Connect with us

Exclusiv

In noul acord de serviciu la MAI, o taxa de smecherie, un bir asupra neafiliatilor sindicali, de 0,5% din salariul lunar, care sa fie impartita intre federatii?

Publicat

pe

Cum s-a transformat FSNPPC-ul lui Zelca in Federatia Haiducilor din MAI, dezvaluie Emil Pascut de la sindicatul Diamantul.
„Zelca si SNPPC incearca sa introduca, discret, in noul acord de serviciu la MAI, o taxa de smecherie, un bir asupra neafiliatilor sindicali, de 0,5% din salariul lunar, care sa fie impartita intre federatii.
Azi, vad ca toti federationistii care au ajuns sa reprezinte politistii la negocierea acordului de serviciu tac dubios, in timp ce Zelca si oamenii lui incearca sa se justifice ca lacomia snppcista este de fapt un gest de „normalitate”.
Ca SNPPC sunt lacomi, nu e nimic nou. Va mai amintiti ca in 2018, Coarna a incercat sa impuna o „taxa de smecherie” ( cred ca Andreica i-a dat denumirea asta) sindicatelor care participau impreuna la un protest? Scandalul atunci a fost mare si a umplut paginile ziarelor vremii. (Bagati pe Google „taxa de smecherie Coarna” si va apar articole din 2018).
Ce mi se pare dubios, chiar periculos si ma indeamna sa continui pe subiect nu este lacomia snppcista, ci mai degraba tacerea celorlalti, lipsa unei pozitii publice de dezaprobare a propunerii FSNPPC.
Daca tac, inseamna ca sunt tentati, ca este posibil sa le placa. Pentru ca in esenta, SNPPC le propune sa manance toti.
Hai sa vedem impreuna, cam ce „profit” ar putea iesi din asta.
Sunt in jur de 20 mii de neafiliati sindical. La un salariu brut de 7000 lei (cele mai multe au trecut de mult de pragul asta) 0,5% = 35 lei. Deci 35 lei l-ar costa pe un politist, dreptul sa NU faca parte din SNPPC sau un alt sindicat. ( Inteleg ca cea mai mare cotizatie sindicala, in prezent, e la SNPPC si ca ar fi tot 35 lei)
35x 20000=700000 lei
700000 lei= 140000 euro.
140000 euro /5 federatii=28000 euro pe luna.
Si acum sa ne inchipuim ca il avem pe Babus si cu Ciocan care ei sunt doi pensionari tineri, cu o federatie (cea construita pe SNAP, mort si ingropat) care mai exista doar pe hartie. Insa au hartie. Au federatie. Si combinatia lui Zelca le aduce 28000 euro pe luna. Ii vedeti voi pe Babus si Ciocan sa protesteze? Pai astia o sa voteze pentru, cu 4 maini. Si cu picioarele daca e nevoie. Si altii la fel. (Era unul care ne reprosa public ca noi, SPRD, suntem invidiosi ca noi nu am ajuns la „struguri” si el, baiat smecheros, s-a orientat si a ajuns.)
Pai Zelca vrea sa le dea „struguri” si lui si altora, de 28000-30000 euro pe luna si nu trebuie sa faca nimic pentru asta. Doar sa fie de acord cu japca propusa de SNPPC si sa aiba o hartie ca ei au federatie.
Deci, daca ideea SNPPC de biznis este clara, hai sa explic din nou de ce nu se poate introduce legal, asa ceva, in acordul colectiv.
Motivul este simplu. Nicio lege in vigoare nu sustine o astfel de posibilitate!
Nici macar in trecut, cand se baga birul asta in unele contracte colective la nivel de ramura nu exista vreo lege care sa sustina un astfel de bir sindicalist, pe spinarea neafiliatilor sindical.
De exemplu, prin 2010, Sanitas le lua 1% la membri, 0,6% la nemembri. Si altii aveau astfel de prevederi in contractele colective pe ramura, culmea, toate publicate in MO.
Insa prevederile respective erau ilegale si abuzive. Pentru ca nu exista o baza in lege. Insa pe vremea aia nu macanea nimeni dintre cei neafiliati. Se plangeau pe forumuri si atat.
Art.169 Codul Muncii stabileste ca „Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.”
Iar „lege” in sensul articolului nu poate fi decat un act normativ de nivelul legii, nu un contract sau acord colectiv.
Pana si legea 367 din 2022 a dialogului social este in sensul ca organizatia sindicala poate primi cotizatie sindicala, de la membrul de sindicat, doar cu acordul acestuia.
Art. 24. alin 1 ” La cererea organizației sindicale și cu acordul membrilor acesteia, angajatorii vor reține și vor vira sindicatului cotizația de sindicat pe statele lunare de plată.”
Deci daca pentru proprii membri de sindicat, organizatia sindicala beneficiaza de cotizatie „cu acordul acestora”, uite cum Zelca propune sa fie praduiti tovaraseste, nemembrii de sindicat, fara lege si fara acordul lor.
E grav? E grav. In acelasi timp pe mine ma ia si rasul. Ca e si de ras.
Radem toti la bancurile cu lacomia evreiasca. Tot asa radem, dar mai stramb, la bancurile cu politisti.
De ce sa nu radem si de lacomia SNPPC?
Ma opresc aici. Le recomand celor din aparatul central sa aiba minte si sa dea ei un reject elegant la propunerea nefericita a lui Zelca, ca sa nu iasa un tambalau monstru din care reputatia MAI (care si asa e vai mama ei) sa iasa mai ciuruita ca o stropitoare de gradina!
Le recomand si celor neafiliati sindical sa nu stea de momai si sa trimita petitii de protest catre aparatul central al MAI. Ca nu am nici eu personal si nu are niciun sindicat vreo obligatie sa va protejeze. Ati decis ca va descurcati singuri, ca nu aveti nevoie sa fiti intrun sindicat. Nu-i asa?
Daca nu va miscati, daca o luati in gluma, riscati sa ajungeti sa platiti o cotizatie de minim 35 lei pentru dreptul de a nu fi membri de sindicat. Un coleg citeste in spatele meu ce scriu, rade si imi zice sa scriu ca e mult mai ieftin sa fii membru la Diamantul ( 20 lei cotizatie in prezent, o facem 25 lei din mai)”, mai precizeaza sursa citata. (Cerasela N.).

