„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată, cu site oficial, cu concursuri „discrete” și cu grade polițienești inventate la beția de după ședință. După ce Incisiv de Prahova a arătat, în episodul 57, cum pe site-ul IPJ Prahova apărea o nouă creație științifică – „subcomisar șef de poliție” –, episodul 58 aduce bomba: când i-a durut, au șters prostia în liniște, dar urmele au rămas.

Nu mai vorbim doar de corupție, ci de analfabetism funcțional la butoanele unei instituții de forță a statului.

„Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” – episodul foștilor plutonieri, amantelor și gonflabilelor

Seria de dezvăluiri Incisiv de Prahova despre „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” a pus deja pe tapet un tablou complet:

• „Pinochio de Băicoi” – Bogdan Stoican, plutonier lipit de scaunul de șef de oraș, împins spre pensie cu cinci dosare disciplinare la subraț;
• „Academia de Cămătărie” de la CAR IPJ Prahova, unde milioane de lei au dispărut „în familie”;
• Compartimentul „Resurse Inumane” – botezat, corect, „Resurse Inumane”, condus de „doamna șefă” aterizată în funcție prin combinații de dormitor, nu prin concurs;
• dispecerul care transformă sediul poliției în garsonieră cu pat inclus;
• plutonieri scoși la apelul bocancilor și făcuți ofițeri peste noapte;
• amante reciclate în „șefe”;
• „strategi” ai pensionărilor fulger și ai concediilor „pe boală” la comandă.

În acest decor, IPJ Prahova seamănă mai mult cu un teatru de revistă decât cu o instituție de aplicare a legii. Doar că biletele le plătesc cetățenii, iar spectacolul e prost.

Ginel Preda și Marcel Bălan – „cimentații” în vârf, pe ușa întredeschisă

În episodul 57, Incisiv de Prahova a arătat cum, peste acest circ, au fost turnate betoane groase:

• comisarul de poliție Ginel Preda a devenit, în urmă cu două săptămâni, titular pe funcția de inspector-șef al IPJ Prahova;
• comisarul Marcel Bălan – da, același Bălan cu „păpușa gonflabilă”, cu conexiuni dubioase, cu incompatibilități constatate de ANI și cu familia parcată la „Furturi din conducte” – a fost cimentat ca adjunct al inspectoratului.

Cum s-au dat funcțiile? Cu „transparență” de catacombă.

La concursul pentru inspector-șef, după cum a dezvăluit Incisiv de Prahova, unii șefi din IPJ au aflat că există concurs cu doar două zile înainte de închiderea înscrierilor. Două zile – exact cât trebuie pentru ca sistemul să se spele pe mâini:

• „a fost concurs, a fost deschis, oricine putea să participe”,
  dar în realitate:
• unii au fost anunțați la timp,
• ceilalți prea târziu ca să-și facă dosarul.

Aceeași rețetă și pentru adjunctul Bălan: ani de interimat, apoi, dintr-o dată, „oficial” pe funcție. Nimic întâmplător: cine trebuie, rămâne; cine deranjează, zboară.

Invenția secolului: „subcomisar-șef de poliție” Bulei Laura, gradul care nu există nicăieri în lege

Peste acest peisaj de combinații, a venit piesa de rezistență: gradul polițienesc care nu există în legislație, dar exista, senin, pe site-ul oficial al IPJ Prahova.

În episodul 57, Incisiv de Prahova a publicat captura de ecran de pe site-ul Poliției Orașului Băicoi (structură din subordinea IPJ Prahova), unde scria negru pe alb:

„Împuternicit Șeful Poliției – subcomisar șef de poliție Elena-Laura BULEI”.

Nu există în România gradul de „subcomisar-șef de poliție”.
Există doar:

• subcomisar de poliție – echivalent maior;
• comisar de poliție – echivalent locotenent-colonel;
• comisar-șef de poliție – echivalent colonel.

Atât. Nici Statutul polițistului, nici alte acte normative nu au mai inventat „subcomisar-șef”. L-a inventat, însă, IPJ Prahova, la Băicoi.

Când pe site-ul oficial al unei instituții de forță apare un grad care nu există, nu mai vorbim de o simplă greșeală de tastatură, ci de o probă de manual a analfabetismului funcțional de la vârf: oamenii care conduc inspectoratul nu știu nici măcar structura propriilor grade.

