Bunicul lui Andrei, Dan Mircea Eftimie Bădulescu, este fiul generalului Virgil Iacovache Bădulescu, al cărui nume îl poartă Brigada 61 Vânători de Munte.

Crescând în California, Andrei a fost fascinat, încă de mic copil, de trecutul familiei sale.

Din dorința de a afla mai multe despre străbunicul său, atunci când a ajuns în Europa și-a făcut planuri și pentru o călătorie în România. Aflat într-un stagiu de pregătire la Comisia Europeană, la Bruxelles, a scris comandantului Brigăzii 61 VM căruia, printre altele, i-a transmis că i-ar plăcea să aibă privilegiul și onoarea de a vizita unitatea militară din Miercurea Ciuc.

Să am ocazia de a afla istoria brigăzii și să văd în persoană ce fac militarii este ceva la care am visat întotdeauna. Sunt mândru că sunt român și vreau să îmi înțeleg mai bine țara, concetățenii mei și istoria străbunicului meu, pe care l-am admirat de la o vârstă fragedă, a scris Andrei.

Acesta a fost primul pas al micii aventuri de două zile în România a strănepotului celui care a fost comandantul primului batalion de vânători de munte din Armata României, general Virgil Bădulescu.

După acordul comandantului brigăzii, Andrei a primit tot sprijinul din partea unității, care a pregătit un program pentru cele două zile, sub numele Pe urmele străbunicului. A fost creionat programul cu gândul la înființarea trupelor de vânători de munte, în 1916, în Primul Război Mondial.

S-a pornit de la dealul Cireșoaia de lângă Târgu Ocna, locul unde s-au scris cu sângele vărsat faptele de vitejie ale bravilor eroi ai neamului românesc, urmând ca a doua zi a călătoriei să fie dedicată unui moment de reculegere la Monumentul Vânătorilor de Munte din Târgu Neamț, localitate unde a luat ființă primul batalion de vânători de munte din Armata României, condus la acea vreme de căpitanul Virgil Bădulescu.

Andrei Teodor Făgărășan a ajuns de la București la Miercurea Ciuc cu trenul, iar în dimineața următoare, după puține ore de somn, a mers să viziteze brigada. În timp ce ne îndreptam spre poarta din față, am văzut semnul care purta numele străbunicului meu. Faptul că i-am văzut numele gravat pe semn mi-a evocat un mare sentiment de apartenență, mândrie și fericire.

Aceste sentimente au crescut și mai mult odată ce am avut onoarea și privilegiul de a-l întâlni pe generalul Oros. A fost suficient de amabil să își facă timp și să îmi ofere un scurt istoric al brigăzii și suveniruri pe care le voi păstra aproape de mine și le voi prețui pentru totdeauna, spune tânărul, care a precizat că esența umană a legăturii și ospitalității a fost întotdeauna prezentă în călătoria sa.

A urmat vizitarea unei colecții private de obiecte din Primul Război Mondial recuperate de pe câmpul de luptă.

Faptul că am putut să simt și să văd obiectele a făcut să apară o legătură materială cu trecutul. Bunăvoința celui care deține obiectele de a ne permite să intrăm în casa sa este un lucru pe care mi-l voi aminti cu drag. La un moment dat sper, de asemenea, să mă pot alătura acestuia și să ajut la extinderea colecției sale în căutarea de obiecte suplimentare, a mai spus Făgărășan.

Aceasta a remarcat că oamenii din Târgu Ocna au fost extrem de amabili în a-l primi în orașul lor. A fost o ocazie unică de a înțelege istoria bătăliei de la Cireșoaia și modul în care acțiunile străbunicului său, precum și ale celor care au plătit sacrificiul suprem, au jucat un rol important în Primul Război Mondial și au contribuit la formarea lumii în care trăim astăzi.

Pe lângă istoria care a avut loc acolo, reprezentanți ai autorităților publice locale și-au făcut timp și pentru a discuta despre modul în care generațiile noastre tinere pot învăța din trecut pentru a crea un viitor mai bun.

Vizitarea monumentului-muzeu Măgura Ocnei, a mănăstirii Cireșoaia și a monumentului dedicat vânătorilor de munte, a reiterat sacrificiile făcute de mii de oameni pe parcursul bătăliei.

Voi fi mereu atașat de amintirile și conexiunile pe care le-am făcut în prima zi în care am mers pe urmele străbunicului meu. A fost o mare onoare și o plăcere că am avut ocazia să mă întâlnesc cu oameni minunați.

Ziua a doua a călătoriei a început cu o frumoasă plimbare cu mașina prin pitoreștile chei ale Bicazului, în drum spre Târgu-Neamț. Drumul era format din copaci înghețați de zăpadă și stânci mari care înconjurau drumul pe ambele părți. Peisajul era absolut uluitor. Pe traseu am luat un coleg vânător de munte, Lucian.

După aproximativ trei ore de condus au ajuns la destinație, la Primăria Târgu-Neamț, unde reprezentanți ai autorităților publice locale au avut amabilitatea de a le oferi câteva suveniruri pline de considerație. După un scurt dialog, s-au îmbarcat pentru un drum rapid spre monumentul care îi onorează pe vânătorii de munte, pe toți cei căzuți la datorie, și pe străbunicul său.

După ce am ajuns la monumentul cu vedere spre oraș, am simțit un mare sentiment de fericire, deoarece în sfârșit aveam norocul de a-l vedea pe viu. Ulterior, ne-am îndreptat spre Cetatea Neamțului, unde am primit un curs intensiv despre istoria acesteia, dar și despre cea a regiunii Moldovei. Per total, a fost o zi minunată, plină de istorie, de noi conexiuni și de o înțelegere mai profundă a evenimentelor care au fost modelate de străbunicul meu și de vânătorii de munte.

Ultimele două zile au fost extrem de satisfăcătoare, iluminatoare, educative, inspiratoare și provocatoare. Voi fi veșnic recunoscător pentru această experiență și pentru relațiile pe care le-am creat într-o parte a României necunoscută până acum, dar care are o semnificație ancestrală și patriotică.

Mă voi întoarce pentru a-mi continua noile prietenii și pentru a explora alte părți ale frumoasei noastre țări și ale culturii pe care avem norocul de a o numi acasă. Mulțumesc încă o dată din suflet tuturor celor care și-au făcut timp să mă întâlnească și să împărtășească perspectivele lor asupra străbunicului meu și a rolului său în România.

La plecare, Andrei a spus că va duce cu el amintiri de neuitat la noul loc de muncă de la Bruxelles, și în California, acolo unde trăiesc toți cei apropiați. De asemenea, a promis că, în această vară, va reveni pentru a continua descoperirea istoriei la fața locului. ( Plutonier-adjutant Alin Trandafir).