Exclusiv

STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.

Publicat

pe

De

Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte

Când credeai că le-ai văzut pe toate în republica „las’ că merge și-așa”, apare Mircea Abrudean și îți explică, cu seninătate de funcționar în zi de leafă, că a făcut o „înțelegere” cu premierul Ilie Gavrilă Bolojan ca acesta să mai treacă, din când în când, pe la biroul președintelui Senatului. Nu cu cartela, nu cu registrul, nu cu ORNISS. Cu „are nevoie”.

Declarația completă, aici:
https://agerpres.ro/viata-parlamentara/2026/09/01/abrudean-am-avut-o-intelegere-cu-premierul-bolojan-sa-utilizeze-biroul-presedintelui-senatului-cand–1589639#:~:text=Pre%C8%99edintele%20Senatului%2C%20Mircea%20Abrudean%2C%20a%20declarat%20c%C4%83%20va,de%20c%C4%83tre%20premier%2C%20fiind%20%27%27un%20lucru%20absolut%20normal%27%27.

„Un lucru absolut normal”, zice Abrudean. Normal, desigur, într-o țară în care statul de drept a fost externalizat, legile de securitate națională sunt decor de talk-show, iar Constituția funcționează doar ca suport de microfon la conferințe de presă.

Biroul de la Senat, noul Airbnb de lux pentru demnitari obosiți

Mircea Abrudean și Ilie Gavrilă Bolojan tocmai au inventat un nou concept de administrare a statului: „statul pe persoană fizică”. Biroul președintelui Senatului – una dintre zonele de maximă securitate ale arhitecturii de stat – a devenit, peste noapte, o sufragerie politică de trecere, un fel de spațiu de co-working pentru demnitari prea importanți ca să mai respecte legile.

Nu e garsonieră în Pipera, nu e birou de firmă de apartament, nu e sediu de ONG fantomă. Este biroul celei de-a doua funcții în stat. Un spațiu încadrat legal drept Zonă de Securitate Clasa I, reglementat strict de:

  • Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate
  • HG nr. 585/2002 – standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate

Adică exact genul de loc în care legea spune: „intră doar cine are voie, când are voie și pentru ce are voie”, nu „intră cine vrea, când are nevoie și pentru ce are chef”.

Doar că, în viziunea lui Abrudean și Bolojan, biroul președintelui Senatului nu e infrastructură de securitate națională, ci ceva între:

  • sală de ședință „la comun”
  • cameră de protocol de partid
  • loc de popas pentru premierul obosit de drumul Palatul Victoria – Casa Poporului

„Need to know” a devenit „ne știm noi”

Regula de aur a informațiilor clasificate: „need to know” – necesitatea de a cunoaște, strict legată de atribuțiile funcției. Doar că, în România statului pe persoană fizică, „need to know” a fost înlocuit cu „ne știm noi”.

Întrebarea juridică elementară, la care ar fi trebuit să răspundă orice student de anul I la drept, este devastator de simplă:

Ce atribuții legale are un prim-ministru – puterea executivă – în biroul de lucru al președintelui Senatului – puterea legislativă?

Răspuns corect: niciuna.
Răspunsul regimului Abrudean–Bolojan: „Avem o înțelegere. E normal.”