Cursul de alfabetizare juridică pentru Ginel, Bălan & Co.

Incisiv de Prahova le-a ținut deja, în episodul 57, o lecție de cultură juridică gratis:

• subcomisar de poliție – este grad de ofițer;
• un subcomisar poate ocupa o funcție de conducere (de exemplu, șef de birou sau chiar șef de poliție locală), dar gradul rămâne subcomisar;
• nu devine „subcomisar-șef” doar pentru că cineva, într-un birou, decide să amestece „subcomisar” cu „comisar-șef”.

Cu alte cuvinte, funcția poate avea în denumire „șeful poliției”, dar gradul rămâne același. Doar la IPJ Prahova se amestecă funcția cu gradul până se obține un haos administrativ care dă foarte bine în pamflet și foarte prost în lege.

Episodul 58: s-a șters „șeful” din grad, dar nu și prostia din sistem

După publicarea dovezilor de către Incisiv de Prahova, s-a întâmplat minunea.

Pe aceeași pagină oficială a Poliției Orașului Băicoi – structură prezentată sub antetul I.P.J. PRAHOVA – textul a fost modificat. În noua variantă, vizibilă în documentul de față, scrie:

„Împuternicit Șeful Poliției – subcomisar de poliție Elena-Laura BULEI”.

Cu alte cuvinte:

• „subcomisar șef de poliție” a dispărut;
• a rămas „subcomisar de poliție”, formularea corectă juridic.

Nimeni nu a ieșit public să spună:
„Ne-am înșelat, am scris o prostie pe site-ul oficial, ne asumăm și corectăm”.

Nicio explicație, nicio scuză, niciun comunicat. Doar o editare tăcută, de noapte, în spatele serverelor, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Doar că se întâmplase: Incisiv de Prahova documentase deja aberația, iar captura inițială cu „subcomisar șef de poliție” rămâne probă.

Episodul 58 demonstrează exact ce voia să ascundă IPJ Prahova:

• i-a durut;
• au citit;
• au înțeles că sunt prinși cu analfabetismul în flagrant;
• și au corectat în tăcere, confirmând prin fapte că prostia era reală.

Când prostia întâlnește aroganța: „nu recunoaștem nimic, doar ștergem și mergem mai departe”

Bijuteria acestui caz nu este doar inventarea și apoi dispariția gradului de „subcomisar-șef”. Esențial este modul în care o instituție publică gestionează propriul ridicol:

• nu există control de calitate pe ceea ce se publică pe site;
• nu există responsabilitate pentru utilizarea corectă a gradelor;
• nu există tras la răspundere pentru gafa expusă;
• există doar reflexul clasic: „șterge repede și poate nu observă nimeni”.

Doar că a observat cine trebuie.
Incisiv de Prahova a surprins ambele momente:

1. când IPJ Prahova afișa „subcomisar șef de poliție Elena-Laura BULEI”;
2. când, brusc, după scandal, a rescris în „subcomisar de poliție Elena-Laura BULEI”.

Această succesiune de imagini spune tot despre modul în care se conduce IPJ Prahova:
cu dispreț față de lege, cu aroganța celui care crede că, dacă apasă „edit” pe site, șterge și realitatea.

„Grădinița de Cadre” – manual de selecție inversă

Pe fundalul acestor episoade, polițiștii din interior spun, amar:
„Parcă e blestemat Băicoiul ăla”.

Nu e blestem. E selecție.

De ani de zile, IPJ Prahova promovează, după cum arată documentele și mărturiile prezentate de Incisiv de Prahova:

• plutonieri deveniți ofițeri la apelul bocancilor;
• „băieți buni la combinații”;
• amante făcute șefe;
• dispeceri care tratează uniforma ca pe un halat de casă;
• personaje cu probleme penale, disciplinare și de integritate, cocoloșite și împinse în sus;
• oameni incomozi vânați, marginalizați sau împinși spre pensie.

În același timp, energia instituției nu se consumă pentru curățarea sistemului, ci pentru:

• a afla „cine stă în spatele Incisiv de Prahova”;
• a pune botniță presei care nu pupă inelul;
• a construi concursuri „deschise” în care unii află cu zile bune înainte, alții cu doar două zile înainte de închiderea înscrierilor.

