că, doi ani mai târziu, a renunțat la armată, cu gândul la o carieră în domeniul medical. S-a înscris la o școală postliceală, iar, în scurt timp, s-a angajat la un cabinet stomatologic din București.

Cu medicul care deținea clinica n-am avut o relație angajator-angajat foarte bună. Am primit multe promisiuni atât financiare, cât și profesionale, dar care nu au fost respectate. Mi-am dat demisia, regretând că plecasem din armată.

A reluat pregătirea pentru concursul de angajare în armată, fiind încântată și de faptul că, odată cu recrutarea la poartă, avea șansa să se reîntoarcă la batalionul din care plecase.

Am reușit să trec de toate probele, eram deja călită, trecută prin toate etapele vieții de soldat. A fi militar presupune respect reciproc, iar acest lucru lipsește în multe domenii. Armata reprezintă un domeniu foarte vast, în care ai șansa să te dezvolți, pe când în civilie am constatat că nu putem evolua.

Celor care vor să îi urmeze exemplu le transmite că niciodată nu este târziu pentru schimbări profesionale. Dacă au un vis, să nu ezite. Trebuie să îți dorești să faci schimbarea, cum, de altfel, și armata se schimbă și se adaptează pe zi ce trece la tendințele actuale. (L. Anghel).