În acest birou:

  • se accesează și se păstrează documente clasificate
  • circulă secrete de stat esențiale pentru siguranța națională
  • se iau decizii sensibile, în interiorul unei puteri ale statului (Legislativul), nu la comun, în regim de „open space inter-instituțional”

Acolo unde legea vede zone de securitate, Abrudean și Bolojan văd „spații flexibile”. Acolo unde Legea 182/2002 vede regim de acces pe bază de atribuții, ei văd „mai trece și premierul pe acolo, că are nevoie”.

SPP și structura de securitate: de la gardieni ai statului la chelneri de protocol

Dacă povestea s-ar fi oprit la tupeul politic, tot ar fi fost scandalos. Dar nu, România știe să ducă ridicolul până în infracțional.

Conform HG nr. 585/2002 și Regulamentului Serviciilor Senatului, pentru orice acces într-o Zonă de Securitate Clasa I:

  • este obligatorie legitimarea pe bază de ecuson/act oficial
  • este obligatorie înregistrarea în registrul de acces

În cazul premierului Bolojan și al președintei CCR, Simina Tănăsescu:

  • nu i-a legitimat nimeni
  • nu i-a înregistrat nimeni în registre
  • filtrul de securitate națională a fost transformat într-o ușă batantă de protocol

Ofițerii SPP și structura de securitate a Senatului – oamenii care ar fi trebuit să fie zidul rece și impersonal al legii – au devenit decor. Statui vii ale neputinței instituționale.

Întrebare simplă pentru șeful SPP, Lucian Pahonțu:

Ce părere are despre faptul că propriile structuri au facilitat ca doi demnitari să calce în picioare:

  • procedurile de securitate
  • regimul informațiilor clasificate
  • separația puterilor în stat

sau e doar „încă un protocol” bifat la categoria „totul e sub control”?

Codul Penal, invitatul nepoftit la ședința „de cooperare eficientă”

Când demnitarii își dau birourile la schimb, în regim de „hai că merge, suntem între noi”, nu mai vorbim despre „neglijență” sau „eroare administrativă”. Vorbim de o salbă de infracțiuni care, într-un stat normal, ar face ravagii prin carierele celor implicați.

Lista „amintirilor penale”:

  • Abuz în serviciu – Art. 297 Cod Penal
    Exercitarea defectuoasă a funcției, prin încălcarea flagrantă a legii. Când transformi o Zonă de Securitate Clasa I în birou „la comun”, nu e greșeală birocratică, e decizie deliberată.
  • Neglijență în păstrarea informațiilor clasificate – Art. 305 Cod Penal
    Când lași un spațiu plin de documente secrete de stat la dispoziția unor persoane neautorizate procedural pe acele dosare, nu e neatenție. Este exact ceea ce definește Codul Penal ca faptă.

Iar pe lângă aceștia, vin la pachet:

  • funcționarii și responsabilii de securitate care au tăcut chitic,
  • au „închis ochii”,
  • au preferat să nu-și deranjeze șefii,
  • au transformat proceduri legale obligatorii în simple „opțiuni” negociabile politic.

Nu mai e doar o problemă disciplinară. Este un incident de securitate penal, care, în mod normal, ar trebui să ducă la:

  • ridicarea avizelor ORNISS pentru toți cei implicați
  • anchete disciplinare
  • dosare penale deschise, nu închise în sertare la „vedem noi”

ORNISS pentru muritori, „pe încredere” pentru băieții deștepți

Pentru orice om normal, accesul la informații clasificate înseamnă:

  • verificări de securitate
  • avize ORNISS
  • controale, formulare, audieri

Pentru „băieții deștepți” ai statului:

  • ajunge o „înțelegere” între doi politicieni
  • se trece peste Legea 182/2002 „de dragul eficienței”
  • se uită deliberat de registre, ecusoane, trasee de acces

Mesajul transmis cetățenilor este limpede:

  • Pentru voi, lege.
  • Pentru ei, „flexibilitate logistică”.
  • Pentru voi, controale ORNISS la sânge.
  • Pentru ei, „ne știm, e în regulă”.
  • Pentru voi, dosar penal la o poză scursă de la examen.
  • Pentru ei, birou de maximă securitate transformat în sufragerie de trecere.

Separarea puterilor în stat, retrogradată la „glumă de manual”

Constituția vorbește despre separarea puterilor în stat. În manualele de educație civică, e încă prezentată ca un principiu fundamental. În realitatea Abrudean–Bolojan, separarea puterilor e un moft de manual vechi.

Ce avem, în fapt?

  • Premierul – exponent al puterii executive – folosește, „când are nevoie”, biroul președintelui Senatului – exponent al puterii legislative.
  • Spațiile fizice ale puterilor statului devin interșanjabile, la mica înțelegere verbală.
  • Distincțiile instituționale devin detalii logistice, rezolvate „la cafea”.

Când principiile constituționale sunt evacuate dintr-un birou de stat pentru a face loc comodității personale și ambițiilor administrative, nu mai vorbim de guvernare. Vorbim de:

O infracțiune instituționalizată, mascată în pragmatism administrativ.