Concluzie Incisiv de Prahova: prostia nu se șterge cu „backspace”

Episodul 58 din „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre” nu este doar o notă de subsol la episodul 57. Este confirmarea, cu probă oficială, că:

• gradul inventat „subcomisar șef de poliție” a existat pe site-ul IPJ Prahova;
• după ce Incisiv de Prahova a expus public aberația, IPJ Prahova a modificat textul în „subcomisar de poliție”;
• instituția nu a recunoscut în niciun fel greșeala, dar a acționat exact ca un elev prins copiind: a băgat foaia sub bancă și s-a făcut că plouă.

Nu gradul îl face pe om ridicol.
Ci omul analfabet, pus pe funcție, care desfigurează gradul.

La IPJ Prahova, problema nu este că există subcomisari, comisari sau comisari-șefi. Problema este că:

• oamenii care ar trebui să știe ce grad conduc nu sunt în stare să-l scrie corect;
• cei care ar trebui să garanteze legalitatea deformează limbajul legal;
• cei care ar trebui să apere cetățenii apără, de fapt, hibele propriului sistem.

Incisiv de Prahova va continua să arate, cu nume, funcții, capturi de ecran și documente, cum se conduce acest hău instituțional numit IPJ Prahova.

Pentru cei care cred că o funcție cimentată, un examen aranjat sau o pensie „la timp” rezolvă tot, lecția rămâne aceeași:

• pensia nu prescrie păcatele;
• funcția nu spală prostia;
• iar un „subcomisar-șef” inventat și apoi șters de pe site spune mai mult despre adevărații șefi ai IPJ Prahova decât o mie de comunicate pompoase.

Vom reveni. (Cristina T.).

Sindicalistul de TikTok vs. Sindicatul de tribunal: când băieții de la volan iau like-uri, iar băieții din instanță schimbă legea

Când apar „misterios” cursuri de cercetare disciplinară la MAI

Mai vreți să vi se explice de ce au apărut, brusc și spectaculos, „cursuri de cercetare disciplinară” prin instituțiile de învățământ ale MAI? Credeați că a dat peste minister spiritul legalității, așa… peste noapte? Sau că s-a trezit vreun șef din pix și a zis: „Hai, băieți, să respectăm legea azi!”?

Nu. În spatele acestei „minuni” administrative nu este nici zel instituțional, nici revelație morală, ci munca unui sindicat care a refuzat să joace rolul de decor: eforturile Sindicatului Diamantul și ale SPRD, descrise public chiar de Emil Pascut.

Adevărul usturător: cursurile de cercetare disciplinară nu au apărut de la sine, ci au fost smulse cu forcepsul dintr-un sistem care ani la rând a ignorat obligația de pregătire profesională serioasă în această materie.

Sindicatul de TikTok: 10 minute de eroism la volan

Într-un colț al ringului sindical, avem „liderul” de TikTok. Îl știți: viteaz, la volan, cu telefonul în mână, gata să doboare balauri imaginari ca Sfântul Gheorghe, în 10 minute de filmare și o mână de filtre.

Un clip „eroic” în care un „lider sindical” se luptă teatral cu „sistemul” – din mașină – se face în 10 minute de osteneală. Se apasă REC, se ridică tonul, se aruncă două-trei lozinci, se promite revoluția și… gata, sindicatul de carton și-a făcut norma de spectacol.

Beneficiul pentru oameni? Zero sau aproape. Beneficiul pentru ego? Imens. Comentarii, inimioare, distribuiri, „bravo, șefu’!”. Aplauze, dar niciun rând schimbat într-o procedură, niciun curs introdus, nicio obligație respectată.

Sindicatul serios: doi ani de hârtii, procese și nervi, nu 10 minute de live

Acum, să vedem ce înseamnă cealaltă față a monedei: sindicatul care nu se filmează la semafor, ci semnează plângeri, studiază legea și intră în instanță.

Emil Pascut, de la Sindicatul Diamantul, explică limpede că apariția cursurilor de cercetare disciplinară în MAI nu e rodul vreunei „inspirații” de cabinet, ci rezultatul a doi ani de muncă:

• mai multe persoane implicate;
• studiu serios, nu gargară;
• zeci de petiții trimise către diverse organisme;
• mai multe procese în instanță – atât în materie disciplinară, cât și în materia informațiilor de interes public.