SPP, Senatul, instituțiile de protecție: paznici la poarta feudală

Întrebarea centrală, la care nimeni nu vrea să răspundă:

Unde au fost instituțiile de protecție?

  • Structura de Securitate a Senatului
  • Ofițerii SPP
  • Responsabilii ORNISS

Răspuns: au fost acolo. Și au tăcut.

Au asistat pasiv la:

  • încălcarea procedurilor
  • ignorarea registrelor
  • intrarea și utilizarea unui spațiu de maximă securitate în regim de „noi cu ai noștri”

Prin complicitate sau lașitate, au demonstrat că:

  • nu apără legea,
  • nu apără statul,
  • apără confortul șefilor.

Asta nu mai este doar o vulnerabilitate administrativă. Este un model de feudalizare a statului: legile, regulamentele SPP, procedurile ORNISS, Constituția – sunt pentru „plebe”. Pentru „cei mari” se aplică doar legea trocului informal.

Când statul devine open space, securitatea devine ficțiune

Ceea ce Bolojan și Abrudean au vândut drept „cooperare eficientă” este, în fapt:

  • un atentat la regimul informațiilor clasificate
  • o batjocură la adresa normelor de securitate națională
  • o relativizare periculoasă a separației puterilor în stat

Dacă normele de securitate națională pot fi suspendate printr-o simplă înțelegere verbală între doi politicieni, atunci:

  • orice discurs despre „stat de drept” este propagandă ieftină
  • orice apel la „respectarea legii” este pur exercițiu de imagine
  • orice conferință solemnă despre „siguranță națională” este stand-up politic de proastă calitate

Verdict: Statul nu mai e instituție, e reședință de protocol particular

Cazul Bolojan–Abrudean nu este doar un derapaj de moment. Este o radiografie crudă a felului în care este înțeles azi statul:

  • nu ca instituție impersonală, guvernată de lege,
  • ci ca proprietate mutuală a unei caste politice.

Birourile nu mai sunt spații de lucru ale statului, ci camere de întâlnire „ale lor”. Procedurile de securitate nu mai sunt reguli sacrosancte, ci bariere de trecut „când nu ne cunoaștem între noi”. Codul Penal nu mai este linia roșie, ci o listă de „riscuri de imagine”.

Câtă vreme asemenea „înțelegeri” rămân fără consecințe reale:

  • fără dosare penale duse până la capăt
  • fără avize ORNISS retrase
  • fără cariere politice terminate public și definitiv

nu avem un stat de drept, ci o sufragerie de securitate națională în care:

  • mobilierul e al statului,
  • secretele sunt ale statului,
  • dar folosirea lor e pe persoană fizică. (Cristina T.).
Citeste in continuare

Exclusiv

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi

Publicat

pe

De

„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată, cu site oficial, cu concursuri „discrete” și cu grade polițienești inventate la beția de după ședință. După ce Incisiv de Prahova a arătat, în episodul 57, cum pe site-ul IPJ Prahova apărea o nouă creație științifică – „subcomisar șef de poliție” –, episodul 58 aduce bomba: când i-a durut, au șters prostia în liniște, dar urmele au rămas.

Nu mai vorbim doar de corupție, ci de analfabetism funcțional la butoanele unei instituții de forță a statului.

„Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” – episodul foștilor plutonieri, amantelor și gonflabilelor

Seria de dezvăluiri Incisiv de Prahova despre „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” a pus deja pe tapet un tablou complet:

  • „Pinochio de Băicoi” – Bogdan Stoican, plutonier lipit de scaunul de șef de oraș, împins spre pensie cu cinci dosare disciplinare la subraț;
  • „Academia de Cămătărie” de la CAR IPJ Prahova, unde milioane de lei au dispărut „în familie”;
  • Compartimentul „Resurse Inumane” – botezat, corect, „Resurse Inumane”, condus de „doamna șefă” aterizată în funcție prin combinații de dormitor, nu prin concurs;
  • dispecerul care transformă sediul poliției în garsonieră cu pat inclus;
  • plutonieri scoși la apelul bocancilor și făcuți ofițeri peste noapte;
  • amante reciclate în „șefe”;
  • „strategi” ai pensionărilor fulger și ai concediilor „pe boală” la comandă.

În acest decor, IPJ Prahova seamănă mai mult cu un teatru de revistă decât cu o instituție de aplicare a legii. Doar că biletele le plătesc cetățenii, iar spectacolul e prost.

Ginel Preda și Marcel Bălan – „cimentații” în vârf, pe ușa întredeschisă

În episodul 57, Incisiv de Prahova a arătat cum, peste acest circ, au fost turnate betoane groase:

  • comisarul de poliție Ginel Preda a devenit, în urmă cu două săptămâni, titular pe funcția de inspector-șef al IPJ Prahova;
  • comisarul Marcel Bălan – da, același Bălan cu „păpușa gonflabilă”, cu conexiuni dubioase, cu incompatibilități constatate de ANI și cu familia parcată la „Furturi din conducte” – a fost cimentat ca adjunct al inspectoratului.

Cum s-au dat funcțiile? Cu „transparență” de catacombă.

La concursul pentru inspector-șef, după cum a dezvăluit Incisiv de Prahova, unii șefi din IPJ au aflat că există concurs cu doar două zile înainte de închiderea înscrierilor. Două zile – exact cât trebuie pentru ca sistemul să se spele pe mâini:

  • „a fost concurs, a fost deschis, oricine putea să participe”,
    dar în realitate:
  • unii au fost anunțați la timp,
  • ceilalți prea târziu ca să-și facă dosarul.

Aceeași rețetă și pentru adjunctul Bălan: ani de interimat, apoi, dintr-o dată, „oficial” pe funcție. Nimic întâmplător: cine trebuie, rămâne; cine deranjează, zboară.

Invenția secolului: „subcomisar-șef de poliție” Bulei Laura, gradul care nu există nicăieri în lege

Peste acest peisaj de combinații, a venit piesa de rezistență: gradul polițienesc care nu există în legislație, dar exista, senin, pe site-ul oficial al IPJ Prahova.

În episodul 57, Incisiv de Prahova a publicat captura de ecran de pe site-ul Poliției Orașului Băicoi (structură din subordinea IPJ Prahova), unde scria negru pe alb:

„Împuternicit Șeful Poliției – subcomisar șef de poliție Elena-Laura BULEI”.

Nu există în România gradul de „subcomisar-șef de poliție”.
Există doar:

  • subcomisar de poliție – echivalent maior;
  • comisar de poliție – echivalent locotenent-colonel;
  • comisar-șef de poliție – echivalent colonel.

Atât. Nici Statutul polițistului, nici alte acte normative nu au mai inventat „subcomisar-șef”. L-a inventat, însă, IPJ Prahova, la Băicoi.

Când pe site-ul oficial al unei instituții de forță apare un grad care nu există, nu mai vorbim de o simplă greșeală de tastatură, ci de o probă de manual a analfabetismului funcțional de la vârf: oamenii care conduc inspectoratul nu știu nici măcar structura propriilor grade.

Cursul de alfabetizare juridică pentru Ginel, Bălan & Co.

Incisiv de Prahova le-a ținut deja, în episodul 57, o lecție de cultură juridică gratis:

  • subcomisar de poliție – este grad de ofițer;
  • un subcomisar poate ocupa o funcție de conducere (de exemplu, șef de birou sau chiar șef de poliție locală), dar gradul rămâne subcomisar;
  • nu devine „subcomisar-șef” doar pentru că cineva, într-un birou, decide să amestece „subcomisar” cu „comisar-șef”.

Cu alte cuvinte, funcția poate avea în denumire „șeful poliției”, dar gradul rămâne același. Doar la IPJ Prahova se amestecă funcția cu gradul până se obține un haos administrativ care dă foarte bine în pamflet și foarte prost în lege.

Episodul 58: s-a șters „șeful” din grad, dar nu și prostia din sistem

După publicarea dovezilor de către Incisiv de Prahova, s-a întâmplat minunea.

Pe aceeași pagină oficială a Poliției Orașului Băicoi – structură prezentată sub antetul I.P.J. PRAHOVA – textul a fost modificat. În noua variantă, vizibilă în documentul de față, scrie:

„Împuternicit Șeful Poliției – subcomisar de poliție Elena-Laura BULEI”.

Cu alte cuvinte:

  • „subcomisar șef de poliție” a dispărut;
  • a rămas „subcomisar de poliție”, formularea corectă juridic.

Nimeni nu a ieșit public să spună:
„Ne-am înșelat, am scris o prostie pe site-ul oficial, ne asumăm și corectăm”.

Nicio explicație, nicio scuză, niciun comunicat. Doar o editare tăcută, de noapte, în spatele serverelor, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Doar că se întâmplase: Incisiv de Prahova documentase deja aberația, iar captura inițială cu „subcomisar șef de poliție” rămâne probă.

Episodul 58 demonstrează exact ce voia să ascundă IPJ Prahova:

  • i-a durut;
  • au citit;
  • au înțeles că sunt prinși cu analfabetismul în flagrant;
  • și au corectat în tăcere, confirmând prin fapte că prostia era reală.

Când prostia întâlnește aroganța: „nu recunoaștem nimic, doar ștergem și mergem mai departe”

Bijuteria acestui caz nu este doar inventarea și apoi dispariția gradului de „subcomisar-șef”. Esențial este modul în care o instituție publică gestionează propriul ridicol:

  • nu există control de calitate pe ceea ce se publică pe site;
  • nu există responsabilitate pentru utilizarea corectă a gradelor;
  • nu există tras la răspundere pentru gafa expusă;
  • există doar reflexul clasic: „șterge repede și poate nu observă nimeni”.