Totul pentru o problemă aparent „tehnică”, dar esențială: încălcarea obligației de pregătire profesională în materia cercetării disciplinare. Obligație pe care instituțiile o ignorau cu nonșalanță, făcând „pregătire” pe genunchi, la mișto, de multe ori prin resurse umane, fără formatori autorizați.

Asta nu se rezolvă cu un story de TikTok. Asta se rezolvă cu ani de perseverență, cu dosare și cu nervi.

Cursuri pe bune, nu „la mișto”: când SPRD și Diamantul forțează sistemul să respecte legea

Emil Pascut arată clar: ceea ce pare un „detaliu administrativ” – apariția cursurilor de cercetare disciplinară cu formatori autorizați – este, în fapt, un beneficiu general obținut prin efort sindical real, nu teatral.

Datorită demersurilor SPRD și ale Sindicatului Diamantul:

• se renunță la conduita greșită de ignorare a obligației de pregătire în materia cercetării disciplinare;
• se trece de la simulacre de formare (făcute „la mișto” de resurse umane) la cursuri asigurate de formatori autorizați;
• se repară, măcar parțial, o încălcare gravă a legii și a drepturilor angajaților.

Aceasta este diferența dintre sindicatul de afiș și sindicatul de fond: unul dă cu pumnul în volan, celălalt dă cu pumnul în masă, în sala de ședință și în sala de judecată.

Beneficii directe vs. beneficii generale: când nu-ți intră bani în buzunar, dar ți se apără pielea

Mulți angajați au tendința să măsoare activitatea unui sindicat doar în beneficiile directe, imediate, personale: „Mi-ați mărit salariul?”, „Mi-ați rezolvat mutarea?”, „Mi-ați șters sancțiunea?”.

Dar, după cum subliniază Emil Pascut, chiar și atunci când un sindicat nu obține pentru un individ anume un avantaj direct și vizibil, el poate produce beneficii generale pentru toți cei din sistem. Iar în acest caz avem exemplul perfect:

• nu s-a obținut o primă, nici o sporire salarială punctuală;
• în schimb, s-a impus respectarea unei obligații de pregătire profesională care afectează întreg corpul de angajați, mai ales atunci când sunt vizați de cercetări disciplinare.

Când ai în față o comisie instruită corect, formată de oameni pregătiți, nu de diletanți de la resurse umane, șansele de abuz, de sancțiuni făcute „după ureche”, scad. Asta nu se vede în fluturașul de salariu, dar se simte când ești chemat la cercetare disciplinară și nu ești călcat în picioare doar pentru că „așa vrea șefu’”.

Ce trebuie să livreze un sindicat serios: nu clipuri, ci legalitate

Concluzia, formulată chiar de Emil Pascut de la Sindicatul Diamantul, este tăioasă și ar trebui pusă înrămată la intrarea în toate sediile de sindicat:

„Asta trebuie să livreze un sindicat serios: întoarcerea la legalitate și la respectarea drepturilor angajaților, pentru că numai prin respectarea legii, drepturile voastre pot fi protejate.”

Nu:

• filmulețe cu lideri care se dau mari cruciați ai dreptății din mașină;
• discursuri goale;
• bătăi de capotă și lozinci.

Ci:

• petiții bine scrise;
• sesizări fundamentate;
• acțiuni în instanță;
• presiune constantă pentru respectarea legii.

De ce au apărut cursurile de cercetare disciplinară? Nu din „bunătatea” MAI, ci din încăpățânarea unor oameni

Întrebarea inițială – „Mai vreți să vă explic de ce au apărut subit cursuri de cercetare disciplinară la instituțiile de învățământ MAI? Din cauza cui?” – are un răspuns clar:

Nu din cauza curajului virtual al liderilor de TikTok, ci din cauza:

• SPRD;
• Sindicatului Diamantul;
• lui Emil Pascut și a celor care au tras, doi ani, de toate ușile instituționale și judiciare.

Cursurile au apărut nu pentru că sistemul s-a luminat, ci pentru că a fost forțat să respecte legea. Iar asta arată exact ce face diferența dintre un sindicat adevărat și o butaforie de rețea socială.

Când se trage linie, nu contează cine urlă mai tare de la volan, ci cine lasă urme în Monitorul Oficial și în practica instituțiilor. Restul sunt doar efecte speciale. (Cerasela N.).