Doar că a observat cine trebuie.
Incisiv de Prahova a surprins ambele momente:

  1. când IPJ Prahova afișa „subcomisar șef de poliție Elena-Laura BULEI”;
  2. când, brusc, după scandal, a rescris în „subcomisar de poliție Elena-Laura BULEI”.

Această succesiune de imagini spune tot despre modul în care se conduce IPJ Prahova:
cu dispreț față de lege, cu aroganța celui care crede că, dacă apasă „edit” pe site, șterge și realitatea.

„Grădinița de Cadre” – manual de selecție inversă

Pe fundalul acestor episoade, polițiștii din interior spun, amar:
„Parcă e blestemat Băicoiul ăla”.

Nu e blestem. E selecție.

De ani de zile, IPJ Prahova promovează, după cum arată documentele și mărturiile prezentate de Incisiv de Prahova:

  • plutonieri deveniți ofițeri la apelul bocancilor;
  • „băieți buni la combinații”;
  • amante făcute șefe;
  • dispeceri care tratează uniforma ca pe un halat de casă;
  • personaje cu probleme penale, disciplinare și de integritate, cocoloșite și împinse în sus;
  • oameni incomozi vânați, marginalizați sau împinși spre pensie.

În același timp, energia instituției nu se consumă pentru curățarea sistemului, ci pentru:

  • a afla „cine stă în spatele Incisiv de Prahova”;
  • a pune botniță presei care nu pupă inelul;
  • a construi concursuri „deschise” în care unii află cu zile bune înainte, alții cu doar două zile înainte de închiderea înscrierilor.

Concluzie Incisiv de Prahova: prostia nu se șterge cu „backspace”

Episodul 58 din „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre” nu este doar o notă de subsol la episodul 57. Este confirmarea, cu probă oficială, că:

  • gradul inventat „subcomisar șef de poliție” a existat pe site-ul IPJ Prahova;
  • după ce Incisiv de Prahova a expus public aberația, IPJ Prahova a modificat textul în „subcomisar de poliție”;
  • instituția nu a recunoscut în niciun fel greșeala, dar a acționat exact ca un elev prins copiind: a băgat foaia sub bancă și s-a făcut că plouă.

Nu gradul îl face pe om ridicol.
Ci omul analfabet, pus pe funcție, care desfigurează gradul.

La IPJ Prahova, problema nu este că există subcomisari, comisari sau comisari-șefi. Problema este că:

  • oamenii care ar trebui să știe ce grad conduc nu sunt în stare să-l scrie corect;
  • cei care ar trebui să garanteze legalitatea deformează limbajul legal;
  • cei care ar trebui să apere cetățenii apără, de fapt, hibele propriului sistem.

Incisiv de Prahova va continua să arate, cu nume, funcții, capturi de ecran și documente, cum se conduce acest hău instituțional numit IPJ Prahova.

Pentru cei care cred că o funcție cimentată, un examen aranjat sau o pensie „la timp” rezolvă tot, lecția rămâne aceeași:

  • pensia nu prescrie păcatele;
  • funcția nu spală prostia;
  • iar un „subcomisar-șef” inventat și apoi șters de pe site spune mai mult despre adevărații șefi ai IPJ Prahova decât o mie de comunicate pompoase.

Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională

Publicat

pe

De

Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un registru care nu avea rubrica „Strict Secret”. Un stat membru NATO, dotat cu servicii secrete, parchete, CSAT și președinte, a dat „blue screen” în fața unui timbru de clasificare.

Iar proba supremă a acestei comedii nu vine de la vreun pamfletar supărat pe sistem, ci chiar din documentele oficiale ale Guvernului și din adresele semnate olograf de șefii instituțiilor. Cine are stomac tare și simțul ridicolului poate verifica singur, negru pe alb, în comunicatul oficial al Guvernului, punctul 18:
https://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/informatie-de-presa-privind-actele-normative-adoptate-in-edinta-guvernului-romaniei-din-3-septembrie-2026

Acolo se găsește, înfiptă cu grijă între alte acte normative, „reparația” liniștită a unei catastrofe instituționale: modificarea HG nr. 924/2021, pentru ca Autoritatea Electorală Permanentă să poată, în sfârșit, să primească ce i s-a trimis deja cu un an înainte: documente „Strict Secret”.

Cotroceniul salvează națiunea – pe hârtie

Decembrie 2024. Pe 4 ale lunii, Administrația Prezidențială iese la rampă cu emfază. Pe scurt: poporul să stea liniștit, CSAT veghează.

Ni se spune așa: pe 28 noiembrie 2024, Consiliul Suprem de Apărare a Țării s-a întrunit de urgență, serviciile secrete (SRI, SIE, STS, MAI) au prezentat rapoarte explozive privind ingerințele în alegeri, iar Hotărârea CSAT a fost transmisă, cum altfel decât „de urgență”, la AEP, Parchet și restul instituțiilor „cu competențe legale”.

Documentele oficiale care descriu această seriozitate de carton sunt aici:
– Ședința CSAT din 28.11.2024: https://csat.presidency.ro/ro/comuni/sedinta-consiliului-suprem-de-aparare-a-tarii1732806302
– Comunicatul de presă al Președinției din 4 decembrie 2024: https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/comunicat-de-presa1733327193

Din aceste link-uri transpiră imaginea unui stat hotărât, cu sprânceana încruntată, gata să apere democrația.
În culise însă, aceeași democrație era trântită de un tabel Excel: grila de clasificare a AEP-ului.

CSAT a expediat către Autoritatea Electorală Permanentă un document „Strict Secret de stat”. Nimic mai firesc într-o criză de securitate electorală, ar zice manualele de drept constituțional. Doar că, în viața reală, HG nr. 924/2021 – în vigoare la acel moment – spunea foarte limpede: AEP poate gestiona doar informații clasificate până la nivelul „Secret”. „Strict Secret” nu exista în nomenclatorul lor intern.

Cu alte cuvinte, Palatul Cotroceni a aruncat o minge de foc spre o instituție care, legal vorbind, ori trebuia să respingă plicul „galben/maro” la poartă, ori să-l bage la sertar, neînregistrat, comițând vesel o abatere gravă de la regimul informațiilor clasificate. Securitate națională made in Romania: dacă nu încap în registru, nu există.

Toni Greblă și arta „documentului care n-a fost primit niciodată”

Minciuna instituțională își rupe gâtul spectaculos la început de 2025. Pe 14 ianuarie, Autoritatea Electorală Permanentă răspunde oficial, în baza unei solicitări legale (nr. 176/10.01.2025), cu o adresă semnată olograf de președintele de atunci al AEP, Toni Greblă.

Răspunsul AEP este un mic monument al tupeului birocratic:

„Ca răspuns la solicitarea dumneavoastră, înregistrată la Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) cu nr. 176/10.01.2025, vă comunicăm că instituția noastră nu a recepționat documentul la care faceți referire.”

Traducere din limbă de lemn în română: CSAT se bate cu pumnul în piept că „a transmis”, Președinția confirmă în comunicate, iar AEP ridică din umeri și spune: „la noi nu a ajuns nimic, noi n-am văzut nimic”.

Rezultatul? Un scurtcircuit perfect pe axa Cotroceni – AEP. Cineva minte în văzul lumii:

  1. Fie Administrația Prezidențială a pus de un bluff național pe 4 decembrie 2024, declarând că a transmis Hotărârea CSAT către AEP, deși plicul n-a plecat niciodată din Registratura Prezidențială. În acest scenariu, avem o problemă penală cât Casa Poporului, dacă cineva ar avea chef s-o vadă.
  2. Fie AEP a primit plicul dar, pentru că nu deținea un registru aprobat prin HG pentru clasa „Strict Secret”, s-a jucat de-a chichița: fără număr de intrare, documentul „nu a fost recepționat” din punct de vedere juridic. Practic, un fel de teleportare birocratică – există, dar nu există.

Oricare variantă ar fi adevărată, concluzia e aceeași și devastatoare: în plină criză electorală, aparatul de securitate al țării s-a împiedicat de un formular neactualizat și de un registru prost scris.

Autodenunțul cu ștampilă de guvern – „Ne-am blocat în propriile minciuni”

Cea mai grea lovitură o dă însă chiar Guvernul României, nu vreun „propagandist” anti-sistem.

În Nota de fundamentare a noii Hotărâri de Guvern – cea care modifică HG nr. 924/2021, legată de regimul informațiilor clasificate ale AEP – instituția admite, cu o sinceritate involuntar comică, că:

– s-a aflat „în imposibilitatea legală și logistică de a primi și de a înregistra în mod oficial documente clasificate secrete de stat, nivel Strict Secret”;
– această situație genera „riscul unui refuz de primire din rațiuni de neconformitate legală”.

Cu alte cuvinte, AEP recunoaște exact șanțul în care a căzut în relația cu CSAT: nu avea cadrul juridic secundar pentru a procesa Hotărârea „Strict Secret” din 28.11.2024.

Adresa semnată de Toni Greblă, prin care se spune că instituția „nu a recepționat documentul”, devine brusc clară: nu l-a recepționat nu pentru că ar fi fost vreo eroare de poștă, ci pentru că legea secundară transforma plicul CSAT într-un fel de obiect ilegal – nici nu-l poți înregistra, nici nu-l poți arunca.

În loc să se iasă public și să se spună: „Există o asimetrie juridică gravă, trebuie corectată de urgență, altfel blocăm securitatea națională”, s-a ales varianta preferată a statului român: tăcerea, mimarea procedurilor și spălatul pe mâini. În față, se recita poezia cu „stat de drept” și „protejarea alegerilor”; în spate, întregul sistem era un castel de cărți de joc sprijinit de un registru gol.

Parchetele și serviciile – „Noi am deschis dosare, ce mai vreți?”

Tabloul grotesc nu putea fi complet fără prestația parchetelor și a serviciilor de informații.

Pe 6 decembrie 2024, după declasificarea documentelor CSAT, Parchetul General și DIICOT ies, la rândul lor, cu fanfară: se deschid dosare penale in rem pentru fapte grave – manipulări, finanțări ilegale, atacuri la ordinea constituțională. România respiră: „se lucrează”.

Doar că, dacă ne uităm la detalii, vedem alt spectacol:

– Serviciile de informații (SRI și restul) au livrat rapoartele când „dezastrul electoral” era deja consumat în primul tur. Prevenția, în stil românesc, se face după producerea pagubei.
– Mai mult, datele au fost livrate pe filiera cea mai prost gândită: printr-o hotărâre CSAT „Strict Secret” către o instituție – AEP – care nu avea voie legal să o înregistreze în registru.

Parchetele au pozat în vajnici apărători ai statului, dar au ales cu mare grijă ce să NU vadă:

– Au investigat „actorii externi” și candidații controversați,
– Dar au ignorat complet lanțul de incompetențe și neglijențe interne:
– nimeni nu a fost cercetat pentru faptul că AEP nu avea regimul de clasificare aliniat la nevoile reale;
– nimeni nu a răspuns pentru că CSAT și Administrația Prezidențială au trimis un document pe o linie procedurată greșit;
– nimeni nu a fost întrebat cum e posibil ca un stat întreg să-și blocheze securitatea electorală în fața unui ștampilaj greșit.

Dosarele penale „in rem” au funcționat ca un panou publicitar: „se lucrează”. La adăpostul lor, însă, nimeni nu s-a atins de nervul central: aparatul de stat însuși, incompetent și mincinos.

Reparația discretă – „Strict Secret” introdus la loc în spectacol

Și ajungem la finalul farsei.

Noul proiect de Hotărâre de Guvern care introduce, cu maximă seriozitate, nivelul „Strict Secret” în nomenclatorul AEP nu este o simplă actualizare tehnică. Este, de fapt, încercarea tardivă a statului de a-și acoperi urmele: să legifereze, post-factum, o incapacitate instituțională care a făcut praf credibilitatea „statului de drept” în cea mai sensibilă zonă – alegerile.

Guvernul corectează acum, prin HG, ce era stricat în 2024, dar o face cu o nonșalanță demnă de o comedie neagră: fără asumare, fără explicații publice clare, fără recunoașterea grotescului în care CSAT, Administrația Prezidențială, AEP, parchetele și serviciile au jucat „telefonul fără fir” cu securitatea națională.

Iar în centrul acestei povești rămâne un document care merită loc special într-un muzeu al ridicolului birocratic: adresa lui Toni Greblă din 14 ianuarie 2025.

Este momentul în care arbitru-șef al alegerilor a transmis, de facto, Președintelui României și CSAT-ului că hârtiile de securitate națională:

– fie nu au mai pornit niciodată de la Cotroceni,
– fie s-au rătăcit prin galaxia „Strict Secret” și au dispărut la granița cu registrul AEP.

Și, ca să nu fie dubii, statul însuși, prin propria Notă de fundamentare și prin hotărârile de guvern pe care le poți citi cu ochii tăi aici:
https://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/informatie-de-presa-privind-actele-normative-adoptate-in-edinta-guvernului-romaniei-din-3-septembrie-2026

…recunoaște limpede că, în noiembrie–decembrie 2024, România a avut o democrație păzită de un registru neactualizat și de o administrație care nu știe ce trimite, ce primește și ce are voie să înregistreze.

ADRESA AEP 1761

HGANEXA-1

NF-16

Asta nu mai e doar o bâlbâială cu ștampilă „Strict Secret”.
E dovada că, atunci când e vorba de securitatea națională, statul român poate fi, în același timp, autorul și personajul principal dintr-o farsă de prost gust – jucată pe nervii și pe voturile propriilor cetățeni. (Cristina T.).

 

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv20 de ore ago

STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.

Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...

Exclusiv2 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi

„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...

Exclusiv2 zile ago

Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională

Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...

Exclusiv2 zile ago

Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton

Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...

Exclusiv3 zile ago

Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS

Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...

Exclusiv3 zile ago

„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră

Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...

Exclusiv3 zile ago

Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof

Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...

Exclusiv4 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...

Exclusiv4 zile ago

De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc

Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...

Exclusiv4 zile ago

IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță

Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...

Exclusiv5 zile ago

MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” –  Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul

De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...

Exclusiv5 zile ago

Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură

În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...

Exclusiv5 zile ago

TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane

În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...

Exclusiv6 zile ago

Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect –  Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”

Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...

Exclusiv6 zile ago

„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex

Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv